ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 718 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția tardivității reclamării viciilor ascunse, invocată de pârâta SC I. SA Iași, a fost admisă acțiunea reclamantei SC U.E. SRL Slatina formulată împotriva acestei pârâte, care a fost obligată la plata sumei de 133.600 RON cu titlu de daune interese pentru viciile ascunse ale mărfii livrate, respectiv a utilajului, moară de grâu cu transport pneumatic MG 35 P. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere clauzele contractului de vânzare cumpărare nr. 72/2003 – Cap. III și Cap. V, dispozițiile art. 1352 C. civ., art. 1336 C. civ.

și art. 1355 C. civ. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost constatat nul prin decizia nr. 96 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, numărul acestei decizii fiind corectat din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., prin încheierea dată în camera de consiliu la 5 septembrie 2007 a aceleași instanțe. Instanța de apel a reținut că pârâta a depus cererea de declarare și motivare a apelului, inițial intitulat recurs, la 28 decembrie 2006, la Curtea de Apel Craiova, dovada constituind-o atât ștampila de primire a cererii, aparținând acestei instanțe, cât și rezoluția președintelui Secției comerciale a acestei instanțe prin care s-a dispus trimiterea cererii la Tribunalul Olt pentru a fi înregistrată și înaintată cu dosarul.

În considerarea dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., ce sancționează nu nulitate nedepunerea apelului la tribunalul ce a pronunțat hotărârea care se atacă, Curtea de Apel Craiova a constatat nul apelul declarat de pârâtă. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că în mod nelegal instanța de apel a sancționat cererea sa cu nulitate, deoarece la primul termen de judecată instanța s-a considerat legal investită și a verificat toate aspectele procedurale, respectiv sesizarea în termen, calificarea corectă a căii de atac, timbrajul, așa încât măsura luată ulterior este în contradicție cu cele constatate în urma verificărilor.

De asemenea, recurenta critică decizia din apel pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că nedepunerea cererii de apel la tribunal a fost acoperită prin trimiterea dispusă de instanța de apel și prin retrimiterea dosarului de către tribunal aceleeași instanțe. Cu majoritate în deliberare, recursul este apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente: Din actele dosarului de apel rezultă că, la 22 decembrie 2006, SC I. SA a înaintat Curții de Apel Craiova recursul declarat împotriva sentinței nr. 718 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Olt, cererea fiind înregistrată la această instanță la 28 decembrie 2006, dată la care, conform rezoluției, s-a dispus trimiterea cererii la Tribunalul Olt pentru a se înainta cu dosarul și a fi înregistrată.

Conform plicului de la fila X cererea s-a trimis Tribunalului Olt care a restituit-o cu dosarul la 23 februarie 2002 curții de apel, împreună cu cererea de suspendare a executării înregistrată la tribunal la 6 februarie 2007. La primul termen de judecată, 12 martie 2007, instanța a calificat calea de atac drept apel și a acordat un termen pentru a fi compus legal completul de judecată și pentru a fi citate părțile lipsă cu noua calitate. La termenul din 2 aprilie 2007 apărarea intimatei reclamante a invocat excepția nulității prevăzute de art. 288 alin. (2) C. proc. civ., instanța acordând termen pentru a da posibilitate apelantei să-și formuleze apărarea, iar la 16 aprilie 2007 a admis excepția, constatând nul apelul.

Deși recurenta a înțeles să-și întemeieze criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că cele invocate privesc greșita aplicare și interpretare a legii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ceea ce critică recurenta nu este contradictorialitatea motivării și neargumentarea soluției, ci contradictorialitatea, în opinia recurentei, a măsurilor procedurale luate de instanță, ceea ce vizează, în final, aplicarea corectă a legii. Potrivit dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

Nulitatea stipulată în acest text este o nulitate absolută, vătămarea fiind prezumată conform dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. teza finală, ea neputând fi acoperită, cum greșit susține recurenta. Fiind de ordine publică această excepție putea fi invocată oricând, așa încât este fără relevanță susținerea recurentei în legătură cu măsurile luate de instanță la primul termen de judecată, termen la care, de altfel, nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat în legătură cu legalitatea sesizării. În consecință, criticile recurentei sunt apreciate, ca nefondate, motiv pentru care recursul său, în majoritate de voturi, va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA Iași împotriva deciziei nr. 96 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.