ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2854/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din 28

iunie 2006, reclamanta SC A. SA Slatina a cerut obligarea pârâtei SC T.G.P. SRL

Bistrița la plata sumei de 421.311,63 lei, contravaloare marfă neachitată, să

fie actualizat debitul la data plății efective în raport de rata inflației, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta arată că în baza comenzii din 05 iulie 2005 și confirmării de

comandă din 05 iulie 2005 a livrat pârâtei în perioada 05 august - 31 august 2008

cantitatea de 49.920 kg bandă S., prin dispozițiile de livrare din 05 august 05

- 1.404 kg, din 10 august 05 - 19.740 kg, din 24 august 05 - 19.884 kg și din 31

august 05 cantitatea de 9.162 kg. Livrarea s-a făcut pe bază de factură

fiscală, certificat de calitate/declarație de conformitate, proces verbal de

recepție și dispoziție de livrare pentru fiecare livrare, delegații pârâtei

și-au „însușit obligația de plată prin semnătura de primire, fără obiecțiuni”

pe cele 4 facturi fiscale emise de SC A. SA Slatina.

Prin sentința nr. 364

din 26 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului Olt, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei SC A. SA Slatina și s-a respins acțiunea.

Apelul declarat de

reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 274 din 7

decembrie 2006, sentința primei instanțe fiind desființată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se calitatea procesuală a

reclamantei prin faptul că SC A. SA Slatina, vânzătoarea produselor a fost

absorbită de SC A. SA Slatina.

Prin sentința nr. 518

din 26 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâta SC T.G.P. SRL Bistrița la

plata sumei de 421.311,63 lei cu 7.405 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea

sentinței instanța a reținut că refuzul pârâtei pentru plata prețului,

determinat de existența unor deficiențe calitative reclamate de pârâta beneficiară,

nu-și au temei, întrucât prin delegat, marfa a fost recepționată calitativ la furnizare,

că nu s-au formulat obiecțiuni de delegatul acesteia. Că, produsele au fost

utilizate, prelucrate, astfel că o constatare tehnică, după doi ani de la livrare,

nu mai este posibilă.

Împotriva sentinței

menționate, pârâta a declarat apel susținând printre altele că greșit nu s-a

admis proba cu expertiza tehnică pentru determinarea calității produselor. Că,

deficiențele calitative au fost reclamate

furnizorului

(adresa din 12 august 2005) întrucât din 120 tone marfă s-a putut folosi

100 tone, și acestea având nevoie de lucrări de remediere a deficiențelor

(degresări, vopsiri, grunduiri, etc).

Prin Decizia nr. 34

din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca

nefondat apelul.

În pronunțarea deciziei, s-a reținut că

cererea pentru probatorii formulate la fond dar și în apel, nu este admisibilă,

probele nefiind pertinente.

Nu pot fi luate în

considerare, ca nedovedite, susținerile privind necorespunderea calitativă a

produselor livrate de reclamantă.

Potrivit dovezilor

din dosarul de fond, dispoziției de livrare, procese verbale de recepție,

produsele au fost corespunzătoare calitativ, fiind recepționate de delegatul

pârâtei care a semnat actele fără obiecțiuni la data preluării.

S-a mai reținut că

pârâta nu a întocmit acte opozabile în 20 zile de la preluarea mărfii, ci a

prelucrat și a vândut produsele rezultate.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 301, 304 pct. 7 și 8

C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra criticilor privitoare la greșita respingere a excepțiilor

de necompetență teritorială și a prematurității cererii;

- pe fond, greșit

atât prima instanță cât și instanța de apel au respins cererea de probatorii,

respectiv efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se stabili calitatea

produselor, reclamațiile formulate, adresate reclamantei furnizoare,

intervenind imediat după livrarea rulourilor de tablă, care prezentau

deficiențe în procesul confecționării produselor;

- greșit a reținut

instanța că delegatul său a făcut o recepție calitativă, marfa, constând în

bandă S. se livrează în rulouri de câteva tone, deci nu se poate verifica

calitatea, defectele apărând la prelucrare. Consideră că a fost lipsită de

dreptul la apărare, prin respingerea cererii cu expertiză tehnică.

Înalta Curte, asupra recursului, din

actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Excepțiile invocate

de recurentă privind necompetența teritorială și prematuritatea au fost

soluționate definitiv și irevocabil, prin respingerea acestora în primul ciclu

procesual, și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1776 din 11

mai 2007.

În ce privește fondul

cauzei, recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele

motive:

Instanța de fond și

apel a reținut greșit, contrar probelor din dosar, că pârâta beneficiară a

recepționat marfa livrată la expediere, prin semnarea de către delegatul său,

fără obiecțiuni, a actelor de livrare.

Această reținere

nu-și are temei întrucât delegatul pârâtei care a ridicat marfa de la

vânzătoare a semnat dispozițiile de livrare și facturile în dreptul rubricii

„am primit marfa”, ceea ce înseamnă preluarea cantitativă iar nu efectuarea

unei recepții de calitate. Nici nu putea fi efectuată o recepție calitativă,

benzile Stucco având o greutate de mii de kg, prezentate în rulouri.

Deci, s-a făcut o

predare cantitativă, iar la destinație, procedând la prelucrarea pentru

executarea unor comenzi - reabilitare infrastructuri școlare - s-a constatat pe

panouri, puncte de oxid, înnegrire, etc.

Reclamanta furnizoare

a fost încunoștiințată, asupra acestor lipsuri calitative, solicitându-se

trimiterea unor factori de decizie pentru analizarea defectelor (Dosar fond nr.

151/2006 filele 65 și 68, adresa din 4 august 2005 și din 12 august 2005 și

faxul, fila 70).

Delegații reclamantei

au verificat reclamațiile prezentate și au considerat că petele nu-i sunt

imputabile (adresa din 10 august 2005, fila 71 Dosar fond nr. 151/2006).

Producătoarea a

considerat că petele reclamate sunt determinate de condițiile de depozitare și

că nu este în măsură să ofere soluții (adresele din 18 octombrie 2005 și din 7

noiembrie 2005).

În aceste condiții,

în care rulourile livrate au prezentat deficiențe calitative, reclamate de

pârâtă, deficiențe care au fost constatate și de delegații reclamantei,

instanța trebuia să stăruie prin toate mijloacele conform art. 129 alin. (5) C.

proc. civ. pentru aflarea adevărului, respectiv, pentru stabilirea dacă

deficiențele reclamate sunt imputabile furnizorului sau beneficiarului.

Ca urmare, fără temei

atât instanța de fond cât și cea de apel, au respins proba cu expertiză

tehnică, pentru că numai un specialist putea să dea lămuriri în acest sens,

după verificarea produselor, confecționate de pârâtă din materialul livrat de

reclamantă.

Așa fiind, recursul

urmează să fie admis, Decizia Curții de Apel Craiova nr. 34 din 5 februarie

2008 să fie casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta SC T.G.P. SRL Bistrița împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.