ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2854/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată din 28 iunie 2006, reclamanta SC A. SA Slatina a cerut obligarea pârâtei SC T.G.P. SRL Bistrița la plata sumei de 421.311,63 lei, contravaloare marfă neachitată, să fie actualizat debitul la data plății efective în raport de rata inflației, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta arată că în baza comenzii din 05 iulie 2005 și confirmării de comandă din 05 iulie 2005 a livrat pârâtei în perioada 05 august - 31 august 2008 cantitatea de 49.920 kg bandă S., prin dispozițiile de livrare din 05 august 05 - 1.404 kg, din 10 august 05 - 19.740 kg, din 24 august 05 - 19.884 kg și din 31 august 05 cantitatea de 9.162 kg.

Livrarea s-a făcut pe bază de factură fiscală, certificat de calitate/declarație de conformitate, proces verbal de recepție și dispoziție de livrare pentru fiecare livrare, delegații pârâtei și-au „însușit obligația de plată prin semnătura de primire, fără obiecțiuni” pe cele 4 facturi fiscale emise de SC A. SA Slatina. Prin sentința nr. 364 din 26 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. SA Slatina și s-a respins acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 274 din 7 decembrie 2006, sentința primei instanțe fiind desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se calitatea procesuală a reclamantei prin faptul că SC A. SA Slatina, vânzătoarea produselor a fost absorbită de SC A. SA Slatina. Prin sentința nr. 518 din 26 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâta SC T.G.P. SRL Bistrița la plata sumei de 421.311,63 lei cu 7.405 lei, cheltuieli de judecată. În pronunțarea sentinței instanța a reținut că refuzul pârâtei pentru plata prețului, determinat de existența unor deficiențe calitative reclamate de pârâta beneficiară, nu-și au temei, întrucât prin delegat, marfa a fost recepționată calitativ la furnizare, că nu s-au formulat obiecțiuni de delegatul acesteia.

Că, produsele au fost utilizate, prelucrate, astfel că o constatare tehnică, după doi ani de la livrare, nu mai este posibilă. Împotriva sentinței menționate, pârâta a declarat apel susținând printre altele că greșit nu s-a admis proba cu expertiza tehnică pentru determinarea calității produselor. Că, deficiențele calitative au fost reclamate furnizorului (adresa din 12 august 2005) întrucât din 120 tone marfă s-a putut folosi 100 tone, și acestea având nevoie de lucrări de remediere a deficiențelor (degresări, vopsiri, grunduiri, etc). Prin Decizia nr. 34 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul. În pronunțarea deciziei, s-a reținut că cererea pentru probatorii formulate la fond dar și în apel, nu este admisibilă, probele nefiind pertinente.

Nu pot fi luate în considerare, ca nedovedite, susținerile privind necorespunderea calitativă a produselor livrate de reclamantă. Potrivit dovezilor din dosarul de fond, dispoziției de livrare, procese verbale de recepție, produsele au fost corespunzătoare calitativ, fiind recepționate de delegatul pârâtei care a semnat actele fără obiecțiuni la data preluării. S-a mai reținut că pârâta nu a întocmit acte opozabile în 20 zile de la preluarea mărfii, ci a prelucrat și a vândut produsele rezultate. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 301, 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor privitoare la greșita respingere a excepțiilor de necompetență teritorială și a prematurității cererii; - pe fond, greșit atât prima instanță cât și instanța de apel au respins cererea de probatorii, respectiv efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se stabili calitatea produselor, reclamațiile formulate, adresate reclamantei furnizoare, intervenind imediat după livrarea rulourilor de tablă, care prezentau deficiențe în procesul confecționării produselor; - greșit a reținut instanța că delegatul său a făcut o recepție calitativă, marfa, constând în bandă S. se livrează în rulouri de câteva tone, deci nu se poate verifica calitatea, defectele apărând la prelucrare.

Consideră că a fost lipsită de dreptul la apărare, prin respingerea cererii cu expertiză tehnică. Înalta Curte, asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Excepțiile invocate de recurentă privind necompetența teritorială și prematuritatea au fost soluționate definitiv și irevocabil, prin respingerea acestora în primul ciclu procesual, și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1776 din 11 mai 2007. În ce privește fondul cauzei, recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele motive: Instanța de fond și apel a reținut greșit, contrar probelor din dosar, că pârâta beneficiară a recepționat marfa livrată la expediere, prin semnarea de către delegatul său, fără obiecțiuni, a actelor de livrare.

Această reținere nu-și are temei întrucât delegatul pârâtei care a ridicat marfa de la vânzătoare a semnat dispozițiile de livrare și facturile în dreptul rubricii „am primit marfa”, ceea ce înseamnă preluarea cantitativă iar nu efectuarea unei recepții de calitate. Nici nu putea fi efectuată o recepție calitativă, benzile Stucco având o greutate de mii de kg, prezentate în rulouri.

Deci, s-a făcut o predare cantitativă, iar la destinație, procedând la prelucrarea pentru executarea unor comenzi - reabilitare infrastructuri școlare - s-a constatat pe panouri, puncte de oxid, înnegrire, etc. Reclamanta furnizoare a fost încunoștiințată, asupra acestor lipsuri calitative, solicitându-se trimiterea unor factori de decizie pentru analizarea defectelor (Dosar fond nr. 151/2006 filele 65 și 68, adresa din 4 august 2005 și din 12 august 2005 și faxul, fila 70). Delegații reclamantei au verificat reclamațiile prezentate și au considerat că petele nu-i sunt imputabile (adresa din 10 august 2005, fila 71 Dosar fond nr. 151/2006).

Producătoarea a considerat că petele reclamate sunt determinate de condițiile de depozitare și că nu este în măsură să ofere soluții (adresele din 18 octombrie 2005 și din 7 noiembrie 2005). În aceste condiții, în care rulourile livrate au prezentat deficiențe calitative, reclamate de pârâtă, deficiențe care au fost constatate și de delegații reclamantei, instanța trebuia să stăruie prin toate mijloacele conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pentru aflarea adevărului, respectiv, pentru stabilirea dacă deficiențele reclamate sunt imputabile furnizorului sau beneficiarului. Ca urmare, fără temei atât instanța de fond cât și cea de apel, au respins proba cu expertiză tehnică, pentru că numai un specialist putea să dea lămuriri în acest sens, după verificarea produselor, confecționate de pârâtă din materialul livrat de reclamantă.

Așa fiind, recursul urmează să fie admis, Decizia Curții de Apel Craiova nr. 34 din 5 februarie 2008 să fie casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC T.G.P. SRL Bistrița împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.