ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1526/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta SC R.F.F.F.C. SRL BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta R.H.P.

SRL BRAȘOV, a solicitat rezilierea contractului de furnizare nr. 15 încheiat la 14 august 2008 și obligarea pârâtei la plata sumei de 15.243 lei reprezentând contravaloarea cantității de 51.240 tone marfă nelivrată și a sumei de 52.496,26 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 0284 din 17 septembrie și 0277 din 28 august 2008. Prin sentința nr. 147/ F din 16 aprilie 2009, Tribunalul Ialomița a admis cererea reclamantei, a dispus rezilierea contractului de furnizare nr. 15 încheiat la 14 august 2008 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.243 lei reprezentând contravaloarea cantității de 51.240 tone marfă nelivrată și suma de 52.496 lei, contravaloarea mărfurilor evidențiate în facturile 0277 din 28 august 2008 și nr. 0284 din 17 septembrie, fiind obligată pârâta la 14.071 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, din contractul încheiat în condițiile art. 969 C. civ., în sensul că nu a livrat cantitatea de 51.240 tone marfă, pentru care a încasat prețul, iar reclamanta, în temeiul art. 1020 și 1021 C. civ., era îndreptățiră să solicite rezoluțiunea contractului de furnizare nr. 15 încheiat la 14 august 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta R.H.P. SRL BRAȘOV, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 452 din 13 noiembrie 2009, a anulat, ca insuficient, timbrat apelul pârâtei R.H.P. SRL BRAȘOV, reținând că apelanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 6.140 lei, ci doar suma de 1.000 lei, deși aceasta a fost citată cu această mențiune.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta R.H.P. SRL BRAȘOV, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Critica adusă deciziei atacate, se referă, în esență la faptul că instanța de apel a anulat ca insuficient apelul, deși la dosarul cauzei existau o cerere de amânare și o cerere de eșalonare a taxei de timbru, cereri care, în mod greșit, au fost respinse de către instanță. Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respins recursul, pentru următoarele considerente: Examinând decizia atacată, în raport de criticile formulate, se constată că acestea nu sunt întemeiate având în vedere că instanța de apel a procedat în mod corect când a soluționat cererile de amânare formulate de pârâtă, deoarece aceasta mai beneficiase de un termen acordat în considerarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc.

civ., iar în ceea ce privește cererea de eșalonare a taxei de timbru a fost respinsă ca nefiind susținută de dovezi în acest sens. Cu privire la critica referitoare la faptul că instanța de apel, în mod greșit, a anulat ca insuficient apelul, se constată că este nefondată, întrucât obligația timbrării cererii de apel a fost cunoscută de către apelantă prin citația emisă pentru termenul din 11 septembrie 2009, aflată dosarul de apel, astfel că, susținerile pârâtei nu pot fi primite. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei R.H.P. SRL BRAȘOV.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.H.P. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr. 452 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.