ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2750/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 3 martie 2008 sub nr. 2511/301/2008 reclamanta SC A.M.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC T.M.I. SRL, solicitând obligarea pârâtei la restituirea cantității de 108,81 tone reprezentând materie secundară feroasă, marfa achitată de reclamantă și nelivrată de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.078,62 lei reprezentând contravaloare marfa, Ia plata dobânzii legale în cuantum de 1.835,5 lei la momentul introducerii acțiunii până la plata efectivă a debitului și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6539 din 25 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. 2511/301/2008 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu cu privire la primul capăt de cerere, având ca obiect restituirea cantității de 108,81 tone materie secundară feroasă; a fost declinată soluționarea primului capăt de cerere în favoarea Tribunalului București și a fost disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.078,62 lei plus dobânda legală. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5782 din 8 aprilie 2009, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată pe capătul unu de cerere privind pe reclamanta SC A.M.C.

SRL București, a obligat pârâta la restituirea cantității de 108,81 tone reprezentând marfă achitată și nelivrată și a luat act de precizarea privitoare la recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC T.M.I. SRL a declarat apel criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 55 din 5 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul promovat de pârâtă. În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC T.M.I. SRL a declarat recurs. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ.

raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art. 302 ind. 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru”, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 15 septembrie 2010, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, iar aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 15 septembrie 2010, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală (personală sau ca obiect) de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei SC T.M.I. SRL București, ca netimbrat. Față de aceste considerente, analizarea celorlalte excepții invocate nu se mai justifică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC T.M.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 55 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.