ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3314/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.I. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Teleorman, secția civilă, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor SC T. SA, prin administrator special SC S.Q. SRL și SC D.C.

SRL (fostă SC V. SA) - Filiala T. Măgurele, în solidar la executarea, în întregul său, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 610 din 14 ianuarie 2000, în sensul obligării pârâtelor să permită accesul pentru finalizarea transportului mărfii rezultate din dezmembrări, precum și predarea unei cantități de 391,08 tone inox, constată în minus, recunoscută și acceptată de SC V. SA prin protocolul întocmit la 27 iunie 2005 sub nr. 5172. Prin cererea formulată în cauză la termenul din 29 mai 2006 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că singurul capăt de cerere al acesteia este „obligarea pârâtelor în solidar la executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 210 din 14 ianuarie 2000 în întregul său”, acțiunea neavând caracter patrimonial.

Pârâta SC D.C.

SRL a formulat cerere reconvențională solicitând să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la respectarea obligațiilor contractuale cu privire la dezmembrarea instalațiilor, tăierea acestora și eliberarea terenului proprietatea pârâtei, precum și la respectarea obligațiilor contractuale cu privire la lăsarea terenului, proprietatea pârâtei, fără moloz, curat și fără fundații nedemontate; reclamanta trebuie să realizeze dezmembrarea în condiții legale, adică în baza unei autorizații de demolare valabilă, autorizații de mediu și în condițiile legale privind protecția muncii, iar dezmembrarea instalațiilor și curățarea terenului să se facă în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în condițiile protocolului din 12 octombrie 2005. Prin sentința comercială nr. 873 pronunțată la data de 13 martie 2006, în dosarul nr. 2460/Com/2006, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC D.C.

SRL - Filiala T. Măgurele, a admis cererea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâta SC D.C. SRL - Filiala T. Măgurele să permită reclamantei accesul pentru finalizarea transporturilor mărfii rezultată din dezmembrarea utilajelor cumpărate de la SC T. SA și să predea reclamantei 391,08 tone inox, cantitate recunoscută și acceptată de SC V. SA prin protocolul încheiat la 27 iunie 2005 sub nr. 5172, sau contravaloarea acesteia la prețul zilei în care se execută; de asemenea, tribunalul a respins cererea formulată împotriva SC T. SA, societatea fiind dizolvată și radiată din Registrul Comerțului. Împotriva acestei sentințe comerciale a formulat apel pârâta SC D.C. SRL - Filiala T. Măgurele.

Prin decizia comercială nr. 33 din 25 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul 7744/2/2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În rejudecarea cauzei, prin sentința comercială nr. 258 pronunțată la 17 septembrie 2007, în dosarul 1109/87/2007, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC D.C. SRL, a respins cererea formulată împotriva SC T. SA pentru lipsa calității procesuale, societatea pârâtă fiind dizolvată și radiată din registrul comerțului, a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta SC D.C.

SRL să permită reclamantei accesul pentru finalizarea transporturilor mărfii rezultată din dezmembrarea utilajelor cumpărate de la SC T. SA și predarea către reclamantă a cantității de 391,08 tone inox recunoscute și acceptate prin protocolul 5172 din 27 iunie 2005, sau contravaloarea acestora la prețul zilei în care se execută, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC D.C. SRL, ca nefondată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6117,88 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâta SC D.C.

SRL împotriva acestei sentințe a fost a admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 84 pronunțată la 15 februarie 2008, a fost respinsă cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, a fost desființată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe În rejudecare, prin cererea formulată la 26 mai 2008 reclamanta și-a întregit și modificat acțiunea solicitând obligarea pârâtei SC D.C. SRL să îi predea cantitatea de 391,08 tone inox sau contravaloarea acestei cantități, adică suma de 1527 519,70 DOLARI S.U.A. (sumă modificată ulterior, prin cererea formulată la 09 februarie 2009, la 581 927,04 dolari S.U.A. în lei) la cursul din ziua plății în situația în care bunul nu mai există.

Pârâta SC D.C. SRL a formulat cerere reconvențională atât împotriva reclamantei SC M.I. SRL cât și împotriva SC S. SA solicitând obligarea acestora la: a) demolarea celor 8 instalații proprietatea reclamantei, care a cesionat dreptul de proprietate către SC S. SA la 11 aprilie 2003; b) obligarea celor două societăți ca în termen de 35 de zile în urma demolării celor 8 instalații, să transporte deșeurile metalice rezultate, să demoleze inclusiv fundațiilor acestor instalații și să elibereze suprafața de 129 ha teren, proprietatea pârâtei; c) daune interese, a căror valoare se va preciza, în cazul în care terenul nu va fi eliberat în termenul menționat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 309 pronunțată la 16 martie 2009, în dosarul 1383/87/2008, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca nefondate, excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active, lipsa calității procesuale pasive, lipsei de obiect, de neexecutare a contractului și prescripției, invocate de pârâta SC D.C. SRL, a admis cererea reclamantei împotriva pârâtei SC D.C. SRL, a obligat pârâta să-i permită reclamantei accesul pentru finalizarea transportului mărfii rezultate din dezmembrarea instalațiilor cumpărate prin contractul nr. 610din 14 ianuarie 2000, și să predea cantitatea de 391,08 tone inox stabilită prin protocolul încheiat sub nr. 5172 din 27 iunie 2005 sau contravaloarea în sumă de 581927 dolari S.U.A.

în lei la data plății, în situația în care cantitatea de inox nu mai exista. A admis în parte cererea reconvențională a pârâtei SC D.C. SRL, a obligat reclamanta să dezmembreze cele 8 instalații cumpărate și să transporte în afara incintei pârâtei materialele nemetalice rezultate în urma dezmembrării și să lase terenul aferent curat, conform protocolului din 12 august 2005, a respins celelalte capete de cerere ale cererii reconvenționale precum și cererea reclamantei împotriva pârâtei SC T. SA prin lichidator SC S.Q. S.R.L. pentru lipsa calității procesuale pasive, a compensat onorariile de avocat și o parte din cheltuielile de judecată și a obligat pârâta SC D.C. SRL să plătească reclamantei 36.759 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC D.C. SRL împotriva acestei sentințe comerciale a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 147 din 18 martie 2010, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC M.I. SRL și în consecință s-a respins cererea principală pentru lipsa calității procesuale active. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta SC M.I. SRL a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea în tot a deciziei recurate. Examinând recursul reclamantei sub aspectul regularității declarării acestuia se constată că acesta nu este însoțit, așa cum prevăd dispozițiile art. 3021 alin. (2) C. proc.

civ., de dovada achitării taxei de timbru conform legii și că, deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 147 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta reclamantă la 21.500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC D.C. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.