ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4349/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4349/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Comercial Mureș și precizată,
reclamanta SC E. SRL Sebeș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC E.B.
SA, București și SC E.B. SA – Sucursala E. Mureș, Iernut, să se dispună
anularea parțială a procesului-verbal din 30 iulie 2009, respectiv a punctului
A din acest document și obligarea pârâtelor să încheie contractul de vânzare –
cumpărare, având ca obiect mijloace fixe din componența obiectivului energetic
C.T.E. Fântânele, în scopul desființării și valorificării acestor mijloace fixe
la prețul de 2.143.096 lei, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor la reluarea
licitației deschisă, cu strigare, prin continuarea fazei a doua de strigare a
prețului.
În motivarea
cerererii, s-a arătat că pârâta a publicat în ziarele “R.L.” și “A.” un anunț
privitor la organizarea unei licitații deschise, cu strigare, a unor mijloace
fixe din componența obiectivului energetic C.T.E. Fântânele, în vederea
desființării și valorificării la prețul de strigare de 2.143.096 lei.
Reclamanta a
achiziționat caietul de sarcini, a constituit garanția de participare la
licitație în valoare de 1.000.000 lei, a vizitat obiectivul și a depus dosarul
cu documentele de participare la licitație, precum și oferta tehnică.
În data de 30 iulie 2009
s-a întocmit procesul-verbal cu privire la rezultatul analizei de către comisia
de licitație a documentelor de participație și a ofertelor tehnice prezentate
de firmele participante, reținându-se în ceea ce o privește pe SC E. SRL că nu
sunt îndeplinite condițiile de calificare impuse prin caietul de sarcini cu
privire la cifra de afaceri, conform cerințelor stipulate la pct. III.8.4.2.4
și că din oferta tehnică prezentată, anexa nr. 3, grafic de executare a
lucrării, poziția 29, rezultă că începerea demolării clădirii principale nu
este în concordanță cu cerințele și condițiile impuse prin caietul de sarcini
la pct. II.1.3.2.B1 cu succesiunea obligatorie a lucrărilor, astfel că a fost
hotărâtă încheierea procedurii de licitație fără a se comunica, în concret,
rezultatul procedurii.
Reclamanta a formulat
contestație care a fost respinsă ca neîntemeiată prin adresa din 4 august 2009
și apoi C.N.S.C. București a respins contestația reclamantei prin Decizia nr.
4103/C5/4924 din 20 august 2008, ca inadmisibilă, deoarece contractual nu este
de achiziție publică, ci commercial, de vânzare a unor mijloace fixe.
Reclamanta a
învederat faptul că pârâta a lansat o ofertă fermă, în mod expres, public, în
scris, precisă și complexă, având stabilite toate detaliile încheierii
contractului, inclusiv prețul de pornire al licitației, astfel că se pune doar
problema dacă pârâta putea să-și revoce oferta, apreciind că în termenul
stabilit, nicio persoană din cele la care oferta a ajuns prin publicitate, și
care și-au depus documentele de calificare, nu au acceptat oferta sa în
condițiile descrise în documentația de licitație și că în privința reclamantei,
pârâta și-a revocat, nejustificativ, oferta.
Reclamanta a opinat
astfel că, revocarea ofertei nu poate să producă efecte decât dacă ajunge la
destinatar mai înainte ca acesta să fi expediat acceptarea ori să fi săvârșit
un act echivalent, deși contractul nu este încă încheiat.
Reclamanta a apreciat
că în speța de față, oferta conținea un termen de acceptare, respectiv data de
30 iulie 2009, și că la această dată pârâta a primit acceptarea ofertei din
partea reclamantei, astfel că oferta avea caracter irevocabil, iar din
conținutul răspunsurilor formulate la contestațiile depuse la pârâtă se
înțelege că revocarea ofertei s-a făcut cu rea-credință, nefiind luată în
considerare acceptarea ofertei din motive total nefondate.
În ceea ce privește
obligațiile prevăzute de caietul de sarcini la pct. III.8.4.2.4, reclamanta a
arătat că a depus documentele care atestă cifra de afaceri pe cei 5 ani
anteriori, care au fost de 32.976.892 euro, îndeplinind, astfel, obligațiile
prevăzute de caietul de sarcini.
Referitor la
modalitatea de demolare – clădiri principale, reclamanta a arătat că lucrarea
nu poate fi efectuată decât în modalitatea prezentată de aceasta, propusă de
specialiști în domeniu și în protecția muncii. Astfel, s-a prevăzut ca
demolarea să respecte sensul prestabilit, însă să se facă scoaterea utilajelor
achiziționate întregi și nu dezmembrate prin tăiere, iar după operațiunea de
recuperare a utilajelor, urmează demolarea efectivă a clădirii, ceea ce corespunde
cerințelor din caietul de sarcini.
În concluzie,
reclamanta a arătat că obiectul raportului juridic obligațional comercial
constă în conduita concretă – acțiunea sau inacțiunea – la care este
îndreptățit subiectul activ și la care este îndatorat subiectul pasiv sau, mai
precis, prestația pe care o poate pretinde creditorul și pe care trebuie să o
execute debitorul.
Raportat la situația
de față, pârâta este îndatorată, în principal, la a încheia contractul de
vânzare – cumpărare pentru mijloacele fixe din componența C.E.T. Fântânele,
deoarece oferta sa a fost acceptată la prețul stabilit de acesta și în
subsidiar de a continua licitația deschisă cu strigare, fază la care nu s-a
ajuns, deoarece asa cum s-a stabilit prin procesul-verbal din 30 iulie 2009 procedura
de licitație a fost închisă, apreciindu-se că niciunul dintre participanți nu a
acceptat oferta sa publică în condițiile prevăzute de documentația de
licitație.
În drept, cererea a
fost întemeiată pe prevederile art. 1073 C. civ. art 1075 C. civ., art. 960 - 970
C. civ., art. 1294 - 1295 și următoarele C. civ., art. 35 - 39 C. com.
Prin Sentința nr. 60
din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Comercial Mureș, a respins cererea formulată
și precizată de reclamanta SC E. SRL, reținând, în esență, următoarele:
Nu este admisibil
petitul privind obligarea la încheierea contractului de vânzare - cumpărare
pentru că nu există un alt contract, o promisiune, fie unilaterală, fie
sinalagmatică, de vânzare, în baza căreia promitenta vânzătoare trebuia să își
asume obligația contractuală de a-și exprima consimțământul la perfectarea
contractului de vânzare - cumpărare privitor la un anumit bun și la un anumit
termen. Anunțul de organizare a licitației și caietul de sarcini nu constituie
o ofertă fermă și neechivocă de vânzare și se poate vorbi despre ofertă
acceptată care dă naștere la încheierea valabilă a contractului de vânzare –
cumpărare numai în etapa ulterioară desemnării persoanelor care au îndeplinit
condițiile de calificare impuse prin caietul de sarcini, când una dintre
persoanele eligibile care a acordat prețul cel mai mare în cadrul licitației,
devine adjudecător al bunului. Or, în speța de față, procedura licitației
deschisă, cu strigare, nu a ajuns în acest punct, deoarece, în opinia
pârâtelor, niciuna dintre cele două participante nu au îndeplinit totalitatea
condițiilor de calificare impuse de caietul de sarcini.
Petitul
privind anularea
parțială a procesului-verbal din 30 iulie 2009 este
nefondat, deoarece instanța, făcând aplicarea regulilor de interpretare a
dispozițiilor neclare, a reținut că cifra de afaceri constituie un indicator
economic financiar anual și a considerat că nu poate ajunge decât la concluzia
că una dintre condițiile de calificare în vederea participării la licitație
este existența unei cifre de afaceri anuale de 25 milioane euro în fiecare
dintre ultimele cinci exerciții financiare anuale și nu așa cum a interpretat
reclamanta, că această condiție presupune o cifră de afaceri cumulată pe
ultimii cinci ani.
S-a reținut, de
asemenea, că oferta nu a fost corespunzătoare din punct de vedere tehnic,ca și
variantă a graficului de execuție a lucrărilor de demolare.
Curtea de Apel Târgu
Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.
45/ A din 7 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC E. SRL,
reținând, în esență, într-o motivare succintă, aceleași argumente ca cele ale
instanței de fond, respectiv că problema obligării pârâtei la încheierea
contractului de vânzare – cumpărare s-ar fi putut pune în discuție în situația
în care s-ar fi parcurs toate etapele licitației, iar reclamanta ar fi fost
considerată adjudecatară, că reclamanta nu ar fi adresat pârâtei întrebări și
cu privire la propunerea de demolare și graficul de lucrări, deși a achiziționat
caietul de sarcini și a depus dosarul cu documentele de participare, precum și
oferta tehnică și, în fine, că în ceea ce privește cifra de afaceri, apreciază
că „nu este vorba despre cumulul cifrei de afaceri pe ultimii cinci ani, ci
suma impusă cu acest titlu privește fiecare exercițiu anual, pe ultimii cinci
ani”.
Decizia pronunțată în
apel de către Curtea de Apel Târgu Mureș, a fost atacată, cu recurs, de către
reclamanta SC E. SRL, care a solicitat admiterea recursului, modificarea
deciziei comerciale atacate, admiterea apelului său și schimbarea sentinței
instanței de fond în sensul admiterii acțiunii sale, astfel cum a fost
formulată și precizată. Recurenta – reclamantă și-a întemeiat recursul, în
drept, pe motivul precizat de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și, în
susținerea lui, a invocat, în esență, următoarele argumente pentru care
hotărârea atacată ar fi nelegală:
Instanța a fost
învestită legal și era competentă să verifice caracterul nefondat al închiderii
procedurii de licitație, întrucât, prin obiectul acțiunii, a fost sesizată
tocmai cu verificarea legalității și temeiniciei motivelor pentru care s-a
închis procedura din stadiul verificării criteriilor de calificare, deoarece
între cele două capete de cerere există interdependență, primul petit al
acțiunii vizând anularea parțială a procesului-verbal din 30 iulie 2007,
respectiv a punctului A, astfel încât instanța era legal investită cu
analizarea caracterului nefondat al închiderii procedurii.
Instanțele, cea de
fond, cât și cea de apel, au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 983 C.
civ., întrucât, în ceea ce privește condiția cifrei de afaceri cerută
participanților la procedură, caietul de sarcini și precizările ulterioare
prevăd că ofertanții trebuie să depună „documentele care atestă cifra de
afaceri pe ultimii cinci ani” și că această cifră trebuie să fie de 25 milioane
euro. Nu se menționează nicăieri în caietul de sarcini și nu s-a precizat nici
ulterior că această condiție nu este cumulativă și că trebuie îndeplinită în
fiecare din cei cinci ani, respectiv în fiecare exercițiu financiar din ultimii
cinci ani. Deși, după demararea procedurii și cumpărarea documentației, pârâta
organizatoare a schimbat condițiile inițiale comunicate părților participante,
a menținut aceeași formulare, dar pe o altă durată de timp.
În acest context, confuzia
și dubiul asupra cerințelor formulate era evident și de natură a crea o
îndoială justificată de modul defectuos de redactare a caietului de sarcini și
de clarificare a cerinței formulate. În consecință, erau aplicabile
dispozițiile art. 983 C. civ., care stabilesc că, atunci când este îndoială,
convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă, adică a
ofertanților și nu a pârâților.
În ceea ce privește
oferta tehnică, instanțele au reținut, în mod greșit, preluând argumentele
comisiei de licitație, că începerea demolării clădirii principale nu este în
concordanță cu cerințele și condițiile impuse prin caietul de sarcini cu
privire la succesiunea lucrărilor, întrucât proiectul și graficul de execuție
depus de reclamantă respectă regula prestabilită, cu atât mai mult, cu cât
autoritatea contractantă nu a explicitat corespunzător în caietul de sarcini
soluția tehnică și nici nu a întocmit un proiect în acest sens. Reclamanta a
prevăzut ca demolarea să respecte sensul prestabilit de ofertant, cu
dezmembrarea simultană a utilajelor achiziționate din blocurile ce urmau a fi
demolate, ceea ce corespunde cerințelor din caietul de sarcini, cu precizarea
că oferta tehnică nu era
parte a condițiilor
de calificare, iar modalitatea de efectuare a lucrărilor de dezafectare a
utilajelor nu era un element esențial al contractului ce urma a se încheia cu
câștigătorul licitației.
Recurenta reclamantă
mai susține că greșit au reținut instanțele că nu se poate pune în discuție
obligarea pârâtei la încheierea contractului, întrucât s-au parcurs toate
etapele de licitație și societatea reclamantă ar fi fost declarată adjudecatară
dacă, în speță, licitația nu ar fi fost închisă nefondat. Aceasta, întrucât nu
s-a prevăzut că licitația este condiționată de participarea și/sau calificarea
a cel puțin doi ofertanți, întrucât reclamanta a acceptat, expres, prețul de
pornire stabilit și, întrucât, potrivit anexei G la caietul de sarcini, pct. 2,
„în situația în care se prezintă o singură persoană juridică interesată, care oferă
prețul de pornire al licitației, acesta este declarat adjudecatar”.
Recursul reclamantei
SC E. SRL este întemeiat pentru următoarele motive:
De menționat că în
intervalul de timp dintre soluționarea apelului si primul termen al recursului,
obiectivul în care se află utilajele a fost transferat de la SC E. – Sucursala
Mureș la SC E. – Sucursala București, ambele sucursale ale pârâtei SC E.B. SA,
aceasta din urmă sucursală subrogându-se în toate drepturile si obligațiile
primei sucursale și fiind reprezentată în fața instanței de recurs, pe cale de
consecință fiindu-i opozabilă hotărârea din prezenta cauză.
Procedura de
licitație cu strigare pentru vânzarea unor utilaje aflate în proprietate
privată a SC E.B. SA, care face obiectul prezentului litigiu este o procedură
supusă reglementărilor civile și comerciale privind încheierea și executarea
convențiilor și, din acest punct de vedere, toate regulile stabilite de pârâtă
ca organizatoare ale vânzării prin licitație, prin caietul de sarcini, le sunt
opozabile și au caracter obligatoriu, atât pentru acestea, cât și pentru orice
participant la licitație.
În acest context este
fondat motivul de recurs întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,
constând în încălcarea de către instanța de apel, ca și de cea de fond a art.
983 C. Civ., potrivit căruia dacă înțelesul unor clauze contractuale este
îndoielnic, se interpretează în favoarea celui care se obligă, care se
coroborează și cu cele, în același sens, ale art. 1312, C. civ. Astfel,
instanțele, apreciind că sunt în prezența unei clauze neclare din caietul de
sarcini, cu privire la condiția cifrei de afaceri cerută participanților, au
procedat la interpretarea acesteia, dar au facut-o contrar prevederilor
textelor mai sus menționate, respectiv, în defavoarea celor care se obligă sau
în contra cumpărătorilor, mai precis, în defavoarea participanților la
licitație, potențiali cumpărători ai utilajelor.
Din formularea
„documente care atestă că cifra de afaceri a ofertantului în ultimii trei ani a
fost de 25.000.000 euro”, utilizată în caietul de sarcini, rezultă clar că s-a
avut în vedere cifra de afaceri cumulată pe ultimii trei ani. Dacă ar fi dorit
să dea un alt înțeles acestei condiții, pârâta putea preciza că se cere cifra
de afaceri pe fiecare din ultimii trei ani, dar aceasta nu numai că nu face
această precizare, dar nici nu folosește expresia „ exercițiu financiar anual”
de care s-au folosit instanțele pentru a-și justifica soluția.
Dar, pârâta
organizatoare nu aduce precizări, în sensul invocat de Comisa de licitații -
ulterior licitației - și reținut, greșit, de instanțe, nici măcar la
solicitarea reclamantei ci, își menține aceeași formulare, în schimb, în timpul
procedurii, schimbă condițiile impuse inițial prin caietul de sarcini și crește
perioada de timp pentru care participanții ar trebui să aibă 25.000.000 euro ca
cifră de afaceri,la cinci ani. Inclusiv această modificare, intervenită pe
parcursul procedurii, relevă că în caietul de sarcini era avută în vedere cifra
de afaceri cumulată pe 3 ani.
În concluzie,
contrar celor susținute de Comisia de licitație și reținute greșit de către
instanțe, reclamanta recurentă a îndeplinit condiția de participare la
licitație a cifrei de afaceri, astfel cum a fost impusă prin documentele de
organizare a lictației.
Este întemeiată și
critica recurentei sub aspectul nelegalității deciziei atacate cu privire la
respectarea condițiilor tehnice impuse prin documentele licitației, întrucât
licitația cu strigare ce face obiectul prezentului litigiu, a avut ca obiect
„vânzarea unor mijloace fixe”, aparținând pârâtei intimate și nu demolarea unor
construcții, motiv pentru care s-a atașat documentației și un „proiect de
contract de vânzare – cumpărare”, iar într-o intepretare și aplicare corectă a
prevederilor art. 1295 C. civ., ordinea de demolare a unui imobil în care se
află bunurile ce fac obiectul vânzării – cumpărării, nu este de esența unui
contract de vânzare – cumpărare. Mai mult, aspectele concrete ce țineau de
modalitatea de demolare a imobilului, ca obligație colaterală a vânzării –
cumpărării, urmau să facă obiectul unui proiect supus autorizațiilor
adminstrative și care să corespundă tehnic unor cerințe, inclusiv privind
protecția și securitatea muncii.
De asemenea, trebuie
avută în vedere și împrejurarea că oferta tehnică nu era prevăzută între
documentele de participare și de calificare la licitație, prevăzute de art. 3.8.4.2
din Caietul de sarcini și, deci, potrivit prevederilor acestui Caiet, nu era
parte a condițiilor de calificare, aspect, de altfel, firesc în condițiile în
care, obiectul licitației, era, așa cum s-a arătat, vânzarea – cumpărarea unor
utilaje și nu demolarea unui imobil.
Din cele arătate,
rezultă că hotărârea instanței de apel, ca și cea a instanței de fond, este
nelegală și că reclamanta recurentă a îndeplinit condițiile de calificare la
licitația organizată de pârâte, astfel că se impune anularea procesului-verbal
din 30 iulie 2009 încheiat de Comisia de licitație, sub acest aspect (pct. A),
respectiv cu privire la calificarea reclamantei la licitație.
Astfel, ca urmare a
anulării punctului A din procesul-verbal din 30 iulie 2009, pârâtei îi revine
obligația de a continua procedura licitației, respectiv de a constata conform
Anexei 6 la Caietul de sarcini, că reclamanta îndeplinește condițiile de
calificare și este singura persoană care a oferit prețul de pornire a
licitației. Soluția se impune ca urmare a faptului că cealaltă participantă la
licitație, SC G.M. SRL Sibiu - care nu a acceptat prețul ferm de pornire, ci
l-a condiționat de cantitatea de deșeuri rezultate și de prețurile pieței,
motiv pentru care a fost încheiată procedura și cu privire la această societate
– nu a contestat procesul-verbal, respectiv pct. B care o viza direct.
Este nefondată
critica recurentei reclamante și capătul ei de cerere cu privire la obligarea
direct de către instanță, în această fază, a pârâtelor, la încheierea a
contractului de vânzare – cumpărare a utilajelor, conform proiectului aflat la
documentația de licitație. Aceasta, deoarece instanța, chiar constatând – așa
cum a făcut-o mai sus – îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor de
participare la licitație și calificarea sa în cadrul acestei licitații și chiar
în condițiile în care reclamanta este singura participantă calificată și care a
oferit prețul de pornire a licitației, nu poate dispune direct încheierea
contractului de vânzare – cumpărare, înainte de finalizarea procedurii de
licitație. O asemenea măsură ar putea fi luată de instanță, doar în
eventualitatea în care pârâtele, o dată finalizată procedura, ar refuza
încheierea contractului sau ar refuza continuarea procedurii.
Față de cele mai sus
arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3), C. proc civ.,
să admită recursul reclamantei, să modifice decizia instanței de apel în sensul
admiterii apelului reclamantei și schimbării sentinței instanței de fond cu
consecința admiterii acțiunii reclamantei astfel cum a fost precizată, anularea
pct. A din procesul-verbal din 30 iulie 2009 și obligarea pârâtei
SC E.B. SA prin Sucursala
E. București,
în calitate de succesoare a Sucursalei E. Mureș, la continuarea procedurii de
licitație deschisă cu strigare, în condițiile anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
SC E. SRL Sebeș împotriva Deciziei nr. 45/ A din 7 iunie 2010 pronunțată de
Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, pe care o modifică în sensul că
admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței comerciale nr. 60 din
12 ianuarie 2010 a Tribunalului Comercial Mureș, pe care oschimbă în întregime,
după cum urmază:
Admite în parte
acțiunea precizată formulată de reclamanta SC E. SRL Sebeș împotriva pârâtei SC
E.B. SA prin Sucursala E. București – în calitate de succesoare a Sucursalei E.
Mureș și în consecință:
Dispune anularea pct.
A din procesul-verbal din 30 iulie 2009 încheiat de Comisia de licitație a
pârâtei și reluarea licitației deschise cu strigare organizată de pârâtă.
Respinge capătul de
cerere având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea contractului de
vânzare-cumpărare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 decembrie 2010.