ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4084/2011

Ședința publică din 13 decembrie 2011 Prin sentința comercială nr. 3506 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduș, împotriva pârâtei SC R.V.L. SA Luduș, societate în faliment, reprezentată prin lichidator S & B L.C. SPPI Tg.Mureș, și în consecință, pârâta a fost obligată să ridice toate cablurile aferente instalației electrice dezafectate, existente în interiorul și pe acoperișul clădirii proprietatea reclamantei, iar în subsidiar, autorizează reclamanta să ridice aceste cabluri pe cheltuiala pârâtei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtă, care a fost, totodată, obligată la plata sumei de 4.100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în baza procesului-verbal de adjudecare din data de 28 octombrie 2005, reclamanta a devenit proprietara imobilului care a aparținut pârâtei, căreia îi revine obligația de a ridica cablurile în litigiu, potrivit art. 1076 C. civ., derivând din obligația de garanție a vânzătorului, prevăzută de art. 1336 pct. 1, art. 1339 C. civ. Cu privire la cererea reconvențională prin care pârâta a invocat un prejudiciu de 54.393 lei, reprezentând costul remedierii cablurilor deteriorate de reclamantă, prin distrugerea instalației electrice, s-a reținut că prejudiciul nu este cert, deoarece cablurile nu mai erau în folosință de un an, așa încât, repunerea lor sub tensiune necesita lucrări de remediere.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 34/A din 16 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș și, în consecință, sentința fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii reconvenționale, dispunându-se ca reclamanta să achite suma de 27.196,5 lei, reprezentând despăgubiri către pârâtă. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, faptul că reclamanta se face culpabilă prin aceea că, în mod abuziv, fără a apela la mijloacele juridice, a procedat la tăierea întregii instalații electrice, fără acordul pârâtei. De asemenea, și atitudinea pârâtei a fost abuzivă, prin aceea că nu s-a conformat la solicitările reclamantei, ulterioare adjudecării,păstrând aceste instalații nefuncționale.

Reținându-se culpa comună a celor două părți în litigiu, instanța de apel a acordat jumătate din suma care a făcut obiectul cererii reconvenționale. Împotriva deciziei ambele părți au declarat recurs. 1. Reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduș a solicitat admiterea recursului și, în consecință, respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței primei instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se invocă existența unei contrarietăți între dispozitiv și considerente, prin obligarea reclamantei la despăgubiri pentru îndepărtarea de pe construcția proprietatea sa a unor conductori electrici despre care s-a reținut că nu au valoare economică, existând diferență și în legătură cu cuantumul concret care, apare o dată ca fiind de 27.196 lei, iar în dispozitiv, de 27.196,5 lei.

Recurenta mai susține că greșit s-a reținut faptul că, adjudecarea imobilului s-a făcut cu excluderea instalației electrice, ceea ce reprezintă o sarcină care grevează bunul, cu ignorarea unei probe, respectiv a adeverinței nr. 10133 din 6 decembrie 2005 emisă de Administrația Finanțelor Publice Luduș conform căreia imobilul vândut ”nu mai este grevat de nici o sarcină” astfel că, din acest motiv nu se poate reține o conduită ilicită a reclamantei, pe care instanța de apel își motivează obligarea acesteia la plata despăgubirilor.

Este criticată decizia din apel și sub aspectul conținutului înscrisului în conformitate cu care s-a stabilit cuantumul sumei, susținându-se că oferta SISE Electrica Transilvania Sud nu cuantifică și nu ține cont de prejudiciul încercat de pârâtă prin tăierea conductorilor electrici care traversau clădirea proprietatea reclamantei și care potrivit instanței de apel nu aveau utilitate funcțională și nici valoare economică, ci, cuantifică costurile totale privind o eventuală operațiune de repunere în funcțiune a instalației electrice de pe întreaga platformă industrială.

Sub aspectul răspunderii civile delictuale, recurenta susține că în mod greșit, prin aplicarea greșită a legii s-a reținut existența prejudiciului, stabilind răspunderea reclamantei pe ideea de culpă comună, întrucât nu s-a dovedit că instalația electrică era funcțională în momentul îndepărtării conductorilor, și nici interesul pârâtei ori al unui terț de a proceda la repunerea în funcțiune a acesteia, ci, mai mult, s-a făcut dovada vânzării acestor conductori la licitație publică organizată de lichidatorul judiciar la data de 17 decembrie 2010, data pronunțării sentinței de către prima instanță. 2. Prin recursul declarat, pârâta SC R.V.L. SA societate în faliment, reprezentată prin lichidator S&B L.C.

SPPI Tg.Mureș și S.T. –practician în insolvență, a solicitat modificarea în parte a deciziei comerciale nr. 34/A din 16 mai 2010, în sensul admiterii apelului său și respingerii, în consecință, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduș, admiterii cererii reconvenționale, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 54.393,01 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin dezafectarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a instalației electrice proprietatea pârâtei, cu cheltuieli de judecată. O primă critică are în vedere motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și se susține că, instanța de apel nu argumentează menținerea soluției instanței de fond cu privire la acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.N.G.C.

SRL Luduș, și nu analizează motivele de apel în legătură cu acest aspect și care se referă la schimbarea de către prima instanță a temeiului de drept pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea, din obligație de a face, prevăzută de art. 1077 C. civ., în cea de a nu face, prevăzută de art. 1076 C. civ. A doua critică vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în dezvoltarea căruia, în privința cererii principale, recurenta repune în discuție modalitatea de apreciere a probațiunii de către instanțele de fond în legătură cu concluzia caracterului inutil al instalației electrice, la care s-a ajuns. Sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale se arată că admiterea în parte a acesteia este nelegală în raport de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a reclamantei, principiu fundamentat pe răspunderea civilă delictuală.

În concret se susține că prejudiciul a fost dovedit în întregime, iar stabilirea culpei comune ca fundament al diminuării cuantumului acestuia este în contradicție cu probele dosarului, cu faptul că, în cursul urmăririi penale a reprezentantului societății reclamante, în legătură cu dezafectarea instalației electrice a pârâtei, acesta a fost de acord cu repararea prejudiciului. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta-intimată SC R.V.L. SA Luduș, prin lichidator S&B L.C. SPPI Tg.Mureș și S.T. –practician în insolvență, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduș, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. În apărare susține că, instanța de apel a stabilit fără echivoc culpa reclamantei la săvârșirea faptei de tăiere a instalației electrice proprietatea pârâtei și că, nu există nici o contrarietate între considerentele si dispozitivul deciziei.

Recunoașterile administratorului societății reclamante în cursul urmăririi penale, în legătură cu dezafectarea instalației electrice a pârâtei, care a fost de acord cu repararea prejudiciului, sunt de natură să înlăture orice susținere în legătură cu inexistența acestuia. De asemenea, arată că nu prezintă relevanță soarta actuală a cablurilor, din perspectiva culpei reclamantei și a prejudiciului cauzat la momentul săvârșirii faptei ilicite. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduș a achiziționat de la pârâta SC R.V.L. SA Luduș, în insolvență, prin licitație publică, un imobil (hală) pe care s-a aflat amplasată o instalație electrică proprietatea pârâtei, și pe care aceasta a refuzat să o ridice, în pofida solicitărilor scrise repetate ale societății reclamante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la ridicarea acestor instalații electrice, iar în caz de refuz, obligația alternativă de a fi autorizată reclamanta să efectueze această operațiune. Cu toate acestea, anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești reclamanta a procedat la tăierea instalației electrice, faptă ce a făcut obiectul cercetării penale în dosarul nr. 888/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș și în urma căreia administratorul SC A.T.N.G.C. SRL a fost scos de sub urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, recunoscând însă fapta și angajându-se la recuperarea prejudiciului cauzat SC R.V.L. SA.

În prezent, instalația electrică a făcut obiectul vânzării la licitație publică, astfel încât criticile pârâtei în legătură cu neargumentarea menținerii soluției cu privire la acțiunea principală, cu ocazia judecării apelului nu mai prezintă interes și nu ar putea conduce la pronunțarea altei soluții care, sub acest aspect să afecteze interesul recurentei-pârâte, privit prin prisma caracteristicilor pe care acesta trebuie să le îmbrace: personal, direct, actual și legitim. În ceea ce privește cererea reconvențională se va reține că dezlegarea dată acesteia prin decizia de apel este legală, în sensul reținerii culpei comune a părților la producerea prejudiciului.

Astfel, potrivit art. 998 C. civ., ”orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 C. civ., ”omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”. Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se cere existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre acestea, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. S-a relevat în speță, producerea unui prejudiciu patrimonial în cuantum de 54.393,01 lei, care s-a dovedit cert, în patrimoniul pârâtei, dincolo de orice neconcordanță semnalată de recurenta-reclamantă între anumite aspecte reținute în considerentele deciziei, cu cele din dispozitiv.

În ceea ce privește criticile legate de cuantumul concret al sumei stabilite cu acest titlu se va reține că acestea nu vor putea fi valorificate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece interpretarea probelor constituie o chestiune de fapt, precum la fel constituie și critica legată de neacordarea relevanței necesare unei probe din dosar în legătură cu lipsa grevării de sarcini a imobilului. Prejudiciul s-a datorat însă culpei comune a părților, reținându-se corect, pe de o parte, inacțiunea pârâtei de a ridica instalația electrică de pe proprietatea reclamantei, la solicitările exprese ale acesteia, iar pe de altă parte, fapta ilicită a reclamantei de a proceda la tăierea efectivă a instalației, proprietatea pârâtei, fără acordul acesteia și în lipsa unei autorizări judecătorești în acest sens.

Raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este evident, iar, în legătură cu vinovăția, așa cum s-a reținut anterior, la ponderea prejudiciului a concurat, pe lângă fapta ilicită a reclamantei, și aceea a pârâtei. Din această perspectivă, atât criticile pârâtei privind încălcarea principiului reparării integrale a prejudiciului, cât și cele ale reclamantei cu privire la reținerea eronată a culpei sale sunt nefondate. Așa cum s-a arătat, toate elementele răspunderii civile delictuale sunt prezente în speță și au fost analizate în mod legal de către instanța de apel, în raport de dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ. În acest mod s-a răspuns unitar criticilor cuprinse în cele două recursuri care, pe lângă aspecte ce țin de legalitatea soluției pronunțate au relevat și aspecte legate de temeinicia acesteia și care nu au putut face obiect al analizei în prezentul recurs, după cum s-a menționat.

Nefiind deci, fondate criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., potrivit celor mai sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL și pârâta SC R.V.L. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL LUDUȘ și de pârâta SC R.V.L. SA PRIN

LICHIDATOR JUDICIAR S

& B L.C. SPRL TG. MUREȘ împotriva deciziei nr. 34/A din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.