ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Timiș ca primă instanță.

Prin acțiunea introductivă

înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara astfel cum a fost

precizată, reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara a solicitat în contradictoriu cu

pârâtele SC E. SA Timișoara și SC E.B. SA ca prin hotărârea instanței să se

dispună obligarea pârâtelor la facturarea separată a energiei electrice pentru

imobilul situat în Timișoara Str. S.I.L. nr. 1/B precum și debranșarea

imobilului de la branșamentul SC I.L. și branșarea la cablul electric de

alimentare al orașului Timișoara.

În motivare reclamanta a susținut că

imobilul a aparținut SC I.L. SA, alimentarea cu energie electrică realizându-se

prin branșamentul societății, iar facturarea energiei consumate se calcula separat

prin scăderea consumului imobilului de pe factura societății ca mare

consumator.

Susține reclamanta că deși și-a

achitat cu regularitate consumul de energie electrică, la data de 1 iulie 2009

SC E.B. SA a întrerupt furnizarea energiei la cererea actualului proprietar SC

E. SA care a preluat și contractul de furnizare a energiei electrice încheiat

cu SC I.L. SA .

Prin Sentința civilă nr. 18238 din

15 decembrie 2009 Judecătoria Timișoara și-a declinat competența materială de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș reținând natura comercială

a cauzei.

Tribunalul Timiș, secția comercială

și de contencios administrativ, astfel învestit prin Sentința civilă nr. 424/PI

din 30 martie 2010 a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâte, respectiv

excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC E.B. SA și excepția

lipsei calității procesual active a reclamantei, și pe fond a admis acțiunea

reclamantei și a obligat pârâtele la facturarea separată a consumului de

energie electrică pentru imobilul din Str. S.I.L. nr. 1/B Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara acționând în numele

persoanelor care locuiesc în imobil are interes și legitimare procesuală în

promovarea cererii, dreptul reclamantei putându-se realiza față de persoana

juridică care are ca obiect de activitate facturarea energiei electrice -

respectiv pârâta SC E.B. SA.

Pe fondul cauzei, tribunalul a

reținut că actualul proprietar al imobilului SC E. SA a solicitat în mod nejustificat

debranșarea imobilului de la rețeaua electrică refuzând să mai plătească

contravaloarea energiei electrice în condițiile în care reclamanta achita în

mod separat consumul pentru imobil.

În opinia primei instanțe, în raport

de obiectul cererii, necesitatea furnizării energiei electrice și

preîntâmpinarea situației anterioare de întrerupere a furnizării, în vederea

asigurării unor condiții civilizate de locuit, impune admiterea cererii,

independent de calitatea de tolerați a celor care ocupă în prezent imobilul.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanta sub aspectul nepronunțării pe capătul doi de cerere

privind branșarea la cablul electric al orașului și pârâta SC E. SA, în

faliment, reprezentată de lichidatorul judiciar desemnat în producerea

insolvenței sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesual

active a reclamantei și al dezlegării pe fondul cauzei.

Prin Decizia nr. 145/A din 27

septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul

pârâtei SC E. SA și a schimbat sentința fondului în sensul respingerii acțiunii

introductive formulate de reclamantă ca neîntemeiată și pe cale de consecință a

respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că anterior dobândirii imobilului de către pârâta SC E. SA prin

Contractul de vânzare-cumpărare din 3 noiembrie 2003, autoarea sa, SC I.L. SA a

promovat acțiuni în justiție de evacuare a persoanelor care locuiesc în imobil

fără titlu, acțiuni finalizate cu pronunțarea unor hotărâri judecătorești

irevocabile de evacuare. În acest context instanța apreciază că membrii care

compun A.L.S.I.L. nu dețin niciun titlu valabil pentru folosința locuințelor,

astfel că cererea de rebranșare la cablul electric și de facturare separată

apare ca nejustificată, având în vedere și art. 8.2 din Regulamentul de

furnizare a energiei electrice la consumatori care impune, ca o condiție

esențială pentru încheierea contractelor de furnizare, existența unor documente

privind folosința definitivă sau temporară a spațiului, documente nedeținute de

reclamantă.

Totodată, instanța de apel apreciază

că și în situația în care ar exista contracte valabil încheiate, pârâta, supusă

procedurii insolvenței poate să denunțe orice contract în vederea creșterii la

maximum a valorii debitorului.

La data de 19 noiembrie 2010,

reclamanta A.L.S.I.L. a declarat recurs, în termen legal împotriva deciziei

instanței de apel solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de

fond în vederea admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate generic pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., recurenta a

arătat că asociația funcționează legal de la data constituirii sale, având în

prezent încheiate contracte de furnizare de utilități pentru buna funcționare a

imobilului.

Potrivit recurentei, concluzia

instanței cu privire la lipsa unui titlu legal pentru folosința apartamentelor

de către membrii asociației, este contrară înscrisurilor administrate în cauză

care atestă recunoașterea drepturilor locative asupra spațiilor deținute.

În acest sens, recurenta arată că de

la data dobândirii proprietății de către pârâta SC E. SA, aceasta nu a promovat

nicio acțiune de evacuare a locatarilor, întreruperea furnizării energiei

electrice având caracter șicanator.

Totodată recurenta arată că a

încheiat contract de furnizare a energiei electrice la rețeaua electrică a

orașului hotărârea fiind necesară pentru efectuarea lucrărilor de branșare la

rețeaua orașului.

În susținerea recursului, recurenta

reclamantă a depus la dosar înscrisuri noi, respectiv copii de pe contractele

aflate în derulare încheiate cu ceilalți furnizori de utilități, dovada

existenței legale a Asociației de Locatari, tabel nominal cu situația

locatarilor care ocupă cele 44 de apartamente ce compun imobilul din str. I.L.

nr. 1/B.

Asupra recursului.

Potrivit art. 306 (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va examina, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată

în raport de motivul reglementat de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., față de

argumentele expuse de recurentă în dezvoltarea criticilor formulate.

Recursul declarat de recurenta

reclamantă A.L.S.I.L. se vădește întemeiat.

Principalul argument pe care

instanța de apel își întemeiază soluția adoptată în cauză în sensul respingerii

acțiunii reclamantei pe fondul său, a vizat lipsa unui titlu valabil pentru

folosința apartamentelor care compun blocul de locuințe din S.I.L. nr. 1/B

actualmente B.T.I. nr. 46 B, urmare promovării și admiterii unor acțiuni de

evacuare a locatarilor, membrii asociației, de către antecesoarea pârâtei SC E.

SA, în anul 2003.

Concluzia instanței întemeiată pe

existența unui număr de patru procese-verbale de evacuare silită întocmite în

anul 2003 și privind un număr de 10 locatari ai imobilului nu poate fi extinsă

cu privire la toate persoanele care locuiesc actualmente în acest imobil,

distinct de faptul că pentru o parte din locatari împotriva cărora existau

hotărâri de evacuare, s-a stabilit pe cale judecătorească că sunt îndreptățiți

la încheierea contractelor de închiriere pentru spațiul deținut potrivit O.U.G.

nr. 40/1999, antecesoarea pârâtei, SC I.L. SA fiind obligată la plata unei

amenzi civile până la executarea obligației de încheiere a contractelor

(Decizia nr. 2636 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara privind pe

locatarii D.R.; Încheierea nr. 8730 din 30 a Judecătoriei Timișoara cu privire

la C.I.B. și D.I.).

Cum aceste persoane locuiesc și în

prezent în imobil potrivit situației depusă în recurs de către reclamantă, în

considerarea drepturilor locative recunoscute anterior, argumentul instanței de

apel a rămas fără suport legal, chiar și în situația în care numai o parte

dintre locatari au dovedit că folosesc spațiul în mod legal. Distinct de

acestea obiectul acțiunii introductive nu a vizat stabilirea drepturilor

locative ale persoanelor care locuiesc în imobil, ci dreptul de a avea acces la

serviciu public de furnizare a energiei electrice, în condițiile în care

deconectarea imobilului de la rețea nu s-a datorat culpei asociației urmare

neplății facturilor aferente consumului.

Potrivit Legii locuinței nr.

114/1996 modificată, cerințele minimale pentru folosirea unei locuințe vizează

și accesul la energia electrică, apă potabilă, evacuarea controlată a apelor

uzuale.

Asociația de locatari, a cărei

existență legală și funcționare nu a fost infirmată de instanța de apel, are

printre atribuții și încheierea contractelor cu furnizorii de servicii, sub

acest aspect demersul reclamantei fiind pe deplin justificat și în limitele

capacității sale de exercițiu.

Totodată, Curtea constată că la data

judecării apelului, 27 septembrie 2010 reclamanta A.L.S.I.L. obținuse avizul

tehnic de racordare la rețeaua electrică a orașului, contractul de furnizare a

energiei electrice încheiat în condițiile stabilite prin avizul din 5 ianuarie

2010 fiind în curs de definitivare, astfel că și sub acest aspect argumentul

instanței de apel întemeiat pe Regulamentul de furnizare a energiei electrice

se vădește nefondat.

În sfârșit, și argumentul instanței

de apel potrivit căruia, lichidatorul pârâtei SC E. SA aflată în insolvență,

poate să denunțe oricând, potrivit art. 86 (1) din Legea nr. 85/2006

contractele aflate în derulare, se dovedește irelevant întrucât măsura

debranșării și întreruperii furnizării electrice nu a fost luată de lichidator,

fiind anterioară deschiderii procedurii insolvenței pârâtei, iar motivul

invocat, respectiv neplata de către asociație a cotei-părți ce îi revine din

consumul de energie electrică, nu a fost confirmat sau dovedit de lichidatorul

judiciar participant la proces, în această calitate.

Hotărârea instanței de apel este

susceptibilă de critică și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 129 alin.

(6) C. proc. civ. potrivit cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc

numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Or, reglementarea raporturilor

locative dintre proprietari și persoanele care locuiesc în imobil nu se poate

realiza în cadrul procesual stabilit de reclamantă prin acțiunea introductivă.

În absența unei cereri reconvenționale formulate de proprietar cu acest obiect

și a unei analize aplicate a acestei chestiuni în raport de dispozițiile legale

incidente, dezlegarea dată de instanța de apel care reține prin considerente

decizionale că toți locatarii, membrii ai asociației, folosesc spațiul fără

titlu legal este vădit greșită.

Pentru considerentele ce preced,

Înalta Curte în temeiul art. 312 (1) și (3) C. proc. civ. va admite prezentul

recurs și va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei

și respingerii apelului pârâtei SC E. SA, și în consecință va schimba în parte

sentința fondului admițând și capătul de cerere cu privire la obligarea SC E.B.

SA la branșarea imobilului la cablul electric de alimentare al orașului.

Cererea recurentei privind obligarea

intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în această fază

procesuală, reprezentând onorariu avocat va fi respinsă ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 145/A din 27

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe

care o modifică și în consecință:

Admite apelul declarat de reclamanta

A.L.S.I.L. Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 424/PI din 30 martie 2010 a

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

schimbă în parte, în sensul că admite și capătul de cerere din acțiunea

precizată și obligă pârâta SC E.B. SA Timișoara la branșarea imobilului situat

în Timișoara, S.I.L., nr. 1/B în vederea furnizării energiei electrice.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Respinge ca nefondat apelul declarat

de pârâta SC E. SA Timișoara prin lichidator judiciar SC A.Q.C. SPRL Timișoara.

Respinge cererea formulată de

recurentă privind acordarea de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2011.