ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei și hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș ca primă instanță. Prin acțiunea introductivă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara astfel cum a fost precizată, reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC E. SA Timișoara și SC E.B. SA ca prin hotărârea instanței să se dispună obligarea pârâtelor la facturarea separată a energiei electrice pentru imobilul situat în Timișoara Str. S.I.L. nr. 1/B precum și debranșarea imobilului de la branșamentul SC I.L. și branșarea la cablul electric de alimentare al orașului Timișoara. În motivare reclamanta a susținut că imobilul a aparținut SC I.L.

SA, alimentarea cu energie electrică realizându-se prin branșamentul societății, iar facturarea energiei consumate se calcula separat prin scăderea consumului imobilului de pe factura societății ca mare consumator. Susține reclamanta că deși și-a achitat cu regularitate consumul de energie electrică, la data de 1 iulie 2009 SC E.B. SA a întrerupt furnizarea energiei la cererea actualului proprietar SC E. SA care a preluat și contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu SC I.L. SA . Prin Sentința civilă nr. 18238 din 15 decembrie 2009 Judecătoria Timișoara și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș reținând natura comercială a cauzei.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, astfel învestit prin Sentința civilă nr. 424/PI din 30 martie 2010 a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâte, respectiv excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC E.B. SA și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, și pe fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele la facturarea separată a consumului de energie electrică pentru imobilul din Str. S.I.L. nr. 1/B Timișoara. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara acționând în numele persoanelor care locuiesc în imobil are interes și legitimare procesuală în promovarea cererii, dreptul reclamantei putându-se realiza față de persoana juridică care are ca obiect de activitate facturarea energiei electrice - respectiv pârâta SC E.B.

SA. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că actualul proprietar al imobilului SC E. SA a solicitat în mod nejustificat debranșarea imobilului de la rețeaua electrică refuzând să mai plătească contravaloarea energiei electrice în condițiile în care reclamanta achita în mod separat consumul pentru imobil. În opinia primei instanțe, în raport de obiectul cererii, necesitatea furnizării energiei electrice și preîntâmpinarea situației anterioare de întrerupere a furnizării, în vederea asigurării unor condiții civilizate de locuit, impune admiterea cererii, independent de calitatea de tolerați a celor care ocupă în prezent imobilul. 2. Apelul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta sub aspectul nepronunțării pe capătul doi de cerere privind branșarea la cablul electric al orașului și pârâta SC E. SA, în faliment, reprezentată de lichidatorul judiciar desemnat în producerea insolvenței sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesual active a reclamantei și al dezlegării pe fondul cauzei. Prin Decizia nr. 145/A din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul pârâtei SC E. SA și a schimbat sentința fondului în sensul respingerii acțiunii introductive formulate de reclamantă ca neîntemeiată și pe cale de consecință a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că anterior dobândirii imobilului de către pârâta SC E. SA prin Contractul de vânzare-cumpărare din 3 noiembrie 2003, autoarea sa, SC I.L.

SA a promovat acțiuni în justiție de evacuare a persoanelor care locuiesc în imobil fără titlu, acțiuni finalizate cu pronunțarea unor hotărâri judecătorești irevocabile de evacuare. În acest context instanța apreciază că membrii care compun A.L.S.I.L. nu dețin niciun titlu valabil pentru folosința locuințelor, astfel că cererea de rebranșare la cablul electric și de facturare separată apare ca nejustificată, având în vedere și art. 8.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori care impune, ca o condiție esențială pentru încheierea contractelor de furnizare, existența unor documente privind folosința definitivă sau temporară a spațiului, documente nedeținute de reclamantă.

Totodată, instanța de apel apreciază că și în situația în care ar exista contracte valabil încheiate, pârâta, supusă procedurii insolvenței poate să denunțe orice contract în vederea creșterii la maximum a valorii debitorului. 3. Recursul. Motivele de recurs. La data de 19 noiembrie 2010, reclamanta A.L.S.I.L. a declarat recurs, în termen legal împotriva deciziei instanței de apel solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond în vederea admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate generic pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., recurenta a arătat că asociația funcționează legal de la data constituirii sale, având în prezent încheiate contracte de furnizare de utilități pentru buna funcționare a imobilului.

Potrivit recurentei, concluzia instanței cu privire la lipsa unui titlu legal pentru folosința apartamentelor de către membrii asociației, este contrară înscrisurilor administrate în cauză care atestă recunoașterea drepturilor locative asupra spațiilor deținute. În acest sens, recurenta arată că de la data dobândirii proprietății de către pârâta SC E. SA, aceasta nu a promovat nicio acțiune de evacuare a locatarilor, întreruperea furnizării energiei electrice având caracter șicanator. Totodată recurenta arată că a încheiat contract de furnizare a energiei electrice la rețeaua electrică a orașului hotărârea fiind necesară pentru efectuarea lucrărilor de branșare la rețeaua orașului.

În susținerea recursului, recurenta reclamantă a depus la dosar înscrisuri noi, respectiv copii de pe contractele aflate în derulare încheiate cu ceilalți furnizori de utilități, dovada existenței legale a Asociației de Locatari, tabel nominal cu situația locatarilor care ocupă cele 44 de apartamente ce compun imobilul din str. I.L. nr. 1/B. Asupra recursului. Potrivit art. 306 (3) C. proc. civ., Înalta Curte va examina, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată în raport de motivul reglementat de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., față de argumentele expuse de recurentă în dezvoltarea criticilor formulate. Recursul declarat de recurenta reclamantă A.L.S.I.L. se vădește întemeiat.

Principalul argument pe care instanța de apel își întemeiază soluția adoptată în cauză în sensul respingerii acțiunii reclamantei pe fondul său, a vizat lipsa unui titlu valabil pentru folosința apartamentelor care compun blocul de locuințe din S.I.L. nr. 1/B actualmente B.T.I. nr. 46 B, urmare promovării și admiterii unor acțiuni de evacuare a locatarilor, membrii asociației, de către antecesoarea pârâtei SC E. SA, în anul 2003. Concluzia instanței întemeiată pe existența unui număr de patru procese-verbale de evacuare silită întocmite în anul 2003 și privind un număr de 10 locatari ai imobilului nu poate fi extinsă cu privire la toate persoanele care locuiesc actualmente în acest imobil, distinct de faptul că pentru o parte din locatari împotriva cărora existau hotărâri de evacuare, s-a stabilit pe cale judecătorească că sunt îndreptățiți la încheierea contractelor de închiriere pentru spațiul deținut potrivit O.U.G.

nr. 40/1999, antecesoarea pârâtei, SC I.L. SA fiind obligată la plata unei amenzi civile până la executarea obligației de încheiere a contractelor (Decizia nr. 2636 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara privind pe locatarii D.R.; Încheierea nr. 8730 din 30 a Judecătoriei Timișoara cu privire la C.I.B. și D.I.). Cum aceste persoane locuiesc și în prezent în imobil potrivit situației depusă în recurs de către reclamantă, în considerarea drepturilor locative recunoscute anterior, argumentul instanței de apel a rămas fără suport legal, chiar și în situația în care numai o parte dintre locatari au dovedit că folosesc spațiul în mod legal.

Distinct de acestea obiectul acțiunii introductive nu a vizat stabilirea drepturilor locative ale persoanelor care locuiesc în imobil, ci dreptul de a avea acces la serviciu public de furnizare a energiei electrice, în condițiile în care deconectarea imobilului de la rețea nu s-a datorat culpei asociației urmare neplății facturilor aferente consumului. Potrivit Legii locuinței nr. 114/1996 modificată, cerințele minimale pentru folosirea unei locuințe vizează și accesul la energia electrică, apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzuale. Asociația de locatari, a cărei existență legală și funcționare nu a fost infirmată de instanța de apel, are printre atribuții și încheierea contractelor cu furnizorii de servicii, sub acest aspect demersul reclamantei fiind pe deplin justificat și în limitele capacității sale de exercițiu.

Totodată, Curtea constată că la data judecării apelului, 27 septembrie 2010 reclamanta A.L.S.I.L. obținuse avizul tehnic de racordare la rețeaua electrică a orașului, contractul de furnizare a energiei electrice încheiat în condițiile stabilite prin avizul din 5 ianuarie 2010 fiind în curs de definitivare, astfel că și sub acest aspect argumentul instanței de apel întemeiat pe Regulamentul de furnizare a energiei electrice se vădește nefondat.

În sfârșit, și argumentul instanței de apel potrivit căruia, lichidatorul pârâtei SC E. SA aflată în insolvență, poate să denunțe oricând, potrivit art. 86 (1) din Legea nr. 85/2006 contractele aflate în derulare, se dovedește irelevant întrucât măsura debranșării și întreruperii furnizării electrice nu a fost luată de lichidator, fiind anterioară deschiderii procedurii insolvenței pârâtei, iar motivul invocat, respectiv neplata de către asociație a cotei-părți ce îi revine din consumul de energie electrică, nu a fost confirmat sau dovedit de lichidatorul judiciar participant la proces, în această calitate. Hotărârea instanței de apel este susceptibilă de critică și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. potrivit cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Or, reglementarea raporturilor locative dintre proprietari și persoanele care locuiesc în imobil nu se poate realiza în cadrul procesual stabilit de reclamantă prin acțiunea introductivă. În absența unei cereri reconvenționale formulate de proprietar cu acest obiect și a unei analize aplicate a acestei chestiuni în raport de dispozițiile legale incidente, dezlegarea dată de instanța de apel care reține prin considerente decizionale că toți locatarii, membrii ai asociației, folosesc spațiul fără titlu legal este vădit greșită. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 (1) și (3) C. proc.

civ. va admite prezentul recurs și va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei și respingerii apelului pârâtei SC E. SA, și în consecință va schimba în parte sentința fondului admițând și capătul de cerere cu privire la obligarea SC E.B. SA la branșarea imobilului la cablul electric de alimentare al orașului. Cererea recurentei privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocat va fi respinsă ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 145/A din 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică și în consecință: Admite apelul declarat de reclamanta A.L.S.I.L. Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 424/PI din 30 martie 2010 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite și capătul de cerere din acțiunea precizată și obligă pârâta SC E.B. SA Timișoara la branșarea imobilului situat în Timișoara, S.I.L., nr. 1/B în vederea furnizării energiei electrice. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC E. SA Timișoara prin lichidator judiciar SC A.Q.C.

SPRL Timișoara. Respinge cererea formulată de recurentă privind acordarea de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.