ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2498/2011

Asupra

recursului de față;

Prin

sentința civilă nr. 1643/Bis/PI din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Timiș în dosar nr. 8575/30/2007 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții

Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

Primăria Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL,

dispunându-se rezilierea contractului de închiriere încheiat între Primăria

Municipiului Timișoara reprezentată de Primar și pârâtă, evacuarea pârâtei din

spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în Timișoara, în

suprafață de 61,20 mp, înscris în CF 8091 Timișoara cu nr. top. 17029, fiind

obligată pârâta față de reclamantă la plata sumei de 36.445 lei reprezentând

diferență chirie de

5.849 lei, majorări de

întârziere în cuantum de 30.245 lei și penalități de

întârziere de 351

lei și 16,7 lei cheltuieli de judecată.

Curtea

de Apel Timișoara, prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2008, a admis

cererea de repunere în termen și a dispus

repunerea

pârâtei în termenul legal de a formula apel împotriva sentinței

atacate,

în baza art. 92 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 93 și 283 C.

proc. civ., constatând că apelanta a fost citată de fiecare dată la o altă

adresă, astfel că nu a avut cunoștință de pronunțarea hotărârii apelate.

Apelul

formulat de pârâta SC P.I. SRL a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 119 de la 22 iunie 2009, dispunându-se anularea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre

competentă

soluționare Judecătoriei Timișoara, față de dispozițiile art. 1

pct. 1 și

art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Înalta

Curte de Casație și Justiție - secția comercială, prin decizia civilă nr. 2342

de la 18 iunie 2010, a admis recursul declarat de reclamanții Municipiul

Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria

Municipiului Timișoara, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța competentă este

Tribunalul Timiș față de data publicării deciziei nr. 32 din 5 iunie 2008 și a

promovării acțiunii introductive.

În

rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 242 de la 20 decembrie

2010, a admis apelul formulat de pârâta SC P.I. SRL, a schimbat în tot sentința

apelată și a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând, în esență, că

întreaga chirie a fost achitată, situație în care nu se mai justifică culpa

pârâtei.

Împotriva

acestei decizii, reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local

al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara au declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate

în sensul respingerii apelului formulat de către reclamantă, cu consecința

menținerii ca legală și temeinică a hotărârii judecătorești pronunțată de

instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, invocând drept motive de

nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În

argumentarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că, prin contract,

părțile au convenit reactualizarea chiriei, iar hotărârea Consiliului Local a

fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, pârâta nefiind vătămată sub

nicio formă în drepturile sale.

Înalta

Curte, luând în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării

recursului, reține următoarele :

Potrivit

art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din

același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când

partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința

ei, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești socotindu-se

îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte

de împlinirea lui.

În

speța dedusă judecății, se observă că hotărârea instanței de apel a fost

comunicată recurenților la data de 28 ianuarie 2011 (filele 24, 25 și 26 dosar

apel), iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 16

februarie 2011 (fila 2 dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 15 zile

prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de articolul anterior menționat, fiind fără

relevanță data ieșirii lor din cadrul persoanei juridice.

Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.

137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de recurenți,

înalta Curte va respinge recursul formulat de Municipiul Timișoara prin Primar,

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara ca

tardiv declarat, având în vedere că termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din

dreptul de

a exercita această cale de atac,

conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., înalta Curte va dispune

obligarea recurenților la plata sumei de 1488 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul

Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva

deciziei nr. 242 de la 20 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara

- Secția Comercială ca tardiv formulat. Obligă recurenții la plata sumei de

1488 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 23 iunie 2011.