ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1552/2011

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 230/PI/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar

nr. 9145/30/2007 s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune

al reclamanților invocată oral de pârâtă, s-a admis în parte cererea precizată a

reclamanților Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin

Primar, Primăria Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC P.A. SA Timișoara,

s-a dispus rezilierea contractului de închiriere din 30 decembrie 1998 încheiat

între părți, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timișoara, jud.

Timiș înscris în CF nr. XX Timișoara, constând în spațiu cu altă destinație decât

locuință în suprafață de 53,97 mp., a fost obligată pârâta să plătească reclamanților

suma totală de 4.128 RON din care 3.894 RON reprezentând diferență chirie restantă

pentru perioada 01 ianuarie 2002 - 28 februarie 2003, iar 234 RON penalități de

întârziere, a fost respinsă în rest acțiunea, respectiv pretențiile de 20.132 RON

majorări de întârziere și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma

de 16,6 RON cheltuieli de judecată.

Împotiva acestei sentințe au declarat apel

reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin

Primar, Primăria Municipiului Timișoara și pârâta SC P.A. SA Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

prin decizia nr. 190/A din 11 noiembrie 2010 a admis excepția lipsei calității procesuale

active a Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a lipsei capacității juridice

a Primăriei Municipiului Timișoara și respinge apeIul acestor reclamante împotriva

sentinței civile nr. 230/PI/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar

nr. 9145/30/2007.

A respins apelul reclamantului Municipiul

Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 230/PI/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul

Timiș în Dosar nr. 9145/30/2007.

A admis apelul pârâtei SC P.A. SA

Timișoara împotriva aceleiași sentințe civile.

A schimbat în parte sentința civilă atacată

respinge acțiunea reclamanților Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

Primăria Timișoara; respectiv că admite excepția prescripției extinctive a exercițiului

dreptului de acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor de

chirie; respinge cererea de reziliere a contractului de închiriere din 30

decembrie 1998 încheiat între părți

;

respinge

cererea de evacuare a pârâtei din imobilul situat în Timișoara, jud. Timiș, înscris

în CF nr. XX Timișoara, constând în spațiu cu altă destinație decât cea de locuit

în suprafață de 53,97 mp; respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la

plata sumei de 3.894 RON reprezentând diferență chirie pentru perioada 01

ianuarie 2001 - 28 februarie 2003; respinge cererea reclamantului de obligare a

pârâtei la plata sumei de 10.132 RON reprezentând majorări de întârziere.

A menținut dispozițiile sentinței civile

cu privire la obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 234 RON cu

titlu de penalități de întârziere.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar, Primăria Municipiului Timișoara și

Consiliul Local al Municipiului Timișoara, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate în sensul admiterii apelului formulat de reclamanți și schimbarea în parte

a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii.

Critica adusă deciziei atacate se referă

în esență la faptul că instanța de apel în mod greșit a soluționat excepția prescripției

dreptului la acțiune, deoarece sumele obținute din închirierea sau concesionarea

spatiilor aflate în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timișoara reprezintă

venituri ale bugetului local, sunt asimilate creanțelor bugetare, astfel că, termenul

de prescripție aplicabil este cel prevăzut de legea specială, Legea nr. 571/2003

termenul special fiind de 5 ani, sens în care considerăm că nu poate opera prescripția

dreptului de a cere plata diferenței de chirie, întrucât, termenul de prescripție

nu s-a scurs, iar dreptul reclamanților nu este prescris.

La termenul de dezbateri în fond,

Înalta Curte a invocat din oficiu, motiv de ordine publică prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind nulitatea deciziei atacate, în raport de

prevederile art. 24 și art. 105 alin. (1) C. proc. civ., aspect asupra căruia a

rămas în pronunțare.

Potrivt dispozițiilor art. 24 alin.

(1) C. proc. civ. „Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate

lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de

rejudecare după casare", iar potrivit art. 105 alin. (1) C. proc. civ. „Actele

de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule".

Din perspectiva acestor dispoziții, se

constată că decizia nr. 257 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, a fost pronunțată de către un complet de judecată din care a făcut parte

domnul judecător M.B., decizie care a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași

instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia

nr. 766 din 25 februarie 2010, iar decizia a cărei recurare se solicită prin prezenta

cerere de recurs, respectiv decizia nr. 190/A din 11 noiembrie 2010 a fost pronunțată

de către un complet de judecată al Curții de Apel Timișoara din care a făcut parte

și domnul judecător M.B..

În

raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., care prevăd

că „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii",

se reține că prin intermediul excepțiilor de procedură se invocă anumite neregularități

procedurale, iar din această categorie fac parte acele excepții care au ca obiect

invocarea încălcării unor norme de compunere sau constituire a instanței, respectiv

excepția de incompatibilitate, aspect incident în speța de față, întrucât domnul

judecător M.B. a făcut parte din completul de judecată care a participat la soluționarea

cauzei atât în calea de atac a apelului cât și în rejudecare după casare.

În

acest context, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., rapoitat la art. 24 și art. 105 alin. (1) C.

proc. civ., sens în care urmează a se admite recursul, a se casa decizia atacată

cu trimitere rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții

Municipiul Timișoara prin Primar, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local

al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 190/A din 11 noiembrie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

aprilie 2011.