ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4442/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin Sentința civilă nr. 162/ P din 7 martie 2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă, a admis excepția lipsei calității procesuale active în cauză a reclamantelor Primăria Municipiului Timișoara si a Consiliului Local al Municipiului Timișoara, a admis în parte cererea reclamantului Municipiul Timișoara, în sensul că a dispus rezilierea contractului de Închiriere nr. 630 din 30 aprilie 1999 încheiat între părți și evacuarea pârâtei SC T. SA Timișoara din imobilul situat în Timișoara, Bd-ul Tinereții, totodată obligând pârâta SC T. SA Timișoara la plata sumei totale de 12.553 lei, reprezentând diferență chirie restantă pentru perioada 01 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 și penalități de întârziere, respingând cererea reclamantului de acordare a majorărilor de întârziere în sumă de 61.223 lei.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin Decizia Civilă nr. 133/ A din 19 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 162/ P din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și a admis apelul pârâtei SC T. SA Timișoara, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a admis excepția prescripției extinctive și a respins acțiunea introductivă ca prescrisă, menținând restul dispozițiilor sentinței, obligând reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 4.231.22 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și apel.

Înalta Curte de Casație si Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 2855 din 11 noiembrie 2009 a admis recursul declarat de reclamanții Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar împotriva Deciziei nr. 133/ A din 19 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei SC T. SA Timișoara formulată de SC T. SA Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, rejudecând cauza, după casare, prin Decizia civilă nr. 124/ COM din 10 iunie 2010, a admis apelurile formulate de reclamanții Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar si de pârâta SC T. SA Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 162/ P din 7 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Timiș, pe care a anulat-o ș a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Timișoara, ca primă instanța. Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, mai sus arătate, pârâta SC T. SA Timișoara a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale a intervenientei SC T. SA Timișoara.

Critica formulată de recurenta-pârâta se fundamentează pe soluția Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția comercială, cuprinsă în Decizia nr. 2855 din 11 noiembrie 2009, prin care s-a dispus irevocabil pe fond, asupra cererii de intervenție accesorie, formulate de SC T. SA Timișoara în interesul SC T. SA Timișoara, în sensul respingerii acesteia, consecința acestei soluții fiind pierderea de către intimata-intervenientă a calității procesuale în acest litigiu. În acest context, recurenta-pârâtă susține că, intervenienta nu trebuia să mai fie citată ca parte în litigiu în apel și că, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale a intervenientei în faza procesuală a apelului, pe care, aceasta a invocat-o.

Intimata-intervenientă SC T. SA Timișoara, prin notele scrise depuse la dosar, a invocat excepția lipsei de interes a SC T. SA. Timișoara în promovarea recursului. Analizând recursul formulat, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepției lipsei de interes a recurentei în promovarea căii de atac, invocată de intimata-intervenientă SC T. SA Timișoara, constată că aceasta este întemeiată, admițând-o ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Orice demers în justiție, indiferent de forma, pe care acesta o îmbracă sau de partea de la care provine, trebuie să se sprijine pe un interes. Interesul este, în mod unanim, calificat de doctrina și practica în materie ca fiind una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea acțiunii civile, statuându-se că el trebuie să îndeplinească cumulativ, o serie de atribute, respectiv, acesta trebuie să fie legitim, născut, actual, direct și personal.

Interesul trebuie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil, iar lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia se invoca pe cale de excepție, în lipsa acestuia nejustificându-se scopul judecății, respectiv profitul moral sau material pe care partea îl urmărește în judecată. În prezenta cauză, motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă SC T. SA Timișoara, pentru care critică hotărârea instanței de apel, vizează participarea procesuală în cauză a intimatei-interveniente accesorii SC T. SA Timișoara, în chiar interesul său. Întrucât, dispozițiile art.49 alin. (1), art. 51 și art. 54 C. proc. civ.

definesc intervenția accesorie și stabilesc limitele acesteia, statuând că, în cazul intervenției făcute în interesul uneia dintre părți, partea care intervine poate face doar acele acte procedurale care nu sunt potrivnice interesului aceluia în folosul căruia intervine, susținerile recurentei-pârâte, în sensul respingerii excepției lipsei de interes în promovarea căii de atac, pentru argumentul ca între părți ar exista interese contrarii, urmează a fi înlăturate ca lipsite de pertinență.

Raportând cele mai sus expuse la elementele concrete ale speței, respectiv, în considerarea faptului că, prin Decizia civilă nr. 124/ COM din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara, a admis atât apelurile reclamanților Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara si Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar, cât și apelul pârâtei SC T. SA Timișoara, pronunțându-se asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea cauzei, în raport de soluția cuprinsă în. Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care a fost anulată Sentința nr. 162/ P din 11 martie 2008 a Tribunalului Timiș și trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara ca primă instanța, recursul pârâtei este în mod vădit lipsit de interes.

Rezultă cu evidență din coroborarea celor mai sus expuse că, soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză, nu are nici o influență și nu produce nici un fel de consecințe asupra fondului cauzei si nici asupra dreptului dedus judecații, întrucât cauza va avea același parcurs, fondul urmând a fi rejudecat de o instanță competentă, în speță de Judecătoria Timișoara. Soluționarea recursului de față nu ar profita recurentei-pârâte cu atât mai mult, cu cât cererea de intervenție accesorie a fost formulată în interesul acesteia, iar o astfel de cerere poate fi formulată și în fața primei instanțe. În consecință, excepția lipsei de interes este întemeiată și va fi admisă ca atare, iar examinarea celorlalte critici din recurs fiind inutilă si lipsita de interes juridic, recursul pârâtei urmând a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte SC T. SA Timișoara în promovarea căii de atac a recursului. Respinge recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 124/ COM din 10 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca fiind declarat de o persoană lipsită de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2010.