ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3992/2011

Ședința publică de la 7 decembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 8934/30/2007 reclamanții

Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

Primăria Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâta SC M.K. SRL,

solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata debitului în

cuantum de 11.404 lei, reprezentând diferență chirie calculată conform HCLMT

nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003; majorări și

penalități de întârziere aferente contractului de închiriere nr. 642/1999 cu

privire la spațiul situat în localitatea Timișoara, înscris în C.F. nr. 8464, C.F.

nr. 121520, nr.cadastral17072.

Prin sentința civilă

nr. 319 din 27 mai 2008 a Tribunalului Timiș a fost admisă excepția

prematurității, acțiunea fiind respinsă ca prematur formulată în raport de

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Apelul formulat

împotriva sentinței civile nr.319/2008 a fost respins prin decizia nr. 210 din

6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre ce a fost modificată de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2759/2009 în sensul

admiterii apelului, desființarea sentinței nr. 319/2008 și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecare,

Tribunalul Timiș prin sentința comercială nr. 436 din 30 martie 2010 a admis

excepția prescripției dreptului material la acțiune iar acțiunea promovată de

reclamantei Municipiul Timișoara prin Primar Consiliul Local al Municipiului

Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC M.K.

SRL a fost respinsă ca prescrisă.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia civilă nr. 224 din 7 decembrie 2010 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar,

Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara

împotriva sentinței nr. 436/2010 a Tribunalului Timiș.

În motivarea

deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanții au înregistrat cererea

introductivă la data de5 decembrie 2007 pentru plata diferențelor de chirie aferente

perioadei 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003 dar termenul de prescripție s-a

împlinit la data de 28 februarie 2006 având în vedere termenul general de 3 ani

prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Aceiași soluție este

aplicabilă și penalităților solicitate dat fiind faptul că respectivele sume au

caracter accesoriu debitului principal iar potrivit art. 1 alin. (2) din

Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept

principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesoriile.

Împotriva sentinței

civile nr. 224 din 7 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au

declarat recurs reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar, Primăria

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând

admiterea recursului, respingerea excepției prescripției dreptului material la

acțiune, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea

recursului, recurenta arată că în mod greșit instanța a avut în vedere termenul

de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958 în

condițiile în care în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani

prevăzut de Codul fiscal, sumele solicitate fiind creanțe bugetare.

Pe fondul cauzei recurenții

arată că acțiunea formulată trebuia admisă în condițiile în care pârâta nu a

respectat dispozițiile art. 1 din contractul de închiriere încheiat de părți.

Faptul că Municipiul Timișoara în calitate de locator nu a emis facturile

aferente pentru plata diferenței de chirie și pentru perioada 1 octombrie 2001

– 28 februarie 2003, nu înseamnă că a renunțat la diferențele stabilite în

HCLMT nr. 42/2000.

Indiferent de

atitudinea părților, dispozițiile art. 4 alin. (2) din contractul de închiriere

nr. 642/1999, ce prevăd posibilitatea reactualizării pe durata derulării

contractului a chiriei lunare prin Hotărâri ale Consiliului Local, au putere de

lege între părțile contractante pe perioada existenței lor. Singurul moment de

referință la care se poate raporta modificarea chiriei este data la care

aceasta a fost stabilită prin HCLMT nr. 42/2000, respectiv 1 ianuarie 2001.

Intimata SC M.K. SRL

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în esență respingerea recursului

ca nefondat având în vedere că în cauză este aplicabil termenul de prescripție

de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și nu termenul de

prescripție de 5 ani prevăzut de Codul fiscal, sumele solicitate derivând

dintr-un contract de închiriere.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate se constată că recursul este

nefondat.

Este de precizat

faptul că acțiunea reclamanților a fost soluționată pe excepția prescripției

dreptului material la acțiune și nu pe fondul cauzei, situație în care instanța

de recurs va analiza doar primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vizând nelegalitatea deciziei în raport de

Decretul nr. 167/1958.

Astfel, părțile

litigante au încheiat contractul de închiriere nr. 642/1999 având ca obiect

imobilul situat în Timișoara, județul Timiș.

Imobilul menționat

face poarte din domeniul privat al Municipiului Timișoara iar raporturile

dintre părți sunt raporturi de drept comun, chiria stabilită nefiind o creanță

fiscală întrucât izvorul ei este convenția părților și nu legea.

Chiria stabilită de

părți în contract este un venit al bugetelor locale conform art. 28 din Legea nr.

273/2006, în cauză fiind aplicat corect termenul general de prescripție

prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. Fiind un contract cu

executare succesivă, termenul de prescripție curge pentru fiecare prestație

lunară, conform art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 și nu de la data de

31 decembrie 2004 așa cum susține recurenta. Ca urmare, instanțele de fond în

mod corect nu au calificat creanța solicitată ca fiind o creanță fiscală având

în vedere raporturile juridice locative dintre părți, raporturi guvernate de

dreptul comun, ce cad sub incidența Decretului nr. 167/1958, iar pasivitatea

reclamanților nu poate fi imputată pârâtei sau instanței care a aplicat corect

dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

În mod corect s-a

apreciat că termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958

a început să curgă la data pronunțării deciziei nr. 471 din 1 octombrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara prin care s-a stabilit legalitatea HCLMT nr. 42/2000,

iar hotărârile Consiliului Local adoptate în cursul anilor 2003 și 2004 nu au

prevăzut scadența obligațiilor contractante ci au prevăzut sancțiunile

aplicabile locatarilor (penalități și majorări).

Ținând cont de data

introducerii acțiunii respectiv 5 decembrie 2007, raportat la dispozițiile art.

3 din Decretul nr. 167/1958, art. 1 alin. (2) și art. 12 din același act

normativ, corect a fost admisă excepția prescripției dreptului material la

acțiune, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În consecință, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. va respinge ca nefondat

recursul declarat de

reclamanții MUNICIPIUL TIMIȘOARA PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA

și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva deciziei comerciale nr. 224

din data de 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL

TIMIȘOARA PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și CONSILIUL LOCAL AL

MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva deciziei comerciale nr. 224 din data de 7

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7

decembrie

2011.