ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3676/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința comercială nr. 1834 din 14 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 17094/55/2009, s-au respins cererile de suspendare a judecății, s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii principale și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.E. SA Arad, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C.G., C.A.F. și C.L.S. în contradictoriu cu pârâții SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA U.T.C. Arad, având ca obiect constatarea existenței unui drept și obligația de a face și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de SC E.D.B. SA în contradictoriu cu C.S.

și C.M. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: I. Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, pe rolul Judecătoriei Arad, reclamanții C.G., C.A.F. ȘI C.L.S., au chemat în judecată pârâtele SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză: - să se constate existența dreptului lor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007 față de pârâta de ordinul 2, în baza art. 111 C. proc. civ.; - să se dispună obligarea pârâtelor la refacerea branșamentului electric la imobilul proprietatea reclamanților, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea efectivă a lucrării de rebranșare, în temeiul art. 1073 raportat la art. 1075 C. civ., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat contractul de furnizare energie electrică menționat, imobilul fiind branșat la rețeaua de curent electric proprietatea pârâtei de ordinul 1, reclamanții beneficiind de curent electric doar 6 zile, în perioada 21 noiembrie 2007 -27 noiembrie 2007, dată la care vecinul reclamanților, C.S., cu de la sine putere, a intervenit în instalația electrică și a tăiat branșamentul reclamanților, iar din acel moment, deși aveau contract, reclamanții nu au mai beneficiat de energie electrică. Reclamanții au mai arătat că pârâta SC E.D.B. SA Arad a refuzat să procedeze la rebranșarea reclamanților, cu motivarea că rețeaua electrică aeriană traversează proprietatea vecinului, iar acesta nu-și dă acordul pentru această traversare.

În drept, au invocat prevederile art. 111 C. proc. civ., art. 1073 și 1075 C. civ. precum și prevederile H.G. nr. 1007/2004. Pârâta SC E.D.B. SA Arad a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, susținând că litigiul este neevaluabil în bani și excepția prematurității introducerii acțiunii, motivat de nerespectarea prevederilor art. 720' Cod procedurii civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Pârâta SC E.E. SA Arad a depus de asemenea la dosar întâmpinare, prin care a invocat aceleași excepții și pe fond a cerut respingerea acțiunii. Pronunțându-se cu precădere, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., asupra excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâte, Judecătoria Arad, prin sentința nr. 956 din 02 februarie 2010 a declinat în favoarea Tribunalului Arad competența de soluționare a acțiunii, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a cerut constatarea existenței dreptului de a beneficia de alimentare cu energie electrică și obligarea pârâtelor la refacerea branșamentului electric este neevaluabil în bani. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției comerciale a Tribunalul Arad, la data de 19 martie 2010. Pronunțându-se asupra aspectelor deduse judecății instanța de fond a reținut următoarele: Intre reclamanți, prin C.S.L., ca și consumator și pârâta SC E.E.

SA - U.T.C. Arad ca și furnizor, s-a încheiat pe durată nedeterminată, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici din 16 noiembrie 2007, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în Arad, și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice, punctul de decontare fiind la bornele de ieșire din contorul aparținând fumizorului-pârât. în baza acestui contract, furnizorul SC E.E. SA Arad avea obligația sa furnizeze consumatorului energie electrică în mod continuu, la parametri conformi Standardului de performanță.

În baza acestui contract, reclamanții au beneficiat de energie electrică începând cu data de 21 noiembrie 2007 până la data de 27 noiembrie 2007, când furnizarea energiei electrice le-a fost sistată, prin aceea că „vecinul C.S., cu de la sine putere, a intervenit în instalația Pârâtei și a tăiat branșamentul" reclamanților. 1. Raportat la cererea de suspendare a judecății până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 12142/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Arad privind grănițuirea imobilelor reclamanților și chemaților în garanție, cerere formulată de chemații în garanție în baza art. art. 244. alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că dezlegarea pricinii se putea realiza fără a depinde de soluționarea respectivului dosar și că este lipsit de relelevanță locul amplasării stâlpului de curent electric cu transformator, în condițiile existentei contractului de furnizare de energie electrică.

Față de cele reținute, instanța de fond a respins cererea de suspendare. 2. Raportat la cererea de suspendare a judecății, formulată de pârâtele SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad, în baza art. art. 244. alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect acțiunea în anularea avizului tehnic de racordare și în constatarea rezilierii de drept a contractului de racordare, prima instanță a constatat că drepturile dintre părți sunt stabilite prin contractul de furnizare de energie electrică, a cărui existență actuală este certă nedepinzând de soluționarea litigiului amintit, argumente pentru care a respins cererea de suspendare. 3. Raportat la acțiunea principală 3.1.

Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad, instanța de fond a reținut că acțiunea introductivă este neevaluabilă în bani și că, prin urmare nu era necesară îndeplinirea condiției prevăzute de art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a realizării procedurii prealabile a concilierile directe, textul legal impunând această condiție,exclusiv pentru cazul cererilor evaluabile în bani. în considerarea acestor argumente, prima instanță a respins excepția. 3.2. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.E. SA Arad, a reținut că această pârâtă este cocontractantă alături de reclamanta C.S.L., în cadrul contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, fapt ce îi conferă calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a respins excepția.

3.3. Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere în constarea existenței dreptului reclamanților de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007 încheiat cu pârâta SC E.E. SA Arad, Tribunalul a apreciat-o ca fondată, prin raportarea primului petit al acțiunii introductive la dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora: „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului", apreciind că reclamanta avea deschisă calea unei acțiunii în realizarea dreptului decurgând din contract.

3.4. În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad la refacerea branșamentului electric de la imobilul proprietatea reclamanților, prima instanță l-a apreciat ca neîntemeiat în considerarea raporturilor contractuale existente între reclamanți și pârâta SC E.E. SA Arad, decurgând din contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007. Instanța de fond, raportând capătul doi din acțiunea introductivă, la contractul amintit, a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind lipsită de temei legal, reținând că între reclamanți și pârâte nu există raporturi contractuale care să nască în sarcina pârâtelor obligații de natura celor reclamate.

De asemenea, s-a reținut că, în contractul dintre părți nu se prevede vreo obligație în ce privește sursa de energie și modul de aducere a acesteia la contor, acestea fiind aspecte ce îi privesc exclusiv pe pârâți și țin de organizarea acestora în vederea asigurării respectării obligațiilor contractuale. Față de petitul explicit de obligare a pârâților la „refacerea branșamentului electric", prima instanță a reținut că nu se poate pronunța asupra altor drepturi și obligații decât cele rezultând din contractul dintre părți, apreciind că, procedând altfel, ar excede cadrului procesual, ceea ce ar avea semnificația unei soluții plus petita. În concluzie, instanța de fond a respins acest capăt de cerere și ca și consecință, și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii.

De asemenea, s-a reținut că textele legale invocate de reclamanți se referă la obligații privind asigurarea alimentării cu energie electrică, nu la refaceri de branșamente. Instanța de fond a constatat că, prin respingerea întregii cereri a reclamanților, în condițiile în care pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată, nu se pune problema acordării unor astfel de cheltuieli. 4. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca și consecință a respingerii cererii principale, prima instanță reținând ca inutilă analiza aspectelor invocate de părți în susținerea acestei cereri. II. Împotriva sentinței comerciale nr. 1834 din 14 iulie 2010 pronunțate de Tribunalul Arad, secția comercială, au declarat apel reclamanții C.G., C.A.F.

ȘI C.L.S., solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatării existenței dreptului lor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică, contract valid și aflat în executare și a obligării pârâtelor la refacerea branșamentului electric cu asigurarea continuității în alimentarea cu energie electrică, în temeiul prevederilor art. 296 C. proc. civ. De asemenea au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în ambele instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. 1. În motivarea căii ordinare de atac, reclamanții au arătat că respingerea celor două capete de cerere ale acțiunii a fost dispusă în mod nelegal și netemeinic de instanța de fond.

Astfel, reclamanții au susținut că instanța de fond a respins în mod eronat primul capăt al cererii lor cu motivarea că: „reclamanții au cerut instanței constatarea existenței dreptului de a beneficia de alimentare cu energie electrică în baza contractului de furnizare din 16 noiembrie 2007, în condițiile în care puteau cere obligarea pârâtului SC E.E. SA - Arad la furnizarea acestui tip de energie, obligație prevăzută în contract". Au precizat că, în mod greșit s-a reținut starea de fapt și de drept dedusă judecății, în sensul că, deși s-a consemnat că între părți s-a încheiat un contract de furnizare energie electrică, în vigoare și în prezent, nu a înțeles că pârâta SC E.E. SA - Arad nu a încetat, nici un moment să furnizeze energie electrică și că, în atare situație nu puteau promova o acțiune în realizarea dreptului împotriva acesteia, întrucât ar fi fost respinsă pentru lipsa interesului său legitim, dată fiind lipsa culpei partenerei contractuale.

Reclamanții au reiterat susținerile potrivit cărora faptul că nu au beneficiat de energie electrică se datorează culpei exclusive a pârâtei SC E.D. SA - Arad, căreia, în calitate de proprietar al branșamentului îi revenea obligația legală, de executare a branșamentului și asigurare a continuității în alimentarea cu energie electrică. 2. Prin Decizia civilă nr. 234 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins ca nefodat apelul reclamanților. Instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind justă și temeinică soluția primei instanțe, reținând că, în condițiile în care, reclamanții aveau posibilitatea să ceară realizarea dreptului, respectiv, obligarea pârâtei SC E.E.

SA Arad la furnizarea energiei electrice, obligație prevăzută în contract, capătul de cerere având ca obiect constatarea existenței dreptului este inadmisibil conform dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Referitor la petitul privind obligarea pârâților SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad la refacerea branșamentului electric al imobilului proprietatea reclamanților, sub sancțiunea de daune cominatorii, Curtea a reținut că reclamanții au raporturi contractuale doar cu pârâta SC E.E. SA Arad, conform contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, dar că au solicitat refacerea unor branșamente ce nu le aparțin nici lor, nici pârâtei menționate anterior și care ar trebui realizate de SC E.D.B.

SA Arad, persoană cu care reclamanții nu se află în raporturi juridice, situație în raport de care, a apreciat cererea acestora ca fiind lipsită de orice suport legal, nefiind îndreptățiți să dispună asupra stării instalațiilor SC E.D.B. SA Arad. De asemenea, instanța de apel a reținut că fapta pretins prejudiciabilă aparține unui terț, respectiv chematului în garanție C.S., iar nu vreuneia dintre pârâte, astfel că, pentru obligarea acestora la refacerea branșamentului a apreciat că nu există temei legal, pârâtele nefâcându-se vinovate de săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu constând în distrugerea branșamentului și nealimentarea imobilului reclamanților cu energie electrică. III. A. Împotriva Deciziei civile nr. 234 din 13 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Comercială, au declarat recurs reclamanții C.G., C.A.F.

și C.L.S., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, "modificarea în parte a hotărârilor atacate și rejudecând pe fond", admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în toate cele trei grade de jurisdicție. 1. În dezvoltarea motivului de recurs subsumat pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., reclamanții au susținut că instanțele de fond au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, raportat la ambele capete de cerere. 1.1.

Referitor la primul petit al acțiunii introductive, au arătat că schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus judecății a constat în aceea că instanțele de fond au reținut în mod eronat că:" Reclamanții au cerut constatarea existenței dreptului de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza Contractului de furnizare din 16 noiembrie 2007, în condițiile în care puteau cere obligarea pârâtului SC E.E. SA - Arad la furnizarea acestui tip de energie, obligație prevăzută în Contract" Au precizat că s-a reținut greșit starea de fapt și de drept care guvernează raporturile obligaționale „legate" între părți, în sensul că au fost interpretate eronat actele care atestă raporturile obligaționale stabilite între părți; nu numai că între părți s-a încheiat un contract de furnizare energie electrică, în vigoare și în prezent, dar, pârâta SC E.E.

SA - Arad nu a încetat, nici un moment să furnizeze energie electrică; furnizarea energiei electrice nu se putea realiza decât prin intermediul rețelelor SC E.D.B. SA; acțiunea nu se putea promova împotriva SC E.E. SA - Arad, pentru motivul că, pe fondul lipsei culpei contractuale a acesteia, nu ar fi justificat un interes legitim în promovarea unei astfel de acțiunii; Au mai arătat că, în mod greșit, s-a reținut că: "raporturile contractuale ale reclamantei C.S. sunt exclusiv cu pârâtul SC E.E. SA - Arad, fiind reglementate de Contractul de furnizare energiei electrice.", aceasta constituind o interpretare greșită a actului dedus judecății, în realitate contractul menționat fiind actualmente în vigoare, clauza principală a acestuia - furnizarea de energie electrică - nefiind încălcată, iar între reclamanți și SC E.D.

SA există raporturi contractuale în baza Contractului de racordare din 05 noiembrie 2007, care a avut la bază Avizul de racordare din 13 octombrie 2006, valabil 25 de ani. În concluzie, reclamanții au arătat că proprietarul branșamentului este SC E.D. SA, astfel că, în opinia sa, rezolvarea oricăror probleme privind starea branșamentului, revine acestei pârâte, nicidecum executantului lucrării. 1.2. Referitor la cel de-al doilea petit al acțiunii introductive, reclamanții au susținut că soluția instanțelor de fond a fost de asemenea, pronunțată cu schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus judecății prin aceea că s-a ignorat că branșamentul este proprietatea pârâtei SC E.D.

SA, cu care se află în raporturi contractuale în baza Avizului de racordare, precizând că sunt îndreptățiți să pretindă acestei pârâte să-și respecte obligațiile ce-i incumbă prin lege, respectiv efectuarea branșamentului și asigurarea continuității furnizării de energie electrică, conform dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 și art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004. 2. Din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții au criticat soluția instanței de fond menținută de instanța de apel, sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 41 alin. (4) și art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 și a art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004. B. Recursul este nefondat din perspectiva ambelor critici formulate și urmează a fi respins în considerarea următoarelor argumente.

1. Referitor la pretinsa interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că reclamanții fac confuzie între obiectul cererii de chemare în judecată - acțiune în constatarea existenței unui drept și în obligație de a face și actul juridic dedus judecății, în speță contractul de furnizare de energie electrică din 16 noiembrie 2007, încheiat de reclamanta C.L.S. cu pârâta SC E.E. SA - Arad, în baza căruia reclamanții au solicitat instanței să dispună asupra celor două capete de cerere. 1.1. Astfel, analizând critica formulată de reclamanți din perspectiva celor mai sus expuse, raportate la actele și lucrările dosarului și la motivarea deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța de control a reținut în mod corect că, primul capăt de cerere din acțiunea introductivă este inadimisibil în raport de prevederile art. 111 C. proc.

civ., care dispun că: " Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului." Fiind o acțiune în constatarea dreptului reclamanților de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, îndreptată împotriva pârâtei SC E.E. SA - U.T.C. Arad, așa cum recunoaște însăși reclamanta, în mod evident reclamanții aveau deschisă calea unei acțiuni ex contractu pentru valorificarea dreptului de a beneficia de furnizarea de energie electrică.

Argumentele invocate de aceștia, în sensul că pârâta "nu a încetat nici un moment să furnizeze energie", neexistând culpa acesteia în îndeplinirea obligațiilor contractuale, motiv pentru care nu au promovat o asemenea acțiune, deoarece nu ar fi justificat existența unui interes legitim, țin de temeinicia pretențiilor și nu de eventualitatea de a nu avea posibilitatea să uzeze de acțiunea în realizarea dreptului pretins. În consecință, Înalta Curte reținând că motivul de critică privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății este nefondat, apreciază soluția dată de instanțele de fond primului capăt de cerere ca fiind corectă și pronunțată cu respectarea normei legale precitate.

1.2. Referitor la critica privind soluția celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă, critică constând în pretinsa interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, Înalta Curte reține de asemenea, că reclamanții se află în eroare cu privire la noțiunea juridică a actului dedus judecății, în speță contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, încheiat între reclamanta C.L.S. și pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad, act pe care aceștia și-au întemeiat pretențiile deduse judecății. Susținerile reclamanților, potrivit cărora se află în raporturi contractuale cu pârâta SC E.D.B. SA Timișoara prin U.T.R. Arad, în baza contractului de racordare din 5 noiembrie 2007 ( filele 35-37 dos.

fond), fără însă a preciza că au solicitat refacerea branșamentului în temeiul acestui contract, sunt lipsite de pertinență și nu pot constitui argument în sensul greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, în condițiile în care, reclamanții prin capătul doi de cerere din acțiunea introductivă și-au întemeiat pretențiile pe contractul contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, valid și în derulare, în cuprinsul căruia nu este prevăzută în sarcina furnizorului obligația de asigurare a integrității branșamentului, obligație care și excede obiectului de activitate al pârâtei SC E.E. SA - U.T.C. Arad. Față de cele anterior arătate, raportate la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă și legală soluția instanțele de fond de respingere a capătului de cerere, pentru inexistența raporturilor contractuale dintre reclamanți și pârâta SC E.D.B.

SA Timișoara prin U.T.R. Arad. Referitor la susținerea reclamanților potrivit căreia, al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă ar fi întemeiat motivat de existența raporturilor contractuale pe care le are cu pârâta mai sus menționată, în baza contractului de racordare din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte le va înlătura, în considerarea faptului că nici în acest contract nu este stipulată în sarcina operatorului de distribuție o obligație de natura celei pretinse de reclamanți.

Soluția de respingere a capătului doi de cerere din acțiune, este apreciată de Înalta Curte ca fiind justă și din perspectiva recunoașterii de către reclamanții înșiși că debranșarea s-a produs ca urmare a distrugerii instalației de către chematul în garanție C.S., deci în lipsa oricărei culpe a pârâtelor, precum și în considerarea nerespectării de către reclamanți a obligației ce le revenea atât în baza contractului de furnizare energie, cât și a celui de racordare, respectiv obligația de obținere și depunere a acordului proprietarilor pentru acces și execuție a lucrărilor de construire a instalației de racordare, în raport de care reclamanții își invocă practic propria culpă în derularea contractelor încheiate cu pârâtele.

2. În ceea ce privește critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor dispozițiilor art. 41 alin. (4) și art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 și a art. 169 alin. (1) din H.G.

nr. 1007/2004, Înalta Curte urmează să o înlăture, în considerarea următoarelor: Dispozițiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 prevăd că: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului", iar cele ale art. 44 alin. (3) din același act normativ dispun că: „operatorul de distribuție răspunde pentru daunele cauzate din culpa sa". Din cuprinsul normelor legale precitate, precum și din Decizia Curții Constituționale nr. 805/2009 - referitoare la respingerrea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în care s-a reținut că dispozițiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare, rezultă că textele legale invocate de reclamanți ca fiind pretins încălcate prin decizia atacată nu sunt incidente în cauză, soluția instanțelor de fond fiind corectă.

Astfel, terenul pe care se află instalația electrică nu este proprietatea statului, ci proprietate particulară, iar în ceea ce privește răspunderea operatorului, aceasta a fost în mod expres și limitativ stabilită de legiuitor, doar pentru cazul în care se poate reține culpa acestuia, iar în speță, reclamanții înșiși au susținut prin chiar acțiunea introductivă că debranșarea s-a datorat faptei chematului în garanție C.S. În considerarea celor expuse, Înalta Curte reține că normele legale invocate de reclamanți, au fost corect apreciate de instanțele anterioare ca nefiind incidente în cauză. În ceea ce privește pretinsa greșită aplicare a dispozițiilor art. 169 din H.G.

nr. 1007/2004, Înalta Curte constată că reclamanții au reprodus trunchiat textul legal, respectiv: ,,operatorul de distribuție răspunde în fața consumatorului pentru asigurarea continuității în alimentarea cu energie electrică.", în realitate, norma legală având următorul cuprins:" Prin excepție de la art. 168, operatorul de distribuție răspunde în fața consumatorului pentru asigurarea continuității în alimentarea cu energie electrică, în cazul consumatorilor care optează pentru încheierea directă a contractelor de distribuție. în acest caz furnizorul este exonerat de răspundere în relația cu consumatorul în ceea ce privește asigurarea continuității în alimentare." Din raportarea conținutului textului legal la actele și lucrările dosarului, rezultă că obligația de asigurare a continuității alimentării cu energie electrică, ar fi putut fi reținută în sarcina operatorului de distribuție, respectiv a pârâtei SC E.D.B.

SA Timișoara prin U.T.R. Arad, doar în cazul în care reclamanții ar fi optat și ar fi încheiat un contract de furnizare energie direct cu această pârâtă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, sarcina acestei probe revenind conform dispozițiilor art. 1069 C. civ., reclamanților înșiși. În speță, reclamanții au încheiat contract de furnizare de energie electrică cu pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad, despre care au recunoscut că și-a îndeplinit permanent obligația principală de alimentare, fapt pentru care au susținut și că nu au înțeles să promoveze împotriva acesteia o acțiune în realizarea acestui drept. De asemenea au încheiat un contract de racordare cu pârâta SC E.D.B. SA Timișoara prin U.T.R. Arad, în cadrul căruia și această pârâtă și-a îndeplinit obligația de racordare.

Urmare celor anterior prezentate, Înalta Curte reține că decizia atacată nu a fost pronunțată nici cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 169 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa la H.G. nr. 1007/2004 publicat în M. Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, în vigoare de la data publicării. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.G., C.A.F. și C.L.S. și, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceștia căzând în pretenții, va respinge și cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele trei grade de jurisdicție parcurse.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.G., și C.L.S. împotriva Deciziei civile nr. 234 din 13 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2011.