ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3676/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3676/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

I. Prin sentința comercială nr. 1834 din 14 iulie 2010, pronunțată de

Tribunalul Arad în Dosar nr. 17094/55/2009, s-au respins cererile de suspendare

a judecății, s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii

principale și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.E. SA Arad,

s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C.G., C.A.F. și C.L.S. în

contradictoriu cu pârâții SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA U.T.C. Arad, având ca

obiect constatarea existenței unui drept și obligația de a face și s-a respins

cererea de chemare în garanție formulată de SC E.D.B. SA în contradictoriu cu

C.S. și C.M.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut următoarele:

I. Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2009,

pe rolul Judecătoriei Arad, reclamanții C.G., C.A.F. ȘI C.L.S., au chemat în

judecată pârâtele SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța în cauză:

- să se constate existența dreptului lor de a beneficia

de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie

electrică din 16 noiembrie 2007 față de pârâta de ordinul 2, în baza art. 111 C.

proc. civ.;

- să se dispună obligarea pârâtelor la refacerea

branșamentului electric la imobilul proprietatea reclamanților, sub sancțiunea

de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi, calculate de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la executarea efectivă a lucrării de rebranșare,

în temeiul art. 1073 raportat la art. 1075 C. civ., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat

contractul de furnizare energie electrică menționat, imobilul fiind branșat la

rețeaua de curent electric proprietatea pârâtei de ordinul 1, reclamanții

beneficiind de curent electric doar 6 zile, în perioada 21 noiembrie 2007 -27

noiembrie 2007, dată la care vecinul reclamanților, C.S., cu de la sine putere,

a intervenit în instalația electrică și a tăiat branșamentul reclamanților, iar

din acel moment, deși aveau contract, reclamanții nu au mai beneficiat de

energie electrică.

Reclamanții au mai arătat că pârâta SC E.D.B. SA Arad a

refuzat să procedeze la rebranșarea reclamanților, cu motivarea că rețeaua

electrică aeriană traversează proprietatea vecinului, iar acesta nu-și dă

acordul pentru această traversare.

În drept, au invocat prevederile art. 111 C. proc. civ., art.

1073 și 1075 C. civ. precum și prevederile H.G. nr. 1007/2004.

Pârâta SC E.D.B. SA Arad a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, susținând că

litigiul este neevaluabil în bani și excepția prematurității introducerii

acțiunii, motivat de nerespectarea prevederilor art. 720' Cod procedurii

civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Pârâta SC E.E. SA Arad a depus de asemenea la dosar

întâmpinare, prin care a invocat aceleași excepții și pe fond a cerut

respingerea acțiunii.

Pronunțându-se cu precădere, în condițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., asupra excepției necompetenței materiale a instanței,

invocată de pârâte, Judecătoria Arad, prin sentința nr. 956 din 02 februarie 2010

a declinat în favoarea Tribunalului Arad competența de soluționare a acțiunii,

reținând că obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a cerut

constatarea existenței dreptului de a beneficia de alimentare cu energie

electrică și obligarea pârâtelor la refacerea branșamentului electric este

neevaluabil în bani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției comerciale a

Tribunalul Arad, la data de 19 martie 2010.

Pronunțându-se asupra aspectelor deduse judecății

instanța de fond a reținut următoarele:

Intre reclamanți, prin C.S.L., ca și consumator și

pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad ca și furnizor, s-a încheiat pe durată

nedeterminată, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori

casnici din 16 noiembrie 2007, având ca obiect furnizarea energiei electrice la

locul de consum situat în Arad, și reglementarea raporturilor dintre furnizor și

consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata

energiei electrice, punctul de decontare fiind la bornele de ieșire din

contorul aparținând fumizorului-pârât. în baza acestui contract, furnizorul SC

E.E. SA Arad avea obligația sa furnizeze consumatorului energie electrică în

mod continuu, la parametri conformi Standardului de performanță.

În baza acestui contract, reclamanții au beneficiat de

energie electrică începând cu data de 21 noiembrie 2007 până la data de 27

noiembrie 2007, când furnizarea energiei electrice le-a fost sistată, prin

aceea că „vecinul C.S., cu de la sine putere, a intervenit în instalația

Pârâtei și a tăiat branșamentul" reclamanților.

la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 12142/2007

aflat pe rolul Judecătoriei Arad privind grănițuirea imobilelor reclamanților

și chemaților în garanție, cerere formulată de chemații în garanție în baza art.

art. 244. alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că dezlegarea

pricinii se putea realiza fără a depinde de soluționarea respectivului dosar și

că este lipsit de relelevanță locul amplasării stâlpului de curent electric cu transformator,

în condițiile existentei contractului de furnizare de energie electrică. Față

de cele reținute, instanța de fond a respins cererea de suspendare.

formulată de pârâtele SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad, în baza art. art. 244.

alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca

obiect acțiunea în anularea avizului tehnic de racordare și în constatarea

rezilierii de drept a contractului de racordare, prima instanță a constatat că

drepturile dintre părți sunt stabilite prin contractul de furnizare de energie

electrică, a cărui existență actuală este certă nedepinzând de soluționarea

litigiului amintit, argumente pentru care a respins cererea de suspendare.

3.1. Cu privire la excepția prematurității introducerii

acțiunii, invocată de SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad, instanța de fond a

reținut că acțiunea introductivă este neevaluabilă în bani și că, prin urmare

nu era necesară îndeplinirea condiției prevăzute de art. 720

1

alin.

(1) C. proc. civ., respectiv a realizării procedurii prealabile a concilierile

directe, textul legal impunând această condiție,exclusiv pentru cazul cererilor

evaluabile în bani. în considerarea acestor argumente, prima instanță a respins

excepția.

3.2. În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC E.E. SA Arad, a reținut că această pârâtă este

cocontractantă alături de reclamanta C.S.L., în cadrul contractului de

furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, fapt ce îi conferă calitate

procesuală pasivă, motiv pentru care a respins excepția.

3.3. Referitor la excepția inadmisibilității capătului

de cerere în constarea existenței dreptului reclamanților de a beneficia de

alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie

electrică din 16 noiembrie 2007 încheiat cu pârâta SC E.E. SA Arad, Tribunalul

a apreciat-o ca fondată, prin raportarea primului petit al acțiunii

introductive la dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora: „Partea

care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau

neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului", apreciind că reclamanta avea deschisă calea unei

acțiunii în realizarea dreptului decurgând din contract.

3.4. În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor

SC E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad la refacerea branșamentului electric de la

imobilul proprietatea

reclamanților, prima instanță l-a apreciat ca neîntemeiat în considerarea

raporturilor contractuale existente între reclamanți și pârâta SC E.E. SA Arad,

decurgând din contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007.

Instanța de fond, raportând capătul doi din acțiunea

introductivă, la contractul amintit, a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind

lipsită de temei legal, reținând că între reclamanți și pârâte nu există

raporturi contractuale care să nască în sarcina pârâtelor obligații de natura

celor reclamate. De asemenea, s-a reținut că, în contractul dintre părți nu se

prevede vreo obligație în ce privește sursa de energie și modul de aducere a

acesteia la contor, acestea fiind aspecte ce îi privesc exclusiv pe pârâți și

țin de organizarea acestora în vederea asigurării respectării obligațiilor

contractuale.

Față de petitul explicit de obligare a pârâților la

„refacerea branșamentului electric", prima instanță a reținut că nu se

poate pronunța asupra altor drepturi și obligații decât cele rezultând din

contractul dintre părți, apreciind că, procedând altfel, ar excede cadrului

procesual, ceea ce ar avea semnificația unei soluții plus petita.

În concluzie, instanța de fond a respins acest capăt de

cerere și ca și consecință, și obligarea pârâților la plata de daune

cominatorii.

De asemenea, s-a reținut că textele legale invocate de

reclamanți se referă la obligații privind asigurarea alimentării cu energie

electrică, nu la refaceri de branșamente.

Instanța de fond a constatat că, prin respingerea

întregii cereri a reclamanților, în condițiile în care pârâtele nu au solicitat

cheltuieli de judecată, nu se pune problema acordării unor astfel de

cheltuieli.

consecință a respingerii cererii principale, prima instanță reținând ca inutilă

analiza aspectelor invocate de părți în susținerea acestei cereri.

II. Împotriva sentinței comerciale nr. 1834 din 14 iulie 2010

pronunțate de Tribunalul Arad, secția comercială, au declarat apel reclamanții C.G.,

C.A.F. ȘI C.L.S., solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a

sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatării existenței

dreptului lor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza

contractului de furnizare energie electrică, contract valid și aflat în

executare și a obligării pârâtelor la refacerea branșamentului electric cu

asigurarea continuității în alimentarea cu energie electrică, în temeiul

prevederilor art. 296 C. proc. civ. De asemenea au solicitat obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în ambele instanțe, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

că respingerea celor două capete de cerere ale acțiunii a fost dispusă în mod

nelegal și netemeinic de instanța de fond.

Astfel, reclamanții au susținut că instanța de fond a

respins în mod eronat primul capăt al cererii lor cu motivarea că: „reclamanții

au cerut instanței constatarea existenței dreptului de a beneficia de

alimentare cu energie electrică în baza contractului de furnizare din 16

noiembrie 2007, în condițiile în care puteau cere obligarea pârâtului SC E.E.

SA - Arad la furnizarea acestui tip de energie, obligație prevăzută în

contract".

Au precizat că, în mod greșit s-a reținut starea de fapt și

de drept dedusă judecății, în sensul că, deși s-a consemnat că între părți s-a

încheiat un contract de furnizare energie electrică, în vigoare și în prezent,

nu a înțeles că pârâta SC E.E. SA - Arad nu a încetat, nici un moment să

furnizeze energie electrică și că, în atare situație nu puteau promova o

acțiune în realizarea dreptului împotriva acesteia, întrucât ar fi fost respinsă

pentru lipsa interesului său legitim, dată fiind lipsa culpei partenerei

contractuale. Reclamanții au reiterat susținerile potrivit cărora faptul că nu

au beneficiat de energie electrică se datorează culpei exclusive a pârâtei SC

E.D. SA - Arad, căreia, în calitate de proprietar al branșamentului îi revenea

obligația legală, de executare a branșamentului și asigurare a continuității în

alimentarea cu energie electrică.

de Apel Timișoara, secția comercială, a respins ca nefodat apelul

reclamanților.

Instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind

justă și temeinică soluția primei instanțe, reținând că, în condițiile în care,

reclamanții aveau posibilitatea să ceară realizarea dreptului, respectiv,

obligarea pârâtei SC E.E. SA Arad la furnizarea energiei electrice, obligație

prevăzută în contract, capătul de cerere având ca obiect constatarea existenței

dreptului este inadmisibil conform dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.

Referitor la petitul privind obligarea pârâților SC

E.D.B. SA Arad și SC E.E. SA Arad la refacerea branșamentului electric al

imobilului proprietatea reclamanților, sub sancțiunea de daune cominatorii,

Curtea a reținut că reclamanții au raporturi contractuale doar cu pârâta SC

E.E. SA Arad, conform contractului de furnizare energie electrică din 16

noiembrie 2007, dar că au solicitat refacerea unor branșamente ce nu le aparțin

nici lor, nici pârâtei menționate anterior și care ar trebui realizate de SC

E.D.B. SA Arad, persoană cu care reclamanții nu se află în raporturi juridice,

situație în raport de care, a apreciat cererea acestora ca fiind lipsită de

orice suport legal, nefiind îndreptățiți să dispună asupra stării instalațiilor

SC E.D.B. SA Arad.

De asemenea, instanța de apel a reținut că fapta

pretins prejudiciabilă aparține unui terț, respectiv chematului în garanție C.S.,

iar nu vreuneia dintre pârâte, astfel că, pentru obligarea acestora la

refacerea branșamentului a apreciat că nu există temei legal, pârâtele nefâcându-se

vinovate de săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu constând în distrugerea

branșamentului și nealimentarea imobilului reclamanților cu energie electrică.

III. A. Împotriva Deciziei civile nr. 234 din 13

decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Comercială, au

declarat recurs reclamanții C.G., C.A.F. și C.L.S., criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, "modificarea în parte a hotărârilor

atacate și rejudecând pe fond", admiterea acțiunii introductive, astfel

cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată

în toate cele trei grade de jurisdicție.

304 C. proc. civ., reclamanții au susținut că instanțele de fond au interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, raportat la ambele capete de cerere.

1.1. Referitor la primul petit al acțiunii introductive, au

arătat că schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus judecății a

constat în aceea că instanțele de fond au reținut în mod eronat că:"

Reclamanții au cerut constatarea existenței dreptului de a beneficia de

alimentare cu energie electrică, în baza Contractului de furnizare din 16

noiembrie 2007, în condițiile în care puteau cere obligarea pârâtului SC E.E.

SA - Arad la furnizarea acestui tip de energie, obligație prevăzută în

Contract"

Au precizat că s-a reținut greșit starea de fapt și de

drept care guvernează raporturile obligaționale „legate" între părți, în

sensul că au fost interpretate eronat actele care atestă raporturile

obligaționale stabilite între părți; nu numai că între părți s-a încheiat un

contract de furnizare energie electrică, în vigoare și în prezent, dar, pârâta SC

E.E. SA - Arad nu a încetat, nici un moment să furnizeze energie electrică;

furnizarea energiei electrice nu se putea realiza decât prin intermediul

rețelelor SC E.D.B. SA; acțiunea nu se putea promova împotriva SC E.E. SA -

Arad, pentru motivul că, pe fondul lipsei culpei contractuale a acesteia, nu ar

fi justificat un interes legitim în promovarea unei astfel de acțiunii;

Au mai arătat că, în mod greșit, s-a reținut că:

"raporturile contractuale ale reclamantei C.S. sunt exclusiv cu pârâtul SC

E.E. SA - Arad, fiind reglementate de Contractul de furnizare energiei

electrice.", aceasta constituind o interpretare greșită a actului dedus

judecății, în realitate contractul menționat fiind actualmente în vigoare,

clauza principală a acestuia - furnizarea de energie electrică - nefiind

încălcată, iar între reclamanți și SC E.D. SA există raporturi contractuale în

baza Contractului de racordare din 05 noiembrie 2007, care a avut la bază

Avizul de racordare din 13 octombrie 2006, valabil 25 de ani.

În concluzie, reclamanții au arătat că proprietarul

branșamentului este SC E.D. SA, astfel că, în opinia sa, rezolvarea oricăror

probleme privind starea branșamentului, revine acestei pârâte, nicidecum

executantului lucrării.

1.2. Referitor la cel de-al doilea petit al acțiunii

introductive, reclamanții au susținut că soluția instanțelor de fond a fost de

asemenea, pronunțată cu schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus

judecății prin aceea că s-a ignorat că branșamentul este proprietatea pârâtei SC

E.D. SA, cu care se află în raporturi contractuale în baza Avizului de

racordare, precizând că sunt îndreptățiți să pretindă acestei pârâte să-și

respecte obligațiile ce-i incumbă prin lege, respectiv efectuarea

branșamentului și asigurarea continuității furnizării de energie electrică,

conform dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 și art. 169 alin.

(1) din H.G. nr. 1007/2004.

au criticat soluția instanței de fond menținută de instanța de apel, sub

aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 41 alin. (4) și art. 44 alin.

(3) din Legea nr. 13/2007 și a art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004.

B. Recursul este nefondat din perspectiva ambelor critici

formulate și urmează a fi respins în considerarea următoarelor argumente.

juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că reclamanții fac confuzie

între obiectul cererii de chemare în judecată - acțiune în constatarea existenței

unui drept și în obligație de a face și actul juridic dedus judecății, în speță

contractul de furnizare de energie electrică din 16 noiembrie 2007, încheiat de

reclamanta C.L.S. cu pârâta SC E.E. SA - Arad, în baza căruia reclamanții au

solicitat instanței să dispună asupra celor două capete de cerere.

1.1. Astfel, analizând critica formulată de reclamanți din perspectiva

celor mai sus expuse, raportate la actele și lucrările dosarului și la

motivarea deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța de control a

reținut în mod corect că, primul capăt de cerere din acțiunea introductivă este

inadimisibil în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., care dispun că:

" Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea

poate cere realizarea dreptului."

Fiind o acțiune în constatarea dreptului reclamanților de a

beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare

energie electrică din 16 noiembrie 2007, îndreptată împotriva pârâtei SC E.E.

SA - U.T.C. Arad, așa cum recunoaște însăși reclamanta, în mod evident

reclamanții aveau deschisă calea unei acțiuni ex contractu pentru valorificarea

dreptului de a beneficia de furnizarea de energie electrică.

Argumentele invocate de aceștia, în sensul că pârâta "nu

a încetat nici un moment să furnizeze energie", neexistând culpa acesteia

în îndeplinirea obligațiilor contractuale, motiv pentru care nu au promovat o

asemenea acțiune, deoarece nu ar fi justificat existența unui interes legitim,

țin de temeinicia pretențiilor și nu de eventualitatea de a nu avea

posibilitatea să uzeze de acțiunea în realizarea dreptului pretins.

În consecință, Înalta Curte reținând că motivul de critică

privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății este nefondat,

apreciază soluția dată de instanțele de fond primului capăt de cerere ca fiind

corectă și pronunțată cu respectarea normei legale precitate.

1.2. Referitor la critica privind soluția celui de-al

doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă, critică constând în pretinsa interpretare

greșită a actului juridic dedus judecății, Înalta Curte reține de asemenea, că

reclamanții se află în eroare cu privire la noțiunea juridică a actului dedus judecății,

în speță contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007,

încheiat între reclamanta C.L.S. și pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad, act pe

care aceștia și-au întemeiat pretențiile deduse judecății.

Susținerile reclamanților, potrivit cărora se află în

raporturi contractuale cu pârâta SC E.D.B. SA Timișoara prin U.T.R. Arad, în

baza contractului de racordare din 5 noiembrie 2007 ( filele 35-37 dos. fond),

fără însă a preciza că au solicitat refacerea branșamentului în temeiul acestui

contract, sunt lipsite de pertinență și nu pot constitui argument în sensul

greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, în condițiile în care,

reclamanții prin capătul doi de cerere din acțiunea introductivă și-au

întemeiat pretențiile pe contractul contractul de furnizare energie electrică din

16 noiembrie 2007, valid și în derulare, în cuprinsul căruia nu este prevăzută

în sarcina furnizorului obligația de asigurare a integrității branșamentului,

obligație care și excede obiectului de activitate al pârâtei SC E.E. SA -

U.T.C. Arad.

Față de cele anterior arătate, raportate la actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă și legală soluția

instanțele de fond de respingere a capătului de cerere, pentru inexistența

raporturilor contractuale dintre reclamanți și pârâta SC E.D.B. SA Timișoara

prin U.T.R. Arad.

Referitor la susținerea reclamanților potrivit căreia, al

doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă ar fi întemeiat motivat de

existența raporturilor contractuale pe care le are cu pârâta mai sus

menționată, în baza contractului de racordare din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte

le va înlătura, în considerarea faptului că nici în acest contract nu este

stipulată în sarcina operatorului de distribuție o obligație de natura celei

pretinse de reclamanți.

Soluția de respingere a capătului doi de cerere din acțiune,

este apreciată de Înalta Curte ca fiind justă și din perspectiva recunoașterii

de către reclamanții înșiși că debranșarea s-a produs ca urmare a distrugerii

instalației de către chematul în garanție C.S., deci în lipsa oricărei culpe a

pârâtelor, precum și în considerarea nerespectării de către reclamanți a

obligației ce le revenea atât în baza contractului de furnizare energie, cât și

a celui de racordare, respectiv obligația de obținere și depunere a acordului

proprietarilor pentru acces și execuție a lucrărilor de construire a

instalației de racordare, în raport de care reclamanții își invocă practic

propria culpă în derularea contractelor încheiate cu pârâtele.

dispozițiilor dispozițiilor art. 41 alin. (4) și art. 44 alin. (3) din Legea nr.

13/2007 și a art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004, Înalta Curte urmează să

o înlăture, în considerarea următoarelor:

Dispozițiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007

prevăd că: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de

distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în

proprietatea publică a statului", iar cele ale art. 44 alin. (3) din

același act normativ dispun că: „operatorul de distribuție răspunde pentru

daunele cauzate din culpa sa".

Din cuprinsul normelor legale precitate, precum și din

Decizia Curții Constituționale nr. 805/2009 - referitoare la respingerrea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea

energiei electrice nr. 13/2007, în care s-a reținut că dispozițiile art. 41 alin.

(4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în

proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de

distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân proprietatea statului,

instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare, rezultă că

textele legale invocate de reclamanți ca fiind pretins încălcate prin decizia

atacată nu sunt incidente în cauză, soluția instanțelor de fond fiind corectă.

Astfel, terenul pe care se află instalația electrică nu este

proprietatea statului, ci proprietate particulară, iar în ceea ce privește

răspunderea operatorului, aceasta a fost în mod expres și limitativ stabilită

de legiuitor, doar pentru cazul în care se poate reține culpa acestuia, iar în

speță, reclamanții înșiși au susținut prin chiar acțiunea introductivă că

debranșarea s-a datorat faptei chematului în garanție C.S.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte reține că

normele legale invocate de reclamanți, au fost corect apreciate de instanțele

anterioare ca nefiind incidente în cauză.

În ceea ce privește pretinsa greșită aplicare a dispozițiilor

art. 169 din H.G. nr. 1007/2004, Înalta Curte constată că reclamanții au reprodus

trunchiat textul legal, respectiv: ,,operatorul de distribuție răspunde în fața

consumatorului pentru asigurarea continuității în alimentarea cu energie

electrică.", în realitate, norma legală având următorul cuprins:"

Prin excepție de la art. 168, operatorul de distribuție răspunde în fața

consumatorului pentru asigurarea continuității în alimentarea cu energie

electrică, în cazul consumatorilor care optează pentru încheierea directă a

contractelor de distribuție. în acest caz furnizorul este exonerat de

răspundere în relația cu consumatorul în ceea ce privește asigurarea

continuității în alimentare."

Din raportarea conținutului textului legal la actele și

lucrările dosarului, rezultă că obligația de asigurare a continuității

alimentării cu energie electrică, ar fi putut fi reținută în sarcina

operatorului de distribuție, respectiv a pârâtei SC E.D.B. SA Timișoara prin U.T.R.

Arad, doar în cazul în care reclamanții ar fi optat și ar fi încheiat un

contract de furnizare energie direct cu această pârâtă, ceea ce nu s-a dovedit

în cauză, sarcina acestei probe revenind conform dispozițiilor art. 1069 C.

civ., reclamanților înșiși.

În speță, reclamanții au încheiat contract de furnizare de

energie electrică cu pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad, despre care au recunoscut

că și-a îndeplinit permanent obligația principală de alimentare, fapt pentru

care au susținut și că nu au înțeles să promoveze împotriva acesteia o acțiune

în realizarea acestui drept.

De

asemenea au încheiat un contract de racordare cu pârâta SC E.D.B. SA Timișoara

prin U.T.R. Arad, în cadrul căruia și această pârâtă și-a îndeplinit obligația

de racordare.

Urmare

celor anterior prezentate, Înalta Curte reține că decizia atacată nu a fost pronunțată

nici cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 169 din Regulamentul de furnizare

a energiei electrice la consumatori, Anexa la H.G. nr. 1007/2004 publicat în M.

Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, în vigoare de la data publicării.

Față

de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.G.,

C.A.F. și C.L.S. și, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceștia

căzând în pretenții, va respinge și cererea de obligare a pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în cele trei grade de jurisdicție parcurse.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.G.,

și C.L.S. împotriva Deciziei civile nr. 234 din 13 decembrie 2010 pronunțate de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie

2011.