ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2436/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2436/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 530 din 23
martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 2228/55/2008, s-a admis
în parte acțiunea formulată de reclamantul D.O.E. și reclamanta D.A.G. în
contradictoriu cu SC E.D.B. SA UT Arad și pârâtul SC E.D.B. SA Timișoara și acțiunea
reconvențională formulată de SC E.D.B. SA.
A fost obligat
pârâtul SC E.D.B. SA să mute stâlpul de înaltă tensiune și firele electrice de
pe terenul reclamantului situat în extravilanul localități Aradul Nou, tarla,
pe cheltuiala reclamanților D.O.E. și D.A.G., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamanții au
dobândit prin cumpărare, de la moștenitorul unei persoane al cărui autor a
dobândit la rândul său terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de
proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găsește, din anul 1980, un
stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din
rețelele electrice de distribuție. Terenul în cauză a fost scos din producția
agricolă în anul 1980.
Punerea în posesie a
autorului reclamanților a avut loc în anul 2000, dată la care terenul era scos
din producția agricolă și pe el era amplasat stâlpul cu liniile aeriene,
situație de care beneficiarul dreptului de reconstituire a luat cunoștință și a
acceptat-o la acel moment. Acest fapt nu poate fi imputat pârâtului și totodată
a fost acceptat de către titularul dreptului de reconstituire, care avea
opțiunea de a refuza amplasamentul propus, dar nu a făcut-o. Ca succesori cu
titlu particular, reclamanții nu pot pretinde schimbarea situației pe care
autorul lor a acceptat-o.
Totodată, art. 37
alin. (7) din Legea nr. 318/2003, prevede posibilitatea modificării
instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea
unor amplasamente, însă pe cheltuiala celui ce a generat modificarea, deci
potrivit acestui text reclamanții trebuie să suporte aceste cheltuieli.
Față de cele reținute
instanța a admis în parte acțiunea principală și acțiunea reconvențională,
obligând pârâta să mute stâlpul și liniile aeriene, însă pe cheltuiala
reclamanților.
În ceea ce privește
solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței
terenului, instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată. Potrivit art.
37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003, cheltuielile pentru modificarea
instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea
unor amplasamente, deci și operațiunile de eliberare a terenurilor
reclamanților sunt suportate integral de cel care a generat modificarea, astfel
încât nu poate fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Mai mult, la
data punerii în posesie terenul era scos din producția agricolă și prin urmare
nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop. De asemenea, pârâtul nu
a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice, doar că a condiționat acest
fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.
În baza art. 276 C.
proc. civ. instanța a apreciat că nu se impune obligarea nici uneia din părți
la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel reclamanții D.O.E. și D.A.G., solicitând admiterea
acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâții la
mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar dacă aceștia nu
doresc să facă acest lucru să fie obligați să achite pârâților lunar o
despăgubire, chirie pentru nefolosința terenului ocupat, afectat, conform
expertizei efectuate în dosar.
Prin decizia nr. 156
din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins
apelul declarat de reclamanții D.O.E. și D.A.G.
Pentru a se pronunța
astfel instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește
criticile apelanților privind netemeinicia în parte a hotărârii de fond față de
suportarea cheltuielilor de către reclamanți, Curtea constată că această
critică este neîntemeiată. dispozițiile pe care își întemeiază cererea de
chemare în judecată și apelul nu sunt incidente în cauză, astfel: Legea nr. 13/2007
stabilește într-adevăr în art. 16 obligația titularului de licență să încheie
convenții cu proprietarii terenurilor afectate, însă în cauza de față nu este
aplicabilă această dispoziție.
Reclamanții dețin în
proprietate terenul în litigiu din 2003, teren pe care l-au cumpărat în starea
în care se află în prezent, respectiv cu stâlpul electric de înaltă tensiune și
cu firele aferente.
Cum Legea nr. 13/2007
nu poate retroactiva în cauză nu se poate reține obligativitatea intimatei SC E.D.B.
SA de a încheia o astfel de convenție având în vedere că prezenta capacitate
electrică a fost construită din anul 1980 și ca urmare nu-i poate fi aplicată o
hotărâre de guvern (privind modelul convenției cadru), ori o dispoziție
cuprinsă într-o lege ulterioară.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții D.O.E. și D.A.G. invocând dispozițiile art.
304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat, în principal,
admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea dosarului spre
soluționare Judecătoriei Arad întrucât hotărârea s-a dat cu încălcarea
competenței altei instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea
cererii în sensul obligării intimatelor pârâte la mutarea stâlpului de înaltă
tensiune pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz să achite reclamanților o
despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului afectat de stâlpul de înaltă
tensiune și obligarea pârâtelor intimate la plata cheltuielilor judiciare.
În dezvoltarea în
fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele:
- Instanțele nu au
respectat dispozițiile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. privind competența după
materie, în sensul că în mod neîntemeiat cererea s-a judecat de Tribunalul Arad,
secția comercială.
- Pretențiile pe care
recurenții le-au ridicat față de intimate nu sunt de natură comercială, ele nu
sunt rezultatul unor relații sau contracte cu caracter comercial intervenite
între părțile din prezentul proces, ci privesc exclusiv relații de drept civil,
respectiv pretenții materiale, și o obligație de a face decurgând din dreptul
de proprietate al recurenților asupra unui teren agricol cumpărat pe care se
află amplasat un stâlp metalic de înaltă tensiune, astfel că în conformitate cu
prevederile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. competența după materie îi revine în
primă instanță Judecătoriei Arad.
- În mod nelegal
instanțele la solicitarea intimatelor au respins cererea privind obligarea lor
la plata unei despăgubiri, daune, chirie pentru nefolosința terenului afectat
de poziția stâlpului de înaltă tensiune ce face parte din LEA 110 KV Arad–Teba.
- Prin hotărârile
pronunțate instanțele au greșit grav când au admis cererea reconvențională și
au obligat reclamanții, persoane fizice, cu venituri modeste, să mute
respectivul stâlp de înaltă tensiune pe cheltuiala reclamanților, vizavi de o
firmă cu capital italian și românesc care are posibilități infinit mai mari
decât reclamanții.
- Instanțele au
încălcat dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1073 - art. 1077 C. civ., art. 16
din Legea nr. 13/2007 și Protocolul nr. 1 la CEDO.
Intimata SC E.D.B. SA
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
Recurenții au
formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea argumentelor invocate
de pârâtă și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recursul este
nefondat.
Din examinarea
actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale
incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală
și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți.
Motivul de recurs
întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința civilă nr.
8296 din 10 noiembrie 2008 Judecătoria Arad, secția civilă, a admis excepția
necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, și a declinat competența de
soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, reținându-se caracterul
comercial, neevaluabil în bani al cauzei și incidența dispozițiile art. 2 C. proc.
civ. în ceea ce privește determinarea competenței.
Această sentință nu a
fost recurată de părți devenind irevocabilă, astfel că a intrat în puterea de
lucru judecat.
Față de această
împrejurare, Înalta Curte reține că excepția nu putea fi din nou invocată și
pusă în discuție întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.
Prin urmare
Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara au soluționat cauza cu respectarea
normelor procedurale în materie.
Recurenții au invocat
în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea
criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, dezvoltarea
în fapt nepermițând încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat.
Privitor la motivul
de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte
reține că este nefondat, instanța de apel făcând o interpretare și aplicare
legală a prevederilor art. 480 C. civ., art. 1073 – art. 1077 C. civ., art. 16
din Legea 13/2007 și a Protocolului nr. 1 la CEDO.
Art. 37 alin. (7) din
Legea nr. 318/2003 prevede că, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de
distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente,
sunt suportate integral de cel care a generat modificarea. Deci potrivit
acestui text, operațiunile de eliberare a terenului trebuie să fie suportate de
către reclamanți.
În speță este vorba
de eliberarea unui amplasament ocupat de stâlpul ce face parte din LEA 110 KV
ARAD – Teba, mutare cu care pârâta a fost și este de acord, însă cheltuielile
necesare acestei mutări, cad potrivit legii în sarcina reclamanților.
În ceea ce privește
solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței
terenului instanța a constatat corect că această cerere este neîntemeiată.
Așa cum corect au
reținut instanțele la data punerii în posesie terenul era scos din producția
agricolă și prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop.
De asemenea, pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice, doar că
a condiționat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.
Art. 480 C. civ., în
partea finală, permite legiuitorului să aducă anumite restrângeri ale dreptului
de proprietate, ceea ce acesta a și făcut atât prin acte normative anterioare
prezentei puneri în posesie O.U.G. 63/1998 cât și prin acte normative
ulterioare Legea nr. 318/2003, Legea nr. 13/2007 iar Curtea Constituțională s-a
pronunțat asupra unor aspecte privind limitările aduse dreptului de
proprietate, găsindu-le constituționale.
Reclamanții au
dobândit prin cumpărare în anul 2003 dreptul de proprietate asupra terenului
din litigiu, pe care se găsește din 1980 un stâlp de înaltă tensiune cu liniile
aeriene aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice de distribuție,
situație de care beneficiarii dreptului de proprietate au luat cunoștință și au
acceptat-o la momentul cumpărării.
Cum Legea nr. 13/2007
nu poate retroactiva, pârâtei nu i se poate aplica o dispoziție cuprinsă într-o
lege ulterioară.
Textul art. 16 din Legea
nr. 13/2007 invocat de reclamanți nu este aplicabil în cauză, el referindu-se
la capacitățile energetice edificate după apariția legii, ceea ce nu este cazul
în speță.
Pentru aceleași
considerente nu se poate reține nici încălcarea prevederile Protocolului nr. 1
din CEDO.
Dispozițiile art. 1073
- art. 1077 C. civ. invocate de reclamanți nu sunt aplicabile în cauză
neexistând un raport juridic care să producă drepturi și obligații pentru
fiecare dintre părți.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamanților
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanții D.O.E. și D.A.G. împotriva deciziei nr. 156 din 26
octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 iunie 2010.