ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2436/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 530 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 2228/55/2008, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.O.E. și reclamanta D.A.G. în contradictoriu cu SC E.D.B. SA UT Arad și pârâtul SC E.D.B. SA Timișoara și acțiunea reconvențională formulată de SC E.D.B. SA. A fost obligat pârâtul SC E.D.B. SA să mute stâlpul de înaltă tensiune și firele electrice de pe terenul reclamantului situat în extravilanul localități Aradul Nou, tarla, pe cheltuiala reclamanților D.O.E. și D.A.G., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele: Reclamanții au dobândit prin cumpărare, de la moștenitorul unei persoane al cărui autor a dobândit la rândul său terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găsește, din anul 1980, un stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice de distribuție. Terenul în cauză a fost scos din producția agricolă în anul 1980. Punerea în posesie a autorului reclamanților a avut loc în anul 2000, dată la care terenul era scos din producția agricolă și pe el era amplasat stâlpul cu liniile aeriene, situație de care beneficiarul dreptului de reconstituire a luat cunoștință și a acceptat-o la acel moment.

Acest fapt nu poate fi imputat pârâtului și totodată a fost acceptat de către titularul dreptului de reconstituire, care avea opțiunea de a refuza amplasamentul propus, dar nu a făcut-o. Ca succesori cu titlu particular, reclamanții nu pot pretinde schimbarea situației pe care autorul lor a acceptat-o. Totodată, art. 37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003, prevede posibilitatea modificării instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, însă pe cheltuiala celui ce a generat modificarea, deci potrivit acestui text reclamanții trebuie să suporte aceste cheltuieli. Față de cele reținute instanța a admis în parte acțiunea principală și acțiunea reconvențională, obligând pârâta să mute stâlpul și liniile aeriene, însă pe cheltuiala reclamanților.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței terenului, instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată. Potrivit art. 37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, deci și operațiunile de eliberare a terenurilor reclamanților sunt suportate integral de cel care a generat modificarea, astfel încât nu poate fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Mai mult, la data punerii în posesie terenul era scos din producția agricolă și prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop. De asemenea, pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice, doar că a condiționat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.

În baza art. 276 C. proc. civ. instanța a apreciat că nu se impune obligarea nici uneia din părți la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții D.O.E. și D.A.G., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâții la mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar dacă aceștia nu doresc să facă acest lucru să fie obligați să achite pârâților lunar o despăgubire, chirie pentru nefolosința terenului ocupat, afectat, conform expertizei efectuate în dosar. Prin decizia nr. 156 din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanții D.O.E. și D.A.G. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele: În ceea ce privește criticile apelanților privind netemeinicia în parte a hotărârii de fond față de suportarea cheltuielilor de către reclamanți, Curtea constată că această critică este neîntemeiată.

dispozițiile pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată și apelul nu sunt incidente în cauză, astfel: Legea nr. 13/2007 stabilește într-adevăr în art. 16 obligația titularului de licență să încheie convenții cu proprietarii terenurilor afectate, însă în cauza de față nu este aplicabilă această dispoziție. Reclamanții dețin în proprietate terenul în litigiu din 2003, teren pe care l-au cumpărat în starea în care se află în prezent, respectiv cu stâlpul electric de înaltă tensiune și cu firele aferente. Cum Legea nr. 13/2007 nu poate retroactiva în cauză nu se poate reține obligativitatea intimatei SC E.D.B. SA de a încheia o astfel de convenție având în vedere că prezenta capacitate electrică a fost construită din anul 1980 și ca urmare nu-i poate fi aplicată o hotărâre de guvern (privind modelul convenției cadru), ori o dispoziție cuprinsă într-o lege ulterioară.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D.O.E. și D.A.G. invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea dosarului spre soluționare Judecătoriei Arad întrucât hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea cererii în sensul obligării intimatelor pârâte la mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz să achite reclamanților o despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului afectat de stâlpul de înaltă tensiune și obligarea pârâtelor intimate la plata cheltuielilor judiciare.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele: - Instanțele nu au respectat dispozițiile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. privind competența după materie, în sensul că în mod neîntemeiat cererea s-a judecat de Tribunalul Arad, secția comercială. - Pretențiile pe care recurenții le-au ridicat față de intimate nu sunt de natură comercială, ele nu sunt rezultatul unor relații sau contracte cu caracter comercial intervenite între părțile din prezentul proces, ci privesc exclusiv relații de drept civil, respectiv pretenții materiale, și o obligație de a face decurgând din dreptul de proprietate al recurenților asupra unui teren agricol cumpărat pe care se află amplasat un stâlp metalic de înaltă tensiune, astfel că în conformitate cu prevederile art. 1 și art. 2 C. proc.

civ. competența după materie îi revine în primă instanță Judecătoriei Arad. - În mod nelegal instanțele la solicitarea intimatelor au respins cererea privind obligarea lor la plata unei despăgubiri, daune, chirie pentru nefolosința terenului afectat de poziția stâlpului de înaltă tensiune ce face parte din LEA 110 KV Arad–Teba. - Prin hotărârile pronunțate instanțele au greșit grav când au admis cererea reconvențională și au obligat reclamanții, persoane fizice, cu venituri modeste, să mute respectivul stâlp de înaltă tensiune pe cheltuiala reclamanților, vizavi de o firmă cu capital italian și românesc care are posibilități infinit mai mari decât reclamanții. - Instanțele au încălcat dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1073 - art. 1077 C. civ., art. 16 din Legea nr. 13/2007 și Protocolul nr. 1 la CEDO.

Intimata SC E.D.B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea argumentelor invocate de pârâtă și admiterea recursului așa cum a fost formulat. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți. Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

nu poate fi primit pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prin sentința civilă nr. 8296 din 10 noiembrie 2008 Judecătoria Arad, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, reținându-se caracterul comercial, neevaluabil în bani al cauzei și incidența dispozițiile art. 2 C. proc. civ. în ceea ce privește determinarea competenței. Această sentință nu a fost recurată de părți devenind irevocabilă, astfel că a intrat în puterea de lucru judecat. Față de această împrejurare, Înalta Curte reține că excepția nu putea fi din nou invocată și pusă în discuție întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

Prin urmare Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara au soluționat cauza cu respectarea normelor procedurale în materie. Recurenții au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, dezvoltarea în fapt nepermițând încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat. Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că este nefondat, instanța de apel făcând o interpretare și aplicare legală a prevederilor art. 480 C. civ., art. 1073 – art. 1077 C. civ., art. 16 din Legea 13/2007 și a Protocolului nr. 1 la CEDO. Art. 37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003 prevede că, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.

Deci potrivit acestui text, operațiunile de eliberare a terenului trebuie să fie suportate de către reclamanți. În speță este vorba de eliberarea unui amplasament ocupat de stâlpul ce face parte din LEA 110 KV ARAD – Teba, mutare cu care pârâta a fost și este de acord, însă cheltuielile necesare acestei mutări, cad potrivit legii în sarcina reclamanților. În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței terenului instanța a constatat corect că această cerere este neîntemeiată. Așa cum corect au reținut instanțele la data punerii în posesie terenul era scos din producția agricolă și prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop.

De asemenea, pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice, doar că a condiționat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii. Art. 480 C. civ., în partea finală, permite legiuitorului să aducă anumite restrângeri ale dreptului de proprietate, ceea ce acesta a și făcut atât prin acte normative anterioare prezentei puneri în posesie O.U.G. 63/1998 cât și prin acte normative ulterioare Legea nr. 318/2003, Legea nr. 13/2007 iar Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unor aspecte privind limitările aduse dreptului de proprietate, găsindu-le constituționale. Reclamanții au dobândit prin cumpărare în anul 2003 dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găsește din 1980 un stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice de distribuție, situație de care beneficiarii dreptului de proprietate au luat cunoștință și au acceptat-o la momentul cumpărării.

Cum Legea nr. 13/2007 nu poate retroactiva, pârâtei nu i se poate aplica o dispoziție cuprinsă într-o lege ulterioară. Textul art. 16 din Legea nr. 13/2007 invocat de reclamanți nu este aplicabil în cauză, el referindu-se la capacitățile energetice edificate după apariția legii, ceea ce nu este cazul în speță. Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici încălcarea prevederile Protocolului nr. 1 din CEDO. Dispozițiile art. 1073 - art. 1077 C. civ. invocate de reclamanți nu sunt aplicabile în cauză neexistând un raport juridic care să producă drepturi și obligații pentru fiecare dintre părți. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții D.O.E. și D.A.G. împotriva deciziei nr. 156 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.