ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2436/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 530 din 23

martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 2228/55/2008, s-a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantul D.O.E. și reclamanta D.A.G. în

contradictoriu cu SC E.D.B. SA UT Arad și pârâtul SC E.D.B. SA Timișoara și acțiunea

reconvențională formulată de SC E.D.B. SA.

A fost obligat

pârâtul SC E.D.B. SA să mute stâlpul de înaltă tensiune și firele electrice de

pe terenul reclamantului situat în extravilanul localități Aradul Nou, tarla,

pe cheltuiala reclamanților D.O.E. și D.A.G., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat următoarele:

Reclamanții au

dobândit prin cumpărare, de la moștenitorul unei persoane al cărui autor a

dobândit la rândul său terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de

proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găsește, din anul 1980, un

stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din

rețelele electrice de distribuție. Terenul în cauză a fost scos din producția

agricolă în anul 1980.

Punerea în posesie a

autorului reclamanților a avut loc în anul 2000, dată la care terenul era scos

din producția agricolă și pe el era amplasat stâlpul cu liniile aeriene,

situație de care beneficiarul dreptului de reconstituire a luat cunoștință și a

acceptat-o la acel moment. Acest fapt nu poate fi imputat pârâtului și totodată

a fost acceptat de către titularul dreptului de reconstituire, care avea

opțiunea de a refuza amplasamentul propus, dar nu a făcut-o. Ca succesori cu

titlu particular, reclamanții nu pot pretinde schimbarea situației pe care

autorul lor a acceptat-o.

Totodată, art. 37

alin. (7) din Legea nr. 318/2003, prevede posibilitatea modificării

instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea

unor amplasamente, însă pe cheltuiala celui ce a generat modificarea, deci

potrivit acestui text reclamanții trebuie să suporte aceste cheltuieli.

Față de cele reținute

instanța a admis în parte acțiunea principală și acțiunea reconvențională,

obligând pârâta să mute stâlpul și liniile aeriene, însă pe cheltuiala

reclamanților.

În ceea ce privește

solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței

terenului, instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată. Potrivit art.

37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003, cheltuielile pentru modificarea

instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea

unor amplasamente, deci și operațiunile de eliberare a terenurilor

reclamanților sunt suportate integral de cel care a generat modificarea, astfel

încât nu poate fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Mai mult, la

data punerii în posesie terenul era scos din producția agricolă și prin urmare

nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop. De asemenea, pârâtul nu

a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice, doar că a condiționat acest

fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.

În baza art. 276 C.

proc. civ. instanța a apreciat că nu se impune obligarea nici uneia din părți

la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții D.O.E. și D.A.G., solicitând admiterea

acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâții la

mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar dacă aceștia nu

doresc să facă acest lucru să fie obligați să achite pârâților lunar o

despăgubire, chirie pentru nefolosința terenului ocupat, afectat, conform

expertizei efectuate în dosar.

Prin decizia nr. 156

din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins

apelul declarat de reclamanții D.O.E. și D.A.G.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește

criticile apelanților privind netemeinicia în parte a hotărârii de fond față de

suportarea cheltuielilor de către reclamanți, Curtea constată că această

critică este neîntemeiată. dispozițiile pe care își întemeiază cererea de

chemare în judecată și apelul nu sunt incidente în cauză, astfel: Legea nr. 13/2007

stabilește într-adevăr în art. 16 obligația titularului de licență să încheie

convenții cu proprietarii terenurilor afectate, însă în cauza de față nu este

aplicabilă această dispoziție.

Reclamanții dețin în

proprietate terenul în litigiu din 2003, teren pe care l-au cumpărat în starea

în care se află în prezent, respectiv cu stâlpul electric de înaltă tensiune și

cu firele aferente.

Cum Legea nr. 13/2007

nu poate retroactiva în cauză nu se poate reține obligativitatea intimatei SC E.D.B.

SA de a încheia o astfel de convenție având în vedere că prezenta capacitate

electrică a fost construită din anul 1980 și ca urmare nu-i poate fi aplicată o

hotărâre de guvern (privind modelul convenției cadru), ori o dispoziție

cuprinsă într-o lege ulterioară.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții D.O.E. și D.A.G. invocând dispozițiile art.

304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat, în principal,

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea dosarului spre

soluționare Judecătoriei Arad întrucât hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea

cererii în sensul obligării intimatelor pârâte la mutarea stâlpului de înaltă

tensiune pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz să achite reclamanților o

despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului afectat de stâlpul de înaltă

tensiune și obligarea pârâtelor intimate la plata cheltuielilor judiciare.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele:

- Instanțele nu au

respectat dispozițiile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. privind competența după

materie, în sensul că în mod neîntemeiat cererea s-a judecat de Tribunalul Arad,

secția comercială.

- Pretențiile pe care

recurenții le-au ridicat față de intimate nu sunt de natură comercială, ele nu

sunt rezultatul unor relații sau contracte cu caracter comercial intervenite

între părțile din prezentul proces, ci privesc exclusiv relații de drept civil,

respectiv pretenții materiale, și o obligație de a face decurgând din dreptul

de proprietate al recurenților asupra unui teren agricol cumpărat pe care se

află amplasat un stâlp metalic de înaltă tensiune, astfel că în conformitate cu

prevederile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. competența după materie îi revine în

primă instanță Judecătoriei Arad.

- În mod nelegal

instanțele la solicitarea intimatelor au respins cererea privind obligarea lor

la plata unei despăgubiri, daune, chirie pentru nefolosința terenului afectat

de poziția stâlpului de înaltă tensiune ce face parte din LEA 110 KV Arad–Teba.

- Prin hotărârile

pronunțate instanțele au greșit grav când au admis cererea reconvențională și

au obligat reclamanții, persoane fizice, cu venituri modeste, să mute

respectivul stâlp de înaltă tensiune pe cheltuiala reclamanților, vizavi de o

firmă cu capital italian și românesc care are posibilități infinit mai mari

decât reclamanții.

- Instanțele au

încălcat dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1073 - art. 1077 C. civ., art. 16

din Legea nr. 13/2007 și Protocolul nr. 1 la CEDO.

Intimata SC E.D.B. SA

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recurenții au

formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea argumentelor invocate

de pârâtă și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți.

Motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin sentința civilă nr.

8296 din 10 noiembrie 2008 Judecătoria Arad, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, și a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, reținându-se caracterul

comercial, neevaluabil în bani al cauzei și incidența dispozițiile art. 2 C. proc.

civ. în ceea ce privește determinarea competenței.

Această sentință nu a

fost recurată de părți devenind irevocabilă, astfel că a intrat în puterea de

lucru judecat.

Față de această

împrejurare, Înalta Curte reține că excepția nu putea fi din nou invocată și

pusă în discuție întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

Prin urmare

Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara au soluționat cauza cu respectarea

normelor procedurale în materie.

Recurenții au invocat

în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea

criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, dezvoltarea

în fapt nepermițând încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat.

Privitor la motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte

reține că este nefondat, instanța de apel făcând o interpretare și aplicare

legală a prevederilor art. 480 C. civ., art. 1073 – art. 1077 C. civ., art. 16

din Legea 13/2007 și a Protocolului nr. 1 la CEDO.

Art. 37 alin. (7) din

Legea nr. 318/2003 prevede că, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de

distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente,

sunt suportate integral de cel care a generat modificarea. Deci potrivit

acestui text, operațiunile de eliberare a terenului trebuie să fie suportate de

către reclamanți.

În speță este vorba

de eliberarea unui amplasament ocupat de stâlpul ce face parte din LEA 110 KV

ARAD – Teba, mutare cu care pârâta a fost și este de acord, însă cheltuielile

necesare acestei mutări, cad potrivit legii în sarcina reclamanților.

În ceea ce privește

solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței

terenului instanța a constatat corect că această cerere este neîntemeiată.

Așa cum corect au

reținut instanțele la data punerii în posesie terenul era scos din producția

agricolă și prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop.

De asemenea, pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice, doar că

a condiționat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.

Art. 480 C. civ., în

partea finală, permite legiuitorului să aducă anumite restrângeri ale dreptului

de proprietate, ceea ce acesta a și făcut atât prin acte normative anterioare

prezentei puneri în posesie O.U.G. 63/1998 cât și prin acte normative

ulterioare Legea nr. 318/2003, Legea nr. 13/2007 iar Curtea Constituțională s-a

pronunțat asupra unor aspecte privind limitările aduse dreptului de

proprietate, găsindu-le constituționale.

Reclamanții au

dobândit prin cumpărare în anul 2003 dreptul de proprietate asupra terenului

din litigiu, pe care se găsește din 1980 un stâlp de înaltă tensiune cu liniile

aeriene aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice de distribuție,

situație de care beneficiarii dreptului de proprietate au luat cunoștință și au

acceptat-o la momentul cumpărării.

Cum Legea nr. 13/2007

nu poate retroactiva, pârâtei nu i se poate aplica o dispoziție cuprinsă într-o

lege ulterioară.

Textul art. 16 din Legea

nr. 13/2007 invocat de reclamanți nu este aplicabil în cauză, el referindu-se

la capacitățile energetice edificate după apariția legii, ceea ce nu este cazul

în speță.

Pentru aceleași

considerente nu se poate reține nici încălcarea prevederile Protocolului nr. 1

din CEDO.

Dispozițiile art. 1073

- art. 1077 C. civ. invocate de reclamanți nu sunt aplicabile în cauză

neexistând un raport juridic care să producă drepturi și obligații pentru

fiecare dintre părți.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamanților

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții D.O.E. și D.A.G. împotriva deciziei nr. 156 din 26

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2010.