ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1913/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1104 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s ecția comercială, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta T.E. împotriva pârâtei SC C.D. SA Craiova prin care a so licitat obligarea pârâtei să ridice stâlpul de înaltă tensiune aflat pe terenul din Craiova, tarlaua 81, parcela 5 sau autorizarea reclamantei să ridice acest stâlp pe cheltuiala pârâtei precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.879 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în ultimii 3 ani pentru lipsa de folosință a terenului. Instanța de fond a reținut că pe terenul reconstituit în proprietatea reclamantei conform titlului de proprietate din 15 iulie 1994 se află amplasat un stâlp de înaltă tensiune aflat în administrarea SC C.D.

SA , obiectiv dat în folosință la 1 decembrie 1966, așa cum rezultă din fișa mijlocului fix. A mai reținut că, potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului. În consecință, suprafața ocupată de stâlp nu-i aparține reclamantei iar pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice pârâta, ca titulară de licență pentru activitatea de distribuție de interes public, este titulara unui drept de uz conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 13/2007. Astfel, pretenția reclamantei de ridicare a stâlpului este inadmisibilă, oricât de vexatorie ar fi situația pentru aceasta, fiind ținută să-și exercite dreptul de proprietate asupra imobilului în limitele fixate de lege.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Reclamanta susține că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, cu motivarea că terenul pe care este amplasat stâlpul nu-i aparține. Susține că instanța a încuviințat o expertiză topografică după care a revenit asupra probei considerând că este inutilă cauzei. Apreciază că expertiza era o probă deja câștigată prin încuviințarea ei și că era utilă, fiind de natură să conducă la o justă soluționare a procesului. Mai arată că prin lipsirea sa de acest mijloc de probă i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că expertiza constituia o parte importantă a procesului menită să conducă la o stabilire exactă a stării de fapt, care putea conduce la o soluție temeinică și legală.

Mai arată că la pronunțarea soluției instanța a analizat numai susținerile pârâtei, achiesând practic la acestea, fără a ține seama că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu titlul de proprietate emis de comisia de fond funciar, titlu care nu a fost niciodată anulat. Totodată, susține că reclamanta nu a făcut niciodată dovada datei amplasării stâlpului pentru a se stabili că terenul aferent este proprietate publică a statului și că prin respingerea cererii sale i se încalcă grav dreptul de proprietate. Față de aceste argumente, solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru administrarea probelor solicitate. Prin Decizia nr. 217 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a reținut că instanța a revenit asupra probei cu expertiză față de apărarea pârâtei referitoare la dreptul de proprietate publică al statului asupra terenului pe care este amplasat stâlpul de înaltă tensiune, apărare bazată pe Legea nr. 13/2007 și pe fișa mijlocului fix din care rezultă data înființării obiectivului. În aceste condiții, corect s-a apreciat că proba devine inutilă cauzei, dezlegarea fiind determinată de alte elemente, față de noile apărări și probe administrate (proba cu înscrisuri reprezentând fișa mijlocului fix) și s-a revenit asupra ei. În ce privește fondul s-a reținut în mod în mod temeinic și legal de către prima instanță și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 potrivit căruia terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vioare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.

Pentru stabilirea naturii terenului pe care se află stâlpul în litigiu s-a avut în vedere data înființării obiectivului energetic. Astfel, din fișa mijlocului fix cu număr de inventar X, depusă la dosar la fila 43 a rezultat că data dării în folosință a obiectivului a fost la 1 decembrie 1966 și cum la data intrării în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007 obiectivul era dat în folosință, terenul aferent este proprietatea publică a statului. S-a procedat la compararea titlurilor constatând soluția corectă a tribunalului în ceea ce privește terenul pe care este amplasat stâlpul nu constituie proprietatea reclamantei, chiar Legea nr. 18/1991 excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate privată terenurile aparținând domeniului public, afectate unor destinații speciale, care, potrivit art. 5 sunt inalienabile și insesizabile.

Prin urmare, reclamanta nu poate pretinde mutarea stâlpului de pe terenul afectat obiectivului de utilitate publică și nici despăgubiri pentru teren. Chiar dacă titlul reclamantei nu a fost expres anulat, nulitatea parțială poate fi analizată pe cale de excepție. Asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță Legea nr. 13/2007 stabilește prin art. 20 alin. (3) un drept de servitute legală, dreptul de proprietate privată putând să fie limitat potrivit art. 44 alin. (7) din Constituția României.

În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență, că instanța a făcut o greșită aplicare a art. 41 și 20 din Legea nr. 13/2007, art. 44 și 136 din Constituția României și a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, că în mod greșit s-a apreciat că terenul nu este proprietatea sa, fiind afectat unui obiectiv de utilitate publică și că nu i se cuvin despăgubiri, soluție ce încalcă dispozițiile art. 41 alin. (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 și vin în contradicție cu Constituția României vizând dreptul de proprietate este garantat; totodată mai arată că terenul pentru care s-a emis titlu de proprietate nu este proprietate publică.

Recursul este nefondat. Într-adevăr, pe terenul reclamantei prin TP 1210 – 48427 din 15 iulie 1994 emis de comisia de Lege nr. 18/1991 Dolj, se află un stâlp din rețeaua electrică de distribuție, dată în folosință la 1 decembrie 1966, așa cum rezultă din fișa mijlocului fix depusă de pârâtă. Însă, potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.

Având în vedere textul de lege enunțat rezultă că suprafața ocupată de stâlpul în litigiu este în proprietatea publică a statului dat fiind darea în folosință a acestuia anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007, situație în care nu-i aparține reclamantei, iar pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice, pârâta, ca titulară de licență, pentru activitatea de distribuție de interes public este titulara unui drept de uz (art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 13/2007). Având în vedere cele de mai sus, cererea de ridicare a stâlpului amplasat în parcela atribuită autoarei reclamantei sau de a fi autorizată aceasta să ridice stâlpul, pe cheltuiala pârâtei, este inadmisibilă, indiferent cât de vexatorie ar fi situația pentru reclamantă.

Aceasta chiar dacă are un drept real absolut asupra unui imobil, este ținută să-l exercite în limitele legii, inclusiv cele fixate de Legea energiei electrice nr. 13/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.E. împotriva deciziei nr. 217 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.