ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

01 septembrie 2006, înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 15368/C/2006,

reclamanții I.I. și I.M. au chemat în judecată pe pârâta SC D.E.O. SA (în prezent

SC C.E.Z.D. SA), solicitând instanței să oblige pârâta să desființeze instalația

situată pe terenul proprietatea lor, ce alimentează cartierul AA, să acorde beneficiul

nerealizat în ultimii 3 ani și să plătească daune cominatorii în cuantum de 100

RON pentru fiecare zi de întârziere.

Judecătoria Craiova,

prin sentința civilă nr. 8959/2007 din 15 iunie 2007, a respins acțiunea reclamanților.

Urmare a apelului

formulat de reclamanți, Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 650 din 14

decembrie 2007, a anulat sentința și a reținut cauza spre judecare.

După rejudecare,

Tribunalul Dolj a pronunțat decizia civilă nr. 160 din 28 martie 2011, prin care

a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la desființarea rețelei de cabluri

subterane ce traversează proprietatea reclamanților, situată în Craiova, și la plata

către reclamanți a sumei de 1.026,33 RON, reprezentând lipsa de folosință a terenului

de 21.835 m.p., pe ultimii 3 ani, respingându-se cererea privind plata daunelor

cominatorii.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 596 din 25 iunie 2008, a admis recursul

formulat de pârâta SC C.E.Z.D. SA, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre

competentă soluționare Tribunalului Dolj, în primă instanță, ca instanță comercială.

Cauza a fost înregistrată

la data de 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială sub nr. 54503/215/2006.

La data de 14

octombrie 2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, a pronunțat sentința nr. 3346

prin care a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei

de 1.022,33 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, respingând capetele

de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la desființarea rețelei de cabluri electrice

și obligarea pârâtei la daune cominatorii.

Împotriva sentinței

au formulat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea

flagrantă a dispozițiilor legale aplicabile în materie.

Potrivit deciziei

nr. 140 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins

excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta SC C.E.Z.D. SA,

dar și apelul formulat de reclamanții I.M. și I.I..

Instanța de apel

a apreciat că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, respingând capătul

de cerere privind obligația de desființare a instalației ce traversează subteran

terenul proprietatea reclamanților.

Instalația a fost

realizată în perioada 1970-1997, anterior reconstituirii dreptului de proprietate

reclamanților, în aceste condiții fiind vorba de dreptul de uz și servitute al titularului

de autorizație și de licență asupra unui teren proprietatea unei persoane fizice

pe durata de funcționare a capacității energetice. Dispozițiile art. 19 invocate

de apelanți se referă numai la dreptul titularului de licență sau autorizației pentru

realizarea lucrării sau retehnologizarea acesteia.

Astfel, instanța

de fond nu și-a întemeiat soluția pe o interpretare greșită a dispozițiilor legii,

aplicând corect prevederile art. 16 din Legea energiei electrice.

S-a reținut, totodată,

că, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 21 din Legea nr. 13/2007,

pe considerentul că instalația energetică a fost înființată în perioada regimului

comunist și nu mai poate fi astăzi vorba de expropriere.

Pârâta nu poate

fi nici obligată să cumpere terenul, fiind vorba doar de o opțiune a sa de a cumpăra

față de oferta proprietarului.

În prezent, față

de prevederile Legii nr. 13/2007, deciziile Curții Constituționale, art. 44 din

Constituția României și Protocolul 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului,

exercitarea dreptului de proprietate asupra unor terenuri proprietate privată de

către titularii acestui drept poate suporta anumite îngrădiri pentru cauză de utilitate

publică și în condițiile prevăzute de lege, cum este cazul în speță.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții, care au invocat prevederile art. 304

pct. 3, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii și admiterea în totalitate

a acțiunii.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3281 din 13 octombrie 2010,

a admis recursul declarat de reclamanții I.M. și I.I., a casat decizia recurată

și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

În timpul soluționării

recursului, reclamanții, în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. civ., au precizat

contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada ultimilor 3 ani anterior

introducerii acțiunii, respectiv de la 01 septembrie 2003 și până la 01

septembrie 2006, la care se adaugă perioada scrisă în timpul judecății, și-anume,

intervalul 01 septembrie 2006-01 februarie 2009 susținând că pârâta le datorează

cu titlu de despăgubiri suma de 95.172 RON.

S-a apreciat de

către instanța supremă că sunt îndeplinite cerințele art. 314 alin. (3) C.

proc. civ., având în vedere că situația de fapt s-a schimbat și împrejurările de

fapt nu au fost pe deplin stabilite.

S-a indicat ca

instanța de apel să efectueze o nouă expertiză, care să aibă în vedere la efectuarea

calculului contravalorii lipsei de folosință a terenului atât precizările recurenților-reclamanți,

cât și momentul ianuarie 2010, de ridicare a instalației de pe proprietatea lor.

Instanța de rejudecare

urmează să tranșeze și primul capăt de cerere, și anume, dacă obligația de a face

mai are sau nu obiect, respectiv dacă s-a scos și ridicat(desființat) instalația

electrică de pe proprietatea reclamanților.

Reinvestită Curtea

de Apel Craiova, secția comercială cu soluționarea dosarului întors de la

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a primit numărul de înregistrare 3243/54

din 30 noiembrie 2010.

Prin încheierea

din ședința publică de la 16 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

în raport de îndrumările din decizia de casare, a dispus efectuarea unei expemze

tehnice, care să aibă în vedere la efectuarea calculului contravalorii lipsei de

folosință a terenului, atât precizările recurenților reclamanți, cât și momentul

ianuarie 2010, de ridicare a instalației electrice de pe proprietatea lor, lucrare

ce s-a realizat de către expert G.M..

Analizând actele

și lucrările dosarului, în raport de considerentele deciziei nr. 3281 din 13

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel a apreciat

apelul ca fiind fondat.

Instanța a aplicat

prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., reținând că instanța de trimitere

nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin

decizia instanței de recurs.

În acest context,

s-a apreciat că invocarea de către intimata-pârâtă a prevederilor art. 16, 37 din

Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, nu are relevanță în raport de considerentele

deciziei instanței supreme, care a stabilit că împrejurările de fapt nu au fost

pe deplin elucidate, concluzionând că se impune efectuarea unei expertize cu privire

la efectuarea calculului contravalorii lipsă de folosință, luând în considerare

precizările reclamanților.

Cu privire la

elucidarea capătului de cerere privind ridicarea(desființarea) instalației electrice

de pe proprietatea reclamanților, Curtea a luat act de renunțarea reclamanților

la judecarea acestei cereri, în condițiile în care în cursul judecății, respectiva

instalație a fost ridicată (ianuarie 2010).

În ceea ce privește

expertiza efectuată, s-a reținut că expertul D.D. a concluzionat că valoarea actualizată

pentru perioada 01 septembrie 2003-01 septembrie 2006 este de 130.120 RON, iar pentru

perioada 01 septembrie 2006-20 februarie 2010 cuantumul acesteia se ridică la suma

de 161.120 RON, susținând în acest sens că, în conformitate cu principiile, metodele

și standardele în domeniu, evaluarea se face în conceptul celei mai bune utilizări.

Tot expertul a

relevat că, datorită amplasării rețelei atât longitudinal, cât și transversal și

restricțiilor impuse (de construire de lucrări subterane, de săpături) când aceasta

era funcțională, a fost afectată utilizarea întregii suprafețe de teren.

Prin urmare, lucrarea

efectuată a avut în vedere atât obiectivele stabilite, cât și situația de fapt existentă,

sumele fiind stabilite în funcție de chiriile pentru terenuri intravilane la nivelul

municipiului Craiova.

Față de aceste

considerente, Curtea de apel Craiova, secția a ll-a civilă, prin decizia comercială

nr. 36 din 14 martie 2012, a admis apelul și a modificat sentința în sensul admiterii

acțiunii precizate, obligând pârâta la plata către reclamanți a sumei de 299.260

RON, reprezentând:

-138.120 RON,

valoarea actualizată a lipsei de folosință pentru perioada 01 septembrie 2003-01

septembrie 2006;

-161.140 RON,

valoarea actualizată a lipsei de folosință pentru perioada 01 septembrie 2006- ianuarie

2010 (așa cum au solicitat reclamanții prin concluziile scrise).

S-a luat act de

renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere având ca obiect „obligarea

pârâtei de a desființa instalația electrică". A fost obligată pârâta la plata

cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata care a solicitat modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți și acordarea

de despăgubiri pentru suprafața de 21,835 mp, așa cum rezultă din expertiza efectuată

la fondul cauzei.

Recurenta a invocat

două motive de recurs:

apel a acordat mai mult decât a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6

C. proc. civ.).

În susținerea

acestui motiv de recurs s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții

au solicitat obligarea pârâtei la acordarea beneficiului nerealizat pe ultimii trei

ani, având în vedere faptul că instalația energetică ocupă o suprafață de aproximativ

50 mp. teren pe care nu pot cultiva nimic.

Prin decizia recurată,

Curtea de apel a apreciat în mod eronat că reclamanților Ie-a fost afectată întreaga

suprafață de teren, respectiv 441 mp. pe care nu au putut să o închirieze cu un

preț de 2 euro/lună.

Mai mult decât

atât, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile deciziei de casare referitoare

la pretențiile reclamanților în valoare de 95.172 RON, urmând să analizeze în ce

măsură aceste pretenții reprezintă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice

alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.

a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Recurenta a făcut

referire ca prevederile art. 21 pct. 2 lit. a) din Norma tehnică privind delimitarea

zonelor de protecție și de siguranță aferentă capacităților energetice aprobate

prin Ordinul A.N.R.E. nr. 4/2007 arătând că suprafața maximă afectată, conform normei,

nu poate fi mai mare de 33,44 mp., suprafață mai mică decât cea avută în vedere

de instanță la rejudecarea apelului.

Prin întâmpinare

intimații au solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia

recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate de recurentă,

Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor

deciziei de casare, instanța de apel urma să efectueze în cauză o nouă expertiză

care să aibă în vedere la efectuarea calculului contravalorii de folosință atât

precizările recurenților reclamanți, cât și momentul ianuarie 2010 de ridicare a

instalației electrice de pe proprietatea lor.

În opinia

Înaltei Curți, în acest caz, urma a fi respectat obiectul cererii de chemare în

judecată, respectiv cererea reclamanților de a fi despăgubiți cu contravaloarea

lipsei de folosință a terenului ocupat de instalația electrică, individualizat,

la cererea acestora, de către experta Ș.I., la suprafața de 21,835 mp.

Această suprafață

a fost, de altfel, reținută în cuprinsul sentinței civile nr. 3346 din 14

octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, în considerentele căreia se arată că terenul

a fost identificat potrivit expertizei efectuate în cauză și că acest teren nu poate

fi folosit de reclamanți potrivit destinației sale.

În apelul declarat

de reclamanți împotriva acestei sentințe nu s-au formulat critici cu privire la

suprafața de teren afectată de instalația electrică.

Reclamanții, în

recursul formulat împotriva deciziei prin care li s-a respins apelul ca nefondat,

nu au formulat critici cu privire la identificarea greșită a suprafeței de teren

afectată de instalația electrică, ci numai critici referitoare la necompetența

instanței, nemotivarea hotărârii și la incidența răspunderii civile delictuale.

În consecință,

cu ocazia rejudecării, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv

despăgubiri pentru lipsa de folosință a întregii suprafețe de teren, deși terenul

asupra căruia reclamanții nu își pot exercita dreptul de proprietate este cel determinat

de experta Ș.I., respectiv suprafața de 21,85 mp, reținută inițial de instanța de

fond și care nu a fost contestată în apel și recurs.

În ceea ce privește

critica referitoare la nerespectarea deciziei de casare cu referire la verificarea

incidenței art. 294 alin. (2) C. proc. civ., se constată că o astfel de îndrumare

nu a fost dată de instanța de control judiciar, ci numai aceea de a se efectua o

nouă expertiză pentru calcularea contravalorii lipsei de folosință a terenului.

Motivul de recurs

referitor la încălcarea legii se apreciază că se subsumează primului motiv cu pnvire

la care instanța de recurs a stabilit deja că este întemeiat.

Față de cele reținute,

apreciind că în cauză este incident motivul de modificare a deciziei recurate prevăzut

de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C.

proc. civ. să admită recursul, să modifice decizia recurată în parte în sensul că

va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 6.843,42 RON contravaloare

actualizată lipsă folosință teren de 21,85 mp pentru perioada 1 septembrie 2003-1

septembrie 2006 și 7.984 RON contravaloare actualizată lipsă de folosință teren

de 21,85 mp pentru perioada 1 septembrie 2006-28 februarie 2010. Conform art. 274

C. proc. civ., se va dispune obligarea pârâtei la piața sumei de 4.262 RON cheltuieli

de judecată către reclamantă. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

În baza art. 274

C. proc. civ. se va admite cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată

în recurs și vor fi obligați intimații la plata sumei de 4.000 RON către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.E.Z.D. SA împotriva deciziei nr. 36 din 14 martie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția a ll-a civilă.

Modifică decizia

recurată în parte în sensul că obligă pârâta SC C.E.Z.D. SA la plata către reclamanți

a sumei de 6.843,42 RON contravaloare actualizată lipsă de folosință teren de 21,85

m.p. pentru perioada 1 septembrie 2003-1 septembrie 2006 și 7.984 RON contravaloare

actualizată lipsă folosință teren de 21,85 m.p. pentru perioada 1 septembrie 2006-28

februarie 2010.

Obligă pârâta

SC C.E.Z.D. SA la plata sumei de 4.262 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Obligă intimații

I.I. și I.M. la plata către recurenta SC C.E.Z.D. SA la plata sumei de 4.000 RON

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunța ă în

ședință publică, astăzi 28 martie 2013.