ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 01 septembrie 2006, înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 15368/C/2006, reclamanții I.I. și I.M. au chemat în judecată pe pârâta SC D.E.O. SA (în prezent SC C.E.Z.D. SA), solicitând instanței să oblige pârâta să desființeze instalația situată pe terenul proprietatea lor, ce alimentează cartierul AA, să acorde beneficiul nerealizat în ultimii 3 ani și să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere. Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 8959/2007 din 15 iunie 2007, a respins acțiunea reclamanților. Urmare a apelului formulat de reclamanți, Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 650 din 14 decembrie 2007, a anulat sentința și a reținut cauza spre judecare.

După rejudecare, Tribunalul Dolj a pronunțat decizia civilă nr. 160 din 28 martie 2011, prin care a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la desființarea rețelei de cabluri subterane ce traversează proprietatea reclamanților, situată în Craiova, și la plata către reclamanți a sumei de 1.026,33 RON, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 21.835 m.p., pe ultimii 3 ani, respingându-se cererea privind plata daunelor cominatorii. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 596 din 25 iunie 2008, a admis recursul formulat de pârâta SC C.E.Z.D. SA, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, în primă instanță, ca instanță comercială.

Cauza a fost înregistrată la data de 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială sub nr. 54503/215/2006. La data de 14 octombrie 2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, a pronunțat sentința nr. 3346 prin care a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 1.022,33 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, respingând capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la desființarea rețelei de cabluri electrice și obligarea pârâtei la daune cominatorii. Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale aplicabile în materie. Potrivit deciziei nr. 140 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta SC C.E.Z.D.

SA, dar și apelul formulat de reclamanții I.M. și I.I.. Instanța de apel a apreciat că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, respingând capătul de cerere privind obligația de desființare a instalației ce traversează subteran terenul proprietatea reclamanților. Instalația a fost realizată în perioada 1970-1997, anterior reconstituirii dreptului de proprietate reclamanților, în aceste condiții fiind vorba de dreptul de uz și servitute al titularului de autorizație și de licență asupra unui teren proprietatea unei persoane fizice pe durata de funcționare a capacității energetice. Dispozițiile art. 19 invocate de apelanți se referă numai la dreptul titularului de licență sau autorizației pentru realizarea lucrării sau retehnologizarea acesteia.

Astfel, instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe o interpretare greșită a dispozițiilor legii, aplicând corect prevederile art. 16 din Legea energiei electrice. S-a reținut, totodată, că, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 21 din Legea nr. 13/2007, pe considerentul că instalația energetică a fost înființată în perioada regimului comunist și nu mai poate fi astăzi vorba de expropriere. Pârâta nu poate fi nici obligată să cumpere terenul, fiind vorba doar de o opțiune a sa de a cumpăra față de oferta proprietarului. În prezent, față de prevederile Legii nr. 13/2007, deciziile Curții Constituționale, art. 44 din Constituția României și Protocolul 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, exercitarea dreptului de proprietate asupra unor terenuri proprietate privată de către titularii acestui drept poate suporta anumite îngrădiri pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, cum este cazul în speță.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, care au invocat prevederile art. 304 pct. 3, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii și admiterea în totalitate a acțiunii. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3281 din 13 octombrie 2010, a admis recursul declarat de reclamanții I.M. și I.I., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, secția comercială. În timpul soluționării recursului, reclamanții, în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. civ., au precizat contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada ultimilor 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la 01 septembrie 2003 și până la 01 septembrie 2006, la care se adaugă perioada scrisă în timpul judecății, și-anume, intervalul 01 septembrie 2006-01 februarie 2009 susținând că pârâta le datorează cu titlu de despăgubiri suma de 95.172 RON.

S-a apreciat de către instanța supremă că sunt îndeplinite cerințele art. 314 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că situația de fapt s-a schimbat și împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite. S-a indicat ca instanța de apel să efectueze o nouă expertiză, care să aibă în vedere la efectuarea calculului contravalorii lipsei de folosință a terenului atât precizările recurenților-reclamanți, cât și momentul ianuarie 2010, de ridicare a instalației de pe proprietatea lor. Instanța de rejudecare urmează să tranșeze și primul capăt de cerere, și anume, dacă obligația de a face mai are sau nu obiect, respectiv dacă s-a scos și ridicat(desființat) instalația electrică de pe proprietatea reclamanților.

Reinvestită Curtea de Apel Craiova, secția comercială cu soluționarea dosarului întors de la Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a primit numărul de înregistrare 3243/54 din 30 noiembrie 2010. Prin încheierea din ședința publică de la 16 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în raport de îndrumările din decizia de casare, a dispus efectuarea unei expemze tehnice, care să aibă în vedere la efectuarea calculului contravalorii lipsei de folosință a terenului, atât precizările recurenților reclamanți, cât și momentul ianuarie 2010, de ridicare a instalației electrice de pe proprietatea lor, lucrare ce s-a realizat de către expert G.M.. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de considerentele deciziei nr. 3281 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel a apreciat apelul ca fiind fondat.

Instanța a aplicat prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., reținând că instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de recurs. În acest context, s-a apreciat că invocarea de către intimata-pârâtă a prevederilor art. 16, 37 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, nu are relevanță în raport de considerentele deciziei instanței supreme, care a stabilit că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin elucidate, concluzionând că se impune efectuarea unei expertize cu privire la efectuarea calculului contravalorii lipsă de folosință, luând în considerare precizările reclamanților.

Cu privire la elucidarea capătului de cerere privind ridicarea(desființarea) instalației electrice de pe proprietatea reclamanților, Curtea a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea acestei cereri, în condițiile în care în cursul judecății, respectiva instalație a fost ridicată (ianuarie 2010). În ceea ce privește expertiza efectuată, s-a reținut că expertul D.D. a concluzionat că valoarea actualizată pentru perioada 01 septembrie 2003-01 septembrie 2006 este de 130.120 RON, iar pentru perioada 01 septembrie 2006-20 februarie 2010 cuantumul acesteia se ridică la suma de 161.120 RON, susținând în acest sens că, în conformitate cu principiile, metodele și standardele în domeniu, evaluarea se face în conceptul celei mai bune utilizări.

Tot expertul a relevat că, datorită amplasării rețelei atât longitudinal, cât și transversal și restricțiilor impuse (de construire de lucrări subterane, de săpături) când aceasta era funcțională, a fost afectată utilizarea întregii suprafețe de teren. Prin urmare, lucrarea efectuată a avut în vedere atât obiectivele stabilite, cât și situația de fapt existentă, sumele fiind stabilite în funcție de chiriile pentru terenuri intravilane la nivelul municipiului Craiova.

Față de aceste considerente, Curtea de apel Craiova, secția a ll-a civilă, prin decizia comercială nr. 36 din 14 martie 2012, a admis apelul și a modificat sentința în sensul admiterii acțiunii precizate, obligând pârâta la plata către reclamanți a sumei de 299.260 RON, reprezentând: -138.120 RON, valoarea actualizată a lipsei de folosință pentru perioada 01 septembrie 2003-01 septembrie 2006; -161.140 RON, valoarea actualizată a lipsei de folosință pentru perioada 01 septembrie 2006- ianuarie 2010 (așa cum au solicitat reclamanții prin concluziile scrise). S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere având ca obiect „obligarea pârâtei de a desființa instalația electrică". A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata care a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 21,835 mp, așa cum rezultă din expertiza efectuată la fondul cauzei. Recurenta a invocat două motive de recurs: 1. Instanța de apel a acordat mai mult decât a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.). În susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la acordarea beneficiului nerealizat pe ultimii trei ani, având în vedere faptul că instalația energetică ocupă o suprafață de aproximativ 50 mp.

teren pe care nu pot cultiva nimic. Prin decizia recurată, Curtea de apel a apreciat în mod eronat că reclamanților Ie-a fost afectată întreaga suprafață de teren, respectiv 441 mp. pe care nu au putut să o închirieze cu un preț de 2 euro/lună. Mai mult decât atât, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile deciziei de casare referitoare la pretențiile reclamanților în valoare de 95.172 RON, urmând să analizeze în ce măsură aceste pretenții reprezintă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe. 2. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Recurenta a făcut referire ca prevederile art. 21 pct. 2 lit. a) din Norma tehnică privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferentă capacităților energetice aprobate prin Ordinul A.N.R.E.

nr. 4/2007 arătând că suprafața maximă afectată, conform normei, nu poate fi mai mare de 33,44 mp., suprafață mai mică decât cea avută în vedere de instanță la rejudecarea apelului. Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului. Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor deciziei de casare, instanța de apel urma să efectueze în cauză o nouă expertiză care să aibă în vedere la efectuarea calculului contravalorii de folosință atât precizările recurenților reclamanți, cât și momentul ianuarie 2010 de ridicare a instalației electrice de pe proprietatea lor.

În opinia Înaltei Curți, în acest caz, urma a fi respectat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv cererea reclamanților de a fi despăgubiți cu contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat de instalația electrică, individualizat, la cererea acestora, de către experta Ș.I., la suprafața de 21,835 mp. Această suprafață a fost, de altfel, reținută în cuprinsul sentinței civile nr. 3346 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, în considerentele căreia se arată că terenul a fost identificat potrivit expertizei efectuate în cauză și că acest teren nu poate fi folosit de reclamanți potrivit destinației sale. În apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe nu s-au formulat critici cu privire la suprafața de teren afectată de instalația electrică.

Reclamanții, în recursul formulat împotriva deciziei prin care li s-a respins apelul ca nefondat, nu au formulat critici cu privire la identificarea greșită a suprafeței de teren afectată de instalația electrică, ci numai critici referitoare la necompetența instanței, nemotivarea hotărârii și la incidența răspunderii civile delictuale. În consecință, cu ocazia rejudecării, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv despăgubiri pentru lipsa de folosință a întregii suprafețe de teren, deși terenul asupra căruia reclamanții nu își pot exercita dreptul de proprietate este cel determinat de experta Ș.I., respectiv suprafața de 21,85 mp, reținută inițial de instanța de fond și care nu a fost contestată în apel și recurs.

În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea deciziei de casare cu referire la verificarea incidenței art. 294 alin. (2) C. proc. civ., se constată că o astfel de îndrumare nu a fost dată de instanța de control judiciar, ci numai aceea de a se efectua o nouă expertiză pentru calcularea contravalorii lipsei de folosință a terenului. Motivul de recurs referitor la încălcarea legii se apreciază că se subsumează primului motiv cu pnvire la care instanța de recurs a stabilit deja că este întemeiat. Față de cele reținute, apreciind că în cauză este incident motivul de modificare a deciziei recurate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc.

civ. să admită recursul, să modifice decizia recurată în parte în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 6.843,42 RON contravaloare actualizată lipsă folosință teren de 21,85 mp pentru perioada 1 septembrie 2003-1 septembrie 2006 și 7.984 RON contravaloare actualizată lipsă de folosință teren de 21,85 mp pentru perioada 1 septembrie 2006-28 februarie 2010. Conform art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea pârâtei la piața sumei de 4.262 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. În baza art. 274 C. proc. civ. se va admite cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs și vor fi obligați intimații la plata sumei de 4.000 RON către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.Z.D. SA împotriva deciziei nr. 36 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția a ll-a civilă. Modifică decizia recurată în parte în sensul că obligă pârâta SC C.E.Z.D. SA la plata către reclamanți a sumei de 6.843,42 RON contravaloare actualizată lipsă de folosință teren de 21,85 m.p. pentru perioada 1 septembrie 2003-1 septembrie 2006 și 7.984 RON contravaloare actualizată lipsă folosință teren de 21,85 m.p. pentru perioada 1 septembrie 2006-28 februarie 2010. Obligă pârâta SC C.E.Z.D. SA la plata sumei de 4.262 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Obligă intimații I.I. și I.M. la plata către recurenta SC C.E.Z.D.

SA la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunța ă în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.