ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3090/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 4226/63/2006 al Tribunalului Dolj, reclamanții G.A., P.P., P.N. și P.M. au acționat în judecată pe pârâta SC C.E.C. SA în contradictoriu cu care a solicitat să se constate că servitutea legală constituită în favoarea acesteia pe fondul proprietatea reclamanților în anul 1986 s-a stins după anul 1990. Au solicitat, de asemenea, să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință pe o perioadă de 36 de luni respectiv 1.683.000.000 lei cu indexarea la zi, cât și pentru viitor. Pârâta a invocat în cursul soluționării la fond a cauzei excepția autorității de lucru judecat față de Decizia nr. 849 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul acestei instanțe nr. 6645/CIV/2004.

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 3945 din 11 septembrie 2007 a respins excepția invocată de pârâtă, iar pe fondul cauzei a respins și acțiunea reclamanților. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data edificării conductei de termoficare, reclamanții aveau obligația de a pune pârâtei la dispoziție, cu titlu gratuit terenul necesar, iar sub imperiul Legii nr. 13/2007 eventualele pretenții ale acestora se determină prin convenție-cadru. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 18 din 23 ianuarie 2008, reținându-se că pentru edificarea conductei pârâta a respectat prevederile Legii nr. 318/2003, iar pentru aplicarea prevederilor ulterioare cuprinse în Legea nr. 13/2007 nu au încheiat convenția-cadru impusă de această lege; concluzia fiind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva deciziei din apel reclamanții au declarat recurs și au solicitat admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate precum și a sentinței tribunalului, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. Au fost invocate în drept prevederile ar. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a motivat că instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale, întemeiate pe prevederile unui act normativ abrogat la momentul pronunțării. S-a mai susținut că hotărârea recurată a ignorat principiile aplicării în timp a legii atâta vreme cât pe Legea nr. 13/1997 în vigoare la data judecării cauzei recunosc dreptul reclamanților de a primi despăgubirile solicitate prin acțiune.

Recursul reclamanților se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare. La judecare pe fondul cauzei a cererii de chemare în judecată, Tribunalul Craiova nu a ținut seama de prevederile art. 1 alin. (1) C. proc. civ. după care competența de soluționare a acestor cauze aparține judecătoriei. Întrucât nu toate litigiile unui comerciant provin din fapte comerciale cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Craiova. Competența judecătoriei de a soluționa pretențiile reclamanților este dată și de valoarea acestor pretenții, încât recursul reclamanților se va admite, se vor casa hotărârile anterioare pronunțate în cauză și în baza prevederilor art. 313-ultima teză C. proc.

civ. cauza va fi trimisă Judecătoriei Craiova spre competentă soluționare pe fond a cauzei reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială. Admite recursul declarat de reclamanții G.A., P.P., P.N. și P.M. împotriva Deciziei nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia recurată și sentința nr. 3945 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială, și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.