ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3090/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr.

4226/63/2006 al Tribunalului Dolj, reclamanții G.A., P.P., P.N. și P.M. au

acționat în judecată pe pârâta SC C.E.C. SA în contradictoriu cu care a

solicitat să se constate că servitutea legală constituită în favoarea acesteia

pe fondul proprietatea reclamanților în anul 1986 s-a stins după anul 1990. Au

solicitat, de asemenea, să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru

lipsa de folosință pe o perioadă de 36 de luni respectiv 1.683.000.000 lei cu

indexarea la zi, cât și pentru viitor.

Pârâta a invocat în

cursul soluționării la fond a cauzei excepția autorității de lucru judecat față

de Decizia nr. 849 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul

acestei instanțe nr. 6645/CIV/2004.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin sentința nr. 3945 din 11 septembrie 2007 a respins excepția

invocată de pârâtă, iar pe fondul cauzei a respins și acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că la data edificării conductei de termoficare,

reclamanții aveau obligația de a pune pârâtei la dispoziție, cu titlu gratuit

terenul necesar, iar sub imperiul Legii nr. 13/2007 eventualele pretenții ale

acestora se determină prin convenție-cadru.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins,

ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 18

din 23 ianuarie 2008, reținându-se că pentru edificarea conductei pârâta a

respectat prevederile Legii nr. 318/2003, iar pentru aplicarea prevederilor

ulterioare cuprinse în Legea nr. 13/2007 nu au încheiat convenția-cadru impusă

de această lege; concluzia fiind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

corectă.

Împotriva deciziei

din apel reclamanții au declarat recurs și au solicitat admiterea acestuia,

desființarea deciziei recurate precum și a sentinței tribunalului, cu

consecința admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată.

Au fost invocate în drept

prevederile ar. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a motivat că instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale,

întemeiate pe prevederile unui act normativ abrogat la momentul pronunțării.

S-a mai susținut că

hotărârea recurată a ignorat principiile aplicării în timp a legii atâta vreme

cât pe Legea nr. 13/1997 în vigoare la data judecării cauzei recunosc dreptul

reclamanților de a primi despăgubirile solicitate prin acțiune.

Recursul

reclamanților se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

La judecare pe fondul

cauzei a cererii de chemare în judecată, Tribunalul Craiova nu a ținut seama de

prevederile art. 1 alin. (1) C. proc. civ. după care competența de soluționare

a acestor cauze aparține judecătoriei.

Întrucât nu toate

litigiile unui comerciant provin din fapte comerciale cauza va fi trimisă spre

competentă soluționare Judecătoriei Craiova.

Competența

judecătoriei de a soluționa pretențiile reclamanților este dată și de valoarea

acestor pretenții, încât recursul reclamanților se va admite, se vor casa

hotărârile anterioare pronunțate în cauză și în baza prevederilor art. 313-ultima

teză C. proc. civ. cauza va fi trimisă Judecătoriei Craiova spre competentă

soluționare pe fond a cauzei reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de

necompetență materială.

Admite recursul

declarat de reclamanții G.A., P.P., P.N. și P.M. împotriva Deciziei nr. 18 din

23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia recurată

și sentința nr. 3945 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția

comercială, și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2008.