ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4622/2013

asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, în reprezentarea Statului Român, în calitate de expropriator în baza H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de C.N.T.E.E.T. SA - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâții M.L.E. și M.T., și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și în consecință, a constatat că imobilul în natură, reprezentând arabil extravilan în suprafață de 50 mp, cu nr. cadastral Oradea, format din nr. cadastral vechi, înscris în C.F. N.D.F. Oradea, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene L.E.A.

400 KV Oradea - B. - stâlp 7; a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb de la data plății efective; a dispus intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere; a respins restul pretențiilor reclamantei. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes național „L.E.A. 400 K.V. Oradea - B.. Montarea unei bobine de compensare 100 M.V. Ar în Stația 400 K.V. Oradea Sud.

Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru L.E.A. 400 KV Oradea-B.”, iar la art. 2 s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român prin C.N.T.E.E.T. SA București. Conform documentației depuse la dosar rezultă că o suprafață de teren de 50 mp, cu nr. cadastral, înscris în C.F. N.D.F. Oradea, este afectată de construcția liniei electrice transeuropene „L.E.A. 400 KV - Oradea - B.”, stâlp 7. Din situația de carte funciară depusă la dosarul cauzei, rezultă că, coproprietari sunt pârâții chemați în judecată prin prezenta cerere de chemare în judecată. Instanța, văzând disp.art. 14 din Legea nr. 33/1994, a reținut că reclamanta i-a notificat pe pârâți cu privire la propunerile de expropriere a suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 7, în suprafață de 50 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că nu au formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, la dosarul cauzei s-au depus convențiile încheiate de către reclamantă cu pârâții, prin care s-a convenit asupra transferului dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. cadastral, în suprafață de 50 mp, dezmembrată din parcela, din C.F. N.D.F Oradea, precum și asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite și calculate în raport de cota de proprietate pe care o dețin asupra imobilului din litigiu așa cum rezultă din situația de carte funciară. Din coroborarea probelor administrate în cauză și având în vedere dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 33/1994, precum și art. 1 din Primul protocol adițional la C.E.D.O., instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind fondată în parte, iar în ce privește cererea de punere în posesie a reclamantei asupra terenului s-a apreciat ca fiind prematură, întrucât punerea sa în posesie se va putea face doar după ce va fi făcută de către aceasta dovada plății despăgubirilor către pârâți.

Împotriva acestei sentințe în termen au formulat recurs, ulterior calificat ca fiind apel pârâții M.T. și M.L.E., precum și aderare la apel, reclamantele C.N.T.E.E.T.” - SA în reprezentarea Statului Român, C.N.T.E.E.T. - SA București, prin C.N.T.E.E.T. - SA - Sucursala de Transport Cluj. De asemenea, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții C.E., M.C.R., M.M.T., P.F.L., L.I.B., L.V., cerere ce ulterior a fost precizată o intervenție accesorie în interesul pârâților - apelanți. Prin Decizia nr. 223 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâții M.L.E. și M.T., a modificat în parte sentința apelată, în sensul că a constatat că imobilul cu nr. cadastral vechi Oradea, în suprafață de 11.970 mp este afectat de construcția liniei electrice L.E.A.

400 K.V. Oradea - B.; a obligat reclamanta să plătească pârâților apelanți suma de 275.310 euro cu titlu de despăgubiri rezultate din diferența de valoare a terenurilor intravilan față de aceeași suprafață ca teren extravilan; a menținut restul dispozițiilor sentinței privind exproprierea suprafeței de 50 mp aferentă nr. cadastral Oradea și plata sumei de 447 euro cu titlu de despăgubiri și intabularea Statului Român; a obligat pe apelanții - pârâți să achite câte 500 lei contravaloarea completării de expertiză în apel către experții T.D. și M.N. Prin aceeași decizie, s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul apelanților - pârâți de intervenienții C.E., M.C.R., M.M.T., P.F.L., L.I.B., L.V.

și a respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de C.N.T.E.E.T. SA București. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Imobilul identificat cu nr. cadastral Oradea în suprafață totală de 11.970 mp este situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind prim urmare necontestat teren intravilan. Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 Kv Oradea - B., motiv pentru care a fost declanșată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994. Proprietarii inițiali ai acestui teren, M.T. și M.L.E., au parcelat imobilul respectiv în 19 locuri de casă cu drumul de acces aferent și procedând la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi.

O parte dintre aceste imobile au fost vândute cu titlu locuri de casă intervenienților accesorii, înainte de a fi declanșată procedura exproprierii împotriva pârâților, prin urmare anterior anului 2007. La fond nu au fost efectuate expertize topografice și de evaluare a imobilului pentru a se constata întinderea prejudiciului cauzat proprietarilor ce urmează a fi expropriați. În fața instanței de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1984 au fost introduși în cauză un număr de 3 experți, doi aleși de părți și unul numit de instanță. Expertizele efectuate de aceștia converg spre aceleași concluzii, și anume că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea pârâților, de asemenea culoarul de trecere a stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19, proprietatea pârâților ce urmează a fi expropriați.

Deși expropriatorul reclamant arată că toate parcelele afectate de trecerea coridorului de siguranță având 72 m lățime potrivit normativului pentru construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiune de peste 1000 volți se poate construi cu acordul Transelectrica, acest aspect este combătut de concluziile M.D.R.T. - I.S.C. Bihor (adresa de la fila 62) din care rezultă fără dubiu că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice este interzisă amplasarea unor construcții, astfel că pe o bandă de 75 m lățime aferentă liniei electrice este interzisă edificarea oricărei construcții. În acest sens a concluzionat I.S.C. că până în prezent nu a fost aprobată amplasarea vreunei construcții în atare ipoteză.

În concluzie, este afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea pârâților, prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan care evident nu are aceeași valoare de piață. Prin urmare prejudiciul efectiv cauzat pârâților apelanți este diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca si terenuri intravilane si valoarea acestora ca terenuri extravilane, acest prejudiciu fiind nu eventual, cum susține reclamanta, ci este un prejudiciu cert, cât timp o parte din aceste terenuri au fost vândute intervenienților ca locuri de casă, angajându-se astfel răspunderea pentru evicțiune (art. 1337 și urm. C. civ.) a pârâților față de intervenienții accesorii, cumpărători de bună credință.

Cei trei experți au concluzionat că prețul unui mp de teren intravilan în zona în care este situat terenul din litigiu a fost inițial de 35 euro, preț ajustat ulterior urmare a scăderii prețului imobilelor datorate crizei economice la 25 euro/mp. De asemenea, aceeași experți au stabilit ca valoare a terenului extravilan în aceeași zonă la 2 Euro/mp. Prin urmare, prejudiciul total pentru care expropriatorul trebuie să răspundă în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este în sumă de 275.310 euro, ce reprezintă diferența dintre valoarea în intravilan a imobilului în litigiu față de valoarea de circulație a acestuia ca teren extravilan. Textul de lege invocat obligă expropriatorul să plătească nu doar valoarea de circulația la zi a imobilului ce urmează a fi preluat din proprietatea expropriatului, ci și despăgubirile rezultate din daune ocazionate de expropriere.

Este adevărat că potrivit Legii nr. 13/1997 a energiei electrice, reclamantul beneficiază de un drept de uz și servitute legală asupra liniilor aeriene electrice, dar acest drept se materializează în aceea că proprietarii liniilor nu datorează despăgubiri periodice și continue pentru desmembrămintele dreptului de proprietate mai sus arătat. Nu se poate reține însă că expropriatorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciul efectiv cauzat proprietarului, prejudiciu care în speță se compune din modificarea regimului juridic al imobilului în litigiu din intravilan în extravilan. Dreptul de proprietate este apărat atât de art. 48 cât și de art. 1 Protocolul 1 din C.E.D.O.

Atât Constituția României cât și alin. (2 al art. 1 din Protocol prevăd că pentru cauze de utilitate publică este admisă ingerința statului în dreptul de proprietate al cetățenilor săi cu două condiții: această ingerință să fie justificată de un interes legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit. În speță, chiar dacă amplasarea liniei electrice este de utilitate publică necontestată nu se poate impune proprietarului o sarcină disproporționată constând din schimbarea regimului proprietății sale, fără plata unei despăgubiri echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate pune în sarcină să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene din litigiu.

În concluzie, a se impune proprietarilor terenurilor traversate de liniile de înaltă tensiune de utilitate publică să suporte în întregime costurile schimbării regimului juridic al proprietății lor, este în opinia instanței o ingerință disproporționată și nejustificată în dreptul de proprietate al pârâților expropriați, ingerință care impune ca proprietarii să fie indemnizați corespunzător. În fapt, expropriatorul datorează pârâților nu doar contravaloarea suprafeței de 50 mp afectată de stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea acestora, ci și despăgubiri rezultând din sporul de valoare pierdut de pârâți urmare a schimbării regimului juridic al terenului cu nr. cadastral 8630 Oradea. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.N.T.E.E.T.

SA, pârâții M.T. și M.L.E., precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. I. În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta C.N.T.E.E.T. SA a susținut că hotărârile pronunțate, atât în fond, cât și în apel, sunt lipsite de temei legal și au fost date cu aplicarea greșită a legii. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art. 19-20, art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007. Pentru a stabili despăgubiri de 275.310 euro, instanța de apel pleacă de la trei premise greșite: a) datorită situării terenului în litigiu în zona metropolitană acesta devine „teren intravilan"; b) stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces; c) în zona de siguranță și în zona de protecție a liniei electrice este interzisă amplasarea unor construcții.

a) Situarea terenului în zona metropolitană a Oradea nu schimbă regimul acestuia din teren extravilan în teren intravilan. .Zona metropolitană" este doar o asociație de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile reședință de județ și unitățile administrativ-teritoriale aliate în zona imediată, așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) lit. j) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 264/2011. De altfel, A.Z.M. Oradea s-a constituit în data de 9 mai 2005 ca persoană juridică de interes public, având caracter privat fără scop patrimonial, în baza legislației care atesta înființarea organizațiilor asociative de dezvoltare comunitara ale unităților administrativ teritoriale din România.

A.C.S.A. au fost însușite de 9 localități, devenind astfel membri fondatori municipiul Oradea și comunele limitrofe Biharia, Borș, Celariu, Nojorid, Oșorhei, Paleu, Sânmartin și Sântandrei. Regimul juridic al terenului rezultă fără echivoc din cele 19 cărți funciare aferente acestor parcele depuse de pârâți la dosarul cauzei și contractele de vânzare-cumpărare a acestor imobile, toate indicând "teren extravilan". b) Referitor la afirmația experților preluată de instanța de apel că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar „platforma stâlpului" nu este o „construcție" separată. Aceasta este doar o suprafață de teren imaginară în jurul stâlpului, ce va fi ocupată temporar, pe durata necesară construirii și ridicării stâlpului, fără să fie necesară asfaltarea sau betonarea acesteia.

Normativul pentru construcția liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni peste-1.000 V (cod N.T.E. nr. 003/04/00)2" definește „platforma de lucru a L.E.A." ca fiind „suprafața de teren în jurul stâlpilor necesarei pentru execuția de lucrări noi, de modernizare, de retehnologizare sau de mentenanță a L.E.A." Art. 150 din același Normativ prevede că „pentru construirea, retehnologizarea și mentenanță liniilor electrice aeriene este necesară ocuparea definitivă pe durata existenței liniei a suprafețelor de teren pentru fundațiile stâlpilor și ocuparea temporară pe perioada construirii, retehnologizării sau mentenanței liniei a suprafețelor de teren aferente culoarului de lucru, platformelor de lucru și eventual a drumurilor de acces”.

În interiorul platformei vor staționa și vor lucra utilajele necesare edificării stâlpului: foreză, betonieră, excavator etc. După finalizarea lucrării constructorul are obligația de a readuce terenul din interiorul „platformei" la situația anterioară, respectiv trebuie nivelat, arat etc., astfel că în afara fundației stâlpului nu va rămâne în teren nicio altă platformă (nici subteran, nici suprateran). Întrucât în teren nu va rămâne nicio platformă nu are cum să fie împiedicat accesul la parcelele învecinate prin blocarea drumului. Fundația stâlpului este singura care va rămâne în teren și aceasta este amplasată în interiorul parcelei, pe o suprafață de 60 mp.

A. 3) Sunt nelegale susținerile instanței de apel potrivit cărora „în zona de siguranță și în zona de protecție a liniei electrice este interzisă amplasarea unor construcții, astfel că pe o bandă de 75 metri lățime este interzisă edificarea oricărei construcții", astfel că, și din acest motiv s-a schimbat regimul juridic al terenului din teren intravilan în teren extravilan. Amplasarea construcțiilor în zona de siguranță a liniilor electrice este reglementată de Legea energiei electrice nr. 13/2007, Normele tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice și Normativul pentru construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste 1.000 V - cod N.T.E., amintit mai sus.

Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem (art. 39 lit. a), iar Ordinul A.N.R.E. nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat și aprobată de către titularul de licență prin avizul de amplasament, (art. 31 alin. (2) și (3)). De asemenea, Normativul pentru construcția liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni peste 1.000 V - referitor la care instanța de apel reține că ar interzice construcțiile în culoarul de trecere - are un capitol întreg (16) cu titlu sugestiv "Traversări și apropieri față de clădiri", din care rezultă că este posibilă chiar și traversarea clădirilor de liniile de 110 sau 400 K.V.

Așadar, amplasarea unei clădiri în zona de siguranță este posibilă. Concluziile I.S.C. Bihor nu pot înfrânge dispozițiile legale mai sus-amintite, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel. A.4) În mod greșit, instanța de apel apreciază că toate parcelele își pierd regimul de intravilan. Așa cum se poate observa din schița - Anexa nr. 4, din cele 19 parcele doar 5 sunt .afectate de zona de protecție și de siguranță", restul de 14 parcele, sunt total în afara culoarului de trecere, deci, nu se poate susține că sunt afectate în vreun fel de linia electrică. Ba, mai mult. se află chiar la distanță atât de fundația stâlpului cu nr. 7. cât și de zona de siguranță: - parcelele aparținând lui C.E.

cu nr. cad., la aprox. 170 m de linia electrică și la 120 m de zona de siguranță; - parcela aparținând lui M.C.R. cu nr. cad., la aprox. 190 m de linia electrică și la 150 m de zona de siguranță; - parcela aparținând lui M.M.T. cu nr. cad., la aprox. 160 m de linia electrică și la 120 m de zona de siguranță; - parcela aparținând lui P.F.L. cu nr. cad., la aprox. 100 m de linia electrică și la 60 ni de zona de siguranță; - parcela aparținând lui L.I.B. cu nr. cad., la aprox. 220 m de linia electrică și la 170 m de zona de siguranță. A. 5) Referitor la valoarea de circulație a terenului stabilită de instanța de apel. Reperele lucrării de specialitate administrate în apel și consecutiv ale instanței, care le-a preluat integral în lipsa altor dovezi, s-au raportat la alte criterii decât cele legale.

Astfel, din constatările raportului de expertiză menționat rezultă că experții au folosit ca metodologie de calcul metoda comparației directe și metoda capitalizării veniturilor, luând în considerare o destinație viitoare a acestui teren, respectiv aceea de teren intravilan pentru locuințe. Metodele de calcul folosite în experți nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de norma aplicabilă. Ceea ce experții au analizat în cadrul metodelor folosite au fost ofertele de vânzare și nu vânzările efective despre care vorbește textul de lege menționat.

Au fost depuse de către pârâți la dosarul cauzei contractele de vânzare cumpărare prin care intervenienții au dobândit parcelele în litigiu, din cuprinsul cărora rezultă alte valori decât cele stabilite de experți și preluate de instanța de apel, astfel: - prin contractul autentificat din 06 august 2007, dl. Luca Ionuț Bogdan a achiziționat o suprafață de 1.360 mp (în care se află incluse și parcelele cu nr. cadastral de 401 mp și de 500 mp) la un preț de 6.250 lei. - prin contractul autentificat din 11 iulie 2006, dna P.F.L. a achiziționat parcela cu nr. cadastral în suprafață de 637 mp la un preț de 6.500 lei. - prin contractul autentificat din 9 iulie 2006, dl. M.C.R. a achiziționat parcela cu nr. cadastral în suprafață de 636 mp la prețul de 7.500 lei.

- prin contractul autentificat sub din 19 iulie 2006, dl. M.M.T. a achiziționat parcela cu nr. cadastral în suprafață de 636 mp la prețul de 7.500 lei. Ca urmare, se constată că și sub aceste aspecte soluția instanței de apel este dată cu greșita aplicare a legii. În ceea ce privește zona de siguranță și de protecție a liniei, art. 21 din Legea nr. 13/2007 prevede că va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice. Așadar, legea are în vedere numai terenuri pe care ar putea funcționa capacități energetice ce urmează a fi înființate și cu referire doar la terenurile pe care ar fi așezați stâlpii și stațiile, nu și terenurile care sunt traversate de linii electrice aeriene.

Fundația stâlpului are o suprafață de 60 mp și aceasta este suprafața de teren care trebuie expropriată, respectiv cea nr. cad. Oradea, format din nr. cadastral vechi 8630/19, înscris în C.F. N.D.F. Oradea. Art. 3 pct. 67 și 69 și art. 20 alin. (3) din același act normativ stabilesc că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se constituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se stabilește doar un drept de servitute egală (așa cum prevede art. 20 alin. 3) și nu un drept de proprietate. După instalarea capacității energetice, pârâții beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate, reclamanta având practic doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune numai în caz de retehnologizare și avarii.

Zona de protecție și siguranță este un perimetru imaginativ, fără a fi delimitat fizic, aflat sub linia de înaltă tensiune și, în principal, în afara axului acesteia, în interiorul căruia singura limitare concretă privește construirea de imobile pentru care este necesară obținerea de aviz, fără ca edificarea unei construcții să fie interzisă. Fiind o normă specială este de strictă interpretare și aplicare, astfel că este nelegală extinderea și la alte activități. Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci dispune doar că efectuarea construcțiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem.

Prin urmare, nelegal și cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii, instanțele au stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv care nu se constituie astfel într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului intern și convențional și de natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel general al colectivității. Despăgubirile stabilite de instanța de apel au un caracter eventual și nu unul cert, ce nu poate fi cuantificat și stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză. Potrivit art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, se vor lua în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză și nu simple ipoteze viitoare.

Prin modul în care a stabilit prejudiciul, cu nesocotirea acestor prevederi legale, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au pornit de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege, ca și acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a statuat că trebuie să existe un just echilibru între exigențele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Atingerea adusă dreptului de proprietate al pârâților este minimă, iar despăgubirile au fost calculate de experți și acceptate de instanța de apel ca pentru întreaga suprafață de 11.970 mp. A.6. Modul de calcul al prejudiciului total astfel cum a fost stabilit de Curtea de Apel Oradea este greșit. Pârâții M.T. și M.L.N. nu au fost proprietarii terenului în suprafață de 11.970 mp în totalitatea sa. Astfel, parcelele cu nr. cadastrale în suprafață de 901 mp (401 + 500) au fost proprietatea soților M.A. și M.V.a și nu proprietatea pârâților, așa cum rezultă din cererea de intervenție în interes propriu. Soții M. au vândut cele două parcele lui L.I.B. prin contractul autentificat din 06 august 2007. Din aceste motive nu se pot acorda despăgubiri pârâților și pentru o parcelă pentru care nu au avut-o niciodată în proprietate și, astfel aceștia nu pot răspunde pentru evicțiune.

15. Referitor la cererea de aderare la apel. În mod neîntemeiat instanța de apel a respins cererea de aderare la apel. În realitate, această cerere se referă doar la o problemă tehnică care a impus deplasarea fundației stâlpului nr. 7 cu 4 metri spre borna nr. 6 (spre nord, pe planurile întocmite de experți), în interiorul parcelei cu nr. cadastral. Această deplasare impune majorarea suprafeței ce urmează a fi expropriată de la 50 la 60 metri, iar toate planurile și schițele întocmite de experți în timpul dezbaterii cauzei în apel s-au referit la această nouă poziție a stâlpului. Această modificare a intervenit după soluționarea în primă instanță a cauzei și singurul mod în care mai putea fi adusă în discuție a fost cererea de aderare la apel, în baza art. 293 C. proc.

civ. Singura consecință pentru pârâți a admiterii cererii de aderare este creșterea despăgubirilor de la 447 euro la 536,4 euro. Solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii recurate și pe cale de consecință, exonerarea de la plata stimei stabilite de instanța de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 275.310 euro, admiterea cererii de aderare la apel și obligarea doar la plata sumei de 536,4 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plații efective. De asemenea, solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată în interesul pârâților, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. II. Pârâții M.T.

și M.L. - E. au formulat critici împotriva deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând: Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt și textele de lege incidente cauzei, însă în mod greșit a calculat cuantumul despăgubirii, socotind o valoare de 25 euro/mp, în loc de valoarea efectivă stabilită de experți prin lucrarea de expertiză întocmită în cauză, respectiv 35 euro/mp. Întrucât în cuantumul despăgubirilor acordate instanța de apel a inclus costurile schimbării regimului juridic al proprietății, respectiv din teren de construcții situat în intravilanul localității, în teren extravilan, pornind de la prețul 25 euro/mp și nu de 35 euro/mp, motivând că prețul de 25 euro/mp este prețul actual ajustat ca urmare a scăderii prețului imobilelor datorită crizei economice, apreciem că hotărârea dată de instanța de apel, este nelegală.

În mod corect instanța de apel a reținut că în speță operează răspunderea pentru terenurile vândute, potrivit art. 1337 - 1351 C. civ., ce reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, însă în atare situație despăgubirile trebuiau să se raporteze la prețul efectiv de achiziție al terenului menționat în contractul de vânzare cumpărare, respectiv de 35 lei/mp. Având în vedere că suprafața expropriată este de 50 mp aferentă numărului cadastral Oradea pentru care s-a stabilit o despăgubire în sumă de 447 lei, iar diferența de teren rămâne în proprietatea titularilor tabulari, despăgubirile trebuiau să fie calculate la suma de 33 euro/mp. Prețul vânzării a fost 35 euro/mp - 2 euro/mp (valoarea actuală a terenului după expropriere) = 33 euro/mp, în total 378.543 euro.

Având în vedere aceste critici, reclamanții consideră că devine incident motivul recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, precum și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea este dată cu aplicarea greșită a art. 21 din Legea nr. 13/2007, cu trimitere la art. 1337 - 1351 C. civ. III. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea critică decizia recurată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cuantumul despăgubirilor acordate în cauză fiind exagerat de mare și constituind o îmbogățire fără just temei.

Astfel, față de dispozițiile Legii nr. 33/1994, valoarea terenului expropriat, indicată de experți și acceptată de către instanța de apel, respectiv 35 euro/mp., este excesivă și nereală, o dovadă în acest sens fiind și faptul că ing. B.I., în raportul său, opinează că prețul actual al terenului ar fi de 25 euro/mp. Pe de altă parte, la data de 21 iunie 2011, expertul M.N. comunică instanței de apel că prețul este de 10 lei/mp teren agricol, (terenul în speță fiind extravilan, conform cărților funciare) expertul N.P.G. că prețul este de 4 euro/mp, iar expertul Toma Dănuț că prețul este de 18 euro/mp. Pe de altă parte, după cum rezultă din planurile și schițele elaborate de experți, fundația stâlpului 7 în suprafață de 60 mp este amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad.

8630/19, iar zona de siguranță traversează această parcelă și pe cele cu nr. cad., ultimele două doar parțial. Prin urmare, celelalte parcele nu au nici o legătură cu linia electrică și nici măcar cu zona de siguranță, astfel că includerea în calculul prejudiciului a acestor suprafețe este nelegală și total nejustificată; parcelarea terenului de către apelanții pârâți în mai multe locuri de casă, din care o parte au fost vândute intervenienților accesorii, anterior exproprierii, nu are legătură de cauzalitate cu pretinsul prejudiciu în sumă de 401.485 euro, sumă pe care au solicitat-o în apel pârâții, reprezentând contravaloarea întregii suprafețe de teren de 11 970 mp din nr. cad. inițial, din care însă stâlpul 7 ocupă doar 60 mp.

Conform art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 „va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice, deci numai terenul pe care va fi așezat stâlpul și stațiile, nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene”. În cauză, fundația stâlpului are o suprafață de 60 mp, aceasta fiind suprafața de teren care trebuie expropriată. Conform art. 3 pct. 67 și 68 și art. 16 alin. (2), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se stabilește doar un drept de uz și de servitute legală (drept de acces la stâlp numai în caz de retehnologizare și avarii) și nu un drept de proprietate.

Aceste prevederi sunt în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a II a din Constituția rep. precum și cu prevederile art. 1 parag. 2 din primul Protocol adițional la C.E.D.O., care recunoaște dreptul statelor de a reglement prin lege „folosința bunurilor conform interesului general". În acest sens este și Decizia Curții Constituționale nr. 878/2008. Valoarea de circulație stabilită pentru terenul în litigiu este excesiv de mare, iar instanța de apel nu a stabilit despăgubirile doar în raport de suprafața ocupată de stâlp. Instanța de apel nu a ținut seama de împrejurarea că în acest moment destinația actuală a parcelelor este de „teren extravilan", astfel că în raport de acest aspect se impune a se stabili cuantumul prejudiciului.

Prejudiciul invocat de apelanții pârâți nu există în realitate Astfel, despăgubirile solicitate de pârâți sunt determinate de un prejudiciu eventual și nu de unul cert, prejudiciu ce nu poate fi stabilit în momentul efectuării raportului de expertiză. Conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor se va avea în vedere prețul de piață al imobilelor de la data întocmirii raportului de expertiză și nu simple ipoteze viitoare. În cauză, suprafața expropriată este de 60 mp, care este necesară fundației stâlpului, amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad. pentru care se cuvin proprietarilor despăgubiri în sumă de 536,4 euro. Referitor la regimul „platformei stâlpului", aceasta este doar o suprafață de teren imaginară în jurul stâlpului, ce va fi ocupată temporar pe durata necesară construirii și ridicării stâlpului, după care constructorul are obligația de a readuce terenul din interiorul „platformei" situația anterioară.

Raportat la aceste aspecte rezultă că drumul de acces cu nr. cadastral nu va fi afectat de platforma stâlpului 7 și implicit nici parcelele, care nu vor deveni „locuri înfundate". Prin urmare, deoarece în teren nu va rămâne nici o platformă, în mod obiectiv nu este împiedicat accesul la parcelele învecinate. Fundația stâlpului 7 este singura care va rămâne în teren, fiind amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad., pe o suprafață de 60 mp, ceea ce rezultă și din fotografia judiciară exemplificativă depusă la dosar. Pe toate parcelele afectate de zona de protecție și siguranță se poate construi cu acordul Transelectrica, motiv pentru care adresa M.D.R.T. - I.S.C. Bihor, nu are relevanță în cauză deoarece nu se referă la cazuri concrete în care să se fi solicitat aviz de construcție, iar acesta să fi fost refuzat.

După amplasarea liniei electrice, terenul nu își va schimba destinația de extravilan, nu va deveni „agricol" pe motivul că nu se poate construi. Pe terenul în cauză s-ar putea construi deoarece Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu interzice a se construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem. Toate despăgubirile impuse în sarcina C.N.T.E.E.T. SA în reprezentarea Statului Român, despăgubiri care în cauza sunt excesiv de mari, influențează tariful de transport al energiei electrice cu consecințe directe asupra costului energiei electrice plătit de fiecare consumator, conform art. 35 din Legea nr. 13/2007, art. 36 alin. (3) și (4) din Constituție, Legea nr. 213/1998, Ordinul M.E.C.

nr. 328/2006, Ordinul nr. 60/2007 al A.N.R.D.E. Hotărârea instanței de apel este nemotivată sub aspectul acordării despăgubirilor, atât în ce privește valoarea de circulație a terenului, cât și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat urmare a exproprierii, astfel că nu îndeplinește cerințele art. 261 pct. 5 din C. proc. civ. Din probele dosarului rezultă că suma care se cuvine pârâților cu titlu de despăgubire este aceea stabilită de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, întrucât prejudiciul trebuie raportat doar la suprafața efectiv expropriată, pe care este așezat stâlpul 7, nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene, astfel că solicită exonerarea apelantei C.N.T.E.E.T.

SA București de la plata sumei de 275.310 euro stabilită cu titlu de despăgubire, care este excesiv de mare și obligarea acesteia doar la plata sumei corespunzătoare suprafeței de 60 mp, efectiv expropriată de la pârâți. Structurând criticile formulate prin cele trei recursuri cu care a fost investită, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu preliminar, în ce privește excepția invocată de intimata-intervenientă L.V., respectiv inadmisibilitatea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, față de împrejurarea că a fost exercitat omisso medio, trebuie arătat că procurorul nu este parte în proces, rolul său fiind acela de „a apăra ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor” (art. 45 alin. (3) C. proc.

civ.). Având în vedere aceste dispoziții legale, dar și împrejurarea că soluția ce urmează a fi dată este de casare a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii și completării probatoriilor pentru lămurirea pe deplin a situației de fapt, excepția nu poate fi primită. Pe fondul recursurilor, instanța reține următoarele: Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”. Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

„La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” Se constată astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”. Prin cererile de recurs s-a susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriile prevăzute de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Criticile formulate prin cererile de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor. Instanța de apel a stabilit următoarea situație de fapt: Prin cererea de expropriere formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 1576/2005 și cele ale Legii nr. 33/1994, s-a solicitat exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 50 mp, cu nr. cadastral Oradea, afectat de construcția liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 KV Oradea B. - stâlp 7. Imobilul identificat cu nr. cadastral, Oradea în suprafață totală de 11.970 mp este situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind teren intravilan.

Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 Kv Oradea - B., motiv pentru care a fost declanșată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994. Proprietarii inițiali ai acestui teren, M.T. și M.L.E., au parcelat imobilul respectiv în 19 locuri de casă cu drumul de acces aferent, procedând la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi. A mai reținut instanța de apel că, întrucât din concluziile M.D.R.T. - I.S.C. Bihor rezultă că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice este interzisă amplasarea unor construcții, este afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea pârâților, prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan care evident nu are aceeași valoare de piață.

Față de aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că prejudiciul efectiv cauzat pârâților este diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca si terenuri intravilane si valoarea acestora ca terenuri extravilane, acest prejudiciu fiind unul cert, cât timp o parte din aceste terenuri au fost vândute intervenienților ca locuri de casă. Se constată că argumentele avute în vedere de instanța de apel în stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt contradictorii, sub acest aspect, criticile formulate prin cererile de recurs fiind fondate. Astfel, deși din extrasul de carte funciară existent la dosar rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea, instanța a reținut că acesta se află în intravilan, față de împrejurarea că se află în zona metropolitană a municipiului Oradea.

Pornind de la această premisă greșită, instanța de apel a stabilit că „prejudiciul efectiv cauzat pârâților este diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca terenuri intravilane și valoarea acestora ca terenuri extravilane”. Se constată astfel că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a avut în vedere un argument care contrazice extrasul de carte funciară existent la dosar, din care rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea. Concluziile instanței de apel sunt contradictorii și în ce privește împrejurarea privind modalitatea în care este afectat terenul proprietatea pârâților de amplasamentul și poziționarea suprafeței ocupate de fundația stâlpului și de culoarul de trecere a L.E.A.

400 KV Oradea B. Astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea pârâților, iar culoarul de trecere a stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19, iar pe de altă parte, a concluzionat că este afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea pârâților, „prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan”, pornind de la adresa M.D.R.T. - I.S.C. Bihor, din care rezultă că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice este interzisă amplasarea unor construcții.

Împrejurarea că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecție și siguranță, preluată din textul legii energiei electrice, se constituie, în lipsa altor elemente, într-o susținere lipsită de fundament probator, care necoroborată cu alte probe, nu justifică concluzia schimbării regimului juridic al terenului, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel. Legea energiei electrice nr. 13/2007, precum și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care a abrogat Legea nr. 13/2007, nu stabilesc interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci dispun doar ca efectuarea construcțiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem.

Prin urmare, nelegal și cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii, instanța de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii care nu se constituie astfel într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului intern și convențional, de natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel general al colectivității. Date fiind toate aceste lipsuri și inadvertențe, care fac ca situația de fapt să nu fie pe deplin lămurită și având în vedere prevederile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte se află în imposibilitatea de a aplica ea însăși dispozițiile legale, astfel că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru efectuarea unei noi expertize, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc.

civ. Astfel, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă existența zonelor de protecție și a zonelor de siguranță afectează valoarea reală a imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de teren neafectate de obiectivul pârâților este obstrucționat sau îngrădit și condițiile în care este posibilă exploatarea terenului rămas, în funcție de destinația sa, iar în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice referitoare la edificarea construcțiilor.

Cu ocazia rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse și se vor analiza și celelalte critici formulate prin cererile de recurs, precum și toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, de pârâții M.T., M.L.E. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013.