ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4622/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4622/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

628 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, în reprezentarea

Statului Român, în calitate de expropriator în baza H.G. nr. 1576/2005,

reprezentată de C.N.T.E.E.T. SA - Sucursala de Transport Cluj, în

contradictoriu cu pârâții M.L.E. și M.T., și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor și în consecință, a constatat că imobilul în natură, reprezentând arabil

extravilan în suprafață de 50 mp, cu nr. cadastral Oradea, format din nr. cadastral

vechi, înscris în C.F. N.D.F. Oradea, este afectat de construcția liniei

electrice transeuropene L.E.A. 400 KV Oradea - B. - stâlp 7; a dispus

exproprierea pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil și a

stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în lei

la cursul oficial de schimb de la data plății efective; a dispus intabularea

dreptului de proprietate a Statului Român în cartea funciară, cu titlu de

expropriere; a respins restul pretențiilor reclamantei.

Pentru a

pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin H.G.

nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de

interes național „L.E.A. 400 K.V. Oradea - B.. Montarea unei bobine de

compensare 100 M.V. Ar în Stația 400 K.V. Oradea Sud. Echipamente de

telecomunicații și transmisii pentru L.E.A. 400 KV Oradea-B.”, iar la art. 2

s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român prin C.N.T.E.E.T. SA

București.

Conform

documentației depuse la dosar rezultă că o suprafață de teren de 50 mp, cu nr. cadastral,

înscris în C.F. N.D.F. Oradea, este afectată de construcția liniei electrice

transeuropene „L.E.A. 400 KV - Oradea - B.”, stâlp 7. Din situația de carte

funciară depusă la dosarul cauzei, rezultă că, coproprietari sunt pârâții

chemați în judecată prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Instanța,

văzând disp.art. 14 din Legea nr. 33/1994, a reținut că reclamanta i-a

notificat pe pârâți cu privire la propunerile de expropriere a suprafeței

necesare fundației stâlpului nr. 7, în suprafață de 50 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că nu au formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2)

al art. 14 din Legea nr. 33/1994. De asemenea, la dosarul cauzei s-au depus

convențiile încheiate de către reclamantă cu pârâții, prin care s-a convenit

asupra transferului dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. cadastral,

în suprafață de 50 mp, dezmembrată din parcela, din C.F. N.D.F Oradea, precum

și asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite și calculate în raport de cota de

proprietate pe care o dețin asupra imobilului din litigiu așa cum rezultă din

situația de carte funciară.

Din

coroborarea probelor administrate în cauză și având în vedere dispozițiile art.

1 și urm. din Legea nr. 33/1994, precum și art. 1 din Primul protocol adițional

la C.E.D.O., instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind fondată în parte,

iar în ce privește cererea de punere în posesie a reclamantei asupra terenului

s-a apreciat ca fiind prematură, întrucât punerea sa în posesie se va putea

face doar după ce va fi făcută de către aceasta dovada plății despăgubirilor

către pârâți.

Împotriva

acestei sentințe în termen au formulat recurs, ulterior calificat ca fiind apel

pârâții M.T. și M.L.E., precum și aderare la apel, reclamantele C.N.T.E.E.T.” -

SA în reprezentarea Statului Român, C.N.T.E.E.T. - SA București, prin

C.N.T.E.E.T. - SA - Sucursala de Transport Cluj.

De

asemenea, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții C.E.,

M.C.R., M.M.T., P.F.L., L.I.B., L.V., cerere ce ulterior a fost precizată o

intervenție accesorie în interesul pârâților - apelanți.

Prin Decizia

nr. 223 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul

declarat de pârâții M.L.E. și M.T., a modificat în parte sentința apelată, în

sensul că a constatat că imobilul cu nr. cadastral vechi Oradea, în suprafață

de 11.970 mp este afectat de construcția liniei electrice L.E.A. 400 K.V. Oradea

- B.; a obligat reclamanta să plătească pârâților apelanți suma de 275.310 euro

cu titlu de despăgubiri rezultate din diferența de valoare a terenurilor

intravilan față de aceeași suprafață ca teren extravilan; a menținut restul

dispozițiilor sentinței privind exproprierea suprafeței de 50 mp aferentă nr. cadastral

Oradea și plata sumei de 447 euro cu titlu de despăgubiri și intabularea

Statului Român; a obligat pe apelanții - pârâți să achite câte 500 lei

contravaloarea completării de expertiză în apel către experții T.D. și M.N.

Prin aceeași decizie, s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată în

interesul apelanților - pârâți de intervenienții C.E., M.C.R., M.M.T., P.F.L., L.I.B.,

L.V. și a respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de C.N.T.E.E.T.

SA București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Imobilul

identificat cu nr. cadastral Oradea în suprafață totală de 11.970 mp este

situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind prim urmare

necontestat teren intravilan. Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice

transeuropene L.E.A. 400 Kv  Oradea - B., motiv pentru care a fost declanșată

procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994. Proprietarii inițiali ai

acestui teren, M.T. și M.L.E., au parcelat imobilul respectiv în 19 locuri de

casă cu drumul de acces aferent și procedând la notarea în cartea funciară a

acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi.

O parte

dintre aceste imobile au fost vândute cu titlu locuri de casă intervenienților

accesorii, înainte de a fi declanșată procedura exproprierii împotriva

pârâților, prin urmare anterior anului 2007.

La fond

nu au fost efectuate expertize topografice și de evaluare a imobilului pentru a

se constata întinderea prejudiciului cauzat proprietarilor ce urmează a fi

expropriați.

În fața

instanței de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1984

au fost introduși în cauză un număr de 3 experți, doi aleși de părți și unul

numit de instanță. Expertizele efectuate de aceștia converg spre aceleași

concluzii, și anume că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces

la parcelele proprietatea pârâților, de asemenea culoarul de trecere a

stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19,

proprietatea pârâților ce urmează a fi expropriați.

Deși

expropriatorul reclamant arată că toate parcelele afectate de trecerea

coridorului de siguranță având 72 m lățime potrivit normativului pentru

construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiune de peste 1000

volți se poate construi cu acordul Transelectrica, acest aspect este combătut

de concluziile M.D.R.T. - I.S.C. Bihor (adresa de la fila 62) din care rezultă

fără dubiu că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă

capacității energetice este interzisă amplasarea unor construcții, astfel că pe

o bandă de 75 m lățime aferentă liniei electrice este interzisă edificarea

oricărei construcții. În acest sens a concluzionat I.S.C. că până în prezent nu

a fost aprobată amplasarea vreunei construcții în atare ipoteză.

În

concluzie, este afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea

pârâților, prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren

intravilan în teren extravilan care evident nu are aceeași valoare de piață.

Prin

urmare prejudiciul efectiv cauzat pârâților apelanți este diferența dintre

valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca si terenuri

intravilane si valoarea acestora ca terenuri extravilane, acest prejudiciu

fiind nu eventual, cum susține reclamanta, ci este un prejudiciu cert, cât timp

o parte din aceste terenuri au fost vândute intervenienților ca locuri de casă,

angajându-se astfel răspunderea pentru evicțiune (art. 1337 și urm. C. civ.) a

pârâților față de intervenienții accesorii, cumpărători de bună credință.

Cei trei

experți au concluzionat că prețul unui mp de teren intravilan în zona în care

este situat terenul din litigiu a fost inițial de 35 euro, preț ajustat

ulterior urmare a scăderii prețului imobilelor datorate crizei economice la 25 euro/mp.

De

asemenea, aceeași experți au stabilit ca valoare a terenului extravilan în

aceeași zonă la 2 Euro/mp.

Prin

urmare, prejudiciul total pentru care expropriatorul trebuie să răspundă în

condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este în sumă de 275.310 euro, ce

reprezintă diferența dintre valoarea în intravilan a imobilului în litigiu față

de valoarea de circulație a acestuia ca teren extravilan.

Textul

de lege invocat obligă expropriatorul să plătească nu doar valoarea de

circulația la zi a imobilului ce urmează a fi preluat din proprietatea expropriatului,

ci și despăgubirile rezultate din daune ocazionate de expropriere.

Este

adevărat că potrivit Legii nr. 13/1997 a energiei electrice, reclamantul

beneficiază

de un drept de uz și servitute

legală asupra liniilor aeriene electrice, dar acest drept se materializează în

aceea că proprietarii liniilor nu datorează despăgubiri periodice și continue

pentru desmembrămintele dreptului de proprietate mai sus arătat. Nu se poate

reține însă că expropriatorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciul efectiv

cauzat proprietarului, prejudiciu care în speță se compune din modificarea

regimului juridic al imobilului în litigiu din intravilan în extravilan.

Dreptul

de proprietate este apărat atât de art. 48 cât și de art. 1 Protocolul 1 din C.E.D.O.

Atât Constituția României cât și alin. (2 al art. 1 din Protocol prevăd că

pentru cauze de utilitate publică este admisă ingerința statului în dreptul de

proprietate al cetățenilor săi cu două condiții: această ingerință să fie

justificată de un interes legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit.

În

speță, chiar dacă amplasarea liniei electrice este de utilitate publică

necontestată nu se poate impune proprietarului o sarcină disproporționată

constând din schimbarea regimului proprietății sale, fără plata unei

despăgubiri echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate pune

în sarcină să suporte în întregime costul construirii liniei electrice

transeuropene din litigiu.

În

concluzie, a se impune proprietarilor terenurilor traversate de liniile de

înaltă tensiune de utilitate publică să suporte în întregime costurile

schimbării regimului juridic al proprietății lor, este în opinia instanței o

ingerință disproporționată și nejustificată în dreptul de proprietate al

pârâților expropriați, ingerință care impune ca proprietarii să fie indemnizați

corespunzător.

În fapt,

expropriatorul datorează pârâților nu doar contravaloarea suprafeței de 50 mp

afectată de stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea acestora, ci și

despăgubiri rezultând din sporul de valoare pierdut de pârâți urmare a

schimbării regimului juridic al terenului cu nr. cadastral 8630 Oradea.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.N.T.E.E.T. SA,

pârâții M.T. și M.L.E., precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

I. În dezvoltarea

criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

C.N.T.E.E.T. SA a susținut că hotărârile pronunțate, atât în fond, cât și în

apel, sunt lipsite de temei legal și au fost date cu aplicarea greșită a legii.

Atât instanța de

fond, cât și cea de apel au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 26

din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art. 19-20, art. 39 din Legea

energiei nr. 13/2007.

Pentru a stabili

despăgubiri de 275.310 euro, instanța de apel pleacă de la trei premise

greșite:

a) datorită situării

terenului în litigiu în zona metropolitană acesta devine „teren

intravilan";

b) stâlpul și

platforma acestuia afectează drumul de acces;

c) în zona de

siguranță și în zona de protecție a liniei electrice este interzisă amplasarea

unor construcții.

a) Situarea terenului

în zona metropolitană a Oradea nu schimbă regimul acestuia din teren extravilan

în teren intravilan.

.Zona

metropolitană" este doar o asociație de dezvoltare intercomunitară

constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de

rangul I ori municipiile reședință de județ și unitățile

administrativ-teritoriale aliate în zona imediată, așa cum rezultă din

prevederile art. 1 alin. (2) lit. j) din Legea administrației publice locale nr.

215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 264/2011.

De altfel, A.Z.M.

Oradea s-a constituit în data de 9 mai 2005 ca persoană juridică de interes

public, având caracter privat fără scop patrimonial, în baza legislației care

atesta înființarea organizațiilor asociative de dezvoltare comunitara ale

unităților administrativ teritoriale din România. A.C.S.A. au fost

însușite de 9 localități, devenind astfel membri fondatori municipiul

Oradea și comunele limitrofe Biharia, Borș, Celariu, Nojorid, Oșorhei, Paleu,

Sânmartin și Sântandrei.

Regimul juridic al

terenului rezultă fără echivoc din cele 19 cărți funciare aferente acestor

parcele depuse de pârâți la dosarul cauzei și contractele de vânzare-cumpărare a

acestor imobile, toate indicând "teren extravilan".

b) Referitor la

afirmația experților preluată de instanța de apel că stâlpul și platforma

acestuia afectează drumul de acces.

Așa cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar „platforma stâlpului" nu este o

„construcție" separată. Aceasta este doar o suprafață de teren imaginară

în jurul stâlpului, ce va fi ocupată temporar, pe durata necesară construirii

și ridicării stâlpului, fără să fie necesară asfaltarea sau betonarea acesteia.

Normativul pentru construcția

liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni peste-1.000 V (cod N.T.E. nr.

003/04/00)2" definește „platforma de lucru a L.E.A." ca fiind

„suprafața de teren în jurul stâlpilor necesarei pentru execuția de lucrări

noi, de modernizare, de retehnologizare sau de mentenanță a L.E.A." Art. 150

din același Normativ prevede că „pentru construirea, retehnologizarea și

mentenanță liniilor electrice aeriene este necesară ocuparea definitivă pe

durata existenței liniei a suprafețelor de teren pentru fundațiile stâlpilor și

ocuparea temporară pe perioada construirii, retehnologizării sau mentenanței

liniei a suprafețelor de teren aferente culoarului de lucru, platformelor de

lucru și eventual a drumurilor de acces”. În interiorul platformei vor staționa

și vor lucra utilajele necesare edificării stâlpului: foreză, betonieră,

excavator etc. După finalizarea lucrării constructorul are obligația de a

readuce terenul din interiorul „platformei" la situația anterioară,

respectiv trebuie nivelat, arat etc., astfel că în afara fundației stâlpului nu

va rămâne în teren nicio altă platformă (nici subteran, nici suprateran).

Întrucât în teren nu

va rămâne nicio platformă nu are cum să fie împiedicat accesul la parcelele

învecinate prin blocarea drumului. Fundația stâlpului este singura care va

rămâne în teren și aceasta este amplasată în interiorul parcelei, pe o

suprafață de 60 mp.

A. 3) Sunt nelegale

susținerile instanței de apel potrivit cărora „în zona de siguranță și în zona

de protecție a liniei electrice este interzisă amplasarea unor construcții,

astfel că pe o bandă de 75 metri lățime este interzisă edificarea oricărei

construcții", astfel că, și din acest motiv s-a schimbat regimul juridic

al terenului din teren intravilan în teren extravilan.

Amplasarea construcțiilor

în zona de siguranță a liniilor electrice este reglementată de Legea energiei

electrice nr. 13/2007, Normele tehnice privind delimitarea zonelor de protecție

și de siguranță aferente capacităților energetice și Normativul pentru

construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste 1.000 V -

cod N.T.E., amintit mai sus.

Legea energiei

electrice nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de

siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul

de amplasament al operatorului de transport și sistem (art. 39 lit. a), iar

Ordinul A.N.R.E. nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță

mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate

energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un

proiectant atestat și aprobată de către titularul de licență prin avizul de

amplasament, (art. 31 alin. (2) și (3)).

De asemenea,

Normativul pentru construcția liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni

peste 1.000 V - referitor la care instanța de apel reține că ar interzice

construcțiile în culoarul de trecere - are un capitol întreg (16) cu titlu

sugestiv "Traversări și apropieri față de clădiri", din care rezultă

că este posibilă chiar și traversarea clădirilor de liniile de 110 sau 400 K.V.

Așadar, amplasarea

unei clădiri în zona de siguranță este posibilă.

Concluziile I.S.C.

Bihor nu pot înfrânge dispozițiile legale mai sus-amintite, astfel cum în mod

greșit a reținut instanța de apel.

A.4) În mod greșit,

instanța de apel apreciază că toate parcelele își pierd regimul de intravilan.

Așa cum se poate

observa din schița - Anexa nr. 4, din cele 19 parcele doar 5 sunt .afectate de

zona de protecție și de siguranță", restul de 14 parcele, sunt total în afara

culoarului de trecere, deci, nu se poate susține că sunt afectate în vreun fel

de linia electrică. Ba, mai mult. se află chiar la distanță atât de fundația stâlpului

cu nr. 7. cât și de zona de siguranță:

- parcelele aparținând

lui C.E. cu nr. cad., la aprox. 170 m de linia electrică și la 120 m de zona de siguranță;

- parcela aparținând

lui M.C.R. cu nr. cad., la aprox. 190 m de linia electrică și la 150 m de zona de siguranță;

- parcela aparținând

lui M.M.T. cu nr. cad., la aprox. 160 m de linia electrică și la 120 m de zona de siguranță;

- parcela aparținând

lui P.F.L. cu nr. cad., la aprox. 100 m de linia electrică și la 60 ni de zona

de siguranță;

- parcela aparținând

lui L.I.B. cu nr. cad., la aprox. 220 m de linia electrică și la 170 m de zona de siguranță.

A. 5) Referitor la

valoarea de circulație a terenului stabilită de instanța de apel.

Reperele lucrării de

specialitate administrate în apel și consecutiv ale instanței, care le-a

preluat integral în lipsa altor dovezi, s-au raportat la alte criterii decât

cele legale.

Astfel, din

constatările raportului de expertiză menționat rezultă că experții au folosit

ca metodologie de calcul metoda comparației directe și metoda capitalizării

veniturilor, luând în considerare o destinație viitoare a acestui teren,

respectiv aceea de teren intravilan pentru locuințe.

Metodele de calcul

folosite în experți nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și

neechivoc de norma aplicabilă. Ceea ce experții au analizat în cadrul metodelor

folosite au fost ofertele de vânzare și nu vânzările efective despre care

vorbește textul de lege menționat.

Au fost depuse de

către pârâți la dosarul cauzei contractele de vânzare cumpărare prin care

intervenienții au dobândit parcelele în litigiu, din cuprinsul cărora rezultă

alte valori decât cele stabilite de experți și preluate de instanța de apel,

astfel:

- prin contractul autentificat

din 06 august 2007, dl. Luca Ionuț Bogdan a achiziționat o suprafață de 1.360

mp (în care se află incluse și parcelele cu nr. cadastral de 401 mp și de 500

mp) la un preț de 6.250 lei.

- prin contractul autentificat

din 11 iulie 2006, dna P.F.L. a achiziționat parcela cu nr. cadastral în

suprafață de 637 mp la un preț de 6.500 lei.

- prin contractul autentificat

din 9 iulie 2006, dl. M.C.R. a achiziționat parcela cu nr. cadastral în

suprafață de 636 mp la prețul de 7.500 lei.

- prin contractul autentificat

sub din 19 iulie 2006, dl. M.M.T. a achiziționat parcela cu nr. cadastral în

suprafață de 636 mp la prețul de 7.500 lei.

Ca urmare, se

constată că și sub aceste aspecte soluția instanței de apel este dată cu greșita

aplicare a legii.

În ceea ce privește

zona de siguranță și de protecție a liniei, art. 21 din Legea nr. 13/2007 prevede

că va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea

capacității energetice. Așadar, legea are în vedere numai terenuri pe care ar putea

funcționa capacități energetice ce urmează a fi înființate și cu referire doar

la terenurile pe care ar fi așezați stâlpii și stațiile, nu și terenurile care

sunt traversate de linii electrice aeriene. Fundația stâlpului are o suprafață

de 60 mp și aceasta este suprafața de teren care trebuie expropriată, respectiv

cea nr. cad. Oradea, format din nr. cadastral vechi 8630/19, înscris în C.F. N.D.F.

Oradea.

Art. 3 pct. 67 și 69

și art. 20 alin. (3) din același act normativ stabilesc că zona de protecție și

zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se

constituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitarea

punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se

stabilește doar un drept de servitute egală (așa cum prevede art. 20 alin. 3)

și nu un drept de proprietate. După instalarea capacității energetice, pârâții

beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate, reclamanta având

practic doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune numai în caz de

retehnologizare și avarii.

Zona de protecție și

siguranță este un perimetru imaginativ, fără a fi delimitat fizic, aflat sub

linia de înaltă tensiune și, în principal, în afara axului acesteia, în

interiorul căruia singura limitare concretă privește construirea de imobile

pentru care este necesară obținerea de aviz, fără ca edificarea unei

construcții să fie interzisă. Fiind o normă specială este de strictă

interpretare și aplicare, astfel că este nelegală extinderea și la alte

activități.

Legea energiei

electrice nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de

siguranță a unei linii electrice, ci dispune doar că efectuarea construcțiilor

să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem.

Prin urmare, nelegal

și cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii,

instanțele au stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv care nu se constituie

astfel într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului

intern și convențional și de natură a păstra justul echilibru între interesul

privat și cel general al colectivității.

Despăgubirile

stabilite de instanța de apel au un caracter eventual și nu unul cert, ce nu

poate fi cuantificat și stabilit cu certitudine la momentul efectuării

raportului de expertiză. Potrivit art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, se vor

lua în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză și

nu simple ipoteze viitoare.

Prin modul în care a

stabilit prejudiciul, cu nesocotirea acestor prevederi legale, atât instanța

de fond, cât și cea de apel, au pornit de la o premisă greșită constând în

absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei,

făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție,

potrivit cărora conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin

lege, ca și acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil

al proprietății private "în condițiile legii organice".

De altfel, Curtea de

Justiție a Uniunii Europene, a statuat că trebuie să existe un just echilibru

între exigențele interesului general și imperativele apărării drepturilor

fundamentale ale individului.

Atingerea adusă

dreptului de proprietate al pârâților este minimă, iar despăgubirile au fost

calculate de experți și acceptate de instanța de apel ca pentru întreaga

suprafață de 11.970 mp.

A.6. Modul de calcul

al prejudiciului total astfel cum a fost stabilit de Curtea de Apel Oradea este

greșit.

Pârâții M.T. și M.L.N.

nu au fost proprietarii terenului în suprafață de 11.970 mp în totalitatea sa. Astfel,

parcelele cu nr. cadastrale în suprafață de 901 mp (401 + 500) au fost

proprietatea soților M.A. și M.V.a și nu proprietatea pârâților, așa cum

rezultă din cererea de intervenție în interes propriu.

Soții M. au vândut

cele două parcele lui L.I.B. prin contractul autentificat din 06 august 2007.

Din aceste motive nu se pot acorda despăgubiri pârâților și pentru o parcelă

pentru care nu au avut-o niciodată în proprietate și, astfel aceștia nu pot

răspunde pentru evicțiune.

cererea de aderare la apel.

În mod neîntemeiat

instanța de apel a respins cererea de aderare la apel.

În realitate, această

cerere se referă doar la o problemă tehnică care a impus deplasarea fundației

stâlpului nr. 7 cu 4 metri spre borna nr. 6 (spre nord, pe planurile întocmite

de experți), în interiorul parcelei cu nr. cadastral.

Această deplasare

impune majorarea suprafeței ce urmează a fi expropriată de la 50 la 60 metri, iar toate planurile și schițele întocmite de experți în timpul dezbaterii cauzei în apel

s-au referit la această nouă poziție a stâlpului.

Această modificare a

intervenit după soluționarea în primă instanță a cauzei și singurul mod în care

mai putea fi adusă în discuție a fost cererea de aderare la apel, în baza art. 293

C. proc. civ.

Singura consecință

pentru pârâți a admiterii cererii de aderare este creșterea despăgubirilor de

la 447 euro la 536,4 euro.

Solicită admiterea

recursului, schimbarea în parte a hotărârii recurate și pe cale de consecință,

exonerarea de la plata stimei stabilite de instanța de apel cu titlu de

despăgubiri în cuantum de 275.310 euro, admiterea cererii de aderare la apel și

obligarea doar la plata sumei de 536,4 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă

la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plații efective. De asemenea,

solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată în interesul

pârâților, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

II. Pârâții M.T. și M.L.

- E. au formulat critici împotriva deciziei recurate din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând:

Din considerentele

deciziei recurate rezultă că instanța de apel a reținut în mod corect starea de

fapt și textele de lege incidente cauzei, însă în mod greșit a calculat

cuantumul despăgubirii, socotind o valoare de 25 euro/mp, în loc de valoarea

efectivă stabilită de experți prin lucrarea de expertiză întocmită în cauză,

respectiv 35 euro/mp.

Întrucât în cuantumul

despăgubirilor acordate instanța de apel a inclus costurile schimbării

regimului juridic al proprietății, respectiv din teren de construcții situat în

intravilanul localității, în teren extravilan, pornind de la prețul 25 euro/mp

și nu de 35 euro/mp, motivând că prețul de 25 euro/mp este prețul actual

ajustat ca urmare a scăderii prețului imobilelor datorită crizei economice,

apreciem că hotărârea dată de instanța de apel, este nelegală.

În mod corect

instanța de apel a reținut că în speță operează răspunderea pentru terenurile

vândute, potrivit art. 1337 - 1351 C. civ., ce reglementează răspunderea

vânzătorului pentru evicțiune, însă în atare situație despăgubirile trebuiau să

se raporteze la prețul efectiv de achiziție al terenului menționat în

contractul de vânzare cumpărare, respectiv de 35 lei/mp.

Având în vedere că

suprafața expropriată este de 50 mp aferentă numărului cadastral Oradea pentru

care s-a stabilit o despăgubire în sumă de 447 lei, iar diferența de teren

rămâne în proprietatea titularilor tabulari, despăgubirile trebuiau să fie

calculate la suma de 33 euro/mp. Prețul vânzării a fost 35 euro/mp - 2 euro/mp

(valoarea actuală a terenului după expropriere) = 33 euro/mp, în total 378.543 euro.

Având în vedere aceste

critici, reclamanții consideră că devine incident motivul recurs prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit actul

dedus judecății, precum și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

respectiv hotărârea este dată cu aplicarea greșită a art. 21 din Legea nr. 13/2007,

cu trimitere la art. 1337 - 1351 C. civ.

III. Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea critică decizia recurată din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, cuantumul despăgubirilor acordate în cauză fiind

exagerat de mare și constituind o îmbogățire fără just temei.

Astfel, față de

dispozițiile Legii nr. 33/1994, valoarea terenului expropriat, indicată de

experți și acceptată de către instanța de apel, respectiv 35 euro/mp., este

excesivă și nereală, o dovadă în acest sens fiind și faptul că ing. B.I., în

raportul său, opinează că prețul actual al terenului ar fi de 25 euro/mp. Pe de

altă parte, la data de 21 iunie 2011, expertul M.N. comunică instanței de apel

că prețul este de 10 lei/mp teren agricol, (terenul în speță fiind extravilan,

conform cărților funciare) expertul N.P.G. că prețul este de 4 euro/mp, iar

expertul Toma Dănuț că prețul este de 18 euro/mp.

Pe de altă parte,

după cum rezultă din planurile și schițele elaborate de experți, fundația stâlpului

7 în suprafață de 60 mp este amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad.

8630/19, iar zona de siguranță traversează această parcelă și pe cele cu nr. cad.,

ultimele două doar parțial. Prin urmare, celelalte parcele nu au nici o

legătură cu linia electrică și nici măcar cu zona de siguranță, astfel că includerea

în calculul prejudiciului a acestor suprafețe este nelegală și total

nejustificată; parcelarea terenului de către apelanții pârâți în mai multe

locuri de casă, din care o parte au fost vândute intervenienților accesorii,

anterior exproprierii, nu are legătură de cauzalitate cu pretinsul prejudiciu

în sumă de 401.485 euro, sumă pe care au solicitat-o în apel pârâții,

reprezentând contravaloarea întregii suprafețe de teren de 11 970 mp din nr. cad.

inițial, din care însă stâlpul 7 ocupă doar 60 mp.

Conform art. 21 din

Legea energiei nr. 13/2007 „va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea

și funcționarea capacității energetice, deci numai terenul pe care va fi așezat

stâlpul și stațiile, nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice

aeriene”. În cauză, fundația stâlpului are o suprafață de 60 mp, aceasta fiind

suprafața de teren care trebuie expropriată.

Conform art. 3 pct. 67

și 68 și art. 16 alin. (2), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 zona de

protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în

care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și

evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora

se stabilește doar un drept de uz și de servitute legală (drept de acces la

stâlp numai în caz de retehnologizare și avarii) și nu un drept de proprietate.

Aceste prevederi sunt în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a

II a din Constituția rep. precum și cu prevederile art. 1 parag. 2 din primul

Protocol adițional la C.E.D.O., care recunoaște dreptul statelor de a reglement

prin lege „folosința bunurilor conform interesului general". În acest sens

este și Decizia Curții Constituționale nr. 878/2008.

Valoarea de

circulație stabilită pentru terenul în litigiu este excesiv de mare, iar

instanța de apel nu a stabilit despăgubirile doar în raport de suprafața

ocupată de stâlp.

Instanța de apel nu a

ținut seama de împrejurarea că în acest moment destinația actuală a parcelelor

este de „teren extravilan", astfel că în raport de acest aspect se impune

a se stabili cuantumul prejudiciului.

Prejudiciul invocat

de apelanții pârâți nu există în realitate Astfel, despăgubirile solicitate de

pârâți sunt determinate de un prejudiciu eventual și nu de unul cert,

prejudiciu ce nu poate fi stabilit în momentul efectuării raportului de

expertiză.

Conform prevederilor art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor se va avea în

vedere prețul de piață al imobilelor de la data întocmirii raportului de

expertiză și nu simple ipoteze viitoare.

În cauză, suprafața

expropriată este de 60 mp, care este necesară fundației stâlpului, amplasată în

interiorul parcelei cu nr. cad. pentru care se cuvin proprietarilor despăgubiri

în sumă de 536,4 euro. Referitor la regimul „platformei stâlpului", aceasta

este doar o suprafață de teren imaginară în jurul stâlpului, ce va fi ocupată

temporar pe durata necesară construirii și ridicării stâlpului, după care

constructorul are obligația de a readuce terenul din interiorul

„platformei" situația anterioară. Raportat la aceste aspecte rezultă că

drumul de acces cu nr. cadastral nu va fi afectat de platforma stâlpului 7 și

implicit nici parcelele, care nu vor deveni „locuri înfundate".

Prin urmare, deoarece

în teren nu va rămâne nici o platformă, în mod obiectiv nu este împiedicat

accesul la parcelele învecinate. Fundația stâlpului 7 este singura care va

rămâne în teren, fiind amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad., pe o

suprafață de 60 mp, ceea ce rezultă și din fotografia judiciară exemplificativă

depusă la dosar.

Pe toate parcelele

afectate de zona de protecție și siguranță se poate construi cu acordul

Transelectrica, motiv pentru care adresa M.D.R.T. - I.S.C. Bihor, nu are

relevanță în cauză deoarece nu se referă la cazuri concrete în care să se fi

solicitat aviz de construcție, iar acesta să fi fost refuzat.

După amplasarea

liniei electrice, terenul nu își va schimba destinația de extravilan, nu va

deveni „agricol" pe motivul că nu se poate construi. Pe terenul în cauză

s-ar putea construi deoarece Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu interzice

a se construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea

construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și

sistem.

Toate despăgubirile

impuse în sarcina C.N.T.E.E.T. SA în reprezentarea Statului Român, despăgubiri

care în cauza sunt excesiv de mari, influențează tariful de transport al

energiei electrice cu consecințe directe asupra costului energiei electrice

plătit de fiecare consumator, conform art. 35 din Legea nr. 13/2007, art. 36 alin.

(3) și (4) din Constituție, Legea nr. 213/1998, Ordinul M.E.C. nr. 328/2006,

Ordinul nr. 60/2007 al A.N.R.D.E.

Hotărârea instanței

de apel este nemotivată sub aspectul acordării despăgubirilor, atât în ce

privește valoarea de circulație a terenului, cât și despăgubirea pentru

prejudiciul cauzat urmare a exproprierii, astfel că nu îndeplinește cerințele art.

261 pct. 5 din C. proc. civ.

Din probele dosarului

rezultă că suma care se cuvine pârâților cu titlu de despăgubire este aceea

stabilită de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, întrucât prejudiciul trebuie

raportat doar la suprafața efectiv expropriată, pe care este așezat stâlpul 7,

nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene, astfel că

solicită exonerarea apelantei C.N.T.E.E.T. SA București de la plata sumei de

275.310 euro stabilită cu titlu de despăgubire, care este excesiv de mare și

obligarea acesteia doar la plata sumei corespunzătoare suprafeței de 60 mp,

efectiv expropriată de la pârâți.

Structurând criticile

formulate prin cele trei recursuri cu care a fost investită, Înalta Curte

constată următoarele:

Cu titlu preliminar,

în ce privește excepția invocată de intimata-intervenientă L.V., respectiv

inadmisibilitatea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, față de împrejurarea că a fost exercitat omisso medio, trebuie arătat

că procurorul nu este parte în proces, rolul său fiind acela de „a apăra

ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor” (art. 45 alin. (3) C.

proc. civ.).

Având în vedere

aceste dispoziții legale, dar și împrejurarea că soluția ce urmează a fi dată

este de casare a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

vederea refacerii și completării probatoriilor pentru lămurirea pe deplin a

situației de fapt, excepția nu poate fi primită.

Pe

fondul recursurilor, instanța reține următoarele:

Stabilirea

valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element

necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în

accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44

din Constituție).

Reținându-se

caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul

asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate

privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare

în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând

că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru

cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin

hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din

Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

„La stabilirea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

„luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Se

constată astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a

despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat

expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv

„data întocmirii raportului de expertiză”.

Prin cererile de

recurs s-a susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia

pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la

criteriile prevăzute de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea

cuantumului despăgubirilor.

Criticile formulate

prin cererile de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a

susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe

deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor.

Instanța de apel a

stabilit următoarea situație de fapt:

Prin cererea de

expropriere formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, întemeiată pe dispozițiile

H.G. nr. 1576/2005 și cele ale Legii nr. 33/1994, s-a solicitat exproprierea

terenului arabil extravilan în suprafață de 50 mp, cu nr. cadastral Oradea,

afectat de construcția liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 KV Oradea B. -

stâlp 7.

Imobilul

identificat cu nr. cadastral, Oradea în suprafață totală de 11.970 mp este

situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind teren intravilan.

Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice transeuropene L.E.A.

400 Kv Oradea - B., motiv pentru care a fost declanșată procedura de expropriere

potrivit Legii nr. 33/1994.

Proprietarii

inițiali ai acestui teren, M.T. și M.L.E., au parcelat imobilul respectiv în 19

locuri de casă cu drumul de acces aferent, procedând la notarea în cartea

funciară a acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi.

A mai

reținut instanța de apel că, întrucât din concluziile M.D.R.T. - I.S.C. Bihor

rezultă că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă

capacității energetice este interzisă amplasarea unor construcții, este

afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea pârâților, prin aceea că

s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren

extravilan care evident nu are aceeași valoare de piață.

Față de aceste

considerente, instanța de apel a concluzionat că prejudiciul efectiv cauzat

pârâților este diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de

înaltă tensiune ca si terenuri intravilane si valoarea acestora ca terenuri

extravilane, acest prejudiciu fiind unul cert, cât timp o parte din aceste

terenuri au fost vândute intervenienților ca locuri de casă.

Se constată că

argumentele avute în vedere de instanța de apel în stabilirea cuantumului

despăgubirilor sunt contradictorii, sub acest aspect, criticile formulate prin

cererile de recurs fiind fondate.

Astfel, deși din

extrasul de carte funciară existent la dosar rezultă că terenul în litigiu este

situat în extravilanul municipiului Oradea, instanța a reținut că acesta se

află în intravilan, față de împrejurarea că se află în zona metropolitană a

municipiului Oradea.

Pornind de la această

premisă greșită, instanța de apel a stabilit că „prejudiciul efectiv cauzat

pârâților este diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de

înaltă tensiune ca terenuri intravilane și valoarea acestora ca terenuri

extravilane”.

Se constată astfel că,

în stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a avut în vedere un

argument care contrazice extrasul de carte funciară existent la dosar, din care

rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea.

Concluziile instanței

de apel sunt contradictorii și în ce privește împrejurarea privind modalitatea

în care este afectat terenul proprietatea pârâților de amplasamentul și

poziționarea suprafeței ocupate de fundația stâlpului și de culoarul de trecere

a L.E.A. 400 KV Oradea B.

Astfel, Curtea a reținut,

pe de o parte, că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces la

parcelele proprietatea pârâților, iar culoarul de trecere a stâlpului de înaltă

tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19, iar pe de altă parte, a

concluzionat că este afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea

pârâților, „prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren

intravilan în teren extravilan”, pornind de la adresa M.D.R.T. - I.S.C. Bihor,

din care rezultă că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță

aferentă capacității energetice este interzisă amplasarea unor construcții.

Împrejurarea că un

asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecție și siguranță,

preluată din textul legii energiei electrice, se constituie, în lipsa altor

elemente, într-o susținere lipsită de fundament probator, care necoroborată cu

alte probe, nu justifică concluzia schimbării regimului juridic al terenului,

așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Legea energiei

electrice nr. 13/2007, precum și Legea energiei electrice și a gazelor naturale

nr. 123/2012, care a abrogat Legea nr. 13/2007, nu stabilesc interdicția de a

construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci dispun doar ca

efectuarea construcțiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului

de transport și sistem.

Prin urmare, nelegal

și cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii,

instanța de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii care nu se constituie

astfel într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului

intern și convențional, de natură a păstra justul echilibru între interesul

privat și cel general al colectivității.

Date fiind toate

aceste lipsuri și inadvertențe, care fac ca situația de fapt să nu fie pe

deplin lămurită și având în vedere prevederile art. 314 C. proc. civ., Înalta

Curte se află în imposibilitatea de a aplica ea însăși dispozițiile legale,

astfel că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului, pentru efectuarea unei noi expertize, probă incompatibilă

cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Astfel,

urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia

de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege,

pentru a se stabili

dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă

existența zonelor de protecție și a zonelor de siguranță afectează valoarea

reală a imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de teren neafectate de

obiectivul pârâților este obstrucționat sau îngrădit și condițiile în care este

posibilă exploatarea terenului rămas, în funcție de destinația sa, iar în

ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la

valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse

persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice referitoare la

edificarea construcțiilor.

Cu ocazia

rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse

și se vor analiza și celelalte critici formulate prin cererile de recurs,

precum și toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, de pârâții M.T., M.L.E. și de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223

din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 octombrie 2013.