ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 2055/2016

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 628 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Bihor a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. SA

București, în reprezentarea Statului Român, în calitate de expropriator în

baza H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de K. SA - Sucursala de Transport

Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții B. și C.

și cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și, în

consecință: a constatat că imobilul reprezentând teren arabil

extravilan în suprafață de 50 mp, cu nr. cadastral (...) Oradea,

format din nr. cadastral vechi (...), înscris în CF Oradea, este afectat de

construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba

- stâlp 7; a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes

național a acestui imobil și a stabilit cuantumul despăgubirilor

la suma totală de 447 euro, plătibilă în lei la cursul oficial

de schimb de la data plății efective; a dispus intabularea dreptului

de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de

expropriere și a respins restul pretențiilor.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că, prin procesul-verbal din data de 25 august

2005, încheiat de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în

vederea declarării utilității publice numită prin H.G. nr.

715/2005, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică și s-a propus Guvernului României ca lucrarea "LEA 400

KV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în

Stația 400 KV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicații și

transmisii pentru LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba" să fie

declarată de utilitate publică, de interes național, având ca

expropriator Statul Român prin A. SA. Ulterior, prin H.G. nr. 1576 din 8

decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes

național "LEA 400 KV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de

compensare 100 MV Ar în Stația 400 KV Oradea Sud. Echipamente de

telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 KV Oradea -

Bekescsaba"; expropriatorul este Statul Român prin A. SA București.

Conform documentației

prevăzute de art. 12 din Legea nr. 33/1994, depusă la dosar (care

cuprinde memoriul tehnic, planul de amplasament și delimitare, planul de

încadrare în zonă și fișa corpului de proprietate), o suprafață

de teren de 50 mp, cu număr cadastral (...) din 19 înscris în CF Oradea,

este afectată de construcția liniei electrice transeuropene "LEA

400 KV - Oradea - Bekescsaba", stâlp 7. Din situația de carte

funciară depusă la dosar rezultă că sunt coproprietari

asupra numărului cadastral (...) din 19 pârâții chemați în

judecată.

Prima instanță, văzând

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 33/1994, a reținut că

reclamanta i-a notificat pe pârâți cu privire la propunerile de

expropriere a suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 7, în suprafață

de 50 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că aceștia nu

au formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2) al art. 14 din Legea

nr. 33/1994. De asemenea, la dosar s-au depus convențiile încheiate de către

reclamantă cu pârâții, prin care s-a convenit asupra transferului

dreptului de proprietate asupra parcelei cu număr cadastral (...), în

suprafață de 50 mp, dezmembrată din parcela cu nr. (...)/19, din

CF Oradea, precum și asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

și calculate în raport de cota de proprietate pe care o dețin asupra

imobilului din litigiu, așa cum rezultă din situația de carte

funciară.

Pe baza probelor administrate în

cauză, în temeiul dispozițiilor art. 1 și următoarele din

Legea nr. 33/1994, precum și ale art. 1 din Primul protocol adițional

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a admis, în

parte, cererea de chemare în judecată, reținând în privința

termenului de plată a despăgubirilor dispozițiile art. 30 din

Legea nr. 33/1994.

Cererea de punere în posesie a reclamantei

asupra terenului a fost apreciată ca fiind prematur formulată,

întrucât punerea în posesie se va putea face doar după ce va fi

făcută de către aceasta dovada plății

despăgubirilor către pârâți.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs, calificat ulterior ca fiind apel, pârâții C. și B.

A. SA în reprezentarea Statului Român

și J. - SA București, prin K. - SA - Sucursala de Transport Cluj au

formulat cerere de aderare la apel.

De asemenea, au formulat cerere de

intervenție în interes propriu intervenienții D., E., F., G., H.

și I., care ulterior a fost precizată drept cerere de

intervenție accesorie în interesul apelanților-pârâți.

Prin Decizia civilă nr. 223 din

29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de

apelanții - pârâți B. și C. împotriva Sentinței civile nr.

628 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în

contradictoriu cu intimatele - reclamante A. - SA, în reprezentarea Statului

Român și J. - SA București, prin K. - SA - Sucursala de Transport

Cluj; a modificat, în parte, sentința în sensul că a constatat

că imobilul cu nr. cadastral vechi (...) Oradea, în suprafață de

11.970 mp, este afectat de construcția liniei electrice LEA 400 KV Oradea

- Bekescsaba; a obligat-o pe reclamantă să plătească

pârâților suma de 275.310 Euro cu titlu de despăgubiri rezultate din

diferența de valoare a terenurilor situate în intravilan față de

aceeași suprafață ca teren situat în extravilan, a menținut

restul dispozițiilor sentinței privind exproprierea suprafeței

de 50 mp aferentă nr. cadastral (...) Oradea și plata sumei de 447

euro cu titlu de despăgubiri și i-a obligat pe apelanții -

pârâți să achite câte 500 lei contravaloarea onorariului pentru

completarea raportului de expertiză în apel de către experții L.

și M.

A fost admisă cererea de

intervenție accesorie formulată în interesul apelanților -

pârâți de intervenienții D., E., F., G., H. și I. și a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de

J. SA București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că imobilul

identificat cu nr. cadastral (...) Oradea, în suprafață totală

de 11.970 mp, este situat în zona metropolitană a municipiului Oradea,

fiind prin urmare teren intravilan. Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei

electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba, motiv pentru care a

fost declanșată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994.

Proprietarii inițiali ai acestui teren, C. și B., au parcelat

imobilul respectiv în 19 locuri de casă cu drumul de acces aferent și

au procedat la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu

numere cadastrale noi de la (...)/1 la (...)/19.

O parte dintre aceste imobile au fost

vândute cu titlu de locuri de casă intervenienților înainte de a fi

declanșată procedura de expropriere, prin urmare anterior anului

2007.

La fond nu au fost efectuate expertize

în specialitatea topografie și de evaluare a imobilului pentru a se

constata întinderea prejudiciului cauzat proprietarilor care urmează a fi

expropriați.

În fața instanței de apel

s-a procedat la administrarea probei cu expertiză, probă

prevăzută de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. S-a

reținut că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul

de acces la parcelele proprietatea pârâților iar culoarul de trecere a

stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din

cele 19, aflate în proprietatea pârâților care urmează a fi

expropriați.

Deși expropriatorul a arătat

că toate parcelele afectate de trecerea coridorului de siguranță

au o lățime de 72 m și că, potrivit normativului pentru

construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiune de

peste 1000 volți, se poate construi cu acordul Transelectrica, acest

aspect este combătut de concluziile Ministerului Dezvoltării

Regionale și Turismului - Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor

din care rezultă că, atât în zona de protecție, cât și în

zona de siguranță aferentă capacității energetice,

este interzisă amplasarea unor construcții. Prin urmare, pe o

bandă de 75 m lățime aferentă liniei electrice este

interzisă edificarea oricărei construcții. În acest sens

Inspectoratul de Stat în Construcții a conchis că, până în

prezent, nu a fost aprobată amplasarea vreunei construcții într-o asemenea

ipoteză.

În concluzie, s-a apreciat că

este afectată întreaga proprietate a pârâților în suprafață

de 11.970 mp, prin schimbarea regimului juridic al terenului, din teren

intravilan în teren extravilan care are o altă valoare de piață.

Prin urmare, instanța de apel a

stabilit că prejudiciul efectiv cauzat apelanților-pârâți

constă în diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de

înaltă tensiune ca și terenuri intravilane și valoarea acestora

ca terenuri extravilane.

Cei trei experți desemnați

în faza procesuală a apelului au apreciat că metrul pătrat de

teren intravilan în zona în care este situat terenul din litigiu a fost

inițial de 35 euro, preț ajustat ulterior urmare a scăderii

prețului imobilelor urmare crizei economice la 25 euro mp; aceiași

experți au stabilit valoarea terenului extravilan în aceeași

zonă la 2 euro/mp.

Prin urmare, s-a reținut că

prejudiciul total pentru care expropriatorul trebuie să răspundă

în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este în sumă de 275.310

euro și reprezintă diferența dinte valoarea în intravilan a

imobilului în litigiu față de valoarea de circulație a acestuia

ca teren situat în extravilan.

A mai reținut curtea de apel

că, potrivit Legii energiei electrice nr. 13/1997, reclamantul

beneficiază de un drept de uz și servitute legală asupra liniilor

aeriene electrice, dar acest drept se materializează în aceea că

proprietarii liniilor nu datorează despăgubiri periodice și

continue pentru dezmembrămintele dreptului de proprietate mai sus

arătat.

În speță, chiar dacă

amplasarea liniei electrice este de utilitate publică necontestată,

nu-i poate fi impusă proprietarului o sarcină

disproporționată constând din schimbarea regimului

proprietății sale, fără plata unei despăgubiri

echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate pune în sarcină

să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene

din litigiu.

În concluzie, a impune proprietarilor

terenurilor traversate de liniile de înaltă tensiune de utilitate

publică să suporte în întregime costurile schimbării regimului

juridic al proprietății lor, reprezintă o ingerință

disproporționată și nejustificată în dreptul de proprietate

al pârâților expropriați, ingerință care impune ca

proprietarii să fie indemnizați corespunzător.

În fapt, expropriatorul datorează

pârâților nu doar contravaloarea suprafeței de 50 mp afectată de

stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea acestora, ci și despăgubiri

rezultând din sporul de valoare pierdut de pârâți urmare a schimbării

regimului juridic al terenului cu nr. cadastral (...) Oradea.

Pentru considerentele mai sus expuse,

în baza art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul declarat de

apelanții-pârâți, a fost modificată, în parte, sentința în

sensul majorării despăgubirilor cuvenite expropriaților; de

asemenea, a fost admisă și cererea de intervenție accesorie,

formulată de intervenienți în interesul apelanților-pârâți.

Pentru aceleași considerente a fost respinsă cererea de aderare la

apel formulată de reclamantă și s-a luat act că nu s-au

solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanta J. SA, pârâții C. și B., precum și Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin Decizia civilă nr. 4622 din

21 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de recurentul-reclamant, prin J. SA, de

recurenții-pârâți C. și B. și de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223 din 29 noiembrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a

fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare, la

aceeași curte de apel.

Pentru a hotărî astfel, Înalta

Curte de Casație și Justiție a reținut că stabilirea

valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul

element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și

echitabile, atât în accepțiunea legii generale în materie, cât și în

accepțiunea normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Astfel, conform art. 26 din Legea nr.

33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și

dovezile prezentate de aceștia.

S-a constatat astfel că textul de

lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii,

compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat

expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii,

respectiv "data întocmirii raportului de expertiză".

Prin cererile de recurs s-a

susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia

pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi

raportat la criteriile prevăzute de acest text de lege în ceea ce

privește stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Criticile formulate prin cererile de

recurs prin care s-a susținut necesitatea completării în apel a

probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de

determinarea cuantumului despăgubirilor, au fost găsite fondate. De

asemenea, Înalta Curte a constatat că argumentele avute în vedere de

instanța de apel în stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt

contradictorii.

Astfel, deși din extrasul de

carte funciară existent la dosar rezultă că terenul în litigiu

este situat în extravilanul municipiului Oradea, instanța de apel a

reținut că acesta se află în intravilan, față de

împrejurarea că se află în zona metropolitană a municipiului

Oradea.

Pornind de la această

premisă greșită, instanța de apel a stabilit că

"prejudiciul efectiv cauzat pârâților este diferența dintre valoarea

terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca terenuri intravilane

și valoarea acestora ca terenuri extravilane".

S-a constatat astfel că, în

stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a avut în

vedere un argument care contrazice extrasul de carte funciară existent la

dosar, din care rezultă că terenul în litigiu este situat în

extravilanul municipiului Oradea.

S-a reținut de către Înalta

Curte că statuările instanței de apel sunt contradictorii

și în ce privește modalitatea în care este afectat terenul

proprietatea pârâților de amplasamentul și poziționarea

suprafeței ocupate de fundația stâlpului și de culoarul de

trecere a LEA 400 KV Oradea.

Astfel, curtea de apel a reținut,

pe de o parte, că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul

de acces la parcelele proprietatea pârâților, iar culoarul de trecere a

stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din

cele 19 iar, pe de altă parte, a conchis că este afectată

întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea pârâților, prin

aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului din teren intravilan în

teren extravilan, pornind de la adresa ministerului Dezvoltării Regionale

și Turismului - Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor, din care

rezultă că atât în zona de protecție, cât și în zona de

siguranță aferentă capacității energetice, este

interzisă amplasarea unor construcții.

A arătat Înalta Curte că

împrejurarea că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de

protecție și siguranță, preluată din textul legii

energiei electrice, se constituie în lipsa altor elemente, într-o

susținere lipsită de fundament probator care, necoroborată cu

alte probe, nu justifică concluzia schimbării regimului juridic al

terenului, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Legea energiei electrice nr. 13/2007,

precum și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr.

123/2012, care a abrogat Legea nr. 13/2007, nu stabilesc interdicția de a

construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci dispun doar

ca efectuarea construcțiilor să se facă cu avizul de amplasament

al operatorului de transport și sistem.

Prin urmare, Înalta Curte de

Casație și Justiție a apreciat că în mod nelegal și cu

încălcarea criteriilor cuprinse în corpul legii exproprierii,

instanța de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii care nu se

constituie într-o justă și echitabilă despăgubire în

accepțiunea normelor dreptului intern și convențional, de

natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel

general al colectivității.

Astfel, s-a stabilit ca instanța

de apel să dispună efectuarea unei noi expertize, de către o

comisie de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea

nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil

sau destinat construcțiilor, dacă existența zonelor de

protecție și a zonelor de siguranță afectează valoarea

reală a imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de

teren neafectate de obiectivul în discuție este obstrucționat sau

îngrădit și condițiile în care este posibilă exploatarea

terenului rămas, în funcție de destinația sa; în ipoteza în care

se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea

despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse

persoanelor fizice și juridice de legea energiei electrice referitoare la

edificarea construcțiilor.

Pe rolul Curții de Apel Oradea,

dosarul a fost reînregistrat la data de 25 iunie 2014, sub nr. x/111/2007*.

Prin Decizia nr. 375 din 26 aprilie

2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul formulat

de apelanții - pârâți C. și B. și cererea de aderare la

apel formulată de reclamanta J. - SA București, reprezentată

prin K. - SA - Sucursala de Transport Cluj, în reprezentarea Statului Român, în

contradictoriu cu intimații-intervenienți I., H., E., F., G. și

D. împotriva Sentinței civile nr. 628 din 20 septembrie 2007,

pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a constatat că imobilul reprezentând teren arabil

extravilan în suprafață de 636 mp, cu nr. cadastral nou (...) format

din nr. cadastral vechi (...) din 19 înscris în CF Oradea proprietatea

pârâților este afectat de construcția liniei electrice transeuropene

LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba - stâlp 7; s-a dispus exproprierea pentru

utilitate publică de interes național a acestui imobil în

suprafață de 636 mp, în loc de 50 mp, și s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 5088 euro în loc de 477 euro, sumă

plătibilă în lei la cursul oficial de schimb la data plății

efective.

A dispus intabularea dreptului de

proprietate al Statului Român în cartea funciară pentru suprafața de

636 mp aferentă imobilului mai sus-menționat cu titlul de

expropriere, în loc de 50 mp.

A admis cererile de intervenție

în interesul apelanților - pârâți C. și B., formulate de intervenienții

accesorii I., H., E., F., G. și D. și a menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat-o pe apelanta -

reclamantă J. - SA București, prin K. - SA - Sucursala de Transport

Cluj să plătească intimatei - interveniente I. suma de 1500 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, curtea de apel

a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat

exproprierea suprafeței de 50 mp teren arabil situat în extravilan, cu

număr cadastral nou (...) Oradea, format din număr cadastral vechi

(...) din 19 înscris în CF nedefinitiv Oradea, care este afectată de

construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba,

stâlp 7, fiind întrunite condițiile cerute de lege în vederea exproprierii

pentru utilitate publică de interes național declarată prin H.G.

nr. 1576/2005. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la 447 euro.

Ulterior intimata-reclamantă a

formulat cerere de aderare la apelul pârâților solicitând majorarea

suprafeței expropriate de la 50 la 60 m.p. și stabilirea cuantumului

despăgubirilor la 536,4 euro, întrucât s-a dovedit că suprafața

care se impune a fi expropriată este mai mare cu 10 mp.

Cu prilejul rejudecării,

instanța de apel a procedat la numirea unei comisii de 3 experți, în

condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru administrarea unei noi

probe cu expertiză cu obiectivele enunțate în decizia de casare,

respectiv: dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat

construcțiilor, dacă existența zonelor de protecție și

a zonelor de siguranță afectează valoarea reală a

imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de teren

neafectate de obiectiv este obstrucționat sau îngrădit și

condițiile în care este posibilă exploatarea terenului rămas în

funcție de destinația sa, cu mențiunea că, în ipoteza în

care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la

valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile

impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice

referitoare la edificarea construcțiilor.

A arătat curtea de apel că

în conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului, urmând ca, în condițiile art. 28 din același act

normativ, să se efectueze transferul dreptului de proprietate în

patrimoniul expropriatorului de îndată ce obligațiile sale din

hotărârea judecătorească au fost îndeplinite.

Lucrarea de expertiză cu

concluziile și semnăturile celor trei experți a conchis că

este vorba de un teren agricol arabil extravilan, că din punct de vedere

al utilizării terenului realizarea lucrărilor agricole este

limitată sub culoarul de trecere, că amplasamentul stâlpului nr. 7 se

deplasează de pe conturul numărului cadastral avizat pe un alt

amplasament, în arhiva digitală a OCPI Bihor nefiind operată

repoziționarea imobilului (...) Oradea.

Ulterior, prin răspunsul la

obiecțiuni experții au precizat că terenul care se impune a fi

expropriat are o suprafață de 636 mp, iar valoarea de piață

estimată pentru terenul extravilan este de 5088 euro, respectiv 8 euro/mp,

conform prețurilor tranzacționate pentru terenurile din zona

respectivă, informațiilor obținute de la societăți de

tranzacții imobiliare și informațiilor oferite de presă la

capitolul de oferte de vânzare imobile în care se regăsesc aceleași

anunțuri pe durata mai multor luni.

Comisia de experți a subliniat

că prețurile pentru tipurile de imobile situate în zone apropriate nu

diferă în mod semnificativ, că la data efectuării expertizei

piața proprietăților imobiliare este mai echilibrată,

oferta fiind consistentă, însă pe această piață s-a

înregistrat o scădere a prețurilor, suma solicitată de

pârâți fiind exagerată iar cea stabilită de reclamante

modică.

A subliniat instanța de apel că

a încuviințat mai multe obiecțiuni și precizări pe care

le-a comunicat experților, concluziile acestora rămânând pe fond

aceleași, iar o lucrare nouă de contraexpertiză nu a fost

solicitată de către părți. Ceea ce s-a solicitat însă

a fost o completare a raportului de expertiză efectuat în cauză în

sensul stabilirii valorii terenurilor expertizate raportat la Decizia nr. 380

din 26 mai 2015, pronunțată de Curtea Constituțională.

Deși, inițial, această

completare a fost încuviințată, instanța de apel a pus în

discuția părților necesitatea revenirii asupra

dispozițiilor privind completarea raportului de expertiză după

publicarea Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale, întrucât

prin această decizie s-a constatat neconstituționalitatea art. 22

alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportat de sintagma "la data întocmirii

raportului de expertiză" cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, însă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică nu este incidentă în cauză, deoarece

litigiul a fost înregistrat în anul 2007 sub imperiul Legii nr. 33/1994, iar

H.G. nr. 1576/2005, de expropriere, a fost emisă tot sub imperiul acestui

act normativ. Conform art. 26 din cuprinsul motivării Deciziei nr.

380/2015 a Curții Constituționale, exigența de

constituționalitate a fost respectată prin art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 incident în cauză, întrucât în baza acestui act normativ

se stabilește cuantumul despăgubirilor la un moment contemporan

transferului dreptului de proprietate prin efectuarea expertizei anterior

pronunțării hotărârii de expropriere. De altfel, în cazul Legii

nr. 33/1994, titularul acțiunii este expropriatorul Statul Român prin

instituțiile abilitate iar în cazul Legii nr. 255/2010 titularul

acțiunii este proprietarul terenului expropriat.

În ceea ce îi privește pe

apelanții-pârâți, susținerile acestora au fost găsite

întemeiate numai pentru despăgubirile de 5088 euro, aferente terenului de

sub stâlpul electric nr. 7 și culoarului de trecere, în condițiile în

care se expropriază doar o suprafață de 636 mp din terenul

acestora.

Legea energiei electrice nr. 13/2007,

în vigoare la data demarării procedurilor de expropriere, respectiv a

promovării litigiului, prevedea la art. 21 alin. (1) că va fi

expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea

capacității energetice, concluzia fiind aceea că legiuitorul a

avut în vedere doar terenul pe care ar putea funcționa capacitatea

energetică, respectiv pe care ar fi amplasați stâlpii și

stațiile, iar nu și terenurile traversate de liniile electrice

aeriene.

A reținut instanța de apel

că pentru protecția și funcționarea normală a acestor

capacități și a evitării punerii în pericol a persoanelor,

bunurilor și a mediului înconjurător, se instituie zone de

protecție și siguranță stabilindu-se un drept de servitute

legală conform art. 20 din actul normativ mai sus-menționat.

În acest sens, nu se poate reține

că restul terenului nu ar putea fi folosit potrivit destinației

actuale urmare instituirii unor zone de protecție și

siguranță care generează în favoarea statului doar un drept de

servitute legală sau că folosința ar fi fost îngreunată,

restricționată de acest aspect, proprietarul putând să

folosească terenul său să-l înstrăineze, să-l greveze

de sarcini etc. A acorda daune fără a fi justificat un prejudiciu

actual în acest sens contravine oricărei dispoziții legale în

materie. Terenul asupra căruia se instituie o servitute legală nu

este scos din circuitul civil, în dispozițiile legii speciale nu este

prevăzută interdicția de a construiri în zona de

siguranță a liniei electrice, fiind impus doar avizul de amplasament

al operatoriului de transport și sistem conform art. 39 lit. a) din lege,

respectiv analiza de risc întocmită de un proiectant atestat și

aprobat de titularul de licență prin avizul de amplasament, astfel

cum a reținut și Înalta Curte.

A arătat instanța de apel

că din probele administrate nu s-a putut reține prejudiciul invocat

de către apelanții-pârâți, acesta fiind viitor și nesigur.

De altfel, și Curtea Europeană

a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (ex. cauza Hellencher SA vs.

Austria) a conchis că exercitarea dreptului de servitute asupra

capacității energetice cu titlu gratuit pe durata existenței

acesteia, deși are ca efect lipsirea proprietarului de o parte a

veniturilor nu se traduce printr-o expropriere formală ci are ca scop un

control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine prevederilor art. 1 din

Protocolul adițional 1 la Convenție referitor la protecția

proprietății private; în același sens sunt și

considerentele Deciziei nr. 300/2007 a Curții Constituționale.

Așadar, construcția liniei

electrice reprezintă un interes general și nu justifică implicit

acordarea unor despăgubiri pentru o suprafață de teren mai mare

decât cea necesară stâlpului nr. 7, respectiv 636 mp, teren aferent

numărului cadastral (...) din 19 - proprietatea

apelanților-pârâți, suma de 5088 euro fiind în consens cu prevederile

legale mai sus-menționate.

Prin urmare, apreciind că, pentru

amplasarea capacității energetice - stâlpul 7 în vederea construirii

liniei electrice 400 KV Oradea - Bekescsaba, este necesară o

suprafață de teren de 636 mp din terenul apelanților-pârâți

astfel cum a rezultat din expertiza efectuată în al doilea ciclu procesual,

curtea de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor care se cuvin acestora

la 5088 euro.

Față de cele mai sus-expuse

în temeiul art. 51, art. 293 și art. 296 C. proc. civ. au fost admise

apelul principal al apelanților-pârâți, cererea de aderare la apel

formulată de reclamantă și cererile de intervenție în

interesul apelanților-pârâți, formulate de intervenienții

accesorii, a fost schimbată, în parte, sentința în ceea ce

privește suprafața imobilului expropriat și despăgubirile cuvenite

proprietarului, cuantumul despăgubirilor acordate și intabularea

dreptului Statului Român în cartea funciară pentru suprafața

acordată în apel, fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanta J. SA, pârâții C. și B. și intervenienții

D., E. și F.

I. Recurenta-reclamantă J. SA a

solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate

și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei

stabilite de instanța de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de

5088 euro; admiterea cererii de aderare la apel și exproprierea terenului

în suprafață de 60 mp cu nr. cadastral (...), conform

documentației cadastrale avizată de OCPI Bihor sub nr. 995 din 12

noiembrie 2007 și obligarea la plata sumei de 536,4 euro, cu titlu de

despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de

la data plații efective, precum și respingerea cererii de

intervenție accesorie formulată în interesul pârâților, de

intervenienții D., E., F., G., H. și I.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă a arătat că hotărârile

pronunțate, atât în apel, cât și în fond, sunt lipsite de temei legal

și au fost date cu aplicarea greșită a legii, deoarece atât

instanța de apel, cât și cea de fond au interpretat și aplicat

greșit dispozițiile art. 24 și 26 din Legea nr. 33/1994,

republicată, dispozițiile art. 16, art. 19 - 21 și art. 39 din

Legea energiei nr. 13/2007 și dispozițiile art. 12, art. 14 - 17,

art. 42 din Legea nr. 123/2012.

teren necesar a fi expropriată, care, în opinia instanței de apel,

este de 636 mp, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art.

21 din Legea energiei nr. 13/2007 (în vigoare la data introducerii cererii de

chemare în judecată) și art. 17 din Legea energiei și gazelor

naturale nr. 123/2012 (în vigoare la data formulării recursului), va fi

expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea

capacității energetice. Așadar, legea are în vedere numai

terenuri pe care ar putea funcționa capacități energetice care

urmează a fi înființate, cu referire doar la terenurile pe care ar fi

așezați stâlpii și stațiile, nu și terenurile care

sunt traversate de linii electrice aeriene. Cum fundația stâlpului are o

suprafață de 60 mp, aceasta este suprafața de teren care trebuie

expropriată.

De asemenea, art. 3 pct. 61 și 68

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 (respectiv art. 3 pct. 82

și 83 și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 123/2012) stabilesc că

zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente

capacităților energetice în care se instituie restricții și

interdicții în scopul funcționării normale și pentru

evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra

cărora se stabilește doar un drept de uz și de servitute

legală (așa cum prevăd art. 20 alin. (3) și art. 16 alin.

(2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007) și nu un drept de

proprietate. După instalarea capacității energetice,

pârâții beneficiază de toate atributele dreptului de proprietate, reclamanta

având drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune în caz de

retehnologizare și avarii.

Art. 16 și 19 din Legea energiei

electrice nr. 13/2007 (respectiv art. 12 și 14 din Legea nr. 123/2012)

reglementează exclusiv drepturile de uz și de servitute asupra

proprietăților - bunuri imobile afectate de capacitățile

energetice, drepturi care privesc unul dintre atributele dreptului de

proprietate. Această reglementare este în conformitate cu

dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată,

potrivit cărora conținutul și limitele exercitării

dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum și prevederile art.

1 paragraful 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

care recunoaște dreptul statelor de a reglementa, prin lege,

"folosința bunurilor conform interesului general".

Deși instanța de apel a

reținut dispozițiile sus-menționate, a dispus, în mod

nejustificat, exproprierea întregii parcele cu suprafața de 636 mp. Prin

urmare, au fost încălcate criteriile legale cuprinse în legea exproprierii

și în legea energiei electrice (dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994, precum și art. 16, art. 19 - 21 și art. 39 din Legea

energiei nr. 13/2007, respectiv art. 12, art. 14 - 17 și art. 42 din Legea

nr. 123/2012), în sensul că experții și instanțele au

stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv, care nu se constituie astfel

într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea

normelor dreptului intern și convențional și nu este de

natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel

general al colectivității.

A mai arătat

recurenta-reclamantă că instanța de apel nu a motivat de ce a

dispus exproprierea totală a parcelei cu suprafața de 636 mp, astfel

că, prin decizia atacata cu recurs, nu sunt respectate nici prevederile

art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 republicată, care dispun că:

"În cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei

părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere

instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu

situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă.

În caz contrar, va dispune exproprierea totală".

recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată

este lipsită de temei legal și din perspectiva valorii de

circulație stabilită de experți în sensul că în mod nelegal

instanța de apel a luat în considerare, în soluționarea cauzei,

raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a rejudecării

apelurilor, deoarece experții au utilizat anunțuri de publicitate

și nu prețuri efective de vânzare în operațiunea de stabilire a

valorii de piață a terenului.

Astfel, în "Răspunsul la

obiecțiuni", experții nu au precizat și nu au anexat

anunțurile din "presa locală" care au fost folosite la

întocmirea comparației din tabelul de la pag. 16 a raportului, astfel

că atât părțile cât și instanța sunt în

imposibilitatea de a verifica veridicitatea prețurilor prezentate.

În al doilea rând, experții au

luat în considerare "oferte în zona respectivă apărute în presa

locală sau propuse de agențiile de intermedieri imobiliare, pe baza

tranzacțiilor cu terenuri extravilane", însă, așa cum a

statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia

nr. 535/2011, criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de

expropriere sunt legale. Întrucât ele sunt prevăzute de dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, nerespectarea acestora pune în

discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia".

Prin urmare, legea impune ca, la

calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului

supus exproprierii, experții, precum și instanța să

țină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin

lege, în scopul cuantificării juste și echitabile a

despăgubirii), și anume: "prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele" și respectiv "daunele" aduse

proprietarului.

Sintagma "prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele", are semnificația de preț

plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de

vânzare-cumpărare privind terenurile de același fel din zonele locale

situate în aceeași unitate administrativ - teritorială.

Or, în speță, experții

s-au raportat la alte criterii decât cele legale. Astfel, din constatările

raportului de expertiză menționat, rezultă că experții

au folosit ca metodologie de calcul a valorii de circulație "metoda

comparației directe".

Însă, metodele de calcul folosite

în expertiză nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres

și neechivoc de norma aplicabilă și anume, prețul cu care

se vând în mod obișnuit asemenea terenuri în zona avută în

discuție. Ceea ce experții au analizat în cadrul metodelor folosite au

fost ofertele de vânzare și nu vânzări efective.

Principiul statuat de

jurisprudența europeană este acela că trebuie să existe un

just echilibru între exigențele interesului general și imperativele

apărării drepturilor fundamentale ale individului însă, având în

vedere faptul că pârâții pot să construiască în zona de

siguranță, în condițiile legii (drepturile de uz și de

servitute exercitându-se numai în caz de avarie, reparație,

retehnologizare etc., după instalarea capacității energetice

pârâții beneficiind de toate atributele dreptului lor de proprietate),

amplasarea liniei electrice nu va afecta potențialul agricol al terenului

iar radiațiile emise de linia electrică nu afectează

populația, animalele, atmosfera atingerea adusă dreptului de

proprietate al pârâților este minimă și despăgubirile stabilite

ar trebui să reflecte acest lucru.

Pentru toate aceste motive, recurenta

- reclamantă a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a

hotărârii atacate și, pe cale de consecință, exonerarea de

la plata sumei stabilite de instanța de apel cu titlu de despăgubiri

în cuantum de 5088 euro, respectiv admiterea cererii de aderare la apel,

să se dispună exproprierea terenului în suprafață de 60 mp

cu nr. cadastral (...), conform documentației cadastrale avizată de

OCPI Bihor sub nr. 995 din 12 noiembrie 2007, cu obligarea sa la plata sumei de

536,4 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial

de schimb euro/leu de la data plații efective, respingerea cererii de

intervenție accesorie formulată în interesul pârâților, de

intervenienții D., E., F., G., H. și I. și obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest

proces.

Recurenta-reclamantă a solicitat

și suspendarea executării hotărârii atacate până la

soluționarea recursului, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ.,

arătând, în esență, că punerea în executare a

hotărârii instanței de apel, înainte ca aceasta să devină

irevocabilă, ar putea cauza prejudicii în desfășurarea

activității sale de interes național.

II. Recurenții-pârâți C.

și B. au arătat, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., că

imobilul identificat cu nr. cadastral (...) Oradea, în suprafață

totală de 11.069 mp, este situat din anul 2007, în extravilanul

Municipiului Oradea, până în anul 2007 terenul fiind situat în

intravilanul comunei Cihei, județ Bihor. Acest teren este afectat de

stâlpul 7 a liniei electrice transeuropene LEA 400KV Oradea - Bekescsaba, motiv

pentru care a fost declanșată procedura de expropriere potrivit Legii

nr. 33/1994. Terenul a fost parcelat în 19 locuri de casă cu drum de acces

aferent și s-a procedat la notarea în cartea funciară a acestor

dezmembrări cu nr cadastrale noi de la (...)/1 la (...)/19.

O parte din aceste parcele au fost

vândute cu titlul de locuri de casă intervenienților accesorii,

înainte de a fi declanșată procedura exproprierii, moment la care

terenul era situat în intravilanul comunei Cihei, județul Bihor. În faza

procesuală de fond, în Dosarul nr. x/111/2007 al Tribunalului Bihor,

conform expertizelor efectuate s-a reținut că stâlpul 7 și

platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea

recurenților-pârâți, iar culoarul de trecere al stâlpului de

înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19.

Pe de altă parte, din concluziile

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Inspectoratul de

Stat în Construcții Bihor rezultă că, atât în zona de

protecție, cât și în zona de siguranță aferentă

capacității energetice, este interzisă amplasarea unor construcții

astfel că pe o bandă de 75 m lățime aferentă liniei

electrice este interzisă edificarea oricărei construcții, aspect

care rezultă și din faptul că, până în prezent, nu a fost

aprobată amplasarea vreunei construcții în ipoteze

asemănătoare.

Au susținut recurenții-pârâți

că suprafața afectată de liniile de înaltă tensiune, este

de 11.069 mp și nu 60 mp sau 636 mp, inclusiv prin faptul că s-a

schimbat regimul juridic al terenul din intravilan în extravilan, cu consecințe

asupra valorii de piață. Prin urmare, le-a fost cauzat un prejudiciu

cert, care reprezintă diferența dintre valoarea terenurilor afectate

de linia de înaltă tensiune ca și terenuri intravilane și

valoarea acestora ca terenuri extravilane.

Astfel, în raportul de expertiză

tehnică judiciară depus la dosar la data de 28 aprilie 2015, efectuat

de experții numiți de instanță, se arată că, din

cauza valorii tensiunii care circulă prin firele liniei de înaltă

tensiune, adică 400.000 Volți, se impun o serie de restricții

și interdicții privind accesul persoanelor și regimul

construcțiilor; această tensiune în linii nu afectează doar

suprafața de 50,60 mp sau 636 mp, cât a stabilit instanța pentru

expropriere, ci întreaga suprafață de teren.

Pe de altă parte, accesul spre

imobile este obstrucționat în totalitate, deoarece fundația stâlpului

7 al acestei linii transeuropene, ocupă singura cale de acces spre aceste

parcele.

Au mai susținut

recurenții-pârâți că, întrucât are o capacitate energetică

foarte mare, magistrala afectează grav sănătatea persoanelor

care petrec mult timp în vecinătatea acesteia, fiind practic imposibil

să edifici un imobil și să locuiești efectiv în el, mai

ales cu copii mici.

În acest sens este și

recomandarea 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului generat la

radiațiile câmpurilor electrice și magnetice generate de linia de

înaltă tensiune. Aceste recomandări sunt respectate de către

toate statele Uniunii Europene mai puțin de România; față de

cele argumente, recurenții-pârâți au considerat că parcelele de

teren nu mai pot fi folosite pentru edificarea de locuințe, cauzele

principale fiind: intensitatea capacității energetice a liniei de

înaltă tensiune (400.000 Volți), aspect care duce la afectarea

sănătății persoanelor ce ar locui în jurul acesteia,

și obstrucționarea totală a singurei căi de acces spre

proprietăți, prin amplasarea fundației stâlpului 7, de

susținere a liniei de înaltă tensiune, pe parcela (...)/11.

Or, amplasarea stâlpului 7 de

înaltă tensiune pe parcela cu numărul cadastral (...)/11, care

reprezintă drumul de acces, afectează toate parcelele din punct de

vedere al accesului la acestea (aspect reținut prin raportul de

expertiză în specialitatea topografie, depus la data de 25 mai 2010 în

dosarul Curții de Apel Oradea), și nu doar pe parcela (...)/19, cum

greșit a reținut instanța de apel.

În opinia

recurenților-pârâți, dobândirea dreptului de proprietate

publică, asupra imobilelor proprietate privată necesare

realizării acestei lucrări, se poate face numai prin expropriere

pentru cauză de utilitate publică, conform art. 7 lit. c) din Legea

nr. 213/1998, a întregului teren afectat precum și a terenului care devine

inutilizabil odată cu finalizarea acestei lucrări. În completarea

acestor prevederi sunt dispozițiile art. 21 alin. (1) și 2 din Legea

nr. 13/2007, care prevăd că se expropriază, pentru cauză de

utilitate publică, terenul necesar pentru înființarea și

funcționarea capacității energetice (deci nu numai terenul

afectat de fundația necesară construcției stâlpului care

susține liniile prin care se transmite energia electrică), precum

și art. 3 pct. 20 din Legea nr. 13/2007, actualizată, a energiei

electrice conform căruia: "culoarul de trecere a liniei electrice

înseamnă suprafața de teren situată de-a lungul liniei electrice

și a spațiului aerian de deasupra sa, în care se impun

restricții". Cu aceste prevederi se coroborează și

dispozițiile impuse prin Legea nr. 50/1991 și prin actele normative

conexe, care prevăd: 1) că suprafața totală a unei construcții

cuprinde nu numai suprafața fundației ci și suprafața

desfășurată, calculată prin proiecția pe sol a celui

mai exterior punct al construcției; 2) restricția de a construi pe

terenurile afectate de stâlpii de înaltă tensiune, din cauza

radiațiilor emise de acestea și 3) dimensiuni stas impuse de lege

drumul de acces la locuințe, blocat de talpa stâlpului 7.

Recurenții - pârâți au

criticat decizia și din perspectiva modului de determinare a

despăgubirilor arătând că, anterior rejudecării,

instanța de apel a stabilit o valoare aproape justă a terenului proprietatea

subsemnaților, determinând o valoare medie de circulație în suma de

24,8 euro/mp (rezultând astfel suma de 275.310 euro pentru întreaga

suprafață de teren de 11.069 mp), care ține cont și de

prevederile art. 1337 - 1351 C. civ., dispoziții care reglementează

răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.

Atât Constituția României, cât

și alin. (2) din art. 1 din Protocol 1 Convenției Europene a

Drepturilor Omului, prevăd că, pentru cauze de utilitate

publică, este admisă ingerința statului în dreptul de

proprietate al cetățenilor săi cu două condiții:

această ingerință să fie justificată de un interes

legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit. În

situația dedusă judecații, chiar dacă amplasarea liniei

electrice este, necontestabil, de utilitate publică, nu se poate impune

proprietarului o sarcină disproporționată constând în schimbarea

regimului proprietății sale, fără plata unei

despăgubiri echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate

pune în sarcină să suporte în întregime costul construirii liniei

electrice transeuropene din litigiu.

Astfel, au arătat

recurenții-pârâți că a li se impune să suporte în întregime

costurile schimbării regimului juridic al proprietății lor este

o ingerință disproporționată și nejustificată în

dreptul de proprietate, ingerință care impune să fie

indemnizați corespunzător.

În fapt, expropriatorul le

datorează nu doar contravaloarea suprafeței de 50 - 60 mp

afectată de stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea lor, ci și

despăgubiri rezultând din sporul de valoare pierdut ca urmare a

schimbării regimului juridic al terenului cu număr cadastral (...)

Oradea, în suprafață de 11.069 mp.

Raportarea instanței de apel la

decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hellencher s.a vs.

Austria, este lipsită de interes deoarece așa cum rezultă

și din expertizele efectuate în cauză, drumul de acces identificat

sub nr. top (...)/11, către parcelele care constituie locuri de casă,

este totalmente blocat de piciorul stâlpului reclamantei, astfel încât recurenții-pârâți

nu pot să își exercite toate atributele dreptului de proprietate, iar

radiațiile și zgomotul emise continuu de linia de înaltă

tensiune fac imposibilă construirea de imobile și traiul zilnic în zonă,

precum și creșterea culturilor agricole.

Printr-o altă critică s-a

arătat că instanța de apel a interpretat greșit art. 26 din

Decizia 380/2015 a Curții Constituționale, articol care prevede:

"Prin decizia menționată (paragrafele 23 - 25) Curtea a statuat

că stabilirea cuantumului despăgubirii este o măsură

conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului

de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic

ce se naște între expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment

ulterior stabilit aleatoriu. În consecință, în această

privință legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere, valoarea

bunului expropriat neputând fi alta decât cea stabilită la momentul

contemporan realizării dreptului.

Dacă în privința

exproprierii reglementate de legea generală această

exigență constituțională este pe deplin respectată

prin dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cuantumul

despăgubirilor fiind stabilit la un moment apropiat în timp, contemporan

transferului dreptului de proprietate, în privința legii speciale, în

speță fiind vorba de Legea nr. 198/2004, în forma anterioară

modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, aplicarea art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma "la data întocmirii raportului

de expertiză", generează o situație juridică ce se

abate de la o asemenea finalitate, în sensul că expertiza judiciară

dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan

realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior

care nu este cert. Rezultă că, determinându-se în acest fel cuantumul

despăgubirii, aceasta nu mai este "dreaptă" în sensul art.

44 alin. (3) din Constituție, cuantumul ei nefiind contemporan momentului

transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare

constituțională. Prin urmare, Curtea a admis excepția de

neconstituționalitate formulată și a reținut că la

calcularea cuantumului despăgubirilor solicitate potrivit art. 9 teza a

doua din Legea nr. 198/2004, în forma anterioară modificărilor aduse

prin Legea nr. 184/2008, experții și instanța de judecată

va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială, la

momentul transferului dreptului de p