ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6555/2012

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 240/C din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA București, în calitate de expropriator, în numele Statului Român, reprezentată de CNTEE - "T." SA - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâta P.L., s-a constatat că imobilul teren intravilan, în suprafață de 182 mp, cu nr. cadastral nou x1/2, dezmembrat din nr. cadastral x1, înscris în CF X2 Oradea, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 kV Oradea - Bekescsaba - stâlp 2. S-a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național, declarată prin H.G.

nr. 1576 din 8 decembrie 2005, a imobilului mai sus descris, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma totală de 25.000 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plății efective și care urmează a fi achitată pârâtei în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului mai sus descris, condiționat de plata integrală și prealabilă a despăgubirii către pârâtă, precum și intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în CF, cu titlu de expropriere. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.600 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele: Prin procesul verbal depus la dosar, încheiat de către Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice numită prin H.G.

nr. 715/2005, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și s-a propus Guvernului României ca lucrarea "LEA 400 kV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Stația 400 kV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 kV Oradea - Bekescsaba" să fie declarată de utilitate publică, de interes național, având ca expropriator Statul Român, prin Compania Națională de Transport a Energiei Electrice T. SA. Ulterior, prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes național "LEA 400 kV - Oradea-Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Stația 400 kV Oradea Sud.

Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba", iar, la art. 2, s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român, prin Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA București. Conform documentației depuse la dosar, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 33/1994, cuprinzând memoriul tehnic, planul de amplasament și delimitare, planul de încadrare în zonă și fișa corpului de proprietate, rezultă că o suprafață de teren de 182 mp, cu nr. cadastral x1, înscris în CF X2 Gepiu, este afectată de construcția liniei electrice transeuropene "LEA 400 kV - Oradea-Bekescsaba", stâlp 2. Din situația de carte funciară depusă la dosarul cauzei, rezultă că proprietar asupra nr. cad.

x1, teren intravilan, în suprafață de 1942 mp, este pârâta P.L. În raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 33/1994, s-a reținut că, în prezenta speță, reclamanta a notificat pârâta cu privire la propunerile de expropriere a suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 2, în suprafață de 182 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că aceasta nu a formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 33/1994. Întrucât părțile nu s-au învoit asupra despăgubirii, în cauză, s-a dispus, pentru stabilirea despăgubirilor, constituirea unei comisii de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat, imobilul cu nr. cad.

x1 Oradea este afectat, în totalitate, de zona de protecție și de siguranță a LEA de 400 kV și pe acest teren va fi amplasat stâlpul nr. 2 al rețelei proiectate cu suprafața de 182 mp Comisia a stabilit valoarea de circulație a unui mp pentru terenul în litigiu ca fiind de 70 euro/mp. În situația exproprierii totale s-a stabilit valoarea prejudiciului la 135.940 euro, iar, în cazul exproprierii parțiale, s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182 mp teren ca fiind de 12.740 euro. Având în vedere reducerea valorii terenului rămas de la teren intravilan construibil la teren agricol extravilan, a cărui valoare este de 5 euro/mp, prin completarea la expertiză s-a stabilit prejudiciul cauzat pârâtei ca fiind de 114.400 euro.

În speță, instanța, în raport de dispozițiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, potrivit cărora va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice, și că terenul afectat de fundația stâlpului 2 ocupă numai o suprafață de 182 mp din nr. cad. x1 Oradea, în suprafață totală de 1942 mp, a apreciat că este posibilă exproprierea parțială a imobilului, dispunând în consecință. În ceea ce privește valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren stabilită de experți și contestată de reclamantă, instanța a reținut ca această valoare este în concordanță cu valoarea indicată în tabelul centralizator cu valoarea de circulație a terenului intravilan și extravilan, situat în Municipiul Oradea, aferenta anului 2008, aflat la Camera Notarilor Publici.

Mai mult, deși a contestat valoarea stabilită de experți, reclamanta nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize în cauză. Față de cele de mai sus, instanța a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafață de 182 mp ca fiind de 12.740 euro, conform concluziilor raportului de expertiză. La stabilirea daunelor, pârâta a solicitat a se ține seama de faptul că, pe suprafața de teren rămasă în urma exproprierii, nu se mai pot efectua construcții, prin expropriere, aceasta devenind teren extravilan. Instanța a apreciat, ca neîntemeiate, susținerile pârâtei, susțineri împărtășite și de către comisia de experți, având în vedere prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007.

Astfel, deși în proiectul întocmit pentru obținerea autorizațiilor se prevede că, în culoarul de siguranță și protecție al liniei de 75 m lățime, nu se vor executa clădiri și nu se vor da autorizații de construcție, instanța a reținut că aceste documente au fost elaborate pe baza vechilor normative, abrogate.

În prezent, Legea nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem (art. 39). Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanta de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat și aprobată de către titularul de licență, prin avizul de amplasament (art. 31). În anexa 4 a aceluiași ordin se stabilește că distanța de siguranță dintre LEA de 400 kV față de orice parte a unei clădiri locuite este de 7 m. Așadar, prin exproprierea suprafeței de 182 mp, terenul rămas nu devine extravilan, acesta rămâne teren intravilan, pe care se poate construi, însă, cu anumite restricții.

Pentru pagubele ce se vor produce prin executarea lucrărilor, titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită, să degajeze terenul și să-l repună în situația anterioară, în cel mai scurt timp posibil. Aceste despăgubiri urmează a se acorda, însă, la efectuarea lucrărilor, în măsura prejudiciului ce se va produce prin acestea. Având în vedere că întregul teren proprietatea pârâtei este afectat de zona de protecție și de siguranță a LEA de 400 kV și că, în aceste zone, se instituie anumite restricții și interdicții, instanța a apreciat că, prin această împrejurare, i s-a adus proprietarului un prejudiciu. Ținând seama de cele de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, a stabilit despăgubirea cauzată proprietarului, ce se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la suma de 25.000 euro.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. Prin Decizia civilă nr. 162/2009-A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă P.L. împotriva sentinței civile sus-menționate, a fost schimbată, în parte, hotărârea atacată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 127.140 euro în loc de 25.000 euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Intimata reclamantă a fost obligată să plătească apelantei P.L. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "T." SA București.

Instanța de apel a considerat că imobilul cu nr. cadastral x1 Oradea este afectat în cvasitotalitate de amplasarea stâlpului 2 destinat construcției linii electrice transeuropene LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba, că, potrivit raportului de expertiză întocmit la 12 mai 2008, valoarea prejudiciului actual este de 127.140 euro, din care 12.740 euro valoarea prejudiciului pentru cei 182 mp expropriați și 114.400 euro pentru cei 1760 mp care, în cazul în care ar fi putut fi exploatați pentru construcții, ar fi avut o valoare de 70 euro/mp, dar care, în urma amplasării liniei electrice LEA 400KV, nu mai poate fi folosit decât eventual ca teren agricol, pierzând o valoare de 65 euro/mp. Au fost înlăturate apărările reclamantei, în sensul că, pe teren există un stâlp ce deservește altă linie electrică, de 110 KV, care aparține unei alte companii, întrucât acest stâlp va fi desființat.

Prin Decizia civilă nr. 4775 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei sus-menționate, s-a casat decizia și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la instanța de apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele: Sunt fondate criticile referitoare la stabilirea valorii despăgubirilor ce urmează a fi acordate pârâtei. În raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea valorii reale a terenului presupune, în primul rând, stabilirea regimului juridic al imobilului, respectiv dacă este teren arabil sau construcții, intravilan sau extravilan, dacă este afectat de sarcini sau servituți, etc. Or, o asemenea analiză nu a avut loc în cauză.

Reclamanta a susținut, prin cererea de chemare în judecată, că terenul este arabil extravilan, iar pârâta, prin întâmpinare, a susținut că terenul este intravilan. Din înscrisurile existente la dosar, respectiv extrasul de CF și adresa Camerei Notarilor Publici Oradea, rezultă că terenul în litigiu este teren intravilan, situat în zona a III-a municipiului Oradea. Cu toate acestea, nu a fost stabilit dacă imobilul supus exproprierii este arabil sau teren destinat construcțiilor, o asemenea examinare fiind cu atât mai necesară cu cât, potrivit extrasului de carte funciară, terenul ar fi fost dobândit de pârâtă în baza Legii nr. 18/1991. Stabilirea categoriei de teren (arabil sau construcții) prezintă importanță pentru cauză și determinat de faptul că pârâta a susținut că nu mai poate edifica hala industrială pe care o proiectase, iar instanța de apel a reținut că nu mai poate să-și exploateze proprietatea ca teren pentru construcții.

De asemenea, la stabilirea valorii despăgubirilor, nu s-a avut în vedere că, și la momentul declarării utilității publice în vederea exproprierii, terenul este afectat de sarcini și servituți. Astfel, este de necontestat că terenul în discuție este traversat și în prezent de o linie electrică LEA 110 KV, care presupune, de asemenea, zone de protecție și siguranță. Deși acest aspect a fost pus în discuție de reclamantă și deși experții au arătat că, la stabilirea valorii despăgubirilor, nu a fost avută în vederea linia electrică existentă, instanțele nu au dispus refacerea calculelor în funcție și de acest element. Sub acest aspect, ar fi fost important de știut, în ipoteza în care s-ar stabili că terenul este teren destinat construcțiilor, dacă edificarea halei industriale este posibilă în condițiile actualei afectațiuni a terenului, traversat de LEA 110 KV.

În al treilea rând, instanța de apel a reținut că vechea legislație și actuala reglementare în domeniul energiei electrice prevăd că nu se pot edifica construcții și clădiri în zona de siguranță și nici la o distanță mai mică de 7 m de o parte și de alta a zonei de siguranță, iar acest lucru reprezintă o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007. În zona de siguranță nu este interzis a se construi, dar efectuarea construcțiilor nu poate avea loc decât în condițiile în care există un aviz de amplasament al operatorului, iar acest aspect era un element care trebuia avut în vedere la stabilirea valorii despăgubirii ce i se cuvine pârâtei.

Neanalizarea aspectelor menționate duce la concluzia că instanța de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. La rejudecare, instanța va administra toate probele necesare, inclusiv proba cu expertiză efectuată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă existența liniei electrice 110 kV și a spațiilor de siguranță prezente afectează valoarea reală a imobilului și permite edificii cu regim special cum ar fi o hală industrială, precum și care este diferența dintre valoarea reală a terenului afectat de existența LEA 110 kV și valoarea reală a terenului afectat de existența LEA 400 KV.

De asemenea, în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren destinat construcțiilor, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice nr. 13/2007, respectiv de art. 39 și 46 din lege, referitoare la necesitatea edificării construcțiilor doar în baza unui aviz de amplasament. În rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 219 din 22 noiembrie 2011, a respins, ca nefondate, ambele apeluri. Din adresa nr. 124509 din 31 mai 2011 emisă de Primăria municipiului Oradea, rezultă că terenul cu numărul cadastral x1, al cărui proprietar este pârâta P.L., are categoria de folosință teren intravilan și figurează în intravilan de la aprobarea Planului Urbanistic General al municipiului Oradea, aprobat prin H.C.L.

nr. 142 din 21 decembrie 1995. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul cu număr cadastral x1 Oradea, în suprafață de 1942 mp, este afectat în totalitate de zona de protecția a LEA 400 KV, pe acest teren urmând a fi amplasat stâlpul nr. 2 al rețelei proiectate, cu suprafața de 182 mp. Comisia de experți a stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren ca fiind de 70 de euro, în situația exproprierii totale valoarea prejudiciului fiind de 135.940 euro, iar, în cazul exproprierii parțiale, s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182 mp teren la suma de 12.740 euro. Prin precizările la raportul de expertiză din 17 ianuarie 2008, experții au stabilit, având în vedere reducerea valorii terenului construibil la terenul agricol rămas după exproprierea suprafeței de 182 mp pentru LEA 400 KV, că valoarea terenului agricol este 5 euro, prejudiciul cauzat pârâtei fiind de 114.400 euro.

Este de menționat că, și la rejudecarea apelurilor, experții și-au menținut aceleași puncte de vedere cu privire la valorile terenului în litigiu și cu privire la prejudiciu, conform precizărilor la raportul de expertiză din 27 februarie 2011, iar, din tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone și raportul de expertiză privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor intravilane și extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011, rezultă că parcela de teren a pârâtei, situată pe strada Ciheiului nr. 159 este în zona 3, în care valoarea unui metru pătrat de teren actualmente este de 150 lei, iar valoarea terenului extravilan este de 10 lei/mp.

În raport de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în mod corect a considerat prima instanță că nu se impune exproprierea totală a terenului, așa cum a susținut pârâta, ci doar exproprierea suprafeței de 182 mp afectată de fundația stâlpului 2 LEA 400 kV cu plata despăgubirilor pentru pârâtă, reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat, în cuantum de 12.750 euro, precum și 12.750 euro - valoarea prejudiciului cauzat prin restricțiile impuse terenului rămas în urma exproprierii, restricții vizând amplasarea unor construcții fără avizul de amplasament al operatorului de transport și de sistem, conform art. 39 alin. (1) din Legea energiei electrice, sau dreptul de uz și servitute de trecere pentru executarea unor lucrări de retehnologizare sau asigurarea funcționării normale a capacității energetice.

Este evident că, în atare situație, suma de 25.000 euro, stabilită de instanță, cu titlu de despăgubiri, în favoarea pârâtei, pentru exproprierea suprafeței de 182 mp teren, este rezonabilă și echitabilă. Față de cele reținute, instanța de apel a considerat că nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantei, în sensul că despăgubirile acordate de prima instanță sunt exagerat de mari, suma propusă de aceasta, de 1.820 euro, fiind sub valoarea reală a terenului din zona respectivă; nefondate sunt și pretențiile pârâtei apelante, cu privire la plata întregii parcele de teren, în suprafață de 1942 mp, deși exproprierea vizează doar suprafața de 182 mp, necesară fundației pentru stâlpul LEA 400 KV.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA București și pârâta P.L. I. Reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA București a criticat decizia pentru următoarele motive: Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art. 19 - 20, art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007. - Valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren stabilită de experți și acceptată de instanțe, respectiv 70 euro/mp, nu este cea reală, fiind excesivă și artificială, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că, în prezent, această parcelă este traversată de o linie electrică de 110 KV, în gestiunea altei societăți, E. Oradea.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune, în primul rând, din "valoarea reală a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză", deci, trebuie să țină cont de situația reală a parcelei de teren, astfel cum este acesta afectat, în prezent, de linia de 110 kV Oradea - Vașcău, și nu de situația unui teren liber. Pentru parcela învecinată celei în litigiu, respectiv cea cu nr. cad. 6572, în raportul de expertiză judecătorească dispus într-o cauză similară s-a stabilit o valoare de circulație a unui metru pătrat de teren la 34 euro. Într-adevăr, această parcelă nu este situată la drum, dar valoarea de circulație a terenului cu nr. cad. x1 nu poate fi dublă față de valoarea terenului cu nr. cad.

6572. Deși instanța de apel reține că "din tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone și raportul de expertiză privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor intravilane și extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011, rezultă că parcela de teren a pârâtei, situată pe strada C. la numărul administrativ 159 este în zona 3, în care valoarea unui metru pătrat de teren actualmente este de 150 lei" (deci, 34 - 35 euro la un curs de 4,3 lei/euro), adică aceeași cu valoarea stabilită de experți pentru terenul învecinat, în mod nejustificat, nu ia în considerare această valoare, în schimb, menține valoarea și modul de calcul stabilit de instanța de fond. Prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a impus stabilirea diferenței dintre valoarea reală a terenului afectat de LEA 110 kV și valoarea reală a terenului afectat de LEA 400 KV, aspect de care instanța de apel nu a ținut seama.

- Referitor la prejudiciul stabilit de instanța de apel, prin expropriere, terenul rămas nu devine extravilan, ci rămâne teren intravilan, pe care se poate construi.

Terenul în cauză poate fi folosit ca orice alt teren, inclusiv în scopul de a construi, într-adevăr, cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem și pe baza unei analize de risc, dar o astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicție sau restricție, ci este chiar o măsură de protecție, atât pentru proprietarul în cauză, cât și pentru rețeaua electrică, "bun public de interes național". În afara fundației stâlpului în suprafață de 182 mp, care urmează a fi expropriată, asupra terenului adiacent liniei electrice de 400 KV, recurenta beneficiază doar de drepturile de uz și de servitute asupra terenurilor stabilite prin Legea energiei (art. 16 și 18). Aceste drepturi se exercită numai în caz de avarie, reparație, retehnologizare etc. și cu obligarea titularului licenței de a repara eventualele pagube produse, astfel că, după instalarea capacității energetice apelanta-pârâtă beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate.

Evaluarea experților și despăgubirile stabilite de instanțe determină un prejudiciu eventual și nu unul cert, prejudiciu ce nu poate fi cuantificat și stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză. Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 a exproprierii, se vor lua în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză și nu simple ipoteze viitoare. În concluzie, în lipsa existenței unor prejudicii cauzate proprietarului terenului, în condițiile și împrejurările indicate în mod expres de textele legale incidente, T. SA a fost obligată în mod nelegal și netemeinic atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, să plătească despăgubiri pentru existența drepturilor de uz și servitute asupra proprietății intimatei, deși nu a efectuat încă lucrări de tipul celor menționate în lege, care să-i afecteze terenul care nu face obiectul exproprierii.

Prin modul în care a stabilit prejudiciul, cu nesocotirea acestor prevederi legale, atât instanța de fond, cât și cea de apel, pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", ca și de art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a hotărârii atacate și, în consecință, obligarea sa doar la plata sumei de 1.820 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plații efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Pârâta P.L. a criticat decizia pentru următoarele motive: Hotărârea instanței de apel este dată cu incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, și a pronunțat decizia cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. 1. Fără nicio motivare în fapt și drept, Curtea, cu ocazia rejudecării apelului, s-a limitat să considere că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, nu se impune exproprierea totală a terenului, ci doar exproprierea suprafeței de 182 mp. Potrivit probelor de la dosar, rezultă că întreaga suprafață de teren este afectată prin instalarea stâlpului nr. 2 - 400 KV, LEA 400 KV, LEA 110 kV proiectate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.

Ca atare, întreaga suprafață a proprietății se găsește în interiorul zonei de protecție a liniei electrice proiectate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 39 și 46 din Legea nr. 13/2007, care interzic efectuarea construcțiilor de orice fel în zona de siguranță a instalațiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport sistem.

2. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, în mod greșit și fără nicio justificare, instanța de apel a considerat că suma de 25.000 euro este rezonabilă și echitabilă, deoarece terenul rămas după expropriere poate fi folosit, înstrăinat, donat sau ipotecat; prin expropriere, valoarea acestuia este diminuată, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, fapt recunoscut și de intimată în adresa depusă pentru termenul din 1 noiembrie 2011, în care se menționează o valoare de 70 - 80 euro/mp la cursul valutar din perioada anului 2008. 3. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, instanța de apel, de asemenea, fără nicio motivare în drept sau în fapt, a constatat că nu se justifică acordarea acestora, ignorând art. 38 din Legea nr. 33/1994, conform căruia toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de către expropriator.

Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării intimatei la plata sumei de 127.140 euro echivalent în lei, la data plății, cu titlul de despăgubiri, și la plata tuturor cheltuielilor de judecată. Ambele părți au depus întâmpinare la recursul declarat de partea adversă, solicitând, în esență, respingerea căii de atac. Analizând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt fondate pentru următoarele considerente: I. Susținerile recurentei reclamante privind încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește valoarea reală a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză sunt întemeiate, fiind întrunite cerințele motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". În primul rând, deși experții au menționat că, la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, au avut în vedere tranzacții încheiate pentru terenuri de același fel, nu au indicat, în cuprinsul raportului și nici al completărilor la raport, astfel de tranzacții și nici nu au atașat înscrisuri care să confirme cele afirmate.

În plus, cum corect a arătat și recurenta, deși a reținut, ca mijloc de probă, tabelul cu valorile terenurilor din municipiul Oradea, emis de Camera Notarilor Publici Oradea, în care valoarea unui mp de teren din zona în care se află terenul pârâtei este mult inferioară celei stabilite de experți și acordată prin sentința atacată, Curtea de Apel nu a motivat de ce a înlăturat această probă în evaluarea terenului. În absența fundamentării raportului de expertiză însușit de instanță pe tranzacții încheiate pentru imobile de același fel, criteriu prevăzut în art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate, sau, în lipsa încheierii unor asemenea tranzacții, pe alte mijloace de probă sau prin aplicarea altor criterii decât metoda comparației directe, dar argumentate de experți, reținând valoarea de 70 euro/mp, stabilită de aceștia, Curtea de Apel a procedat la încălcarea textului legal menționat.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a ținut seama de situația actuală a terenului, afectat de linia electrică de 110 kV, deși, cu ocazia rejudecării, a pus în vedere comisiei de experți inițiale să stabilească valoarea suprafeței afectată de această linie. De asemenea, a reținut că experții și-au menținut, prin completarea raportului de expertiză efectuată în rejudecarea apelului, valorile despăgubirilor propuse în dosarul primei instanțe, Curtea confirmând cuantumul despăgubirilor acordate prin sentință, respectiv suma de 25.000 euro, compusă din suma de 12.740 euro despăgubiri pentru suprafața de 182 mp expropriată (70 euro/mp) și diferența de 12.260 euro reprezentând daune aduse pârâtei pentru terenul neexpropriat, dar afectat de anumite restricții de construire.

Instanța nu a observat, însă, că experții au propus aceeași valoare (70 euro/mp pentru suprafața expropriată, de 182 mp) atât în raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond, când experții au recunoscut că, deși la data efectuării expertizei, LEA 110 kV exista pe teren, nu s-a ținut seama de aceasta, cât și prin completarea la raport efectuată în rejudecarea apelurilor, când s-a ținut seama de existența acestei linii electrice. Or, nu este posibil ca valoarea despăgubirilor să fie aceeași pentru circumstanțe diferite (teren afectat de LEA 110 kV, respectiv teren liber de servituți). În plus, cum în mod corect a menționat și recurenta, confirmând soluția primei instanțe în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, fără refacerea calculelor realizate de experți, Curtea a încălcat și decizia de casare a Înaltei Curți, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., ceea ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din același cod. Astfel, prin Decizia nr. 4775 din 29 septembrie 2010, instanța de recurs a stabilit, printre altele, să se refacă, de către experți, calculul despăgubirilor în funcție de existența liniei electrice de 110 kV, să se menționeze, în cazul în care terenul este destinat construcțiilor, dacă este posibilă edificarea unei hale industriale raportat la traversarea terenului de această linie electrică, investiție invocată de pârâtă în susținerea unui cuantum mai mare al despăgubirilor. De asemenea, instanța de recurs a menționat necesitatea verificării diferenței dintre valoarea terenului afectat de LEA 110 kV și valoarea terenului afectat de LEA 400 kV, instanța de apel ignorând dispozițiile obligatorii stabilite prin decizia de casare.

În plus, nu a stabilit destinația terenului, respectiv dacă este un teren destinat construcțiilor sau un teren arabil, cum a fost obligată prin aceeași hotărâre, sub toate aceste aspecte încălcând decizia sus-menționată. De asemenea, instanța de apel a confirmat soluția primei instanței și sub aspectul daunelor produse pârâtei prin expropriere, păstrând despăgubirile acordate cu acest titlu, în cuantum de 12.260 euro, fără să rezulte, însă, cum a ajuns la stabilirea acestei valori pentru suprafața rămasă în proprietatea pârâtei, în urma exproprierii, și ce valoare/mp sau ce criterii în modul de calcul a avut în vedere pentru reținerea acestei sume. Aprecierea caracterului echitabil și rezonabil al sumei de 25.000 euro despăgubiri totale acordate pârâtei nu reprezintă un argument legal în stabilirea despăgubirilor, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Valoarea terenului rămas în urma exproprierii, în proprietatea pârâtei, afectat de LEA 400, trebuie calculată în raport de cele stabilite prin aceeași decizie de casare, în sensul că, în cazul unui teren destinat construcțiilor, acestea pot fi edificate, dar cu respectarea dispozițiilor legale în materie, prevăzute de Legea energiei electrice, și anume cu obținerea avizelor organului de specialitate. Aceste restricții presupun o scădere a valorii terenului respectiv, dar nu se poate avea în vedere valoarea/mp stabilită de experți în rejudecare (aceeași din dosarul primei instanțe), și anume 65 euro/mp, deoarece, în rejudecarea apelurilor, experții și-au menținut punctul de vedere în calculul acestei valori, în sensul că terenul nu mai poate fi folosit pentru construcții, schimbându-și categoria în teren agricol.

Or, Înalta Curte a arătat, în cuprinsul primei decizii de casare, că o astfel de concluzie, împărtășită și de instanța de apel în primul ciclu procesual, reprezintă încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007. În consecință, valoarea de 65 euro/mp pentru terenul neexpropriat nu poate fi avută în vedere în calculul despăgubirilor, fiind necesar ca instanța de apel să ordone refacerea calcului despăgubirilor în cadrul unei noi expertize. De asemenea, în cadrul noii expertize, se va avea în vedere nu numai că terenul rămas, dacă este teren construibil, este afectat de anumite restricții, dar și prejudiciul cert creat pârâtei, nu cel eventual, raportat și la dispozițiile art. 16 și 18 din Legea nr. 13/2007, astfel cum în mod corect a arătat recurenta.

Cum prezenta instanță nu poate verifica respectarea și aplicarea dispozițiilor legale decât la o situație de fapt pe deplin stabilită, conform art. 314 C. proc. civ., și nici nu poate dispune în această fază procesuală efectuarea unui nou raport de expertiză, soluția nu poate fi decât cea de admitere a recursului, cu consecința casării deciziei Curții de Apel și de trimitere a cauzei, spre rejudecare, vătămarea produsă părții neputând fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) din cod. În concluzie, Curtea de Apel a procedat la greșita aplicare a legii și, totodată, la încălcarea dispozițiilor din hotărârea de casare, confirmând sentința atacată fără refacerea calculului despăgubirilor în condițiile sus-arătate, fiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 și 5 C. proc.

civ., ceea ce va determina admiterea recursului declarat de reclamantă. II.1. Susținerile recurentei pârâte privind exproprierea întregii suprafețe de teren aflată în proprietatea acesteia sunt neîntemeiate. Cum s-a stabilit și în prima decizie de casare, pe terenul rămas în urma exproprierii suprafeței de 182 mp necesară amplasării stâlpului 2 aferent LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba, în cazul în care este destinat construcțiilor, nu este interzisă edificarea unor construcții, ci aceasta este doar restricționată la obținerea anumitor avize, valoarea terenului urmând a fi stabilită în raport de prejudiciul cert creat pârâtei. Prin urmare, pârâta își poate păstra, pentru această suprafață, toate atributele dreptului de proprietate, așa cum, în mod corect, a considerat și instanța de apel, ceea ce înseamnă că nu se impune exproprierea întregii suprafețe aflată în proprietatea acesteia.

În mod similar, și dacă terenul ar avea categoria de folosință "arabil", pârâta își poate exercita aceste atribute (uzul, dreptul de a încasa venituri din exploatarea acestuia, dreptul de dispoziție), astfel încât, și în această ipoteză, nu se impune exproprierea întregii suprafețe de teren, Curtea procedând la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994. 2. Cât privește cuantumul despăgubirilor acordate, atât timp cât instanța de apel a confirmat soluția Tribunalului fără refacerea calculului despăgubirilor în condițiile arătate cu ocazia analizării recursului declarat de reclamantă, fără să aibă în vedere o valoare corectă atât referitor la suprafața efectiv expropriată, de 182 mp, cât și referitor la daunele efective produse pârâtei pentru terenul rămas în urma exproprierii și fără să arate în ce constau acestea din urmă, susținerile recurentei P. sunt corecte.

Urmează a se efectua o nouă expertiză, cu respectarea cerințelor impuse de prima decizie de casare și de cele stabilite în prezenta hotărâre, neputându-se considera că suma de 25.000 euro reprezintă cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite pârâtei. 3. Referitor la cheltuielile de judecată, în absența unei hotărâri irevocabile pronunțată pe fondul pretențiilor formulate de recurenta pârâtă, prezenta instanță nu poate stabili cheltuielile de judecată cuvenite acesteia în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Ca atare, cum, în urma admiterii recursurilor declarate în prezenta cauză, instanța de apel va fi reînvestită cu rejudecarea litigiului, această instanță va stabili și cheltuielile de judecată cuvenite părților în raport de soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei și de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., urmând să verifice și susținerile pârâtei privind aplicarea art. 38 din Legea nr. 33/1994. Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 5 și 9 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa decizia atacată și va trimite cauza, la aceeași curte de apel, spre rejudecare. Curtea de Apel va proceda la încuviințarea unei noi expertize, ținând seama de dispozițiile obligatorii ale ambelor decizii de casare astfel cum au fost expuse mai sus, urmând să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pârâtei în raport de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la data noului raport de expertiză, și, dacă este cazul, va proceda la completarea probatoriului cu orice mijloc de probă pe care îl consideră necesar pentru stabilirea corectă a despăgubirilor, va avea în vedere și solicitările părților privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursurile declarate de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA București, prin CNTEE "T." S.A., Sucursala de Transport Cluj, și de pârâta P.L. împotriva Deciziei nr. 219/2011-A din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN