ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6555/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6555/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 240/C din 19 iunie

2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis, în parte, acțiunea precizată,

formulată de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice

"T." SA București, în calitate de expropriator, în numele Statului

Român, reprezentată de CNTEE - "T." SA - Sucursala de Transport Cluj,

în contradictoriu cu pârâta P.L., s-a constatat că imobilul teren intravilan,

în suprafață de 182 mp, cu nr. cadastral nou x1/2, dezmembrat din nr. cadastral

x1, înscris în CF X2 Oradea, este afectat de construcția liniei electrice

transeuropene LEA 400 kV Oradea - Bekescsaba - stâlp 2.

S-a constatat că sunt

îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru

utilitate publică de interes național, declarată prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie

2005, a imobilului mai sus descris, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma

totală de 25.000 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb euro/leu de

la data plății efective și care urmează a fi achitată pârâtei în termen de 30

de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a dispus punerea în

posesie a reclamantei asupra imobilului mai sus descris, condiționat de plata

integrală și prealabilă a despăgubirii către pârâtă, precum și intabularea

dreptului de proprietate al Statului Român în CF, cu titlu de expropriere.

Reclamanta a fost

obligată să plătească pârâtei suma de 1.600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin procesul verbal

depus la dosar, încheiat de către Comisia pentru efectuarea cercetării

prealabile în vederea declarării utilității publice numită prin H.G. nr.

715/2005, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și s-a propus

Guvernului României ca lucrarea "LEA 400 kV - Oradea - Bekescsaba.

Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Stația 400 kV Oradea Sud.

Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 kV Oradea -

Bekescsaba" să fie declarată de utilitate publică, de interes național,

având ca expropriator Statul Român, prin Compania Națională de Transport a

Energiei Electrice T. SA.

Ulterior, prin H.G.

nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de

interes național "LEA 400 kV - Oradea-Bekescsaba. Montarea unei bobine de

compensare 100 MV Ar în Stația 400 kV Oradea Sud. Echipamente de

telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba", iar,

la art. 2, s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român, prin Compania

Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA București.

Conform documentației

depuse la dosar, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 33/1994, cuprinzând

memoriul tehnic, planul de amplasament și delimitare, planul de încadrare în

zonă și fișa corpului de proprietate, rezultă că o suprafață de teren de 182

mp, cu nr. cadastral x1, înscris în CF X2 Gepiu, este afectată de construcția

liniei electrice transeuropene "LEA 400 kV - Oradea-Bekescsaba",

stâlp 2.

Din situația de carte

funciară depusă la dosarul cauzei, rezultă că proprietar asupra nr. cad. x1,

teren intravilan, în suprafață de 1942 mp, este pârâta P.L.

În raport de

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 33/1994, s-a reținut că, în prezenta speță,

reclamanta a notificat pârâta cu privire la propunerile de expropriere a

suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 2, în suprafață de 182 mp, iar din

actele depuse la dosar rezultă că aceasta nu a formulat întâmpinarea prevăzută

la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 33/1994.

Întrucât părțile nu

s-au învoit asupra despăgubirii, în cauză, s-a dispus, pentru stabilirea

despăgubirilor, constituirea unei comisii de experți în condițiile art. 25 din

Legea nr. 33/1994.

Conform concluziilor

raportului de expertiză efectuat, imobilul cu nr. cad. x1 Oradea este afectat,

în totalitate, de zona de protecție și de siguranță a LEA de 400 kV și pe acest

teren va fi amplasat stâlpul nr. 2 al rețelei proiectate cu suprafața de 182 mp

Comisia a stabilit valoarea de circulație a unui mp pentru terenul în litigiu ca

fiind de 70 euro/mp.

În situația

exproprierii totale s-a stabilit valoarea prejudiciului la 135.940 euro, iar,

în cazul exproprierii parțiale, s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182

mp teren ca fiind de 12.740 euro.

Având în vedere

reducerea valorii terenului rămas de la teren intravilan construibil la teren

agricol extravilan, a cărui valoare este de 5 euro/mp, prin completarea la

expertiză s-a stabilit prejudiciul cauzat pârâtei ca fiind de 114.400 euro.

În speță, instanța,

în raport de dispozițiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, potrivit

cărora va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea

capacității energetice, și că terenul afectat de fundația stâlpului 2 ocupă

numai o suprafață de 182 mp din nr. cad. x1 Oradea, în suprafață totală de 1942

mp, a apreciat că este posibilă exproprierea parțială a imobilului, dispunând

în consecință.

În ceea ce privește

valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren stabilită de experți și

contestată de reclamantă, instanța a reținut ca această valoare este în

concordanță cu valoarea indicată în tabelul centralizator cu valoarea de

circulație a terenului intravilan și extravilan, situat în Municipiul Oradea,

aferenta anului 2008, aflat la Camera Notarilor Publici. Mai mult, deși a

contestat valoarea stabilită de experți, reclamanta nu a solicitat efectuarea

unei contraexpertize în cauză.

Față de cele de mai

sus, instanța a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafață de 182 mp

ca fiind de 12.740 euro, conform concluziilor raportului de expertiză.

La stabilirea

daunelor, pârâta a solicitat a se ține seama de faptul că, pe suprafața de

teren rămasă în urma exproprierii, nu se mai pot efectua construcții, prin

expropriere, aceasta devenind teren extravilan.

Instanța a apreciat,

ca neîntemeiate, susținerile pârâtei, susțineri împărtășite și de către comisia

de experți, având în vedere prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007.

Astfel, deși în

proiectul întocmit pentru obținerea autorizațiilor se prevede că, în culoarul de

siguranță și protecție al liniei de 75 m lățime, nu se vor executa clădiri și

nu se vor da autorizații de construcție, instanța a reținut că aceste documente

au fost elaborate pe baza vechilor normative, abrogate.

În prezent, Legea nr.

13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei

linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament

al operatorului de transport și sistem (art. 39).

Ordinul Autorității

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007 prevede că amplasarea

unor clădiri la o distanță mai mică decât distanta de siguranță reglementată

față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc,

întocmită de un proiectant atestat și aprobată de către titularul de licență,

prin avizul de amplasament (art. 31). În anexa 4 a aceluiași ordin se

stabilește că distanța de siguranță dintre LEA de 400 kV față de orice parte a

unei clădiri locuite este de 7 m.

Așadar, prin

exproprierea suprafeței de 182 mp, terenul rămas nu devine extravilan, acesta

rămâne teren intravilan, pe care se poate construi, însă, cu anumite

restricții.

Pentru pagubele ce se

vor produce prin executarea lucrărilor, titularul licenței este obligat să

plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită, să degajeze terenul și să-l

repună în situația anterioară, în cel mai scurt timp posibil. Aceste

despăgubiri urmează a se acorda, însă, la efectuarea lucrărilor, în măsura

prejudiciului ce se va produce prin acestea.

Având în vedere că

întregul teren proprietatea pârâtei este afectat de zona de protecție și de

siguranță a LEA de 400 kV și că, în aceste zone, se instituie anumite

restricții și interdicții, instanța a apreciat că, prin această împrejurare, i

s-a adus proprietarului un prejudiciu.

Ținând seama de cele

de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, a stabilit

despăgubirea cauzată proprietarului, ce se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la suma de 25.000 euro.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin Decizia civilă

nr. 162/2009-A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția civilă mixtă, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă P.L.

împotriva sentinței civile sus-menționate, a fost schimbată, în parte,

hotărârea atacată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma

totală de 127.140 euro în loc de 25.000 euro.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Intimata reclamantă a

fost obligată să plătească apelantei P.L. suma de 2500 lei, cheltuieli de

judecată.

A fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de apelanta Compania Națională de Transport al

Energiei Electrice "T." SA București.

Instanța de apel a

considerat că imobilul cu nr. cadastral x1 Oradea este afectat în

cvasitotalitate de amplasarea stâlpului 2 destinat construcției linii electrice

transeuropene LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba, că, potrivit raportului de

expertiză întocmit la 12 mai 2008, valoarea prejudiciului actual este de

127.140 euro, din care 12.740 euro valoarea prejudiciului pentru cei 182 mp

expropriați și 114.400 euro pentru cei 1760 mp care, în cazul în care ar fi

putut fi exploatați pentru construcții, ar fi avut o valoare de 70 euro/mp, dar

care, în urma amplasării liniei electrice LEA 400KV, nu mai poate fi folosit

decât eventual ca teren agricol, pierzând o valoare de 65 euro/mp. Au fost

înlăturate apărările reclamantei, în sensul că, pe teren există un stâlp ce

deservește altă linie electrică, de 110 KV, care aparține unei alte companii,

întrucât acest stâlp va fi desființat.

Prin Decizia civilă

nr. 4775 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei

sus-menționate, s-a casat decizia și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la

instanța de apel.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:

Sunt fondate

criticile referitoare la stabilirea valorii despăgubirilor ce urmează a fi

acordate pârâtei.

În raport de

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea valorii reale a

terenului presupune, în primul rând, stabilirea regimului juridic al

imobilului, respectiv dacă este teren arabil sau construcții, intravilan sau

extravilan, dacă este afectat de sarcini sau servituți, etc.

Or, o asemenea

analiză nu a avut loc în cauză.

Reclamanta a

susținut, prin cererea de chemare în judecată, că terenul este arabil

extravilan, iar pârâta, prin întâmpinare, a susținut că terenul este

intravilan.

Din înscrisurile

existente la dosar, respectiv extrasul de CF și adresa Camerei Notarilor

Publici Oradea, rezultă că terenul în litigiu este teren intravilan, situat în

zona a III-a municipiului Oradea. Cu toate acestea, nu a fost stabilit dacă

imobilul supus exproprierii este arabil sau teren destinat construcțiilor, o

asemenea examinare fiind cu atât mai necesară cu cât, potrivit extrasului de

carte funciară, terenul ar fi fost dobândit de pârâtă în baza Legii nr.

18/1991.

Stabilirea categoriei

de teren (arabil sau construcții) prezintă importanță pentru cauză și

determinat de faptul că pârâta a susținut că nu mai poate edifica hala

industrială pe care o proiectase, iar instanța de apel a reținut că nu mai

poate să-și exploateze proprietatea ca teren pentru construcții. De asemenea,

la stabilirea valorii despăgubirilor, nu s-a avut în vedere că, și la momentul

declarării utilității publice în vederea exproprierii, terenul este afectat de

sarcini și servituți. Astfel, este de necontestat că terenul în discuție este

traversat și în prezent de o linie electrică LEA 110 KV, care presupune, de

asemenea, zone de protecție și siguranță. Deși acest aspect a fost pus în

discuție de reclamantă și deși experții au arătat că, la stabilirea valorii

despăgubirilor, nu a fost avută în vederea linia electrică existentă,

instanțele nu au dispus refacerea calculelor în funcție și de acest element.

Sub acest aspect, ar

fi fost important de știut, în ipoteza în care s-ar stabili că terenul este

teren destinat construcțiilor, dacă edificarea halei industriale este posibilă

în condițiile actualei afectațiuni a terenului, traversat de LEA 110 KV.

În al treilea rând,

instanța de apel a reținut că vechea legislație și actuala reglementare în

domeniul energiei electrice prevăd că nu se pot edifica construcții și clădiri

în zona de siguranță și nici la o distanță mai mică de 7 m de o parte și de

alta a zonei de siguranță, iar acest lucru reprezintă o greșită aplicare a

legii, respectiv a art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 13/2007.

În zona de siguranță

nu este interzis a se construi, dar efectuarea construcțiilor nu poate avea loc

decât în condițiile în care există un aviz de amplasament al operatorului, iar

acest aspect era un element care trebuia avut în vedere la stabilirea valorii

despăgubirii ce i se cuvine pârâtei.

Neanalizarea

aspectelor menționate duce la concluzia că instanța de apel nu a stabilit pe

deplin împrejurările de fapt ale cauzei, ceea ce atrage incidența dispozițiilor

art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

La rejudecare,

instanța va administra toate probele necesare, inclusiv proba cu expertiză

efectuată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă

terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă

existența liniei electrice 110 kV și a spațiilor de siguranță prezente

afectează valoarea reală a imobilului și permite edificii cu regim special cum

ar fi o hală industrială, precum și care este diferența dintre valoarea reală a

terenului afectat de existența LEA 110 kV și valoarea reală a terenului afectat

de existența LEA 400 KV.

De asemenea, în

ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren destinat

construcțiilor, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și

interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice

nr. 13/2007, respectiv de art. 39 și 46 din lege, referitoare la necesitatea

edificării construcțiilor doar în baza unui aviz de amplasament.

În rejudecare, Curtea

de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 219 din 22 noiembrie 2011, a respins,

ca nefondate, ambele apeluri.

Din adresa nr. 124509

din 31 mai 2011 emisă de Primăria municipiului Oradea, rezultă că terenul cu

numărul cadastral x1, al cărui proprietar este pârâta P.L., are categoria de

folosință teren intravilan și figurează în intravilan de la aprobarea Planului

Urbanistic General al municipiului Oradea, aprobat prin H.C.L. nr. 142 din 21

decembrie 1995.

Conform concluziilor

raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul cu număr cadastral x1

Oradea, în suprafață de 1942 mp, este afectat în totalitate de zona de

protecția a LEA 400 KV, pe acest teren urmând a fi amplasat stâlpul nr. 2 al

rețelei proiectate, cu suprafața de 182 mp.

Comisia de experți a

stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren ca fiind de 70 de

euro, în situația exproprierii totale valoarea prejudiciului fiind de 135.940

euro, iar, în cazul exproprierii parțiale, s-a calculat valoarea prejudiciului

pentru 182 mp teren la suma de 12.740 euro.

Prin precizările la

raportul de expertiză din 17 ianuarie 2008, experții au stabilit, având în

vedere reducerea valorii terenului construibil la terenul agricol rămas după

exproprierea suprafeței de 182 mp pentru LEA 400 KV, că valoarea terenului

agricol este 5 euro, prejudiciul cauzat pârâtei fiind de 114.400 euro.

Este de menționat că,

și la rejudecarea apelurilor, experții și-au menținut aceleași puncte de vedere

cu privire la valorile terenului în litigiu și cu privire la prejudiciu,

conform precizărilor la raportul de expertiză din 27 februarie 2011, iar, din

tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone și raportul de expertiză

privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor intravilane și

extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011, rezultă că

parcela de teren a pârâtei, situată pe strada Ciheiului nr. 159 este în zona 3,

în care valoarea unui metru pătrat de teren actualmente este de 150 lei, iar

valoarea terenului extravilan este de 10 lei/mp.

În raport de art. 24

alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în mod corect a considerat prima instanță că

nu se impune exproprierea totală a terenului, așa cum a susținut pârâta, ci

doar exproprierea suprafeței de 182 mp afectată de fundația stâlpului 2 LEA 400

kV cu plata despăgubirilor pentru pârâtă, reprezentând valoarea de piață a terenului

expropriat, în cuantum de 12.750 euro, precum și 12.750 euro - valoarea

prejudiciului cauzat prin restricțiile impuse terenului rămas în urma

exproprierii, restricții vizând amplasarea unor construcții fără avizul de

amplasament al operatorului de transport și de sistem, conform art. 39 alin.

(1) din Legea energiei electrice, sau dreptul de uz și servitute de trecere

pentru executarea unor lucrări de retehnologizare sau asigurarea funcționării

normale a capacității energetice.

Este evident că, în

atare situație, suma de 25.000 euro, stabilită de instanță, cu titlu de

despăgubiri, în favoarea pârâtei, pentru exproprierea suprafeței de 182 mp

teren, este rezonabilă și echitabilă.

Față de cele

reținute, instanța de apel a considerat că nu sunt întemeiate nici susținerile

reclamantei, în sensul că despăgubirile acordate de prima instanță sunt

exagerat de mari, suma propusă de aceasta, de 1.820 euro, fiind sub valoarea

reală a terenului din zona respectivă; nefondate sunt și pretențiile pârâtei

apelante, cu privire la plata întregii parcele de teren, în suprafață de 1942

mp, deși exproprierea vizează doar suprafața de 182 mp, necesară fundației

pentru stâlpul LEA 400 KV.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transport a

Energiei Electrice "T." SA București și pârâta P.L.

I. Reclamanta

Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "T." SA

București a criticat decizia pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.).

Instanța a

interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

precum și art. 16, art. 19 - 20, art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.

- Valoarea de

circulație a unui metru pătrat de teren stabilită de experți și acceptată de

instanțe, respectiv 70 euro/mp, nu este cea reală, fiind excesivă și

artificială, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că, în prezent, această

parcelă este traversată de o linie electrică de 110 KV, în gestiunea altei

societăți, E. Oradea.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune, în primul rând, din "valoarea

reală a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză", deci,

trebuie să țină cont de situația reală a parcelei de teren, astfel cum este

acesta afectat, în prezent, de linia de 110 kV Oradea - Vașcău, și nu de

situația unui teren liber.

Pentru parcela

învecinată celei în litigiu, respectiv cea cu nr. cad. 6572, în raportul de

expertiză judecătorească dispus într-o cauză similară s-a stabilit o valoare de

circulație a unui metru pătrat de teren la 34 euro. Într-adevăr, această

parcelă nu este situată la drum, dar valoarea de circulație a terenului cu nr.

cad. x1 nu poate fi dublă față de valoarea terenului cu nr. cad. 6572.

Deși instanța de apel

reține că "din tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone și raportul

de expertiză privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor

intravilane și extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011,

rezultă că parcela de teren a pârâtei, situată pe strada C. la numărul

administrativ 159 este în zona 3, în care valoarea unui metru pătrat de teren

actualmente este de 150 lei" (deci, 34 - 35 euro la un curs de 4,3

lei/euro), adică aceeași cu valoarea stabilită de experți pentru terenul

învecinat, în mod nejustificat, nu ia în considerare această valoare, în

schimb, menține valoarea și modul de calcul stabilit de instanța de fond.

Prin decizia de

casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a impus stabilirea diferenței

dintre valoarea reală a terenului afectat de LEA 110 kV și valoarea reală a

terenului afectat de LEA 400 KV, aspect de care instanța de apel nu a ținut

seama.

- Referitor la

prejudiciul stabilit de instanța de apel, prin expropriere, terenul rămas nu

devine extravilan, ci rămâne teren intravilan, pe care se poate construi.

Terenul în cauză poate fi folosit ca orice alt teren, inclusiv în scopul de a

construi, într-adevăr, cu avizul de amplasament al operatorului de transport și

sistem și pe baza unei analize de risc, dar o astfel de măsură nu poate fi

considerată o interdicție sau restricție, ci este chiar o măsură de protecție,

atât pentru proprietarul în cauză, cât și pentru rețeaua electrică, "bun

public de interes național".

În afara fundației stâlpului

în suprafață de 182 mp, care urmează a fi expropriată, asupra terenului

adiacent liniei electrice de 400 KV, recurenta beneficiază doar de drepturile

de uz și de servitute asupra terenurilor stabilite prin Legea energiei (art. 16

și 18). Aceste drepturi se exercită numai în caz de avarie, reparație,

retehnologizare etc. și cu obligarea titularului licenței de a repara

eventualele pagube produse, astfel că, după instalarea capacității energetice

apelanta-pârâtă beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate.

Evaluarea experților

și despăgubirile stabilite de instanțe determină un prejudiciu eventual și nu

unul cert, prejudiciu ce nu poate fi cuantificat și stabilit cu certitudine la

momentul efectuării raportului de expertiză. Potrivit art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 a exproprierii, se vor lua în calcul ipotezele existente la

data întocmirii raportului de expertiză și nu simple ipoteze viitoare.

În concluzie, în

lipsa existenței unor prejudicii cauzate proprietarului terenului, în

condițiile și împrejurările indicate în mod expres de textele legale incidente,

T. SA a fost obligată în mod nelegal și netemeinic atât de instanța de fond,

cât și de cea de apel, să plătească despăgubiri pentru existența drepturilor de

uz și servitute asupra proprietății intimatei, deși nu a efectuat încă lucrări

de tipul celor menționate în lege, care să-i afecteze terenul care nu face

obiectul exproprierii.

Prin modul în care a

stabilit prejudiciul, cu nesocotirea acestor prevederi legale, atât instanța de

fond, cât și cea de apel, pleacă de la o premisă greșită, constând în

absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei,

făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție,

potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite

prin lege", ca și de art. 136 alin. (5), care consacră caracterul

inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice".

Recurenta reclamantă

a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a hotărârii atacate

și, în consecință, obligarea sa doar la plata sumei de 1.820 euro, cu titlu de

despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plații

efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Pârâta P.L. a

criticat decizia pentru următoarele motive:

Hotărârea instanței

de apel este dată cu incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., deoarece instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus

judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, și a pronunțat decizia cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

motivare în fapt și drept, Curtea, cu ocazia rejudecării apelului, s-a limitat

să considere că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că, potrivit art.

24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, nu se impune exproprierea totală a

terenului, ci doar exproprierea suprafeței de 182 mp. Potrivit probelor de la

dosar, rezultă că întreaga suprafață de teren este afectată prin instalarea

stâlpului nr. 2 - 400 KV, LEA 400 KV, LEA 110 kV proiectate, astfel cum rezultă

din raportul de expertiză. Ca atare, întreaga suprafață a proprietății se

găsește în interiorul zonei de protecție a liniei electrice proiectate, în

cauză fiind incidente dispozițiile art. 39 și 46 din Legea nr. 13/2007, care

interzic efectuarea construcțiilor de orice fel în zona de siguranță a

instalațiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport sistem.

privește cuantumul despăgubirilor acordate, în mod greșit și fără nicio

justificare, instanța de apel a considerat că suma de 25.000 euro este

rezonabilă și echitabilă, deoarece terenul rămas după expropriere poate fi

folosit, înstrăinat, donat sau ipotecat; prin expropriere, valoarea acestuia

este diminuată, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, fapt recunoscut

și de intimată în adresa depusă pentru termenul din 1 noiembrie 2011, în care

se menționează o valoare de 70 - 80 euro/mp la cursul valutar din perioada

anului 2008.

cheltuielile de judecată solicitate, instanța de apel, de asemenea, fără nicio

motivare în drept sau în fapt, a constatat că nu se justifică acordarea

acestora, ignorând art. 38 din Legea nr. 33/1994, conform căruia toate

cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și

retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de către

expropriator.

Recurenta pârâtă a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării

intimatei la plata sumei de 127.140 euro echivalent în lei, la data plății, cu

titlul de despăgubiri, și la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Ambele părți au depus

întâmpinare la recursul declarat de partea adversă, solicitând, în esență,

respingerea căii de atac.

Analizând decizia

civilă atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt

fondate pentru următoarele considerente:

I. Susținerile

recurentei reclamante privind încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994 în ceea ce privește valoarea reală a imobilului la data întocmirii

raportului de expertiză sunt întemeiate, fiind întrunite cerințele motivului de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform art. 26 din

Legea nr. 33/1994, "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

(2) La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

În primul rând, deși

experții au menționat că, la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul

expropriat, au avut în vedere tranzacții încheiate pentru terenuri de același

fel, nu au indicat, în cuprinsul raportului și nici al completărilor la raport,

astfel de tranzacții și nici nu au atașat înscrisuri care să confirme cele

afirmate. În plus, cum corect a arătat și recurenta, deși a reținut, ca mijloc

de probă, tabelul cu valorile terenurilor din municipiul Oradea, emis de Camera

Notarilor Publici Oradea, în care valoarea unui mp de teren din zona în care se

află terenul pârâtei este mult inferioară celei stabilite de experți și

acordată prin sentința atacată, Curtea de Apel nu a motivat de ce a înlăturat

această probă în evaluarea terenului.

În absența

fundamentării raportului de expertiză însușit de instanță pe tranzacții

încheiate pentru imobile de același fel, criteriu prevăzut în art. 26 din Legea

nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate,

sau, în lipsa încheierii unor asemenea tranzacții, pe alte mijloace de probă

sau prin aplicarea altor criterii decât metoda comparației directe, dar

argumentate de experți, reținând valoarea de 70 euro/mp, stabilită de aceștia,

Curtea de Apel a procedat la încălcarea textului legal menționat.

Pe de altă parte,

instanța de apel nu a ținut seama de situația actuală a terenului, afectat de

linia electrică de 110 kV, deși, cu ocazia rejudecării, a pus în vedere

comisiei de experți inițiale să stabilească valoarea suprafeței afectată de

această linie.

De asemenea, a

reținut că experții și-au menținut, prin completarea raportului de expertiză

efectuată în rejudecarea apelului, valorile despăgubirilor propuse în dosarul

primei instanțe, Curtea confirmând cuantumul despăgubirilor acordate prin

sentință, respectiv suma de 25.000 euro, compusă din suma de 12.740 euro

despăgubiri pentru suprafața de 182 mp expropriată (70 euro/mp) și diferența de

12.260 euro reprezentând daune aduse pârâtei pentru terenul neexpropriat, dar

afectat de anumite restricții de construire.

Instanța nu a

observat, însă, că experții au propus aceeași valoare (70 euro/mp pentru

suprafața expropriată, de 182 mp) atât în raportul de expertiză efectuat în

dosarul de fond, când experții au recunoscut că, deși la data efectuării

expertizei, LEA 110 kV exista pe teren, nu s-a ținut seama de aceasta, cât și

prin completarea la raport efectuată în rejudecarea apelurilor, când s-a ținut

seama de existența acestei linii electrice. Or, nu este posibil ca valoarea

despăgubirilor să fie aceeași pentru circumstanțe diferite (teren afectat de

LEA 110 kV, respectiv teren liber de servituți).

În plus, cum în mod

corect a menționat și recurenta, confirmând soluția primei instanțe în ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor acordate, fără refacerea calculelor realizate

de experți, Curtea a încălcat și decizia de casare a Înaltei Curți, obligatorie

potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce se circumscrie motivului

de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din același cod. Astfel, prin Decizia nr.

4775 din 29 septembrie 2010, instanța de recurs a stabilit, printre altele, să

se refacă, de către experți, calculul despăgubirilor în funcție de existența

liniei electrice de 110 kV, să se menționeze, în cazul în care terenul este

destinat construcțiilor, dacă este posibilă edificarea unei hale industriale

raportat la traversarea terenului de această linie electrică, investiție

invocată de pârâtă în susținerea unui cuantum mai mare al despăgubirilor. De asemenea,

instanța de recurs a menționat necesitatea verificării diferenței dintre

valoarea terenului afectat de LEA 110 kV și valoarea terenului afectat de LEA

400 kV, instanța de apel ignorând dispozițiile obligatorii stabilite prin

decizia de casare.

În plus, nu a

stabilit destinația terenului, respectiv dacă este un teren destinat

construcțiilor sau un teren arabil, cum a fost obligată prin aceeași hotărâre,

sub toate aceste aspecte încălcând decizia sus-menționată.

De asemenea, instanța

de apel a confirmat soluția primei instanței și sub aspectul daunelor produse

pârâtei prin expropriere, păstrând despăgubirile acordate cu acest titlu, în

cuantum de 12.260 euro, fără să rezulte, însă, cum a ajuns la stabilirea

acestei valori pentru suprafața rămasă în proprietatea pârâtei, în urma

exproprierii, și ce valoare/mp sau ce criterii în modul de calcul a avut în

vedere pentru reținerea acestei sume. Aprecierea caracterului echitabil și

rezonabil al sumei de 25.000 euro despăgubiri totale acordate pârâtei nu reprezintă

un argument legal în stabilirea despăgubirilor, în sensul art. 26 din Legea nr.

33/1994.

Valoarea terenului

rămas în urma exproprierii, în proprietatea pârâtei, afectat de LEA 400,

trebuie calculată în raport de cele stabilite prin aceeași decizie de casare,

în sensul că, în cazul unui teren destinat construcțiilor, acestea pot fi

edificate, dar cu respectarea dispozițiilor legale în materie, prevăzute de

Legea energiei electrice, și anume cu obținerea avizelor organului de

specialitate. Aceste restricții presupun o scădere a valorii terenului

respectiv, dar nu se poate avea în vedere valoarea/mp stabilită de experți în

rejudecare (aceeași din dosarul primei instanțe), și anume 65 euro/mp,

deoarece, în rejudecarea apelurilor, experții și-au menținut punctul de vedere

în calculul acestei valori, în sensul că terenul nu mai poate fi folosit pentru

construcții, schimbându-și categoria în teren agricol. Or, Înalta Curte a

arătat, în cuprinsul primei decizii de casare, că o astfel de concluzie,

împărtășită și de instanța de apel în primul ciclu procesual, reprezintă

încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 13/2007. În consecință, valoarea de 65 euro/mp pentru terenul

neexpropriat nu poate fi avută în vedere în calculul despăgubirilor, fiind

necesar ca instanța de apel să ordone refacerea calcului despăgubirilor în

cadrul unei noi expertize. De asemenea, în cadrul noii expertize, se va avea în

vedere nu numai că terenul rămas, dacă este teren construibil, este afectat de

anumite restricții, dar și prejudiciul cert creat pârâtei, nu cel eventual,

raportat și la dispozițiile art. 16 și 18 din Legea nr. 13/2007, astfel cum în

mod corect a arătat recurenta.

Cum prezenta instanță

nu poate verifica respectarea și aplicarea dispozițiilor legale decât la o

situație de fapt pe deplin stabilită, conform art. 314 C. proc. civ., și nici

nu poate dispune în această fază procesuală efectuarea unui nou raport de

expertiză, soluția nu poate fi decât cea de admitere a recursului, cu

consecința casării deciziei Curții de Apel și de trimitere a cauzei, spre

rejudecare, vătămarea produsă părții neputând fi înlăturată altfel decât prin

anularea hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) din cod.

În concluzie, Curtea

de Apel a procedat la greșita aplicare a legii și, totodată, la încălcarea

dispozițiilor din hotărârea de casare, confirmând sentința atacată fără

refacerea calculului despăgubirilor în condițiile sus-arătate, fiind întrunite

cerințele art. 304 pct. 9 și 5 C. proc. civ., ceea ce va determina admiterea

recursului declarat de reclamantă.

II.1. Susținerile

recurentei pârâte privind exproprierea întregii suprafețe de teren aflată în

proprietatea acesteia sunt neîntemeiate.

Cum s-a stabilit și

în prima decizie de casare, pe terenul rămas în urma exproprierii suprafeței de

182 mp necesară amplasării stâlpului 2 aferent LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba, în

cazul în care este destinat construcțiilor, nu este interzisă edificarea unor

construcții, ci aceasta este doar restricționată la obținerea anumitor avize,

valoarea terenului urmând a fi stabilită în raport de prejudiciul cert creat

pârâtei. Prin urmare, pârâta își poate păstra, pentru această suprafață, toate

atributele dreptului de proprietate, așa cum, în mod corect, a considerat și

instanța de apel, ceea ce înseamnă că nu se impune exproprierea întregii

suprafețe aflată în proprietatea acesteia.

În mod similar, și

dacă terenul ar avea categoria de folosință "arabil", pârâta își

poate exercita aceste atribute (uzul, dreptul de a încasa venituri din

exploatarea acestuia, dreptul de dispoziție), astfel încât, și în această

ipoteză, nu se impune exproprierea întregii suprafețe de teren, Curtea

procedând la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr.

33/1994.

cuantumul despăgubirilor acordate, atât timp cât instanța de apel a confirmat

soluția Tribunalului fără refacerea calculului despăgubirilor în condițiile

arătate cu ocazia analizării recursului declarat de reclamantă, fără să aibă în

vedere o valoare corectă atât referitor la suprafața efectiv expropriată, de

182 mp, cât și referitor la daunele efective produse pârâtei pentru terenul

rămas în urma exproprierii și fără să arate în ce constau acestea din urmă,

susținerile recurentei P. sunt corecte. Urmează a se efectua o nouă expertiză,

cu respectarea cerințelor impuse de prima decizie de casare și de cele

stabilite în prezenta hotărâre, neputându-se considera că suma de 25.000 euro

reprezintă cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite pârâtei.

cheltuielile de judecată, în absența unei hotărâri irevocabile pronunțată pe

fondul pretențiilor formulate de recurenta pârâtă, prezenta instanță nu poate

stabili cheltuielile de judecată cuvenite acesteia în raport de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.

Ca atare, cum, în

urma admiterii recursurilor declarate în prezenta cauză, instanța de apel va fi

reînvestită cu rejudecarea litigiului, această instanță va stabili și

cheltuielile de judecată cuvenite părților în raport de soluția ce se va

pronunța pe fondul cauzei și de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmând să

verifice și susținerile pârâtei privind aplicarea art. 38 din Legea nr.

33/1994.

Pentru toate aceste

motive, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 5 și 9 și

art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa

decizia atacată și va trimite cauza, la aceeași curte de apel, spre rejudecare.

Curtea de Apel va

proceda la încuviințarea unei noi expertize, ținând seama de dispozițiile obligatorii

ale ambelor decizii de casare astfel cum au fost expuse mai sus, urmând să

stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pârâtei în raport de art. 26 din

Legea nr. 33/1994, la data noului raport de expertiză, și, dacă este cazul, va

proceda la completarea probatoriului cu orice mijloc de probă pe care îl

consideră necesar pentru stabilirea corectă a despăgubirilor, va avea în vedere

și solicitările părților privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile

declarate de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice

"T." SA București, prin CNTEE "T." S.A., Sucursala de

Transport Cluj, și de pârâta P.L. împotriva Deciziei nr. 219/2011-A din 22

noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN