ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2019

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 240/C din 19.06.2008 Tribunalul Bihor, în Dosar nr. x/2006, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta E. SA București, în calitate de expropriator în numele Statului Român, reprezentată de E. SA - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. și în consecință:

A constatat că imobilul - teren intravilan în suprafață de 182 mp, cu nr. cadastral nou y, dezmembrat din nr. cadastral x, înscris în CF NDF 4521 Oradea, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba - stâlp 2.

A constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național, declarată prin H.G. nr. 1576/8.12.2005, a imobilului, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma totală de 25.000 euro, plătibilă în RON la cursul oficial de schimb euro/Leu de la data plății efective și care urmează a fi achitată pârâtei în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului, condiționată de plata integrală și prealabilă a despăgubirii către pârâtă, precum și intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în CF, cu titlu de expropriere.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal depus la dosar, încheiat de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice numită prin H.G. nr. 715/2005, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și s-a propus Guvernului României ca lucrarea "LEA 400 KV -Oradea- Békéscsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MVar în Stația 400 KV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 KV Oradea-Békéscsaba" să fie declarată de utilitate publică, de interes național, având ca expropriator Statul Român prin E. SA.

Ulterior, prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes național "LEA 400 KV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MVar în Stația 400 KV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 KV Oradea-Békéscsaba", iar la art. 2 s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român prin E. SA București.

Prin raportul de expertiză dispus de instanța de fond în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a reținut că imobilul cu nr. cad 6575 Oradea este afectat în totalitate de zona de protecție și de siguranță a LEA de 400 KV și pe acest teren va fi amplasat stâlpul nr. 2 al rețelei proiectate cu suprafața de 182 mp Comisia a stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren pentru terenul în litigiu ca fiind de 70 euro/mp

În situația exproprierii totale s-a stabilit valoarea prejudiciului la 135.940 euro, iar în cazul exproprierii parțiale s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182 mp teren ca fiind de 12.740 euro. Având în vedere reducerea valorii terenului rămas de la teren intravilan construibil la teren agricol extravilan a cărui valoare este de 5 euro/mp, prin completarea la expertiză s-a stabilit prejudiciul cauzat pârâtei ca fiind de 114.400 euro.

În aplicarea disp. art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 potrivit cărora va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice și că terenul afectat de fundația stâlpului 2 ocupă numai o suprafață de 182 mp din nr. cad. x Oradea în suprafață totală de 1942 mp, prima instanță a apreciat ca este posibilă exproprierea parțială a imobilului și a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafață de 182 mp ca fiind de 12.740 euro, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

La stabilirea daunelor potrivit disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994 pârâta a solicitat a se ține seama de faptul că pe suprafața de teren rămasă în urma exproprierii nu mai pot efectua construcții, prin expropriere aceasta devenind teren extravilan. Instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile pârâtei, constatând că, în prezent, Legea nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar de efectuare a construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem (art. 39).

S-a reținut totodată că Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat și aprobată de către titularul de licență prin avizul de amplasament (art. 31). În anexa 4 a la același ordin se stabilește că distanța de siguranța dintre LEA de 400 KV față de orice parte a unei clădiri locuite este de 7 m.

Așadar, prin exproprierea suprafeței de 182 mp, terenul rămas nu devine extravilan, acesta rămâne teren intravilan pe care se poate construi, însă cu anumite restricții.

Instanța de fond a reținut că pârâta poate în continuare să folosească acest teren, să dispună de el, să-l vândă, să-l lase moștenire, să-l doneze sau să-l ipotecheze, asupra acestuia fiind reglementat doar un drept de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării de capacități energetice și pentru asigurarea funcționarii normale a capacității energetice și dreptul de servitute de trecere, conform disp. 19 din Legea nr. 13/2007, iar pentru pagubele ce se vor produce prin executarea lucrărilor, titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită, să degajeze terenul și să-l repună în situația anterioară, în cel mai scurt timp posibil. Aceste despăgubiri urmează a se acorda, însă, la efectuarea lucrărilor, în măsura prejudiciului ce se va produce prin acestea.

Având în vedere că întregul teren proprietatea pârâtei este afectat de zona de protecție și de siguranță a LEA de 400 KV și că în aceste zone se instituie anumite restricții și interdicții, instanța de fond a apreciat că prin această împrejurare i s-a adus proprietarului un prejudiciu.

Ținând seama de cele de mai sus, tribunalul, potrivit disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, a stabilit despăgubirea, ce se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la suma de 25.000 euro.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta E. SA București, cât și pârâta A.

Apelanta E. a solicitat exonerarea de la plata sumei stabilite de instanță cu titlu de despăgubiri, urmând a fi obligată la plata sumei de 1.820 euro, cu titlu de despăgubiri.

Apelanta A., prin apelul declarat, a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 127.140 euro, având în vedere că restul suprafeței de teren ce rămâne în proprietatea sa îl reprezintă teren agricol cu valoare inferioară de 5 euro/mp

Prin Decizia civilă nr. 162/2009-A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul civil declarat de apelanta pârâtă, a fost schimbată în parte sentința civilă în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 127.140 euro în loc de 25.000 euro. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.

Prin Decizia civilă nr. 4775 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva Deciziei nr. 162/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de recurs a apreciat că nu a fost stabilit regimul juridic al imobilului, respectiv dacă este teren arabil sau construcții, intravilan sau extravilan, dacă este afectat de sarcini sau servituți etc.

Reclamanta a susținut prin cererea de chemare în judecată că terenul este arabil extravilan, iar pârâta, prin întâmpinare a susținut că terenul este intravilan.

Din înscrisurile existente la dosar, respectiv extrasul de CF și adresa Camerei Notarilor Publici Oradea, rezultă că terenul în litigiu este teren intravilan, situat în zona III a municipii Oradea.

Cu toate acestea, nu a fost stabilit dacă imobilul supus exproprierii este arabil sau teren destinat construcțiilor, o asemenea examinare fiind cu atât mai necesară cu cât, potrivit extrasului de carte funciară, terenul ar fi fost dobândit de pârâtă în baza Legii nr. 18/1991.

Stabilirea categoriei de teren (arabil sau construcții) prezintă importanță pentru cauză și datorită faptului că pârâta a susținut că nu mai poate edifica hala industrială pe care o proiectase, iar instanța de apel a reținut că pârâta nu mai poate să-și exploateze proprietatea ca teren pentru construcții.

De asemenea, la stabilirea valorii despăgubirilor, nu s-a avut în vedere că și la momentul declarării utilității publice în vederea exproprierii, terenul este afectat de sarcini și servituți, fiind traversat și în prezent de o linie electrică LEA 110 kV, care presupune, de asemenea, zone de protecție și siguranță.

Deși acest aspect a fost pus în discuție de reclamantă și deși experții au arătat că la stabilirea valorii despăgubirilor nu a fost avută în vedere linia electrică existentă, instanțele nu au dispus refacerea calculelor în funcție și de acest element.

Sub acest aspect, ar fi fost important de știut, în ipoteza în care s-ar stabili că terenul este teren destinat construcțiilor, dacă edificarea halei industriale este posibilă în condițiile actualei afectațiuni a terenului, traversat de LEA 110 kV.

În al treilea rând, instanța de apel a reținut că vechea legislație și actuala reglementare în domeniul energiei electrice prevăd că nu se pot înălța construcții și clădiri în zona de siguranță și nici la o distanță mai mică de 7 m de o parte și de alta a zonei de siguranță, iar acest lucru reprezintă o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007, potrivit cărora în zona de siguranță nu este interzis a se construi, dar efectuarea construcțiilor nu poate avea loc decât în condițiile în care există un aviz de amplasament al operatorului, iar acest aspect era un element care trebuia avut în vedere la stabilirea valorii despăgubirii.

Neanalizarea aspectelor menționate au dus la concluzia că instanța de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) din C. proc. civ.

La rejudecare, Înalta Curte a stabilit că instanța urmează să administreze toate probele necesare, inclusiv proba cu expertiză efectuată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă existența liniei electrice 110 kV și a spațiilor de siguranță prezente afectează valoarea reală a imobilului și permite edificii cu regim special cum ar fi o hală industrială, precum și care este diferența dintre valoarea reală a terenului afectat de existența LEA 110 kV și valoarea reală a terenului afectat de existența LEA 400 kV.

De asemenea, în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren destinat construcțiilor, la valoarea despăgubirilor s-a stabilit că se vor avea în vedere și interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice nr. 13/2007, respectiv de art. 39 și 46 din lege, referitoare la necesitatea edificării construcțiilor doar în baza unui aviz amplasament.

Prin Decizia civilă nr. 219/A din 22 noiembrie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2011, au fost respinse ca nefondate apelurile civile declarate de apelanta reclamantă și de către apelanta pârâtă A., împotriva Sentinței civile nr. 240 din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime.

Pentru se a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut că, din adresa din 31.05.2011 emisă de Primăria Municipiului Oradea, rezultă că terenul cu numărul cadastral x al cărui proprietar este pârâta A., are categoria de folosință teren intravilan și figurează în intravilan de la aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului Oradea, aprobat prin H.C.L. nr. 142 din 21.12.1995.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul cu număr cadastral x Oradea în suprafață de 1942 mp, este afectat în totalitate de zona de protecția a LEA 400 KV, pe acest teren urmând a fi amplasat stâlpul nr. 2 al rețelei proiectate cu suprafața de 182 mp

Comisia de experți a stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren ca fiind de 70 de euro, în situația exproprierii totale valoarea prejudiciului fiind de 135.940 euro, iar în cazul exproprierii parțiale s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182 mp teren la suma de 12740 euro.

Prin precizările la raportul de expertiză din 17.01.2008, experții au stabilit, având în vedere reducerea valorii terenului construibil la terenul agricol rămas după exproprierea suprafeței de 182 mp pentru LEA 400 KV, că valoarea terenului agricol este 5 euro/mp, prejudiciul cauzat astfel pârâtei fiind de 114.400 euro.

S-a mai reținut și că, la rejudecarea apelului, după casare, experții și-au menținut aceleași puncte de vedere cu privire la valorile terenului în litigiu și cu privire la prejudiciu, conform precizărilor la raportul de expertiză din 27.02.2011, iar din Tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone și Raportul de expertiză privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor intravilane și extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011, rezultă că parcela de teren a pârâtei situată pe strada x la numărul administrativ 159 este în zona 3, în care valoarea unui metru pătrat de teren actualmente este de 150 RON, iar valoarea terenului extravilan este de 10 RON/mp

Astfel, s-a apreciat că judicios instanța de fond, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, a constatat că nu se impune exproprierea totală a terenului așa cum a susținut pârâta, ci doar exproprierea suprafeței de 182 mp afectată de fundația stâlpului 2 LEA 400 KV cu plata despăgubirilor pentru pârâtă, reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat, în cuantum de 12750 euro precum și 12750 euro - valoarea prejudiciului cauzat prin restricțiile impuse terenului rămas în urma exproprierii, restricții vizând amplasarea unor construcții fără avizul de amplasament al operatorului de transport și de sistem, conform art. 39 alin. (1) din Legea energiei electrice sau dreptul de uz și servitute de trecere pentru executarea unor lucrări de retehnologizare sau asigurarea funcționării normale a capacității energetice.

În atare situație, s-a apreciat că suma de 25000 euro stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri în favoarea pârâtei pentru exproprierea suprafeței de 182 mp teren este rezonabilă, echitabilă având în vedere valoarea reală de circulație a imobilului la data efectuării expertizei, cât și prejudiciul cauzat acesteia datorită anumitor restricții sau interdicții vizând terenul rămas în proprietatea pârâtei după expropriere, teren de care însă poate dispune, poate să-l folosească, să-l înstrăineze, să-l doneze sau să-l ipotecheze.

Față de cele reținute instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantei în sensul că despăgubirile acordate de instanță sunt exagerat de mari, suma propusă de aceasta de 1.820 euro fiind sub valoarea reală a terenului din zona respectivă, dar la fel de nefondate s-au apreciat a fi și pretențiile pârâtei apelante cu privire la plata integrală a întregii parcele de teren în suprafață de 1942 mp, deși exproprierea vizează doar suprafața de 182 mp, necesară fundației pentru stâlpul LEA 400 KV.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâta A..

Prin Decizia civilă nr. 6555 din 29.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2011, au fost admise recursurile declarate de reclamanta și de pârâta A., împotriva Deciziei civile nr. 219/A din 22.11.2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, fiind casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pentru a pronunța în acest mod, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele aspecte:

Deși experții au menționat că, la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, au avut în vedere tranzacții încheiate pentru terenuri de același fel, nu au indicat, în cuprinsul raportului și nici al completărilor la raport, astfel de tranzacții și nici nu au atașat înscrisuri care să confirme cele afirmate. În plus, cum concret a arătat și recurenta, deși a reținut, ca mijloc de probă, tabelul cu valorile terenurilor din municipiul Oradea, emis de Camera Notarilor Publici Oradea, în care valoarea unui mp de teren în zona în care se află terenul pârâtei este mult inferioară celei stabilite de experți și acordată prin sentința atacată, Curtea de Apel nu a motivat de ce a înlăturat această probă în evaluarea terenului.

În absența fundamentării raportului de expertiză însușit de instanță pe tranzacții încheiate pentru imobile de același fel, criteriu prevăzut în art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate, sau în lipsa încheierii unor asemenea tranzacții, pe alte mijloace de probă sau prin aplicarea altor criterii decât metoda comparației directe, dar argumentate de experți, reținând valoarea de 70 euro/mp, stabilită de aceștia, Curtea de Apel a procedat la încălcarea textului legal menționat.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că instanța de apel nu a ținut seama de situația actuală a terenului, afectat de linia electrică de 110 KV, deși, cu ocazia rejudecării, a pus în vedere comisiei de experți inițiale să stabilească valoarea suprafeței afectată de această linie.

De asemenea, instanța de apel a reținut că experții și-au menținut, prin completarea raportului de expertiză efectuată în rejudecarea apelului, valorile despăgubirilor propuse în dosarul primei instanțe, Curtea confirmând cuantumul despăgubirilor acordate prin sentință, respectiv suma de 25.000 euro, compusă din suma de 12.740 euro, despăgubiri pentru suprafața de 182 mp expropriată (70 euro/mp) și diferența de 12.260 euro, reprezentând daune aduse pârâtei pentru terenul neexpropriat, dar afectat de anumite restricții de construire.

A mai reținut Înalta Curte că instanța nu a observat, însă, că experții au propus aceeași valoare (70 euro/mp pentru suprafața expropriată de 182 mp), atât în raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond, când experții au recunoscut că, deși la data efectuării expertizei, LEA 110 KV exista pe teren, nu s-a ținut seama de aceasta, cât și prin completarea la raportul efectuată în rejudecarea apelurilor, când s-a ținut seama de existența acestei linii electrice. Or, nu este posibil ca valoarea despăgubirilor să fie aceeași pentru circumstanțe diferite (teren afectat de LEA 110 KV, respectiv teren liber de servituți).

În plus, cum în mod corect a menționat și recurenta, confirmând soluția primei instanțe în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, fără refacerea celorlalte calcule realizate de experți, Curtea a încălcat și decizia de casare a Înaltei Curți, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din același cod.

Astfel, prin Decizia nr. 4775/29.09.2010, instanța de recurs a stabilit, printre altele, să se refacă, de către experți, calculul despăgubirilor în funcție de existența liniei electrice de 110 KV, să se menționeze, în cazul în care terenul este destinat construcțiilor, dacă este posibilă edificarea unei hale industriale raportat la traversarea terenului de această linie electrică, investiții invocate de pârâtă în susținerea unui cuantum mai mare al despăgubirilor. De asemenea, instanța de recurs a menționat necesitatea verificării diferenței dintre valoarea terenului afectat de LEA 110 KV și valoarea terenului afectat de LEA 400 KV, instanța de apel ignorând dispozițiile obligatorii stabilite prin decizia de casare.

În plus, nu a fost stabilită destinația terenului, respectiv dacă este un teren destinat construcțiilor sau un teren arabil, cum a fost obligată prin aceeași hotărâre, sub toate aceste aspecte fiind încălcată decizia sus-menționată.

Aprecierea caracterului echitabil și rezonabil al sumei de 25.000 euro despăgubiri totale acordate pârâtei nu reprezintă un argument legal în stabilirea despăgubirilor, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Înalta Curte a mai reținut că valoarea terenului rămas în urma exproprierii, în proprietatea pârâtei, afectat de LEA 400, trebuie calculată în raport de cele stabilite prin aceeași decizie de casare, în sensul că, în cazul unui teren destinat construcțiilor, acestea pot fi edificate, dar cu respectarea dispozițiilor legale în materie, prevăzute de Legea energiei electrice, și anume cu obținerea avizelor organului de specialitate. Aceste restricții presupun o scădere a valorii terenului respectiv, dar nu se poate avea în vedere valoarea/mp stabilită de experți în rejudecare (aceeași din dosarul primei instanțe), și anume 65 euro/mp. În rejudecarea apelurilor, experții și-au menținut punctul de vedere în calculul acestei valori, în sensul că terenul nu mai poate fi folosit pentru construcții, schimbându-și categoria în teren agricol. Or, Înalta Curte a arătat, în cuprinsul primei decizii de casare, că o astfel de concluzie, împărtășită și de instanța de apel în primul ciclu procesual, încalcă dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007. În consecință, valoarea de 65 euro/mp pentru terenul neexpropriat nu poate fi avută în vedere în calculul despăgubirilor, fiind necesar ca instanța de apel să ordone refacerea calculului despăgubirilor în cadrul unei noi expertize. De asemenea, în cadrul noii expertize, Înalta Curte a precizat că se va avea în vedere nu numai că terenul rămas, dacă este teren construibil, este afectat de anumite restricții, dar și prejudiciul cert creat pârâtei, nu cel eventual, raportat și la dispozițiile art. 16 și 18 din Legea nr. 13/2007, astfel cum în mod corect a arătat recurenta.

În continuare, Înalta Curte a mai reținut că susținerile recurentei pârâte privind exproprierea întregii suprafețe de teren aflată în proprietatea acesteia sunt neîntemeiate, în condițiile în care nu este interzisă edificarea unor construcții, ci aceasta este doar restricționată la obținerea anumitor avize, valoarea terenului urmând a fi stabilită în raport de prejudiciul cert creat pârâtei. Prin urmare, s-a reținut că pârâta își poate păstra, pentru această suprafață, toate atributele dreptului de proprietate.

În mod similar, și dacă terenul ar avea categoria de folosință -arabil, s-a reținut că pârâta își poate exercita aceste atribute (uzul, dreptul de a încasa venituri din exploatarea acestuia, dreptul de dispoziție), astfel încât în această ipoteză, nu se impune exproprierea întregii suprafețe de teren, Curtea procedând la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Cât privește cuantumul despăgubirilor acordate, Înalta Curte a reținut că atâta timp cât instanța de apel a confirmat soluția tribunalului fără refacerea calculului despăgubirilor în condițiile arătate cu ocazia analizării recursului declarat de reclamantă, susținerile recurentei A. sunt corecte, urmând a se efectua o nouă expertiză, cu respectarea cerințelor impuse de prima decizie de casare și de cele stabilite în cea din urmă decizie de casare, neputându-se considera că suma de 25.000 euro reprezintă cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite pârâtei.

Curtea de Apel urmează să procedeze la încuviințarea unei noi expertize, ținând seama de dispozițiile obligatorii ale ambelor decizii de casare, astfel cum au fost expuse, urmând să fie stabilită valoarea despăgubirilor cuvenite pârâtei în raport de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la data noului raport de expertiză, și, dacă va fi cazul, se va proceda la completarea probatoriului cu orice mijloc de probă pe care îl consideră necesar pentru stabilirea corectă a despăgubirilor.

Prin Decizia nr. 903-A din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a fost admis apelul pârâtei, schimbată în parte sentința apelată, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor la suma de 48.914 euro, în loc de 25.000 euro, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul reclamantei, ca nefondat.

A fost obligată apelanta reclamantă la 2.500 RON cheltuieli de judecată, în favoarea apelantei-pârâte, sumă ce reprezintă onorariu avocațial achitat în prima fază procesuală a apelului și onorariu expert achitat la instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății îl formează cererea reclamantei E. SA București de a se constata că imobilul reprezentând arabil extravilan, în suprafață de 182 mp, cu număr parcelă 6575, înscris în CF NDF nr. 4521 Oradea, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Békéscsaba-stâlp 2; de a se dispune exproprierea pentru utilitate publică de interes național a imobilului, cuantumul total al despăgubirii ridicându-se la suma de 1.820 euro, cu intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară.

Din raportul de contraexpertiză întocmit în rejudecare, în apel, de către experții B., C. și D., s-a stabilit că valoarea de piață a suprafeței de 182 mp, afectată de LEA 400, este de 27 euro/mp, experții arătând că existența liniei electrice LEA 110 diminuează valoarea de circulație a terenului cu 18 euro/mp, respectiv dacă terenul în cauză nu ar fi afectat de LEA 110, valoarea de piață ar fi 45 euro/mp.

Totodată, experții au arătat că existența liniei LEA 400 diminuează valoarea de circulație a diferenței de suprafață de 1.760 mp de la 27 euro/mp la 2 euro/mp, așa încât s-a stabilit valoarea totală a acestei suprafețe la suma de 44.000 euro, reprezentând valoarea diminuată.

Legat de destinația terenului, se reține în cuprinsul raportului faptul că acesta are categoria de folosință intravilan - destinat construcțiilor, conform certificatului de urbanism nr. x/16.02.2011, cu certificat de nomenclatură stradală - str. x.

Experții arată apoi faptul că existența liniei LEA 110 permite executarea de construcții cu regim special, cum ar fi o hală industrială, iar prin construirea liniei electrice LEA 400 KV nu se mai pot edifica construcții.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții au ținut seama de prețul cu care se vând imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială, raportându-se în acest sens la mai multe contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri în zona ce face obiectul cauzei, cum ar fi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 02.11.2007; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 06.06.2007; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 07.11.2008; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29.08.2008.

Este adevărat că aceste contracte datează din perioada 2007 - 2008, însă potrivit celor menționate de experți în completarea la raportul de contraexpertiză, prețul pentru un teren intravilan, cu toate utilitățile urbanistice, cum este cel în cauză, din perioada 2007 - 2008, este similar cu prețul din perioada 2018, când s-a întocmit raportul de contraexpertiză, și care coincide cu momentul exproprierii.

Cât privește criticile apelantei pârâte legate de interdicția de construire, urmare a traversării terenului de linia electrică LEA 400 se constată că, această chestiune a fost tranșată prin decizia de casare nr. 4775/29.09.2010, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care reține că potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, în zona de siguranță nu este interzis a se construi, dar efectuarea construcțiilor nu poate avea loc decât în condițiile în care există un aviz de amplasament al operatorului.

Astfel, deși potrivit statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe terenul rămas în proprietatea pârâtei se poate construi, nu se poate nega faptul că prejudiciul suferit de aceasta este unul cert, constând în deprecierea valorică evidentă a suprafeței rămase, care reprezintă la acest moment, un teren mai puțin atractiv, construibil în condiții restrictive, ceea ce determină o scădere de valoare considerabilă.

Considerând că prejudiciul suferit de pârâtă este evident, instanța și-a însușit valoarea de piață a suprafeței de 182 mp (4.914 euro), precum și valoarea depreciată a diferenței de suprafață de 1.760 mp (44.000 euro), în total 48.914 euro, astfel cum a fost stabilită prin raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de experții B., C. și D.

În interiorul termenului de pronunțare, pârâta-apelantă A. a depus la dosar procesul-verbal nr. x din 05.09.2018 al E. SA București prin Sucursala de Transport Cluj - Comisia de verificare a Dreptului de Proprietate sau a Altor Drepturi Reale și Acordarea Despăgubirilor, din care rezultă că s-a emis decizia de expropriere nr. 172/14.08.2018 pentru suprafața de 182 mp, ce face obiectul cauzei, însă s-a apreciat că emiterea deciziei de expropriere nu influențează soluția ce urmează a se pronunța în cauză, de vreme ce în cadrul prezentului litigiu se discută și aspecte legate de cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâtei pentru imobilul expropriat, emiterea deciziei de expropriere fiind o chestiune de natură a influența executarea prezentei hotărâri, sub aspectul dispoziției de expropriere.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând obligarea sa doar la plata sumei de 17.017 RON, așa cum a fost stabilit prin Procesul-verbal nr. x/05.09.2018 și Hotărârea nr. 42/05.09.2018, ambele emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale și acordarea despăgubirilor.

Recurenta susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.) și că, prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) (art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.).

În esență, se arată că atât instanța de apel, cât și cea de fond au interpretat și aplicat greșit art. 26 din Legea nr. 33/1994 și au nesocotit prevederile art. 315 vechiul C. proc. civ., încălcând dispozițiile obligatorii stabilite prin Deciziile de casare 6555/2012 și 4775/2010.

Astfel, prin decizia de casare nr. 6555/29.12.2012, Înalta Curte a impus stabilirea diferenței dintre valoarea reală a terenului afectat de LEA 110 kV și valoarea reală a terenului afectat de LEA 400 kV, cu referire la restricțiile de construire impuse terenului rămas în urma exproprierii, însă instanța de apel nu a ținut cont de acest aspect.

Raportul de contraexpertiză întocmit în rejudecare, în apel, de către experții B.. C. și D. este unul sumar și nefondat.

Deși se depun contracte de vânzare-cumpărare încheiate la notar, experții nu prezintă modul de calcul al valorilor de circulație stabilite de către aceștia. Nu rezultă din niciun document modul în care se ajunge la prețul de 27 euro/mp sau la cel de 2 euro/mp Tranzacțiile încheiate la notar și anexate răspunsului la obiecțiuni nu sunt credibile, date fiind diferențele nejustificat de mari între prețurile de vânzare (17 euro/mp - 43/45 euro mp - 100 euro/mp). Experții trebuiau să ia în considerare, la stabilirea valorii de piață a terenului, prețuri efective de vânzare, la o dată apropiată de data realizării raportului de expertiză și nu prețuri din contracte încheiate în urmă cu 10 - 11 ani.

La primul obiectiv, la care trebuiau să stabilească valoarea reală actuală a suprafeței de 182 mp afectată de construcția liniei electrice LEA 110 kV, experții nu au răspuns. Deși la ultimul obiectiv experții au precizat faptul că valoarea de piață a terenului ocupat de stâlpul 110 kV existent este de 2 euro/mp, au stabilit că valoarea terenului ce va fi ocupat este de 27 euro/mp ceea ce reprezintă o contradicție, un teren ce va fi ocupat în continuare de o capacitate energetică neavând cum să-și schimbe valoarea. De asemenea, experții au stabilit că "LEA de 110 existentă diminuează valoarea de circulație a terenului cu 18 euro/mp" de la pretinsa valoare de piață de "45 euro/mp", pentru același teren stabilind că valoarea de piață a terenului după montarea noilor LEA 110 kV și a LEA 400 kV este de 2 euro/mp, rezultând astfel că experții au determinat o diminuare de valoare de 43 euro/mp

Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere și anume: "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" și respectiv "daunele" aduse proprietarului, sunt legale, întrucât ele sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, iar nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Prin cea de a doua decizie de casare din prezentul dosar (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6555/29.10.2012), curtea supremă a statuat că unul dintre motivele pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare a fost și acela că experții nu au indicat, în cuprinsul raportului și al completărilor la raport, tranzacții cu terenuri, realizate la o dată apropiată datei realizării raportului de expertiză. Experții numiți în prezent preiau aceeași valoare, de 27 euro/mp, valoare contestată și în trecut. În lipsa datelor din raportul de expertiză se poate, eventual, intui că această valoare redusă se datorează concepției experților cum că pe terenul respectiv, după amplasarea LEA 400, nu s-ar mai putea construi cele două proiecte de hale industriale pe care pârâta le-a prezentat în cursul dezbaterilor din acest dosar, respectiv: Hala industrială cu trei nivele, având dimensiunile la sol de 42 m lungime și 22 m lățime - evocată prima dată la termenul din 26.02.2009 în fața Curții de Apel Oradea, cu ocazia judecării primului apel, respectiv Hală de producție industrială P+2E, în suprafață de 767,36 mp - evocată la termenul din data de 01.11.2011 în fața Curții de Apel Oradea, cu ocazia rejudecării cauzei în apel.

În realitate, susține recurenta, cele două hale industriale nu se puteau realiza nici la acest moment din cauza liniei electrice de 110 kV existentă pe terenul pârâtei, deci fără a lua în calcul linia electrică de 400 kV sau devierea liniei de 110 kV, și aflată în gestiunea SC F. și nu a E. SA. Susține că nu i se pot imputa prejudicii pe care nu le-a creat: amplasarea liniei existente de 110 kV (aflată în gestiunea altei societăți) pe terenul pârâtei nu poate atrage obligarea sa la plata de despăgubiri.

Prin modul în care a fost întocmit raportul de contraexpertiză s-a ajuns la aceleași concluzii și au fost folosite aceleași metode care au determinat, în trecut, casarea deciziei pronunțate în apel în primul ciclu procesual și înlocuirea comisiei de experți, instanța de apel ignorând dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile de casare anterioare.

Pentru aceste motive, afirmațiile experților mai sus enumerate nu puteau fi luate în considerare de instanța de apel, deoarece sunt neîntemeiate, nu au un suport normativ și nu răspund în totalitate obiectivelor și îndrumărilor stabilite atât de instanța de apel, cât și prin deciziile de casare ale curții supreme.

Referindu-se la chestiunea schimbării categoriei de folosință a terenului din teren pentru construcții în teren arabil, aceeași curte supremă, în decizia de casare, a statuat că o astfel de concluzie reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007.

În ceea ce privește zona de protecție și de siguranță a unei linii electrice, în jurisprudența instanțelor de judecată, în situația unor pretenții similare (pentru construirea aceleiași linii electrice), s-a apreciat că nu se pot acorda daune pentru existența acesteia.

Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, trebuie să fie cert și să nu fi fost încă reparat. Așa cum corect a reținut instanța de fond, prin exproprierea suprafeței de 182 mp, terenul rămas nu devine extravilan, ci acesta rămâne teren intravilan pe care se poate construi, cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem și pe baza unei analize de risc, dar o astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicție sau restricție, ci este chiar o măsură de protecție, atât pentru proprietarul în cauză, cât și pentru rețeaua electrică, "bun public de interes național'".

În afara fundației stâlpului în suprafață de 182 mp care urmează a fi expropriată, asupra terenului adiacent liniei electrice de 400 kV recurenta susține că beneficiază doar de drepturile de uz și de servitute asupra terenurilor stabilite prin Legea energiei (art. 16 și 18). Aceste drepturi se exercită numai în caz de avarie, reparație, retehnologizare etc. și cu obligarea titularului licenței de a repara eventualele pagube produse, astfel că, după instalarea capacității energetice, apelanta-pârâtă beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea Deciziile nr. 167/2004, nr. 163/2007, respectiv nr. 300/2007).

Evaluarea și despăgubirile propuse de experți și acceptate de Curtea de Apel Oradea, determină un prejudiciu eventual și nu unul cert, prejudiciu ce nu poate fi cuantificat și stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză. În concluzie, în lipsa existenței unor prejudicii cauzate proprietarului terenului, E. SA a fost obligată în mod nelegal și netemeinic atât de instanța de fond, cât și de cea de apel să plătească despăgubiri pentru existența drepturilor de uz și servitute asupra proprietății intimatului, deși nu a efectuat încă lucrări de tipul celor menționate în lege care să-i afecteze restul terenului, care nu face obiectul exproprierii.

E. SA, în calitate de expropriator, este o companie națională, ce desfășoară, ca activitate principală, transportul energiei electrice, iar despăgubirile impuse într-un cuantum excesiv și nereal reprezintă costuri care se vor regăsi în tariful de transport al energiei electrice, suportat de fiecare consumator.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Sub un prim aspect, recurenta impută instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nesocotirea dispozițiilor obligatorii cuprinse în deciziile de casare anterioare prin care Înalta Curte a impus să se stabilească diferența dintre valoarea reală a terenului afectat de LEA 110 KV și valoarea reală a terenului afectat de LEA 400 KV, ținându-se seama de restricțiile impuse terenului rămas în urma exproprierii, referitoare la amplasarea unor construcții numai cu avizul operatorului și să se verifice respectarea criteriilor de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, respectiv "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" și "daunele" aduse proprietarului.

De asemenea, recurenta pârâtă critică, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind cuantificarea valorii despăgubirilor acordate atât pentru terenul efectiv expropriat, cât și pentru diminuarea valorii de întrebuințare a terenului rămas.

Criticile recurentei sunt nefondate, în condițiile în care se constată că, la rejudecarea apelului în ultimul ciclu procesual, instanța a respectat dezlegările cuprinse în decizia de casare, procedând la o corectă aplicare a dispozițiilor edictate în materia exproprierii.

Astfel, instanța de apel a omologat raportul de expertiză în care stabilise, ca obiective, aspectele de fapt pe care decizia de casare le-a impus a fi lămurite, între care și diferența dintre valoarea terenului pe care se afla amplasată prima linie electrică LEA 110 KV și valoarea aceluiași teren, după amplasarea noilor linii electrice. În acest sens s-a reținut că prețul terenului afectat de instalarea liniei electrice anterioare este de 27 euro/mp, cuantum utilizat pentru calculul valorii suprafeței expropriate de 187 mp, iar prețul terenului de 1760 mp, rămas în proprietatea pârâtei după montarea noilor linii electrice de 400 KV și 100 KV, este de 2 euro/mp, fiind constatată o diminuare cu 25 euro/mp a valorii acestuia, echivalent al prejudiciului cauzat proprietarului.

Contrar susținerilor recurentei, experții au indicat și au anexat expertizei comparabilele utilizate la stabilirea valorii terenului, înscrisuri ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, reprezentând tranzacții efective pentru terenuri intravilane în zona respectivă, precizând, totodată, că prețul de piață din perioada 2007 - 2008 este similar cu cel de la data exproprierii, 2018.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru identificarea prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobile similare, în zonă, prin raportare la perioada de referință, respectiv data exproprierii.

În ceea ce privește prejudiciul adus prin diminuarea valorii terenului rămas, instanța a reținut, în mod corect, existența unui prejudiciu cert în patrimoniul proprietarului, în condițiile în care expertiza a constatat că, dacă în situația existenței primei linii electrice, pe terenul intravilan se puteau amplasa construcții, cu condiția obținerii unui aviz al operatorului de sistem, în situația amplasării noilor linii electrice, terenul nu mai poate fi utilizat pentru construcții.

Prin urmare, nu limitarea determinată de exercitarea drepturilor de uz și servitute, recunoscute de lege în favoarea expropriatorului, au constituit, în cauză, izvor al prejudiciului stabilit în favoarea proprietarului, ci restricțiile de construire, despre care chiar instanța de casare din ciclul procesual anterior a reținut că afectează valoarea terenului, solicitând a fi cuantificate, și care, în concret, în cauza dedusă judecății, constau în apariția unei imposibilități obiective de edificare a oricăror construcții, determinată de modul de amplasare a noilor linii electrice.

Având în vedere că terenul are categoria de folosință de intravilan destinat construcțiilor, este corectă aprecierea cu privire la caracterul actual și cert al unui astfel de prejudiciu, calculat prin diferența de valoare de 25 de euro/mp dintre potențialul de utilizare anterior și cel actual. Deși recurenta contestă apariția unui astfel de prejudiciu, punctul său de vedere nu poate fi reținut, întrucât amplasarea noilor linii electrice modifică situația existentă anterior în sensul că nu se mai pot edifica construcții, motiv pentru care și valoarea terenului rămas se diminuează drastic în măsura în care se reduce posibilitatea de a-l utiliza conform regimului juridic existent. Aceasta nu presupune o imposibilitate generală și obiectivă de utilizare, ci doar constatarea existenței unei restricții majore în ceea ce privește regimul construibil, terenul putând fi folosit în alte forme de către proprietari.

Este eronată, de asemenea, susținerea recurentei în sensul că instanța de apel ar fi procedat, contrar legii, la schimbarea categoriei de folosință a terenului, din teren pentru construcții în teren arabil, întrucât evaluarea terenului rămas, la 2 euro/mp, nu a fost făcută prin schimbarea categoriei de folosință, ci, dimpotrivă, astfel cum s-a arătat anterior, prin constatarea imposibilității de a-l utiliza conform regimului juridic recunoscut, respectiv de teren intravilan destinat construcțiilor.

Față de aceste împrejurări, instanța de recurs reține că decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Instanța va respinge și cererea intimatei - pârâte A. de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând aceasta nu a depus la dosar dovada existenței lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta E. SA, prin E. SA - Sucursala de Transport Cluj, în numele Statului Român împotriva Deciziei nr. 903-A din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV