ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2018

După deliberare, asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 332/C din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B.. A admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta BB. S.A., în reprezentarea Statului Român, în contradictoriu cu pârâții C., D., A., B., E.na, G., H. și I.. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante C. și D.. A constatat că imobilul în suprafață de 26/10.110 mp înscris în CF nr. x Cihei, cu nr. cad. x este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV-Bekecsaba-stâlp 3 și că sunt întrunite toate condițiile cerute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național. A stabilit în sarcina reclamantei cuantumul despăgubirilor la suma totală de 9.000 euro, ce a dispus a fi plătită coproprietarilor pârâți în funcție de cotele de proprietate ce rezultă din CF nr. x Cihei, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Termenul de plată a dispus a fi de cel mult 28 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. A dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului în suprafață de 26/10.110 mp din CF nr. x Cihei, nr. cad. x, condiționat de plata integrală și prealabilă a despăgubirii către coproprietarii pârâți și intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară cu titlu de expropriere. A obligat reclamanta să plătească pârâtei D. suma de 800 RON cheltuieli de judecată, iar pârâtei C. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că utilitatea publică a construcției liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3 și măsurile premergătoare exproprierii au fost dovedite prin actele depuse la dosar și necontestate de către pârâți. Divergențe există în privința întinderii exproprierii și a cuantumului despăgubirii.

În ceea ce privește întinderea exproprierii, instanța a apreciat că se impune exproprierea doar a suprafeței de 26/10.110 mp din imobilul înscris în CF nr. x Cihei, nr. cad. x. Concluzia experților J., K. și L., în sensul că expropriere parțială nu este posibilă deoarece încalcă flagrant dreptul de proprietate nu a fost primită. O astfel de soluție ar fi în contradicție cu normele legale, respectiv art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, care precizează că se va expropria terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice, prin aceasta înțelegându-se numai fundația stâlpului de înaltă tensiune . De asemenea, art. 3 pct. 67 și 69 și art. 20 alin. (3) din același act normativ stabilesc că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice, în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se stabilește doar un drept de servitute legală, și nu un drept de proprietate .

Referitor la cuantumul despăgubirilor, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit concluziilor celor trei experți numiți în vederea efectuării raportului de expertiză, valoarea de piață a terenului în litigiu este de 38,5 euro/mp. Instanța a luat în calcul această valoare și nu cea solicitată de către părți, aceasta din urmă fiind exagerat de mare, cu mult peste prețul de piață. În consecință, valoarea reală a suprafeței de 26 mp expropriată a fost de 1001 euro. La această valoare, instanța a mai acordat coproprietarilor suma de 7999 euro, reprezentând prejudiciul cauzat coproprietarilor prin construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3. Suma globală de 9000 euro tinde să acopere și faptul că la efectuarea unor construcții lângă stâlp trebuie să se respecte o anumită distanță de siguranță, reglementată prin norme ca: anexa nr. 4a la Ordinul Autorității Naționale de reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nr. 4/2007, Normativul pentru construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste 1000 V (NTE 003/04/00).

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta, precum și pârâtele-reclamante, respectiv pârâții E., G. și H.

La dosarul nr. x/2007 a fost conexat dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor, conform încheierii din 18 noiembrie 2009, avându-se în vedere că este vorba despre același stâlp 3, același teren și aceleași părți.

În dosarul sus menționat s-a pronunțat Sentința civilă nr. 117/C din 24 martie 2009, prin care Tribunalul Bihor a admis acțiunea completată și extinsă formulată de reclamanta BB. S.A., în calitate de expropriator, în numele Statului Român, prin reprezentant BB. S.A. - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâții A., B., E., H., D., C. și G.. A constatat că imobilul în natură, reprezentând teren intravilan, în suprafață de 125 mp, nr. cad. x, constituit din nr. top. x înscris în CF nr. x Cihei, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3. A constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național - declarată prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005 - a imobilului mai sus descris și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 7255 euro, plătibilă în RON la cursul oficial de schimb euro/leu la data plății în favoarea tuturor coproprietarilor: suma de 2.176 euro în favoarea pârâților A. și B., suma de câte 1.052 euro pentru fiecare din pârâtele C., D. și suma de câte 991,33 euro pentru fiecare din pârâții E., H. și G.. A stabilit un termen de plată a sumelor de mai sus, de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A dispus punerea în posesie a reclamantei în reprezentarea Statului Român asupra imobilului mai sus descris, condiționată de plata integrală și prealabilă a despăgubirilor către pârâți, precum și intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în Cartea Funciară, cu titlu de expropriere. Fără cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că, prin procesul-verbal încheiat de către Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice, s-a propus Guvernului României ca lucrarea LEA 400 KV Oradea-Bekescsaba montarea unei bobine de compensare de 100 MVAr în stația 400 kv Oradea Sud, echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 KV Oradea-Bekescsaba să fie declarată de utilitate publică, de interes național, având ca expropriator Statul Român prin BB. S.A.

Ulterior, prin H.G. nr. 1576/2005 s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes național "LEA 400 KV Oradea-Bekescsaba. Montarea unei bobine compensare de 100 MVAr în stația 400 kv Oradea-Bekescsaba", iar, la art. 2, s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român prin BB. S.A. București.

Conform documentației depuse la dosar prevăzută de art. 12 din Legea nr. 33/1994, cuprinzând memoriul tehnic, planul de amplasament și delimitare, planul de încadrare în zonă și fișa corpului de proprietate, rezultă că o suprafață de 125 mp, cu nr. cad. x, constituit din nr. cad. x, care reprezintă fânețe în extravilan, constituit din nr. top. x înscris în CF nr. x Cihei, este afectată de construirea liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3.

În prezenta speță, reclamanta l-a notificat doar pe pârâtul A., iar din actele depuse nu rezultă că acesta a formulat întâmpinarea prevăzută la art. 14 din Legea nr. 33/1994.

Întrucât părțile nu s-au învoit asupra despăgubirii, propuse în cuantum de 941,25 euro, în cauză s-a dispus constituirea unei comisii de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat de către experții M., N. și K., imobilul cu nr. cad. x, în suprafață de 2060 mp, constituit din nr. top. x Sânmartin, este afectat de zona de protecție și siguranță a LEA 400 KV, rămânând în afara zonei respective o suprafață de 163 mp, iar fundația stâlpului 3, cu suprafața de 125 mp, al rețelei proiectate cade, de asemenea, pe nr. cad. x. Experții au mai concluzionat că, prin construirea LEA 400 KV, valoarea terenului în cauză se va diminua drastic, acesta nemaifiind atractiv la vânzare și că valorile mari la terenurile din zonă sunt date de potențialul acestora de a permite construirea casei de locuit sau obiective industriale. Din aceste motive au considerat că s-ar impune exproprierea întregii suprafețe a nr. cad. x, în suprafață de 2060 mp. Comisia de experți a stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren pentru zona în litigiu ca fiind de 26 euro/mp. Ulterior, comisia a precizat că, după instalarea stâlpului, terenul în cauză va putea fi folosit pentru producția agricolă, legumicolă, sere, solarii, că în zona de siguranță nu vor fi autorizate lucrări de construcții imobiliare potrivit normelor în vigoare, din care motive a estimat că prețul terenului va fi de maxim 5 euro/mp.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, Ordinul pentru aprobarea normei tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice nr. 4/2007, emis de către Președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei și concluziile comisiei de experți, a apreciat că în cauză se impune exproprierea parțială și a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafață de 125 mp ca fiind de 3250 euro (125 mp x 26 euro, reprezentând valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren pentru zona din litigiu).

La stabilirea daunelor s-a solicitat de către pârâți a se ține seama că pe suprafața de teren rămasă în urma exproprierii nu se mai pot efectua construcții, susțineri împărtășite și de către comisia de experți, însă instanța a apreciat ca neîntemeiate aceste apărări, având în vedere în acest sens prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007. Astfel, acest act normativ nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem (art. 39) și, mai mult, Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc întocmită de un proiectant atestat și aprobată de către titularul de licență prin avizul de amplasament (art. 31). În anexa nr. 4 la același Ordin se stabilește că distanța de siguranță dintre LEA 400 KV față de orice parte a unei clădiri locuite este de 7 m, respectiv 5 m față de antenă. Prin urmare, conform probațiunii administrate în cauză și a actelor normative mai sus enunțate, pârâții pot în continuare să folosească acest teren, să dispună de el așa cum înțeleg, asupra acestuia fiind reglementat doar un drept de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării de capacități energetice și pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice și dreptul de servitute de trecere conform art. 19 din Legea nr. 13/2007. Pentru pagubele ce se vor produce prin executarea lucrărilor, titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită, să degajeze terenul și să-l repună în situația anterioară în cel mai scurt timp posibil. Aceste despăgubiri urmează a se acorda însă la efectuarea lucrărilor, în măsura prejudiciului ce se va produce prin acestea.

Instanța a apreciat, totodată, ca nefondate susținerile pârâților potrivit cărora s-ar impune exproprierea suprafeței de 2060 mp, însă, ținând cont de faptul că aceste zone de protecție și siguranță a LEA 400 KV instituie anumite restricții și interdicții, văzând și anexa nr. 4 al Ordinului Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 4/2007, respectiv distanțele de siguranță dintre LEA și obiectivele învecinate, că prin toate acestea li s-a adus coproprietarilor un prejudiciu constând în suprafața de teren ce reprezintă distanța de siguranță dintre LEA și obiectivele învecinate, distanța de orice parte a unei clădiri este de 7 m, respectiv 5 m față de antenă, în total suprafața de 190,71 mp, la determinarea căreia s-au avut în vedere suprafețele în întinderea de mai sus (7 m, respectiv 5 m) și valoarea de 21 euro/mp (reprezentând diferența dintre 26 euro/mp și valoarea pe mp după instalarea stâlpului de 5 euro/mp), ajungându-se la cuantumul de 4005 euro (190,71 mp x 21 euro = 4005 euro). Cuantumul total al despăgubirilor ce se cuvine părților este de 7.255 euro (3250 + 4005 euro), ce urmează a fi stabilită în sarcina reclamantei.

Susținerile invocate de către reclamantă și de către pârâții A. și B., potrivit cărora despăgubirea stabilită se cuvine doar acestor pârâți, nu au fost avute în vedere câtă vreme, conform situației de CF nr. x Cihei nr. top. x, coproprietari asupra acestui nr. top. sunt atât pârâții A. și B., cât și restul pârâților față de care ulterior reclamanta a înțeles să extindă acțiunea formulată. S-a reținut și împrejurarea că folosirea acestei suprafețe de 2060 mp de către pârâții A., B., R. nu poate constitui criteriu pentru acordarea despăgubirilor doar în favoarea acestor pârâți, câtă vreme starea de coproprietate nu a fost sistată. Inclusiv prin sentința civilă nr. 332/C/2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2007, s-a stabilit în favoarea acelorași pârâți chemați în judecată despăgubirile cuvenite pentru exproprierea suprafeței de 26 mp din nr. top. x, înscris în CF nr. x Cihei, aferentă tot stâlpului 3 construcția LEA 400 KV, hotărâre care se află în calea de atac a apelului.

Cheltuielile de judecată solicitate de către reprezentantul pârâților E., H. și G. nu au fost acordate de către instanță, deoarece nu au fost dovedite cu chitanțe justificative de plată și nici menționate pe împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în dosarul conexat, reclamanta, precum și pârâții A., B., D., C., E., H. și G.

Prin decizia civilă nr. 195 din 12 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2007, la care se află conexat dosarul nr. x/2007, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta BB. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 117/C/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul conexat nr. x/2007. Au fost admise apelurile formulate de apelanții D., C., E., G. și H., împotriva Sentinței civile nr. 322/C/2008 și a Sentinței civile nr. 117/C/2009, pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2007 și în dosarul conexat nr. x/2007, precum și apelul formulat de apelanta reclamantă BB. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 322/C/2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2007, și apelul formulat de apelanții A. și B., împotriva Sentinței civile nr. 117/C/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul conexat nr. x/2007. A fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 322/C/2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007 și Sentința civilă nr. 117/C/2009, pronunțată în dosarul conexat nr. x/2007, în sensul că s-a constatat că suprafața totală afectată de construcția liniei electrice LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3 - provenită din CF nr. x Cihei cu nr. top. x este de 151 mp, din care 26 mp având nr. cad. x Sânmartin și 125 mp, având nr. cad. x Sânmartin. A constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil în suprafață totală de 151 mp. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit în sarcina reclamantei după cum urmează: 15.000 euro sau echivalentul în RON la data plății în favoarea pârâților A. și B.; 11.000 euro sau echivalentul în RON la data plății în favoarea pârâtelor - reclamante D. și C. și 9000 euro sau echivalentul în RON la data plății în favoarea pârâților H., E. și G.. A fost înlăturată dispoziția cuprinsă în Sentința civilă nr. 322/C/2008 privind acordarea de despăgubiri în favoarea coproprietarei de CF I., raportat la cota acesteia de proprietate asupra imobilului cu nr. top. x din CF nr. x Cihei, precum și dispoziția privind termenul de plată, menținând dispoziția cuprinsă în Sentința civilă nr. 117/C/2009 privind stabilirea termenului de 30 de zile pentru plata despăgubirilor în favoarea părților mai sus indicate. S-au menținut dispozițiile cuprinse în sentințele apelate privind punerea în posesie a reclamantei în reprezentarea Statului Român asupra imobilului mai sus descris condiționat de plata integrală a despăgubirilor către apelanți, intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în CF, cu titlu de expropriere, precum și dispozițiile privind cheltuielile de judecată în primă instanță. Apelanta reclamantă a fost obligată să le plătească apelanților pârâți cheltuieli de judecată în apel, după cum urmează: 2385 RON, în favoarea apelanților D. și C.; 600 RON, în favoarea apelanților A. și B. și 400 RON, în favoarea apelantului G.

Prin Decizia civilă nr. 148 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și reclamanta BB. S.A., împotriva Deciziei nr. 195 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. A fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanței de apel. Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții O., P., A., B., D., C., E., H., G. și I. împotriva aceleași decizii.

În considerente, instanța de recurs a reținut că terenul înscris în CF x Cihei, nr. cad. x avea categoria de folosință "fâneață", la momentul introducerii cererii de expropriere, 14 februarie 2007. După amplasarea liniei electrice transeuropene, terenul nu își va schimba destinația actuală, putând fi exploatat în continuare pentru agricultură. Legea energiei nr. 13/2007 (art. 39 lit. a) nu stabilește interdicția de construire în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar edificarea construcției fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem. De asemenea, Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 4/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice (art. 31 alin. (2) prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat și aprobată de titularul de licență prin avizul de amplasament. Art. 21 din Legea energiei are în vedere numai terenurile pe care ar putea funcționa capacități energetice, respectiv doar terenurile pe care sunt amplasați stâlpii și stațiile, și nu și terenurile traversate de liniile electrice. De asemenea, art. 3 pct. 67 și 69 și art. 20 alin. (3) din același act normativ stabilesc că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se creează doar un drept de servitute legală, și nu un drept de proprietate, astfel că, contrar susținerilor pârâților, aceștia beneficiază în continuare de toate atributele dreptului lor de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai pentru situațiile de avarie și retehnologizare.

Criticile referitoare la nesocotirea riscurilor generate de câmpurile electrice și magnetice rezultate ca urmare a montării stâlpilor, invocate de recurenții C. și D. și de recurenții A. și B. nu au fost examinate de instanța de recurs, dat fiind că vizează modul de apreciere a probelor administrate, prin urmare, nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Au fost privite ca întemeiate criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a art. 26 din Legea nr. 33/1994. În speță, experții ce au efectuat raportul omologat de instanța de apel s-au raportat în stabilirea cuantumului despăgubirilor la alte criterii decât cele legale. Astfel, au fost avute în vedere oferte de vânzare și nu prețuri efective. Valoarea stabilită, de 38,5 euro este evident, disproporționată, în comparație cu cea acordată pentru parcela învecinată celei în litigiu, cu nr. cad. x Sânmartin, afectată de fundația aceluiași stâlp, pentru care s-a stabilit o valoare de circulație de 26 euro/mp.

Curtea a constatat că se impune casarea deciziei recurate pentru efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere categoria de folosință a terenului la data introducerii cererii de expropriere, precum și valoarea de circulație astfel cum rezultă din contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri similare, solicitându-se, în acest sens, relații de la Camera Notarilor Publici. Urmează, totodată, ca, în rejudecare, instanța de apel să se refere doar la prejudiciul cert și care nu a fost încă reparat și nu și la prejudiciul viitor, lipsit de certitudine, care nu ar justifica acordarea de despăgubiri, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin Decizia civilă nr. 354 din data de 12 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-au admis apelurile declarate de apelanții BB. S.A. și apelantele pârâte D. și C. împotriva Sentinței civile nr. 332/C din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2007, și apelurile formulate de BB. S.A. și apelanții pârâți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 117/C din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul conexat nr. x/2007. S-au schimbat în parte Sentința civilă nr. 332/C/2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007, și Sentința civilă nr. 117/C/2009, pronunțată în dosarul conexat nr. x/2007, în sensul că s-a constatat că suprafața totală afectată de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3 - provenită din CF x Cihei (CF x Sânmartin provenită din conversia CF x Cihei) nr. top. x este de 151 mp, din care 26 mp, având nr. cad. x Sânmartin și 125 mp, având nr. cad. x Sânmartin. S-a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil în suprafață totală de 151 mp. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor în sarcina reclamantei: 1001 euro sau echivalentul în RON la data plății în favoarea pârâtelor D. și C. și la suma de 4.812,5 euro sau echivalentul în RON la data plății în favoarea pârâților A. și B.. S-a înlăturat dispoziția cuprinsă în Sentința civilă nr. 332/C/2008 a Tribunalului Bihor privind acordarea de despăgubiri în favoarea coproprietarilor de C.F. I., A., E., H., G., A. și B., raportat la cotele acestora de proprietate asupra imobilului cu nr. top. x din CF nr. x Cihei, precum și dispoziția privind termenul de plată, și dispoziția cuprinsă în Sentința civilă nr. 117/C/2009 a Tribunalului Bihor privind acordarea de despăgubiri în favoarea coproprietarilor de C.F. C., D., E., H. și G., menținându-se dispozițiile din această sentință privind stabilirea termenului de 30 zile pentru plata despăgubirilor în favoarea părților mai sus indicate. S-au menținut dispozițiile cuprinse în sentințele apelate privind punea în posesie a reclamantei în reprezentarea Statului Român asupra imobilului mai sus descris, condiționat de plata integrală a despăgubirilor către apelanți, intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în C.F. cu titlu de expropriere, precum și dispozițiile privind cheltuielile de judecată în primă instanță. S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții pârâți E., G. și H. împotriva Sentinței civile nr. 332/C/2008 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr. x/2007, precum și apelurile formulate de apelanții pârâți D., C., E., H. și G. împotriva Sentinței civile nr. 117/C/2009 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul conexat nr. x/2007. A fost obligată apelanta BB. S.A. să le plătească apelanților cheltuielile de judecată în apel: 2385 RON, în favoarea apelanților D. și C. și 1800 RON, în favoarea apelanților A. și B., respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în favoarea celorlalți apelanți pârâți.

Prin Decizia nr. 2286 din data de 21 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2007*, s-a constatat nul recursul declarat de pârâtele D. și C. împotriva Deciziei nr. 354-A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva aceleiași decizii. S-au admis recursurile declarate de reclamanta BB. S.A. și de pârâții D., C., E.na, G. și H. împotriva Deciziei nr. 354-A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În considerente s-a arătat că ceea ce s-a analizat de instanța de apel în rejudecare a vizat doar stabilirea persoanelor îndreptățite la despăgubiri și valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere.

Ca atare, s-a apreciat că criticile recurenților vizând exproprierea totală a terenului nu mai pot fi analizate, în condițiile în care, prin decizia Înaltei Curți nr. 148/2013, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A., B., R. S-a constatat că s-a dezlegat anterior de către instanța de casare aspectul referitor la exproprierea totală, în sensul că exproprierea nu poate viza decât terenul afectat de construcția stâlpului.

S-a constatat, totodată, că, prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte, s-a stabilit ca, în rejudecare, instanța de apel să se refere doar la prejudiciul cert și care nu a fost încă reparat și nu la prejudiciul viitor, lipsit de certitudine, care nu ar justifica acordarea de despăgubiri potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În raport de aceste statuări, obligatorii pentru instanța de trimitere în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a observat că, prin decizia atacată, curtea de apel a acordat despăgubiri pentru suprafața de teren afectată de amplasarea stâlpului, refuzând acordarea de despăgubiri pentru un eventual prejudiciu cauzat de zona afectată de traversarea liniilor electrice aeriene și zona de protecție și siguranță.

Prin motivele de recurs, pârâții susțin însă că este cert nu numai prejudiciul actual, dar și cel viitor, pierderea de valoare trebuind a fi inclusă în cuantumul despăgubirilor, în condițiile în care prejudiciul rezultă și din numeroasele interdicții, restricții și limitări care afectează exercitarea atributelor dreptului de proprietate, precum și prin instituirea zonei de protecție și de siguranță a capacității energetice și afectarea unei mari suprafețe de teren din proprietatea privată, ceea ce produce practic o schimbare a destinației acestuia.

Motivele de recurs ale pârâților nu sunt însă fondate, întrucât la stabilirea cuantumului prejudiciului s-a avut în vedere că terenul rămâne în continuare în proprietatea părților, care pot să-l folosească potrivit destinației acestuia - fâneață la momentul introducerii cererii de expropriere, conform celor statuate prin decizia de casare nr. 148/2013. Amplasarea liniei electrice transeuropene nu va schimba destinația actuală a terenului, acesta putând fi exploatat în continuare pentru agricultură, contrar susținerilor recurenților.

Art. 3 pct. 67 și 69 și art. 20 alin. (3) din Legea energiei nr. 13/2007 stabilesc că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se creează doar un drept de servitute legală și nu un drept de proprietate, astfel că pârâții beneficiază în continuare de toate atributele dreptului lor de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai pentru situațiile de avarie și retehnologizare.

Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, așa cum s-a reținut și prin deciziile nr. 163 din 27 februarie 2007, respectiv nr. 300 din 29 martie 2007 ale Curții Constituționale, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci are ca scop doar un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății private, în condițiile în care, potrivit art. 19 din Legea nr. 13/2007, pârâții își pot exercita, contrar susținerilor din recurs, toate atributele dreptului de proprietate, respectiv pot înstrăina, dona, ipoteca, lăsa moștenire, etc. terenul în cauză.

Pe de altă parte, simpla constatare că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecție și siguranță, preluată din textul Legii energiei electrice, se constituie, în lipsa altor elemente, într-o susținere lipsită de fundament probator, care necoroborată cu alte probe, nu justifică pretenția pârâților de plată a unor despăgubiri pentru o suprafață de teren mai mare decât cea ocupată de obiectivul reclamantei. O astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicție sau restricție, ci chiar o măsură de protecție atât pentru proprietarul în cauză, cât și pentru rețeaua electrică ce reprezintă bun public de interes național.

Pornind de la prevederile Legii nr. 33/1994, potrivit cărora se iau în calcul ipotezele existente și nu simple ipoteze viitoare și având în vedere destinația terenului și categoria de folosință, s-a constatat că amplasarea liniei electrice nu va afecta cu nimic utilizarea în viitor a terenului corespunzător aceleiași destinații. Suprafața expropriată este redusă ca întindere față de întreaga proprietate a pârâților, astfel că nu afectează valoarea de piață a întregului teren.

De asemenea, s-a apreciat că pe respectivul teren se poate construi cu respectarea prevederilor Legii energiei nr. 13/2007 (art. 39 lit. a), care nu stabilește interdicția de construire în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar edificarea construcției fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem. S-a reținut, de altfel, că asupra tuturor acestor aspecte s-a statuat irevocabil prin decizia de casare nr. 148/2013, pronunțată de Înalta Curte.

Instanța de recurs a observat că, deși curtea de apel a dispus întocmirea, în rejudecare, a unui nou raport de expertiză, acesta nu a respectat statuările deciziei de casare, în sensul stabilirii valorii de circulație așa cum rezultă din contracte de vânzare - cumpărare. Or, prin raportul de expertiză s-a arătat că a fost analizată piața imobiliară, prin informații preluate de la agenții imobiliare sau comparabilele culese de pe piața imobiliară, fără a se prezenta contractele de vânzare - cumpărare încheiate la notar. În plus, instanța de apel, nu numai că a validat un raport de expertiză întocmit cu nerespectarea statuărilor deciziei de casare, dar a reținut ca fiind cuvenită cu titlu de despăgubire o valoare de 38,5 euro/mp, în condițiile în care aceasta fusese infirmată de Înalta Curte ca excesivă, motiv care a determinat soluția de casare cu trimitere spre rejudecare.

S-a constatat că justificarea acordării respectivei valori de către curtea de apel prin aplicarea principiului neagravării situației în propria cale de atac este eronată, întrucât împotriva sentinței pronunțate de tribunal au fost declarate apeluri atât de către reclamantă, cât și de pârâți. Ca atare, a fost privită ca fiind fondată critica din recursul reclamantei referitoare la greșita aplicare de către curtea de apel a principiului non reformatio în pejus.

Instanța de recurs a mai reținut, cu privire la pârâți, că starea de indiviziune nu a fost sistată, împrejurare care ar fi îndreptățit la acordarea despăgubirilor doar către proprietarii afectați de prezența stâlpului.

Astfel, după cum reiese din raportul de contraexpertiză tehnică întocmit în apel în rejudecare, din baza de date la O.C.P.I. Bihor a rezultat că au fost întocmite documentații cadastrale, care au determinat o anumită parcelare, neexistând însă un acord al tuturor coproprietarilor pentru parcelarea în respectiva modalitate. Punerea în posesie de către Primăria Sânmartin a fost realizată pe întregul număr topografic și nu pe parcele, așa explicându-se notarea în indiviziune în cartea funciară.

Instanța de apel are însă o motivare contradictorie, referitoare la acest aspect, în sensul că, deși în considerentele deciziei a recunoscut starea de indiviziune, a stabilit acordarea despăgubirilor doar către unii dintre coproprietari.

Nu au fost primite criticile recurenților - pârâți referitoare la prejudiciul cauzat prin expropriere și valoarea despăgubirilor.

Prin Decizia nr. 1083 din 27 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis apelurile civile declarate de apelanta BB. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 332/C din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Bihor în dosarul nr. x/2007 și împotriva Sentinței civile nr. 117/C din 24 martie 2009 a Tribunalului Bihor în dosarul conexat nr. x/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți E., G., H., D., C., Q. (moștenitorul intimatei pârâte I., decedată), P., O., R., în calitate de succesor în drepturi al pârâților A. și B., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat că suprafața totală afectată de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea-Bekescaba-stâlp 3 provenită din CF nr. x Cihei (CF x Sânmartin provenită din conversia CF x Cihei) cu nr. top. x este de 151 mp, din care 26 mp având nr. cad. x Sânmartin și 125 mp, având nr. cad. x Sânmartin; a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național a imobilului menționat în suprafață totală de 151 mp. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor în sarcina reclamantei la suma totală de 4530 euro plătibilă în RON la cursul oficial de schimb euro/RON la data plății efective în favoarea coproprietarilor pârâți, după cum urmează, în locul sumelor totale stabilite prin cele două sentințe cu titlu de despăgubiri în sarcina reclamantei și în locul sumelor cuvenite coproprietarilor pârâți potrivit sentințelor: - 655,55 euro în favoarea pârâtei D.; - 655,55 euro în favoarea pârâtei C.; - 622,78 euro în favoarea pârâtei E.na; - 622,78 euro în favoarea pârâtei H.; - 622,78 euro în favoarea pârâtului G.; - 1.350,75 euro în favoarea pârâtului R., în calitate de succesor în drepturi al pârâților A. și B.. A înlăturat dispoziția cuprinsă în Sentința civilă nr. 332/C/2008 privind acordarea de despăgubiri în favoarea coproprietarei de CF I. și dispoziția privind termenul de plată menționat în această sentință. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentințelor. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile civile declarate de apelanții pârâți E.na, G., H., D. și C., împotriva Sentinței civile nr. 332/C/2008 a Tribunalului Bihor din dosarul nr. x/2007, precum și apelurile declarate de apelanții pârâți D., C., E., H., G. și de A. și B. prin succesorul în drepturi R. împotriva Sentinței civile nr. 117/C/2009 a Tribunalului Bihor în dosarul conexat nr. x/2007. Au fost respinse cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

Rejudecând apelurile după casarea cu trimitere, instanța de apel a reținut următoarele:

Cererea de expropriere dedusă judecății în dosarul nr. x/2007, introdusă în contradictoriu cu pârâtul A., extinsă ulterior împotriva soției acestuia, B., iar, mai apoi, împotriva pârâților E., H., D. și C., a vizat terenul în suprafață de 89 mp cu nr. top. x înscris în CF nr. x Cihei, iar cererea înregistrată sub numărul de dosar nr. x/2007, în contradictoriu cu pârâtele D. și C., a vizat terenul în suprafață de 6 mp situat pe aceeași parcelă topografică (x), acțiunea fiind ulterior extinsă împotriva pârâților I., A., B., E., H. și G.

Cauzele din dosarele mai sus menționate au fost conexate de Curtea de Apel Oradea în etapa soluționării apelurilor, prin încheierea din 18 noiembrie 2009.

Judecarea prezentei pricini astfel reunite a parcurs două cicluri procesuale, deciziile pronunțate în soluționarea apelurilor în ambele cicluri procesuale fiind casate de instanța de recurs.

Sub durata desfășurării întregii judecăți au fost administrate mai multe probe cu expertiza judiciară, astfel printr-o primă lucrare - în dosar nr. x/2007 - s-a stabilit o valoare de 38,5 euro/mp . În cel de al doilea dosar - x/111/2007 - comisia de experți (K., M., S.) a stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren pentru zona din litigiu ca fiind de 26 euro/mp . După conexarea în faza apelului a celor două cauze, instanța de apel a încuviințat o completare a raportului de expertiză întocmit de experții K., T. și L.. Prin această lucrare din 25 ianuarie 2011, au fost identificate și calculate suprafețele de teren afectate de instalarea liniei electrice LEA 400 KV, s-a concluzionat că diminuarea valorii de circulație a terenului afectat de rețeaua electrică este în sumă de 36,5 euro/mp, diminuare explicată de experți prin schimbarea categoriei de folosință și restricțiile impuse de existența acestei rețele electrice.

O primă decizie pronunțată în apel a avut în vedere valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren de 38,5 și, respectiv, valoarea de diminuare a acesteia de 36,5 euro/mp, stabilindu-se că suprafața totală afectată de construcția liniei electrice este de 151 mp, din care 26 mp din nr. cad. x Sânmartin și 125 mp din nr. cad. x Sânmartin, cu stabilirea unor despăgubiri totale în valoare de 35.000 euro, reprezentând valoarea de circulație și prejudiciul cauzat.

Decizia a fost casată de instanța de recurs, pentru efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere categoria de folosință a terenului la data introducerii cererii de expropriere, precum și valoarea de circulație astfel cum rezultă din contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare și cu îndrumarea ca, în rejudecare, instanța de apel să se refere doar la prejudiciul cert și care nu a fost încă reparat și nu la prejudiciul viitor, lipsit de certitudine, care nu ar justifica acordarea de despăgubiri, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În cel de al doilea ciclu judiciar, instanța de trimitere a încuviințat efectuarea unei noi lucrări de expertiză, lucrare întocmită de experții U., V. și W., în ale căror concluzii apare inserată valoarea întregului teren, de 10.110 mp, la 236776 euro (23,42 euro/mp). A fost identificată, totodată, proiecția la sol a stâlpului nr. 3 peste amplasamentul nr. top. x Cihei, având suprafața de 151 mp, cu precizarea că proiecția la sol a culoarului de trecere pentru viitoarea linie electrică, căreia îi corespunde zona de protecție și de siguranță, ocupă 7682 mp. Experții au precizat, de asemenea, că odată instalată o rețea cu linie electrică de înaltă tensiune aceasta impune anumite restricții, valoarea de piață fiind de 7 euro/mp. Despre deprecierea terenului s-a făcut vorbire și în completarea lucrării menționate, arătându-se că zonele de protecție și de siguranță sunt perimetre imaginative, dar sunt stabilite prin lege și impun anumite condiții și restricții.

Cuantumul despăgubirilor stabilit prin decizia pronunțată în cel de al doilea ciclu judiciar a fost de 1001 euro în favoarea pârâtelor D. și C. și la suma de 4.812,5 RON în favoarea pârâților A. și B., cu luarea în considerare a valorii de 38,5 euro/mp stabilită în primul ciclu procesual.

Și această decizie a fost casată de instanța de recurs, cu motivarea că, nefiind sistată starea de indiviziune, s-a apreciat ca întemeiată critica referitoare la greșita acordare a despăgubirilor doar către pârâții A., B., R.. S-a reținut, totodată, ca fiind întemeiată și critica privind nerespectarea celor dispuse prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casați și Justiție, nr. 148/2013, în sensul că, deși curtea de apel a dispus în rejudecare un nou raport de expertiză, acesta nu a respectat statuările deciziei de casare în sensul stabilirii valorii de circulație așa cum rezultă din contracte de vânzare-cumpărare. Referitor la criticile vizând prejudiciul, s-a reținut că, în raport de statuările primei instanțe de casare, prin decizia pronunțată ulterior au fost acordate despăgubiri pentru suprafața de teren afectată de amplasarea stâlpului, refuzându-se acordarea de despăgubiri pentru un eventual prejudiciu cauzat de zona afectată de traversarea liniei electrice aeriene și zona de protecție și siguranță, soluție corectă, ca atare, criticile pârâților au fost respinse.

În etapa rejudecării cauzei în cel de al treilea ciclu judiciar, cu respectarea statuărilor instanței supreme, inițial a fost încuviințată o completare a lucrării de expertiză întocmită de experții U., V. și W., iar mai apoi a fost administrată proba cu o nouă expertiză tehnică, probă necesară întrucât comisia de experți a învederat că își menține punctul de vedere exprimat inițial, sens în care au atașat contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare încheiate la notar, în care au fost declarate prețuri de 40,26 euro/mp, respectiv 24,65 euro/mp, aceștia făcând trimitere și la Decizia civilă nr. 11/2012 a Curții de Apel Oradea, în care valoarea terenului a fost stabilită la 34 euro/mp, teren învecinat cu cel din litigiu, fiind expropriat pentru același proiect de extindere a rețelelor electrice (stâlpul 2).

Prin noua lucrare de specialitate întocmită pentru termenul de judecată din 19 ianuarie 2017 de experții X., Y. și Z., s-a stabilit o valoare a despăgubirilor în cuantum de 1.157.980 RON, sumă compusă din valoarea de piață de 1.038.700 RON și prejudiciul în valoare de 119.280 RON (135,21 RON/mp sau 36,50 euro/mp). S-a estimat că prețul de tranzacționare al terenului amplasat în Cihei, comuna Sânmartin, teren intravilan, situat în apropierea centurii municipiului Oradea, este cuprins în intervalul de valori 25 - 45 euro/mp, preț ce ține seama de amplasarea, de posibilitatea utilizării sub culoarul liniei electrice de înaltă tensiune LEA 400 KV și de utilitățile acestui teren. La determinarea valorii de piață s-a ținut seama de piața privind astfel de imobile amplasate în zonă, având surse de informare din tranzacțiile efectuate conform contractelor de vânzare atașate lucrării. S-a specificat, totodată, că suprafața de teren pe care este amplasată amprenta stâlpului de curent electric (stâlpul nr. 3), conform bazei de date de la OCPI Bihor, este de 151 mp.

Dat fiind că au fost avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2007-2008, și întrucât decizia Curții Constituționale nr. 380/2015 nu-și găsește incidența în speță având în vedere data promovării litigiului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, s-a solicitat comisiei de experți să calculeze valoarea de piață a terenului expropriat cu luarea în considerare a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada întocmirii expertizei.

Prin completarea raportului de contraexpertiză depus la dosar pentru termenul de judecată din 11 mai 2017, comisia de experți a calculat valoarea proprietății imobiliare expropriate la data întocmirii expertizei, concluzionând că aceasta se cifrează la 1.149.700 RON. Anexa 1 a lucrării cuprinde tabelul de calcul al valorii proprietății cu abordarea prin metoda comparațiilor directe, fiind utilizate trei comparabile, iar în urma aplicării corecțiilor specifice proprietății a fost propusă valoarea de 33 euro/mp.

Întrucât comparabilele 1, 2, 3 utilizate pentru estimarea valorii de piață au constat în oferte, instanța, având în vedere statuările deciziei de casare și prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a solicitat comisiei de experți să efectueze o nouă completare în sensul de a fi avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada actuală. Prin completarea raportului de expertiză depusă la dosar la data de 14 iunie 2017, experții au concluzionat că valoarea de piață a terenului expropriat este de 1.051.400 RON, anexându-se lucrării tabelul de calcul al valorii terenului la data curentă și respectiv contractele autentice avute în vedere.

Prin actul înregistrat la instanță la data de 15 iunie 2017, apelanta reclamantă a formulat obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză întocmit de experții X., Y. și Z. și depus la dosar la data de 4 mai 2017, obiecțiuni în cadrul cărora s-a susținut că trebuie avută în vedere categoria de folosință a terenului de la data introducerii cererii de expropriere, respectiv "fâneață", că experții au obligația să se raporteze la terenuri similare cu terenul din litigiu care este "fără acces direct la șosea", iar în ce privește terenul supus exproprierii care, în opinia experților, are suprafața de 7682 mp, apelanta a arătat că asupra aspectului privind prejudiciul cauzat prin expropriere s-a statuat irevocabil prin Decizia de casare nr. 2286/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că nu mai poate fi readusă în discuția părților și nici nu mai poate face obiectul raportului de expertiză. De asemenea, prin obiecțiunile înregistrate la instanță la data de 27 iunie 2017, apelanta reclamantă a învederat că, așa cum a dispus instanța și au consemnat și experții trebuia avută în vedere categoria de folosință a terenului de la data introducerii cererii de expropriere, respectiv "fâneață", categorie care a fost reținută prin ambele decizii de casare, în schimb experții au depus 3 contracte de vânzare-cumpărare care au ca obiect "teren intravilan", nerespectându-se astfel obiectivele stabilite de instanță și îndrumările din decizia de casare. În al doilea rând, arată apelanta, experții aveau obligația să se raporteze la terenuri similare, or parcelele cu nr. cad. x și nr. x sunt situate la drum, cu ieșire directă la șosea, valoarea lor de piață fiind evident alta în raport cu terenul în litigiu, care este "fără acces direct la șosea". Având în vedere decizia de casare, apelanta arată că suprafața de teren pentru care experții aveau obligația să calculeze valoarea de piață doar pentru cea stabilită la obiectivul nr. 2, respectiv 151 mp, iar luând în considerare suprafața de 7682 mp se ajunge practic la exproprierea totală a terenului proprietatea pârâților în pofida îndrumărilor obligatorii stabilite prin ambele decizii de casare, care au respins irevocabil solicitările pârâților de expropriere totală.

Instanța a admis parțial cererea apelantei reclamante, astfel prin încheierea din 29 iunie 2016 s-a solicitat comisiei de experți să răspundă obiecțiunilor formulate la punctele 1 și 2 din cerere, obiecțiunea de la punctul 3 fiind apreciată ca vizând fondul pricinii, urmând a fi examinată odată cu soluționarea cauzei în apel.

Prin completarea lucrării înregistrată la instanță la data de 12 septembrie 2017, comisia de experți a răspuns obiecțiunilor formulate de apelanta reclamantă la punctul I și II din actul înregistrat la data de 27 iunie 2017, astfel comisia a precizat că nu poate fi acceptată ideea susținută de reclamantă în sensul că terenul ar fi "pășune", având în vedere adeverința eliberată de Consiliul Local Sânmartin - Primăria Sânmartin prin care se atestă că terenul este situat în intravilanul comunei Sânmartin, conform PUG-ului aprobat de Consiliul Local Sânmartin prin Hotărârea Consiliului Local nr. 25 din 31 august 2000, iar, pe de altă parte, comisia a menționat faptul că mare parte din terenurile învecinate -lateral dreapta, lateral stânga, în spatele parcelei și în fața parcelei în cauză - sunt terenuri cu construcții.

Referitor la contractele de vânzare-cumpărare încheiate în perioada actuală având ca obiect terenuri similare, experții au precizat că respectivele contracte au fost atașate celei de a treia lucrări, ele sunt aferente comunei Sânmartin, în zone apropiate terenului în cauză, comisia stabilind valoarea de piață diminuată față de contractele prezentate (în care terenurile au fost tranzacționate la 38,95 euro/mp, respectiv 39 euro/mp), diminuare efectuată cu luarea în considerare a lipsei de acces direct la drumul asfaltat, terenul având acces la drum pietruit ce se află la numai 30 - 40 ml distanță față de drumul asfaltat, în raport de care valoarea de piață a fost stabilită la 30 euro/mp (față de 39 euro/mp), conform contractelor de vânzare-cumpărare menționate.

Comisia de experți a concluzionat față de obiecțiunile formulate că, având în vedere valorile cu care au fost tranzacționate terenurile, valoarea de piață stabilită la numai 30 euro/mp se află sub nivelul pieței din zonă tocmai datorită caracteristicilor fizice ale terenului în cauză, a amplasării în zonă, a dotărilor cu utilitățile necesare, precizând că valoarea de piață selectată, estimată și stabilită pentru terenul în cauză este rezonabilă, pertinentă și apropiată de valoarea de piață, tocmai datorită lipsei drumului de acces asfaltat, având totuși drum de acces pietruit, la circa 30 - 40 ml, iar la capătul parcelei înspre sud, drum de pământ.

În raport de această ultimă lucrare, prin notele de ședință înregistrate la Curtea de Apel Oradea la data de 26 septembrie 2017, apelanta reclamantă, față de completarea a III-a depusă de experți, a arătat că își menține obiecțiile formulate și prin adresele anterioare, întrucât nici de această dată experții nu au răspuns obiectivelor stabilite de instanța de apel și îndrumărilor stabilite prin deciziile de casare, astfel contrar celor reținute de experți, apelanta susține că trebuie avută în vedere categoria de folosință a terenului de la data introducerii cererii de expropriere, respectiv "fâneață", întrucât aceasta este categoria de folosință a terenului stabilită atât prin Decizia de casare nr. 148/2013, cât și prin Decizia de casare nr. 2286/2015, cele dou