ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 332/C/24 octombrie 2008,

Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților L.A. și L.R., a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta

Compania Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA București în reprezentarea

Statului Român, în contradictoriu cu pârâții I.S., Ț.M., L.A., L.R., C.M., O.D.D.,

Ș.M. și B.F. și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante

I.S. și Ț.M..

S-a constatat că imobilul în suprafață

de 26/10110 m, înscris în CF Cihei, este afectat de construcția liniei electrice

transeuropene LEA 400 KV - Bekecsaba și că sunt întrunite toate condițiile cerute

de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național.

S-a stabilit cuantumul despăgubirilor la

suma de 9.000 euro, ce s-a dispus a fi plătită de reclamantă coproprietarilor pârâți

în funcție de cotele de proprietate ce rezultă din CF Cihei, termenul de plată stabilindu-se

la cel mult 28 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a dispus punerea în posesie a reclamantei

asupra imobilului menționat condiționat de plata integrală și prealabilă a despăgubirii

către proprietarii pârâți și întabularea dreptului de proprietate al Statului Român

în cartea funciară cu titlu de expropriere.

A fost obligată reclamanta la 800 RON cheltuieli

de judecată către pârâta Ț.M. și la 500 RON cu același titlu către I.S..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că au fost dovedite utilitatea publică a construcției liniei

electrice transeuropene și măsurile premergătoare exproprierii, necontestate de

către pârâți, existând divergențe în privința întinderii măsurii și a cuantumului

despăgubirii.

S-a făcut aplicarea art. 3 pct. 67, 69

și a art. 20 alin. (3) din Legea energiei nr. 13/2007, care stabilesc că zona de

protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care

se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitării

punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se stabilește

doar un drept de servitute legală și nu un drept de proprietate.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor,

instanța a ținut seama de dispozițiile art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Au fost avute în vedere concluziile celor

trei experți cu privire la valoarea de piață a terenului în litigiu de 38,5 euro/m.p.,

la care s-a adăugat suma de 7.999 euro reprezentând prejudiciul cauzat coproprietarilor

terenului. S-a apreciat că suma globală de 9.000 euro tinde să acopere și necesitatea

respectării distanței de siguranță la efectuarea unor construcții lângă stâlp (conform

anexei 4 la Ordinul Autorității Naționale de reglementare în Domeniul energiei

nr. 4/2007.

S-a reținut că plata despăgubirilor se

face în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 33/1994, iar punerea în posesie a

expropriatului se face conform art. 31 din același act normativ.

Împotriva sentinței menționate au declarat

apel reclamanta Compania Națională de Transport a energiei electrice T. SA, precum

și pârâții reclamanți Ț.M., I.S., C.M., O.D.D. și Ș.M..

Apelanta reclamantă a contestat valoarea

despăgubirilor stabilite de prima instanță, susținând că valoarea de circulație

a unui m.p. de teren de 38,5 euro este excesivă și nereală, în condițiile în care

pentru parcela învecinată celei în litigiu, respectiv cea cu nr. cadastral Sânmartin,

aflată în folosința intimatului L.A., afectată de fundația aceluiași stâlp, printr-un

alt raport de expertiză, s-a stabilit o valoare de circulație de 26 euro/m.p.

S-a susținut că prejudiciul nu există,

terenul putând fi folosit în continuare, inclusiv în scop de construire, cu avizul

de amplasament al operatorului de transport și sistem.

Apelantele Ț.M. și I.S. au susținut că

terenul afectat de construcția stâlpului este exclusiv proprietatea lor, astfel

că greșit s-au acordat despăgubiri celorlalți pârâți.

Prin motivele de apel, acestea au criticat

hotărârea primei instanțe pentru interpretarea restrictivă a consecințelor produse

de amplasarea liniei electrice, precizând că nu se poate realiza o expropriere parțială,

întrucât terenul are o suprafață mică, este îngust și pe lungime este paralel cu

linia electrică.

Apelantele au invocat dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

Apelanții C.M., O.D.D. și Ș.M. au invocat

încălcarea principiilor contradictorialitătii și dreptului la apărare, având în

vedere că instanța de fond a respins toate probele pe care le-au solicitat. Au arătat

că raportul de evaluare efectuat în cauză nu le este opozabil întrucât nu au participat

la efectuarea lui și nu au avut posibilitatea de a formula obiective și obiecțiuni

în condițiile de contradictorialitate.

S-a subliniat că reclamanta a renunțat

la acțiunea similară formulată în Dosarul nr. 909/111/2007 împotriva acestora, încercând

astfel să le impună în prezenta cauză o probațiune deja administrată.

Intimații L.A. și L.R. au precizat că dețin

în proprietate suprafața de 2060 m.p., ce corespunde nr. cadastral Sânmartin. Au

mai arătat că în prezent are doar suprafața de 6910 m.p. și 10110 m.p., întrucât

diferența a fost transcrisă în altă coală de carte funciară, în favoarea proprietarei

B.F., astfel că nu au calitate procesuală pasivă.

S-a concluzionat că în această cauză despăgubirile

trebuiau acordate doar pârâtelor Ț.M. și I.S..

În completarea motivelor apelului declarat,

apelantele Ț.M. și I.S. au invocat dispozițiile cuprinse în art. 44 și 136

alin. (5) din Constituție, art. 480 C. civ. și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO,

susținând în acest sens că nu pot fi lipsite de proprietate sau îngrădite în exercitarea

drepturilor și prerogativelor conferite de dreptul lor real fără o justă și prealabilă

despăgubire.

Acestea au invocat, totodată, excepția

de nelegalitate a H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, fiind sesizată în acest sens

secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea, care a pronunțat

sentința nr. 116/CA/2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepția.

Apelantele Ț.M. și I.S. au depus la dosar

și note de ședință prin care au învederat că intimata B.F. nu are calitatea de coproprietar

asupra terenului înscris în CF Cihei, depunând în acest sens la dosar, actul de

parcelare și delimitare a bunului imobil și încheierea de autentificare din 2007

a B.N.P. P.I., potrivit cărora s-a format prin dezmembrare, în suprafață de 3200

m.p. ce aparține intimatei.

La Dosarul nr. 910/111/2007 al Curții de

Apel Oradea s-a conexat Dosarul cu nr. 913/111/2007 al Tribunalului Bihor, conform

încheierii din 18 noiembrie 2009, având în vedere că ambele litigii au ca obiect

același teren afectat de stâlpul nr. 3 și aceleași părți.

În dosarul menționat s-a pronunțat sentința

civilă nr. 117/C din 24 martie 2009 prin care Tribunalul Bihor a admis acțiunea

completată și extinsă, formulată de reclamanta Compania Națională de Transport a

Energiei Electrice T. SA București, în calitate de expropriator în numele Statului

Român, în contradictoriu cu pârâții L.A. și L.R., C.M., Ș.M., Ț.M., I.S. și O.D.D.

și în consecință a constatat că imobilul teren intravilan în suprafață de 125 m.p.,

constituit înscris în CF Cihei, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene

LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba, Stâlp nr. 3.

S-a constatat că sunt îndeplinite toate

condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de

interes național, declarată prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005 și s-a stabilit

cuantumul despăgubirilor la suma totală de 7.255 RON, la cursul oficial de schimb

de la data plății, în favoarea tuturor coproprietarilor pârâți: 2.176 euro în favoarea

pârâților L.A. și L.R., suma de câte 1.052 euro pentru fiecare dintre pârâtele I.S.

și Ț.M. și suma de câte 991,33 euro pentru fiecare dintre pârâții C.M., Ș.M. și

O.D.D..

S-a stabilit termen de plată a sumelor

menționate în 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a dispus punerea în posesie a reclamantei

în reprezentarea Statului Român asupra imobilului menționat, condiționată de plata

integrală și prealabilă a despăgubirilor către pârâți, precum și intabularea dreptului

de proprietate al Statului în cartea funciară, cu titlu de expropriere.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că din situația CF Cihei rezultă că asupra suprafeței de 6910

m.p. sunt coproprietari pârâții.

Întrucât părțile nu s-au învoit asupra

despăgubirii propuse, în cuantum de 941,25 euro, în cauză s-a dispus constituirea

unei comisii de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 conform concluziilor

raportului de expertiză efectuat de experții N.P.G., T.S. și M.M., imobilul în suprafață

de 2060 m.p., constituit din nr. top. Sânmartin este afectat de zona de protecție

și siguranță a LEA de 400 KV, rămânând în afara zonei respective o suprafață de

163 m.p., iar fundația stâlpului 3, cu suprafața de 125 m.p. al rețelei proiectate

cade, de asemenea.

Comisia de experți a stabilit valoarea

de circulație a unui m.p. de teren pentru zona în litigiu la 26 euro, ulterior precizând

că, după instalarea stâlpului, terenul în cauză va putea fi folosit pentru producția

agricolă, estimând prețul la maxim 5 euro/m.p.

S-a constatat că, potrivit art. 24

alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul solicită expropriere

parțială a imobilului, iar proprietarul solicită exproprierea totală, cum este cazul

în speță, instanța va aprecia având în vedere Ordinul pentru aprobarea normei tehnice

privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacității energetice

nr. 4/2007 emis de către Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei în temeiul Legii nr. 13/2007.

S-a apreciat că se impune exproprierea

parțială și s-a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafață de 125 m.p.,

ca fiind de 3.250 euro.

Nu au fost avute în vedere susținerile

invocate de reclamantă și de pârâții L.A. și L.R., potrivit cărora despăgubirea

stabilită se cuvine doar acestor pârâți, câtă vreme conform situației de carte funciară

Cihei, coproprietari ai terenului sunt atât pârâții L., cât și ceilalți pârâți,

față de care reclamanta a înțeles să-și extindă acțiunea formulată, câtă vreme starea

de indiviziune nu a fost sistată.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, în dosarul conexat, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei

Electrice T. SA, precum și pârâții L.A. și L.R., Ț.M. și I.S., respectiv C.M., Ș.M.

și O.D.D..

Apelanta reclamantă a solicitat schimbarea

în parte a sentinței civile nr. 117/c/2009, în sensul exonerării sale de la plata

despăgubirilor în cuantum de 7.255 euro și admiterii acțiunii doar în limita sumei

de 941,25 euro.

Aceasta a susținut că nu există prejudiciu,

întrucât parcela în suprafață de 2060 m.p. poate fi folosită ca orice alt teren,

inclusiv în scop de construire, cu avizul de amplasament al operatorului de transport

și sistem, această măsură neputând fi considerată însă interdicție sau restricție.

Apelanții L.A. și L.R. au solicitat exproprierea

totală a terenului în suprafață de 2060 m.p., iar, în subsidiar, dacă exproprierea

vizează doar suprafața de 125 m.p., au solicitat despăgubiri pentru această suprafață,

precum și pentru diferența afectată de linia electrică.

Aceștia au mai învederat că terenul de

2060 m.p. se află în proprietatea lor exclusivă, intimata B.F. fiind înscrisă într-o

altă coală de CF, ca urmare a sistării indiviziunii.

Apelanții C.M., O.D.D. și Ș.M. au solicitat

modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar, în subsidiar, împărțirea

despăgubirilor folosite în favoarea familiei L. între toți proprietarii de CF, conform

cotelor de proprietate.

Apelantele Ț.M. și I.S. au criticat sentința

pentru greșita acordare a despăgubirilor doar pentru o parte din teren și într-un

cuantum foarte mic, precizând pe parcursul dezbaterilor, că urmare a conexării celor

două dosare, susțin criticile aduse prin motivele de apel formulate în Dosarul

nr. 910/111/2007.

Urmare a conexării dosarelor în faza apelului,

apelanții L.A. și L.R. au precizat că, în măsura în care se reține calitatea de

coproprietari, solicită despăgubiri pentru suprafața de 2060 m.p. raportat la valoarea

stabilită de experți în apel, astfel încât despăgubirea cuvenită este de 79.310

euro, iar dacă se expropriază doar suprafața de 125 m.p., pe care se află stâlpul,

despăgubirea pe care o solicită este de 75.440 euro.

În ipoteza în care se ia în calcul suprafața

identificată de experți ca fiind afectată, situație care implicit exclude indiviziunea,

au solicitat ca pentru suprafața de 1897 m.p. să li se acorde despăgubiri conform

raportului de expertiză.

Prin decizia civilă nr. 195 din 12 decembrie

2011, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei

Compania Națională de Transport a Energiei Electrice T. SA împotriva sentinței civile

nr. 117/c/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul conexat nr. 913/111/2007

și a admis ca fondate apelurile declarate de Ț.M., I.S., C.M., O.D.D. și Ș.M. împotriva

sentinței civile nr. 322/c/2008 și a sentinței civile nr. 117/c/2009 pronunțată

de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 910/111/2007 și în Dosarul conexat nr. 913/111/2007,

precum și apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 322/c/2008

a Tribunalului Bihor, în Dosarul nr. 910/111/2007 și apelul declarat de L.A. și

L.R. împotriva sentinței civile nr. 117/c/2009 pronunțată în Dosarul conexat

nr. 913/111/2007.

S-au schimbat în parte sentința civilă

nr. 322/c/2008 și sentința civilă nr. 117/c/2009 și s-a constatat că suprafața totală

afectată de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba

stâlpul nr. 3 - provenită din CF Cihei este de 151 m.p., din care 26 m.p. având

nr. cadastral Sânmartin și 125 m.p. având nr. cadastral Sânmartin.

S-a constatat că sunt îndeplinite toate

condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de

interes național a acestui imobil, în suprafață totală de 151 m.p. și s-a stabilit

cuantumul despăgubirilor în sarcina reclamantei după cum urmează:15.000 euro sau

echivalentul în RON de la data plății în favoarea pârâților L.A. și L.R., 11.000

euro sau echivalentul în RON la data plății către pârâtele reclamante Ț.M. și I.S.

și 9.000 euro sau echivalentul în RON la data plății către Ș.M., C.M. și O.D.D..

S-a înlăturat dispoziția cuprinsă în sentința

civilă nr. 322/c/2008 privind acordarea la despăgubiri în favoarea coproprietarei

de CF B.F., raportat la cota acesteia de proprietate asupra imobilului din CF Cihei,

precum și dispoziția privind termenul de plată, menținându-se dispoziția cuprinsă

în sentința civilă nr. 117/c/2009 privind stabilirea termenului de 30 de zile pentru

plata despăgubirilor în favoarea părților indicate.

S-au menținut dispozițiile din sentințele

apelate privind punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului descris, condiționat

de plata integrală a despăgubirilor, intabularea dreptului de proprietate al Statului

Român în CF, cu titlu de expropriere, precum și dispozițiile privind cheltuielile

de judecată în primă instanță.

A fost obligată apelanta reclamantă la

cheltuieli de judecată după cum urmează: 2.385 RON către apelantele Ț.M. și I.S.,

600 de RON către apelanții L.A. și L.R. și 400 de RON către apelantul O.D.D..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut, în esență, că, raportat la înscrisurile din CF Cihei, reclamanta

și-a extins acțiunea și împotriva celorlalți coproprietari de CF, aceasta fiind

inițial formulată doar în contradictoriu cu I.S. și Ț.M., respectiv în dosarul conexat,

cu L.A. și L.R..

S-a considerat că deși intimații C.M.;

Ș.M. și O.D.D. au fost introduși în cauză, în primă instanță, după administrarea

probei de expertiză, nu au fost încălcate dreptul la apărare și principiul contradictorialității,

aceștia având posibilitatea de a-și formula apărările, instanța recunoscând în favoarea

acestora dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit, în raport de cotele

lor de proprietate.

Cât privește cererea de chemare în judecată

a intimatei B.F. s-a reținut că aceasta nu mai deține teren notat în CF Cihei, întrucât

a ieșit din indiviziune, conform actului de parcelare depus la dosar.

Având în vedere dispozițiile art. 24

alin. (4) din Legea nr. 33/1994 și art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, curtea

de apel a reținut că terenul afectat de fundația stâlpului nr. 3 ocupă doar o suprafață

de 15 m.p., apreciind că este posibilă exproprierea parțială, criticile formulate

de pârâții apelanți sub acest aspect fiind nefondate.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor

s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind

avute în vedere concluziile experților privind valoarea reală de circulație a unui

m.p. de 38,5 euro.

Raportat la situația faptică expusă de

experți privind materializarea în fapt a cotelor de proprietate ale părților, în

sensul existenței unor loturi determinate în posesia acestora, instanța a stabilit

despăgubirile în raport de starea de fapt necontestată și nu de cotele ideale de

proprietate înscrise în CF, apreciind că, în cazul în care la sistarea indiviziunii

loturile părților vor suporta modificări, despăgubirile stabilite urmează a fi avute

în vedere pentru noile loturi formate.

Cât privește stabilirea despăgubirilor

pentru prejudiciul efectiv cauzat prin exproprierea terenului în suprafață de 151

m.p., în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a dat eficiență dispozițiilor

Legii nr. 13/2007, care nu stabilesc interdicția de a construi în zona de siguranță

a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament

al operatorului de transport și sistem - art. 39. Astfel, s-a considerat că nu pot

fi primite susținerile apelanților pârâți, în sensul că terenul în litigiu nu mai

poate fi folosit ca teren intravilan.

Având în vedere că terenul apelanților

L. este ocupat în proporție mai mare de stâlpul nr. 3, respectiv o suprafață de

125 m.p., cuantumul despăgubirilor cuvenite acestora a fost majorat la 15.000 euro,

sumă ce cuprinde și valoarea prejudiciului cauzat.

În cazul apelanților C.M., O.D.D. și Ș.M.

s-a apreciat că suma de 9.000 euro este în măsură să acopere integral prejudiciul,

terenul acestora nefiind ocupat efectiv de stâlp.

Împotriva deciziei menționate au declarat

recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, reclamanta

Compania Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA și pârâții L.A. și L.R.,

Ț.M. și I.S., precum și C.M., Ș.M., O.D.D., B.D.P., B.M.R. și B.F..

Prin motivele de recurs, Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a criticat decizia atacată ca nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ. și susținând că s-a stabilit

cuantumul despăgubirilor cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în condițiile

în care valoarea terenului expropriat, indicată de experți și acceptată de instanța

de apel (de 38,5 euro/m.p.) este excesivă și nereală, raportat la valoarea de circulație

a terenurilor din 2008, astfel cum rezultă din tabelul centralizator aflat la Camera

Notarilor Publici.

S-a susținut că, în realitate, prejudiciul

nu există, întrucât parcela în suprafață de 2060 m.p., poate fi folosită în continuare,

conform destinației sale.

Dezvoltând motivele sale de recurs, reclamanta

a criticat decizia atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și a art. 16, 19, 20 și 39 din Legea energiei

nr. 13/2007.

S-a susținut că valoarea omologată de instanțe,

conform expertizei a fost stabilită în baza unor oferte imobiliare și nu în baza

prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele în zona respectivă.

Cea de-a doua critică formulată de reclamantă

a vizat greșita acordare de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere,

având în vedere că pârâții pot construi în zona de siguranță, iar amplasarea liniei

electrice nu afectează potențialul agricol al terenului, drepturile de uz și de

servitute exercitându-se doar în caz de avarie, reparație și retehnologizare.

Recurenții pârâți L.A. și L.R. au criticat

decizia Curții de Apel Oradea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., invocând greșita interpretare a art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994

și susținând că exproprierea trebuia să cuprindă întreaga suprafață de teren și

nu numai 125 m.p. din totalul de 2060 m.p. înscris în CF, sau 1897 m.p. indicată

în măsurătorile experților.

S-a arătat că, și în ipoteza exproprierii

parțiale, pierderea de valoare a terenului trebuie inclusă în cuantumul despăgubirilor

pentru a fi respectate dispozițiile Legii nr. 33/1994, în condițiile în care nu

se va putea schimba destinația terenului, din extravilan în intravilan și nu se

va putea construi.

În același context, s-a susținut că instanțele

au nesocotit raportul de mediu depus la dosar, cu privire la riscurile generate

de câmpurile electrice și magnetice.

Prin recursul lor, reclamantele Ț.M. și

I.S. au criticat decizia pentru greșita stabilire a cuantumului despăgubirii acordate

și exproprierea parțială și nu totală, date fiind riscurile poluării asupra mediului,

solului și subsolului, electromagnetică, prin zgomot și vibrații, conform studiului

de impact întocmit de Ministerul Mediului și Pădurilor.

Recurenții C.M., Ș.M., O.D.D., B.M.R.,

B.D.P. și B.F. au criticat decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând că existența stâlpului de înaltă tensiune aduce

în stare completă de neutilizare o suprafață mult mai mare de teren, fiind incidente

în cauză legile de protecție a mediului, nesocotite de expropriator.

S-a arătat că în conformitate cu prevederile

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, rețeaua electrică de transport al energiei

electrice este proprietatea publică a statului, astfel că se impunea și pentru acest

motiv exproprierea totală, întrucât amplasarea stâlpilor de înaltă tensiune se face

diagonal pe teren, facându-l imposibil de utilizat în condițiile în care această

amplasare presupune și existența unei zone de protecție și siguranță.

De asemenea, recurenții pârâți au susținut

că nu s-a avut în vedere situația de carte funciară, potrivit căreia toți proprietarii

parcelei trebuie să beneficieze de despăgubiri în funcție de cota ce le revine din

cei 6910 m.p.

Recurenta intimată reclamantă a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâților.

Examinând criticile invocate de pârâți

prin recursurile formulate, cuprinzând motive similare, ce vizează în esență solicitarea

exproprierii totale a terenului, Curtea va constata că acestea sunt nefondate:

Având în vedere situația de carte funciară

reținută de instanța de apel, terenul înscris în CF  Cihei, avea categoria de folosință

„fâneață", la momentul introducerii cererii de expropriere, 14 februarie 2007.'

După amplasarea liniei electrice transeuropene,

terenul nu își va schimba destinația actuală, putând fi exploatat în continuare

pentru agricultură.

Așa cum corect s-a reținut prin decizia

recurată, Legea energiei nr. 13/2007 (art. 39 lit. a)) nu stabilește interdicția

de construire în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar edificarea construcției

fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem.

De asemenea, Ordinul Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice

privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților

energetice (art. 31 alin. (2)) prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță

mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică

se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat și

aprobată de titularul de licență prin avizul de amplasament.

Art. 21 din Legea energiei are în vedere

numai terenurile pe care ar putea funcționa capacități energetice, respectiv doar

terenurile pe care sunt amplasați stâlpii și stațiile, și nu și terenurile traversate

de liniile electrice.

De asemenea, art. 3 pct. 67 și 69 și

art. 20 alin. (3) din același act normativ stabilesc că zona de protecție și zona

de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții

și interdicții în scopul funcționării normale și evitării punerii în pericol a persoanelor,

bunurilor și mediului, asupra cărora se creează doar un drept de servitute legală

(conform art. 20 alin. (3)), și nu un drept de proprietate, astfel că, contrar susținerilor

pârâților-recurenți, aceștia beneficiază în continuare de toate atributele dreptului

lor de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlpul de înaltă

tensiune, numai pentru situațiile de avarie și retehnologizare.

Criticile referitoare la nesocotirea riscurilor

generate de câmpurile electrice și magnetice rezultate ca urmare a montării stâlpilor,

invocate de recurenții I.S. și Ț.M. și de recurenții L.A. și L.R. nu vor fi examinate

având în vedere că vizează modul de apreciere a probelor administrate și, prin urmare,

nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ..

Celelalte motive de recurs întemeiate pe

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind invocate formal.

Referitor la recursurile declarate de Ministerul

Public și de reclamantă, Curtea va constata că, raportat la motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt întemeiate criticile referitoare

la greșita interpretare și aplicare a art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel potrivit textului de lege menționat,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calculul cuantumului, instanța

urmând să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului.

Sintagma „preț cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca

atare în contractele de vânzare-cumpărare.

În speță, experții ce au efectuat raportul

omologat de instanța de apel s-au raportat în stabilirea cuantumului despăgubirilor

la alte criterii decât cele legale.

Astfel, au fost avute în vedere oferte

de vânzare și nu prețuri efective.

Valoarea stabilită, de 38,5 euro este evident,

disproporționată în comparație cu cea acordată pentru parcela învecinată celei în

litigiu, cu nr. cadastral Sânmartin, afectată de fundația aceluiași stâlp, pentru

care s-a stabilit o valoare de circulație de 26 euro/m.p.

Curtea va constata că se impune casarea

deciziei recurate pentru efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere categoria de folosință a terenului

la data introducerii cererii de expropriere, precum și valoarea de circulație astfel

cum rezultă din contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare,

solicitându-se în acest sens relații de la Camera Notarilor Publici.

Urmează, totodată, ca în rejudecare, instanța

de apel să se refere doar la prejudiciul cert și care nu a fost încă reparat și

nu și la prejudiciul viitor, lipsit de certitudine, care nu ar justifica acordarea

de despăgubiri, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va admite recursurile declarate de reclamantă și Ministerul Public, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Se va casa decizia atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Se vor respinge ca nefondate recursurile

pârâților împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și reclamanta Compania Națională

de Transport al Energiei Electrice T. SA București împotriva deciziei nr. 195 din

12 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de pârâții B.M.R., B.D.P., L.A., L.R., Ț.M., I.S., C.M., Ș.M., O.D.D. și B.F. împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.