ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5594/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 659/ C din 09 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București, în calitate de expropriator în numele Statului Român, reprezentată prin SC C.N.T.E.E. T. SA - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ț.M. S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Ț.M. și, în consecință: S-a constatat că imobilul în litigiu reprezentând teren arabil în extravilan, în suprafață de 130 mp, cu nr. cadastral nou înscris în C.F. Cihei, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene Oradea-Bekescsaba - stâlp 6, conform documentației cadastrale avizată favorabil de O.C.P.I.

din 28 ianuarie 2008 insp. Ș.G.F. S-a constatat că sunt întrunite toate condițiile cerute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național declarată prin H.G. nr. 1576/08 decembrie 2005 imobilului descris mai sus, stabilind cuantumul despăgubiri la suma totală de 2.124 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb euro/leu la data plății efective. S-a dispus punerea în posesie a expropriatorului asupra terenului sus menționat, condiționată de plata integrală și prealabilă a despăgubirii către proprietarul terenului expropriat și intabularea dreptului de proprietate al Statului Român, în cartea funciară cu titlu de expropriere. Instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente în motivarea soluției: Imobilul în litigiu este afectat de construcția liniei electrice transeuropene Oradea-Bekescsaba stâlp 6, fiind declarat de utilitate publică prin H.G.

nr. 1576 din 08 decembrie 2005. S-a reținut că pârâtul, proprietar al terenului, a fost notificat de către reclamantă, aducându-i-se la cunoștință care este suprafața de teren care urmează a fi expropriată și cuantumul despăgubirilor propuse, acesta neînțelegând să formuleze întâmpinarea prev. de art. 14 din Legea nr. 133/1994. Potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994, în cazul în care nu s-a formulat întâmpinare împotriva propunerii de expropriere, expropriatorul are obligația să sesizeze tribunalul sub acest aspect, iar potrivit art. 24 din același act normativ, în cazul în care părțile se învoiesc în fața instanței asupra exproprierii și asupra despăgubirii, se va lua act de învoială și se va pronunța o hotărâre definitivă.

Întrucât părțile nu s-au învoit asupra despăgubirii, în cauză s-a dispus pentru stabilirea acestora, constituirea unei comisii de experți, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. Conform concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, s-a identificat terenul din litigiu ca având categoria de folosință arabil în intravilan, experții au stabilit că suprafața afectată de stâlpul nr. 6 este de 354 mp și, în raport de valoarea de circulație a terenurilor din zonă - de 6 euro/mp, a fost evaluată suprafața de teren afectată de construcția stâlpului la suma de 2.124 euro. La stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța a ținut seama de concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, situație față de care s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Ț.M.

În raport de poziția și categoria imobilului, teren agricol extravilan, instanța a apreciat ca fiind exagerate despăgubirile solicitate de pârâtul reclamant - reconvențional Ț.M., care a indicat valoarea unui metru pătrat în zonă, ca oscilând între 40 euro și 200 euro/mp, iar prin notele de ședință din data de 04 martie 2010 s-a indicat valoarea de 1.000 euro/mp, sub acest aspect pretențiile pârâtului reclamant reconvențional fiind respinse, ca nefondate. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ca apel în ședința publică din data de 31 ianuarie 2013, reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București, reprezentată de SC C.N.T.E.E. T. Sa - Sucursala de Transport Cluj și pârâtul Ț.M.

Prin Decizia nr. 22/ A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul Ț.M., a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a constatat că imobilul afectat de construcția liniei electrice transeuropene este în suprafață de 354 mp și s-a stabilit, totodată, cuantumul despăgubirilor la suma totală de 2.665,62 euro, urmând a fi păstrate toate celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat. Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța de apel a reținut următoarele: Criticile aduse hotărârii atacate de către pârât au fost apreciate de instanța de apel ca fiind întemeiate în parte.

Suprafața de teren în raport de care instanța de fond a calculat valoarea despăgubirilor, a reținut curtea de apel, este cea identificată de comisia de experți care, în concluziile raportului de expertiză întocmit la data de 30 mai 2010, au precizat că terenul are categoria de folosință arabil în intravilan, experții opinând că modul de executare a lucrărilor agricole se poate face pe traseul marcat între pct. A-B-C-D, pentru a nu pune în pericol integritatea stâlpului nr. 6, prin urmare, au concluzionat că suprafața afectată de acesta este cea marcată între pct. A-B-C-D și este de 354 mp. Din eroare, în dispozitivul sentinței, s-a trecut suprafața afectată de expropriere ca fiind de 130 mp, deși calculul s-a făcut prin raportare la 354 mp.

Ceea ce a greșit însă instanța de fond, reține curtea de apel, este că a stabilit valoarea despăgubirilor în funcție de evaluarea făcută de comisia de experți în lucrarea în care s-a făcut vorbire de valoarea de 6 euro/mp, fără a se avea în vedere că despăgubirea propusă de SC C.N.T.E.E. T. SA, prin Sucursala de Transport Cluj, în calitate de expropriator, în cadrul actului din 05 februarie 2007 - prin care pârâtului i-a fost notificată propunerea de expropriere a suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 6 -, este în sumă de 7,53 euro/mp. Or, această valoare se impunea a fi luată în considerare având în vedere prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și nu cea inserată în raportul de expertiză, iar raportat la această valoare pe metru pătrat, valoarea despăgubirilor la care este îndrituit pârâtul este de 2.665,62 euro, în loc de 2.124 euro.

Cât privește criticile pârâtului referitoare la efectele cauzate de construcția liniei electrice transfrontaliere, instanța de apel a reținut că nu pot fi acceptate, având în vedere concluziile lucrării de specialitate întocmită de experți, care au opinat că singurele efecte negative cauzate pot proveni în caz de electrocutare la urcarea pe stâlpii de susținere a unor persoane neautorizate, de impactul unor aparate de zbor cu conductorii electrici sau în caz de explozii în urma unor acțiuni teroriste. De asemenea, instanța de apel a considerat nefondate și criticile pârâtului referitoare la încălcarea dreptul la apărare și la un proces echitabil prin încălcarea procedurii ce reglementează expertiza judiciară, precum și cele privind încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Referitor la criticile apelantei reclamante privind suportarea cheltuielilor reprezentând valoarea onorariilor pentru experții S.N. și S.D.A., instanța a făcut trimitere la prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994, conform cărora toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere, inclusiv înaintea instanțelor de judecată, se suportă de expropriator. Împotriva Deciziei nr. 22/ A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, au declarat recurs reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București, prin reprezentant C.N.T.E.E. T. SA - Sucursala de Transport Cluj și pârâtul Ț.M. Recurenta SC C.N.T.E.E. T. SA București, prin reprezentant C.N.T.E.E.

T. SA - Sucursala de Transport Cluj solicită admiterea recursului și schimbarea în parte a hotărârilor atacate și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei stabilită de instanța de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 2.665,62 euro, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea reclamantei doar la plata sumei de 978,9 euro cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plății efective, cenzurarea cuantumului onorariului de expert pentru efectuarea expertizei tehnice în specialitatea Ecologie și Protecția Mediului la o sumă care să reflecte complexitatea lucrării și volumul de muncă depus în scopul elaborării acesteia.

Totodată, recurenta-reclamantă solicită și suspendarea executării hotărârii recurate, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art. 19-20, art. 39 din Legea nr. 13/2007, art. 274 C. proc. civ. și prevederile O.G. nr. 2/2000. Recurenta arată că motivarea instanței de fond și a instanței de apel preluată din raportul de expertiză topografică, în sensul că „terenul afectat de stâlpul 6 Oradea - Bekescsaba este în suprafață de 354 mp” și, prin urmare, despăgubirile ar fi de 2.665,62 euro, este în contradicție cu normele legale în vigoare și nu poate fi luată în considerare.

Conform art. 21 din Legea nr. 13/2007, arată recurenta, va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice, legea având în vedere, așadar, doar terenuri pe care ar putea funcționa capacități energetice ce urmează a fi înființate și cu referire la terenurile pe care ar fi așezați stâlpii și stațiile electrice. În cauză, fundația stâlpului are o suprafață de 130 mp, corespunzător și aceasta este suprafața ce trebuia expropriată. Potrivit art. 3 pct. 67, 68, art. 20 alin. (3), asupra zonelor adiacente se stabilește doar un drept de uz, servitute legală, nu unul de proprietate. După instalarea capacității energetice, pârâtul beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlp în caz de retehnologizare sau avarii.

Art. 16 și 19 din Legea nr. 13/2007 reglementează exclusiv drepturile de uz, servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, reglementări ce sunt în conformitate cu art. 44 alin. (1) din Constituție și art. 1 parag. 2 din Protocolul 1 al C.E.D.O. Referitor la aceste aspecte, arată recurenta-reclamantă, a statuat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 167/2004, nr. 163/2007 și nr. 300/2007. Având în vedere destinația actuală a terenului - agricol, situat în extravilan - și suprafața mică ce va fi expropriată, raportat la întreaga suprafață (peste 6.000 mp), precum și poziționarea stâlpului către hotarul nordic al parcelei, consideră că amplasarea liniei electrice nu va afecta cu nimic utilizarea în viitor a terenului corespunzător aceleiași destinații.

Prin urmare, acordarea unor despăgubiri pentru un teren mai mare decât fundația stâlpului este nefondată. O altă critică invocată de recurenta-reclamantă se referă la onorariul pentru efectuarea expertizei în specialitatea ecologie, protecția mediului, impus în sarcina acesteia, în cuantum de 11.239,8 lei pentru expert S.N. și în cuantum de 10.680 lei pentru expert S.D.A., în opinia recurentei suma fiind exorbitantă în raport cu complexitatea lucrării și volumul de muncă. Întrucât expertiza a fost solicitată de pârât, în interesul acestuia, trebuia obligat la plata onorariului sau, în subsidiar, trebuiau compensate cheltuielile, având în vedere că s-a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cea reconvențională, conform art. 276 C. proc.

civ. Instanța avea obligația, conform art. 22 din O.G. nr. 2/2000, să se pronunțe asupra onorariului definitiv. De altfel, practica C.E.D.O. în materia cheltuielilor de judecată statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realizarea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Recurentul Ț.M. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei instanței de apel și obligarea reclamantei la plata despăgubirilor în raport de valoarea reală a terenului supus exproprierii. În drept, a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8, 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, pârâtul reiterează criticile formulate în apel, arătând că decizia pronunțată de curtea de apel este nelegală și netemeinică. În esență, arată că, în lipsa dovezilor că pârâtul a fost despăgubit corespunzător cu valoarea terenului și că există o hotărâre judecătorească prin care prin care instanța a dispus exproprierea terenului în cauză, acțiunea este prematur introdusă și trebuia respinsă. Totodată, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, în acest sens, în cadrul întâmpinării.

Cu privire la cererea reconvențională, pârâtul arată că a solicitat acordarea de despăgubiri în funcție de valoarea unui mp de teren în localitatea în care este situat terenul, dar i s-a oferit 7,53 euro/mp, ceea ce este o sumă foarte mică, având în vedere că valoarea unui mp în comuna Sânmartin este între 40 euro și 200 euro/mp, iar potrivit dispozițiilor din Legea nr. 33/1994, exproprierea se face doar după o dreaptă și prealabilă despăgubire, cu valoarea de piață, dreptul de proprietate fiind garantat de Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O. Arată că terenului îi va scădea valoarea de circulație din cauza amplasării stâlpilor electrici de înaltă tensiune pe terenul său, mai ales că nu este permisă nici edificarea de construcții în imediata vecinătate a acestora.

Instanțele de fond și de apel, arată recurentul-pârât, trebuiau să decidă în concordanță cu principiile consacrate de dreptul procesual civil, respectiv principiile legalității, dreptului la apărare, egalității părților în fața justiției și al aflării adevărului judiciar. Referitor la expertiza topografică efectuată în cauză, consideră că din cuprinsul acesteia nu reiese metoda de calcul utilizată, iar experții nu au răspuns la obiectivele și obiecțiunile formulate de părți. În opinia sa, expertiza de mediu este nulă, în cauză fiind desemnați doi experți, din care doar unul și-a îndeplinit obligația legală de a fi prezent la efectuarea expertizei, prezența celuilalt nefiind remarcată, astfel că a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că, potrivit art. 210 C. proc.

civ. lucrarea trebuia să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. O altă critică invocată de pârât se referă la încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Se arată, astfel că simpla afirmație potrivit căreia un fapt rezultă din probele dosarului, fără a arăta în ce constau aceste probe, constituie o nemotivare. În fine, o ultimă critică vizează neacordarea, de către instanța de judecată, a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, precum și reducerea acestora, măsură care nu este în concordanță cu dispozițiile legale în materie și care constituie un impediment pentru parte de a-și recupera sumele investite pentru valorificarea dreptului său.

Analizând recursurile prin raportare la criticile formulate și la motivele de nelegalitate invocate, se constată că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente: Criticile formulate de reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București, prin reprezentant C.N.T.E.E. T. SA - Sucursala de Transport Cluj sunt nefondate. Se reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, terenul din litigiu a fost identificat ca având categoria de folosință „arabil” în extravilan, experții stabilind că suprafața afectată de stâlpul nr. 6 este de 354 mp, valoarea de circulație a terenurilor din zonă fiind de 6 euro/mp. Așa cum corect a reținut instanța de apel, valoarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate pârâtului este cea propusă de SC C.N.T.E.E.

T. SA, prin Sucursala de Transport Cluj, în calitate de expropriator, în cadrul actului din 05 februarie 2007, act prin care pârâtului i-a fost notificată propunerea de expropriere a suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 6, respectiv valoarea de 7,53 euro/mp. Așa cum prevăd dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. Instanța de judecată este îndreptățită a stabili cuantumul despăgubirilor prin aprecierea coroborată a probelor administrate, în cadrul cărora raportului de expertiză întocmit în cauză nu i s-ar putea recunoaște o poziție superioară.

Sunt de reținut, în acest sens, prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care „Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”. Nefondată este și critica recurentei-reclamante referitoare la greșita obligare a sa la plata onorariului pentru efectuarea expertizei în specialitatea ecologie, protecția mediului, în opinia sa acesta trebuind a fi suportat de pârât întrucât expertiza a fost solicitată de acesta. Potrivit art. 38 din Legea nr. 33/1994, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator.

Textul impune, așadar, ca expropriatorul să suporte cheltuielile efectuate în procesul de expropriere independent de vreo culpă procesuală a acestuia. Ca atare, obligația de plată a cheltuielilor este una legală. Pe de altă parte, referindu-se la „toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere”, art. 38 din Legea nr. 33/1994 nu face distincție asupra naturii cheltuielilor, respectiv onorarii de expertiză sau, eventual, onorarii avocațiale. Nefondate sunt și criticile invocate de recurentul-pârât și care vizează, în opinia sa, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8, 9 C. proc. civ. Motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

nu vor fi examinate, fiind invocate formal, fără ca din expunerea criticilor să se rețină incidența acestora în cauza dedusă judecății. În ceea ce privește criticile întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la greșita aplicare și interpretare a legii, se reține că sunt nefondate. Critica pârâtului privind faptul că acțiunea dedusă judecății ar fi prematur introdusă și trebuia respinsă nu poate fi primită având în vedere că cererea de expropriere a fost formulată întrucât pârâtul, după ce a fost notificat cu privire la suprafața de teren ce urmează a fi expropriată și cuantumul despăgubirii, nu a înțeles să formuleze întâmpinarea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 33/1994, în cauză fiind întrunite, astfel, toate condițiile cerute de lege pentru ca reclamanta să sesizeze instanța, potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește critica prin care pârâtul arată că terenului îi va scădea valoarea de circulație din cauza amplasării stâlpilor electrici de înaltă tensiune pe terenul său, mai ales că nu este permisă nici edificarea de construcții în imediata vecinătate a acestora, se constată a fi nefondată. Amplasarea liniei electrice transeuropene nu va schimba destinația actuală a terenului, acesta putând fi exploatat în continuare pentru agricultură. Legea energiei nr. 13/2007 (art. 39 lit. a) nu stabilește interdicția de construire în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar edificarea construcției fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem. De asemenea, Ordinul A.N.R.D.E.

din 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice (art. 31 alin. (2)) prevede că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat și aprobată de titularul de licență prin avizul de amplasament. Art. 21 din Legea energiei are în vedere numai terenurile pe care ar putea funcționa capacități energetice, respectiv doar terenurile pe care sunt amplasați stâlpii și stațiile, și nu și terenurile traversate de liniile electrice.

De asemenea, art. 3 pct. 67 și 69 și art. 20 alin. (3) din același act normativ stabilesc că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se creează doar un drept de servitute legală (conform art. 20 alin. (3)), și nu un drept de proprietate, astfel că pârâtul beneficiază în continuare de toate atributele dreptului lor de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai pentru situațiile de avarie și retehnologizare.

Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, așa cum s-a reținut și prin Deciziile nr. 163 din 27 februarie 2007 și respectiv nr. 300 din 29 martie 2007 ale Curții Constituționale, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci are ca scop doar un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății private în condițiile în care, potrivit art. 19 din Legea nr. 13/2007, pârâtul își poate exercita toate atributele dreptului său de proprietate, respectiv poate înstrăina, dona, ipoteca, lăsa moștenire etc., terenul în cauză.

Criticile invocate de recurentul-pârât referitoare la nesocotirea riscurilor generate de câmpurile electrice și magnetice rezultate ca urmare a montării stâlpilor nu vor fi examinate având în vedere că vizează modul de apreciere a probelor administrate și, prin urmare, nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nefondate sunt și criticile pârâtului referitoare la faptul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin încălcarea procedurii ce reglementează expertiza judiciară, în cauză fiind respectată procedura de întocmire a raportului de expertiză tehnică judiciară, acesta fiind întocmit de ambii experți și purtând semnătura acestora, așa cum corect a reținut instanța de apel, iar în absența unor păreri diferite ale experților nu se impunea ca fiecare dintre aceștia să-și exprime distinct părerea motivată.

Referitor la criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, și acestea sunt nefondate, în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate fiind expuse argumentele și dispozițiile legale ce au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției. În fine, nefondată este și critica pârâtului referitoare la faptul că către instanța de judecată nu i-a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat. Se reține că, în cauză, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., apelanta-reclamantă fiind obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând valoarea onorariului de avocat, în favoarea pârâtului Ț.M.

Având în vedere considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București, prin reprezentant SC C.N.T.E.E. T. SA Sucursala de Transport Cluj și de pârâtul Ț.M. împotriva Deciziei nr. 22/ A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Urmare a soluționării recursului, se va respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București prin reprezentant SC C.N.T.E.E. T. SA Sucursala de Transport Cluj, ca rămasă fără obiect.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București, prin reprezentant SC C.N.T.E.E. T. SA Sucursala de Transport Cluj și de pârâtul Ț.M. împotriva Deciziei nr. 22/ A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC C.N.T.E.E. T. SA București prin reprezentant SC C.N.T.E.E. T. SA Sucursala de Transport Cluj, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2013.