ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 535/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cerere înregistrată la data de 11 septembrie 2007, ulterior precizată, reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, în calitate de expropriator, reprezentată C.N.T.E.E.T. SA – T. SA, sucursala de T. Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SRL să se constate că imobilul în suprafață de 69 mp, reprezentând arabil în extravilan cu nr. cadastral nou 485, dezmembrat din nr. cad. 92, înscris în C.F.M.D.F. 39 Cefa, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba – stâlp 49 și să dispună exproprierea pentru utilitate publică de interes național a suprafeței menționate cu plata unei despăgubiri în sumă totală de 335,34 Euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb Euro/lei de la data plății efective.

A mai solicitat totodată punerea sa în posesie cu terenul menționat, condiționat de plata integrală a despăgubirilor și intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut, în esență, că prin H.G. nr. 1576/2005 privind declararea utilității publice a lucrării de interes național „LEA 400 KV – Oradea – Bekescsaba”, s-a declarat utilitate publică a imobilului menționat, care este afectat de construcția stâlpului nr. 49 al liniei electrice transeuropene, pentru care a fost demarată procedura de expropriere, iar în urma demersurilor întreprinse cu această ocazie a rezultat că proprietarul imobilului este pârâta.

A mai arătat că proprietarul a fost notificat în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994, aducându-i-se la cunoștință suprafața de teren ce urmează a fi expropriată și cuantumul despăgubirii propuse. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 33/1994. Prin sentința nr. 227/C/2009 din 4 iunie 2009, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, în calitate de expropriator în numele Statului Român, reprezentată de C.N.T.E.E.T. SA, T.E. SA, sucursala de T. Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SR. S-a constatat că imobilul, teren extravilan în suprafață de 69 mp, cu nr. cadastral nou 485, dezmembrat din nr. cadastral 92, înscris în C.F.

NDF 39 Cefa, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba – stâlp 49. S-a constatat ca fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național, declarată prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, a imobilului sus descris, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma totală de 5000 Euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb Euro/leu de la data plății efective, care urmează a fi achitată pârâtei în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului, condiționat de plata integrală și prealabilă a despăgubirii câtre pârâtă, precum și intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în C.F., cu titlu de expropriere.

Prima instanță a reținut, în esență, că potrivit documentației depuse la dosar, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 33/1994, rezultă că o suprafață de teren de 69 mp, cu nr. cadastral 92, înscris în C.F. NDF 39 Cefa, este afectată de construcția liniei electrice transeuropene „LEA 400 KV – Oradea – Bekescsaba” stâlp 49. Din situația de carte funciară depusă la dosar a rezultat că proprietar asupra nr. cad 92, teren extravilan în suprafață de 44.600 mp este pârâta SC A.B. SA, societate care a cumpărat terenul de la SC L.I. SRL, după demararea procedurii de expropriere. Întrucât părțile nu s-au învoit asupra despăgubirii, în cauză s-a dispus, pentru stabilirea despăgubirilor, constituirea unei comisii de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Concluziile experților au relevat că din imobilul cu nr. cad 92 Cefa este afectată suprafața de 24.497 mp de zona de protecție și de siguranță a LEA de 400 KV, teren pe care va fi amplasat stâlpul cu nr. 49 al rețelei proiectate cu suprafața de 69 mp. Comisia a stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren din suprafața indicată ca fiind de 4,85 Euro/mp, iar valoarea întregii suprafețe afectate la suma de 119.995,96 Euro. A considerat instanța că a acorda pârâtei despăgubiri la nivelul sumei menționate, solicitată de pârâtă, ar însemna exproprierea suprafeței de 24.497 mp. În raport de dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 și văzând dispozițiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 potrivit cărora va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice și că terenul afectat de fundația stâlpului 49 ocupă numai o suprafață de 69 mp din nr. cad.

92 Cefa în suprafață totală de 44.600 mp, s-a apreciat ca posibilă exproprierea parțială a imobilului, numai pentru suprafața de 69 mp, în raport de care nivelul despăgubirii, echivalent al terenului, a fost stabilit la nivelul sumei de 335 Euro, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză administrat în cauză. Având în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind criteriile de determinare a cuantumului despăgubirii în cazul bunurilor expropriate pentru cauză de utilitate publică, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a stabilit nivelul despăgubirii cuvenită pârâtei, compusă din valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat proprietarului, la suma de 5000 Euro, apreciată ca fiind o dreaptă despăgubire.

Prin decizia nr. 30/2010 - A din 31 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul declarat de pârâta SC A.B. SRL împotriva sentinței tribunalului, care a fost modificată în sensul că a fost majorat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță de la suma de 5000 Euro la suma de 118.908 Euro. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București. Instanța de apel a reținut, în esență, că dispozițiile naționale și convenționale în materie statuează că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă și să reflecte valoarea terenului expropriat.

Indicând constatările și concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, instanța de apel a reținut că stabilind cuantumul despăgubirilor ce se cuvin pârâtei la suma de 5000 Euro, prima instanță a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Împrejurarea că imobilul a fost cumpărat după demararea procedurii exproprierii, nu este de natură a duce la diminuarea cuantumului despăgubirii cuvenite pârâtei, care s-a subrogat în toate drepturile fostului proprietar, urmarea transmisiunii dreptului de proprietate în favoarea sa.

Nu a fost acceptată susținerea reclamantei potrivit căreia prejudiciul trebuie raportat la suprafața efectiv expropriată pe care sunt așezați stâlpii și stațiile (fundația stâlpului având o suprafață de 69 mp) nu și la terenurile traversate de liniile aeriene (ce afectează o suprafață totală de 24497 mp), susținându-se că trebuie avute în vedere restricțiile și interdicțiile instituite în zona de protecție și siguranță, zone asupra cărora se stabilește un drept de uz și servitute legală. Or, în condițiile în care reclamanta are acces pe imobilul pârâtei în caz de retehnologizare și avarii, nu se poate susține că pârâtei nu i s-ar aduce nicio atingere atributelor dreptului de proprietate. La stabilirea cuantumul despăgubirii, instanța de apel s-a raportat și la declarația expertului L.C.

audiat în fața acestei instanțe, care a arătat că suprafața menționată în raportul de expertiză, afectată de construcția liniei electrice, devine practic inutilizabilă și ca teren agricol, întrucât în această zonă nu se pot efectua irigări, existând riscul de electrocutare, nu se pot face plantații, întrucât radiațiile emanate de linia electrică sunt foarte puternice. S-a constatat în acest context că în vederea asigurării unei protecții depline a dreptului de proprietate afectat prin expropriere se impune a se recunoaște în favoarea pârâtei dreptul de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs urmare a exproprierii unei părți din terenul proprietatea sa, prejudiciu determinat la suma reținută în dispozitivul deciziei.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât deși obiectul exproprierii l-a constituit suprafața de 69 mp, s-au stabilit despăgubiri și pentru zona de protecție și siguranță, precum și că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Dezvoltând această ultimă critică, recurenta a susținut ca fiind greșită motivarea instanței privind producerea unui prejudiciu pârâtei pe considerentul că o parte din terenul proprietatea acesteia ar fi afectat de zona de protecție și siguranță a LEA 400 KV, întrucât aceasta nu ține cont de prevederile legale în vigoare.

Practic acest prejudiciu nu există, întrucât parcela cu nr. cad. 92 Cefa în suprafață de 44198 mp poate fi folosită ca orice alt teren, inclusiv în scopul edificării unor construcții, cu obținerea avizelor necesare și pe baza unei analize de risc. O astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicție sau restricție, ci se constituie într-o măsură de protecție atât pentru proprietarul în cauză, cât și pentru rețeaua electrică ce reprezintă bun public de interes național.

Au fost aplicate greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât la momentul exproprierii și al întocmirii raportului de expertiză, destinația actuală a terenului este de „extravilan Geziu” având categoria de folosință „teren arabil, agricol” premise de care trebuie să se țină seama la stabilirea prejudiciului și nu prin raportare la o eventuală destinație viitoare și calcularea prejudiciului în funcție de criteriul celei mai bune utilizări a terenului, respectiv „o zonă de servicii cu bază de agrement”. Amplasarea liniei electrice nu va afecta utilizarea în viitor a terenului corespunzător destinației sale, asemenea tuturor celorlalte terenuri din țară aflate într-o situație asemănătoare.

Drepturile de uz și de servitute asupra terenurilor stabilite prin legea energiei electrice nr. 13/2007 în favoarea operatorului de transport se exercită numai în caz de avarie, reparație, retehnologizare și cu obligația titularului de licență de a repara eventualele pagube produse și nu reprezintă o expropriere, astfel cum s-a stabilit și prin decizia Curții Constituționale nr. 878/2008. S-a susținut astfel că și din această perspectivă, hotărârea instanței de apel nesocotește dispozițiile legale în materie, procedând la absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate și stabilirea unei despăgubiri ce se plasează în afara textului ce reglementează criteriile de cuantificare în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică.

S-a relevat astfel că din însăși contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1457 din 18 aprilie 2007 prin care a fost achiziționat acest bun, încheiat în cursul procedurii, rezultă că prețul vânzării a fost convenit la suma de 55.000 Euro pentru mai multe suprafețe de teren în suprafață totală de 342.300 mp, deci, un preț de 0,16 Euro/mp. Or, în acest context, stabilirea unei valori de 119.995,96 Euro pentru terenul pretins a fi afectat prin expropriere, în suprafață de 44.198 mp, și în condițiile în care, prin raportare la prețul vânzării, cuantumul despăgubirii n-ar putea fi eventual decât 7.071,68 Euro pentru întreg terenul menționat, este excesivă și încalcă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit prin expropriere și cel particular, balanța fiind puternic înclinată spre cel din urmă.

Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele: Cel de-al șaselea motiv de recurs invocat drept critică a hotărârii supuse controlului judiciar, concretizat în ipoteza cazului de plus petita, reglementat de textul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., vizează situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Această ipoteză, alături de celelalte două cazuri care se încadrează în motivul de recurs evocat, are drept scop necesitatea respectării principiului disponibilității procesuale, adică obligația instanței să statueze în cadrul procesual determinat de părți și, în privința obiectului litigiului, pronunțarea în limitele pretențiilor deduse în justiție. Orice altă statuare ar contraveni dispozițiilor imperative prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc.

civ. Or, în speță, investită fiind cu cererea de expropriere a unei suprafețe de teren în scopul menționat în cerere și stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâtului pentru terenul afectat de această operațiune, instanța de apel a statuat în limitele învestirii și prin raportate la obiectul litigiului, fiind nerelevantă sub aspectul ipotezei încadrate în textul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., determinarea ca fiind afectată unei suprafețe, alta decât cea pretinsă de reclamantă, perspectivă în raport cu care critica întemeiată pe acest motiv de recurs, se vădește a nu fi fondată. Este însă fondat motivul de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, întrucât ele sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, normă invocată de reclamantă, iar nerespectarea acestora pun în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubire se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experții, precum și instanța să țină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste și echitabile a despăgubirii), și anume, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” și respectiv „daunele” aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse și alte dovezi. Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială. Or, în speță, reperele lucrării de specialitate administrate în apel și consecutiv ale instanței, care le-a preluat integral în lipsa altor dovezi, s-au raportat la alte criterii decât cele legale.

Astfel, din constatările raportului de expertiză menționat, rezultă că experții au luat în considerare, în funcție de poziționarea terenului, „amplasat la liziera pădurii, de-a lungul unui drum de pământ ce asigură accesul în linie dreaptă din drumul național, că cea mai bună utilizare a terenului, de formă plană, poate fi aceea de zonă de servicii ca bază de agrement”, situație în care s-a apreciat că valoarea de piață a întregului teren este de 4,9 Euro/mp. S-a considerat că terenul afectat de obiectivul reclamantei este în suprafață de 24.497 mp, rezultând astfel o pierdere în valoare a proprietății pârâtei cu 119.996 Euro. Or, în raport de dispozițiile legale evocate, elementul reținut în stabilirea cuantumului despăgubirilor se plasează dincolo de criteriile legale evocate și nu justifică motivele ce ar determina exproprierea suprafeței menționată în expertize.

Susținerile orale ale unuia dintre experții desemnați în cauză, în lipsa constatărilor în forma prescrisă de lege (de o comisie constituită din trei experți) nu pot fi considerate relevante și reținute ca atare de instanță, în condițiile nerespectării normelor legale ce reglementează proba cu expertiză în această materie. Pe de altă parte, simpla constatare din cuprinsul expertizei administrate la fond, din care rezultă că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecție și siguranță, preluată din textul legii energiei electrice, se constituie, în lipsa altor elemente, într-o susținere lipsită de fundament probator, care necoroborată cu alte probe, nu justifică pretenția pârâtei de plată a unor despăgubiri pentru o suprafață de teren mai mare decât cea ocupată de obiectivul reclamantei.

Dimpotrivă, Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci dispune doar ca efectuarea construcțiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem. Prin urmare, nelegal și cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii, instanța de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv, ce depășește prețul vânzării întregului teren în care se încadrează cel litigios, și care nu se constituie astfel într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului intern și convențional și de natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel general al colectivității.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis potrivit celor consemnate în dispozitivul prezentei decizii. Cererea de suspendare a executării deciziei, formulată în cuprinsul declarației de recurs, va fi respinsă dat fiind soluționarea căii de atac la primul termen de judecată fixat în cauză, ce nu a mai impus analizarea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Admite recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E. T.E., SA București prin sucursala de T. Cluj, împotriva deciziei nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Modifică în parte decizia nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC A.B. SRL Oradea. Înlătură dispoziția privind majorarea cuantumului despăgubirii de la 5000 Euro la 118908 Euro. Menține restul dispozițiilor deciziei nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.