ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 991/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată la data de 26 aprilie 2007, reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. București, în calitate de reprezentant al Statului Român ca expropriator în temeiul H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de CNTEE - K. S.A. - Sucursala de Transport Cluj a chemat în judecată pe pârâții A. și B. pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată:

- să se constate că imobilul, teren arabil extravilan în suprafață de 50 mp cu nr. cadastral nr. x Oradea, format din nr. cadastral vechi x/19, înscris în CF NDF x Oradea este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescaba - stâlp 7;

- să se dispună exproprierea pentru utilitate publică de interes național acestui imobil și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în RON la cursul oficial de schimb de la data plății efective și a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere, respingând restul pretențiilor.

Prin Sentința civilă nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă în parte acțiunea formulată de Compania Națională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. București, în calitate de reprezentant al Statului Român ca expropriator în temeiul H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de CNTEE -K. S.A. - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

A constatat că imobilul, teren arabil extravilan în suprafață de 50 mp cu nr. cadastral nr. x Oradea, format din nr. cadastral x, înscris în CF NDF x Oradea este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescaba - stâlp 7.

A dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în RON la cursul oficial de schimb de la data plății efective și a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere, respingând restul pretențiilor.

Prin Decizia civilă nr. 223/29.11.2011, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de pârâții A. și B., în contradictoriu cu reclamantele Compania Națională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. București reprezentată de CNTEE - K. S.A. - Sucursala de Transport Cluj împotriva Sentinței civile nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor.

A modificat în parte sentința apelată, în sensul că s-a constatat că imobilul cu nr. vechi cadastral x Oradea, în suprafață de 11.970 mp este afectat de construcția liniei electrice LEA 400 KV Oradea - Bekecsaba.

A obligat reclamanta să plătească pârâților apelanți suma de 275.310 euro cu titlu de despăgubiri ce rezultă din diferența de valoare a terenurilor intravilan față de aceeași suprafață ca teren extravilan. A menținut restul dispozițiilor sentinței privind exproprierea suprafeței de 50 mp aferentă nr. cadastral x Oradea și plata sumei de 447 euro cu titlu de despăgubiri, precum și întabularea Statului român. A obligat pârâții să achite 500 de RON contravaloarea completării raportului de expertiză în apel către experții C. și D.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată în interesul apelanților de intervenienții E., F., G., H., I. și J.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de Compania Națională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. București, fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 4622 din 21 octombrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "K." S.A., de pârâții B., A. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223 din 29 noiembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, care a fost casată cu trimite spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că instanța de apel să dispună efectuarea unei noi expertize, de o comisie de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă existența zonelor de protecție și a zonelor de siguranță afectează valoarea reală a imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de teren neafectate de obiectivul pârâților este obstrucționat sau îngrădit și condițiile în care exploatarea terenului rămas, în funcție de destinația sa, iar în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice referitoare la edificarea construcțiilor, iar cu ocazia rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse și se vor analiza și celelalte critici formulate prin cererile de recurs, precum și toate mijloacele de apărare invocate de părți.

Prin Decizia civilă nr. 375/2016-Ap din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții-pârâți B. și A. și cererea de aderare la apel formulată de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "K." - S.A. București, reprezentată prin C.N.T.E.E. - "K." - S.A. - Sucursala de Transport Cluj, reprezentând Statul Român în contradictoriu cu intimații intervenienți J., I., F. G., H. E., împotriva Sentinței civile nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte în sensul că:

S-a constatat că imobilul în natură reprezentând teren arabil extravilan în suprafață de 636 mp, cu nr. cadastral nou x format din nr. cadastral vechi x/19 înscris în CF NDF x Oradea proprietatea pârâților este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 Kw Oradea, Bekecsaba, stâlp 7.

S-a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil în suprafață de 636 mp în loc de 50 mp și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 5088 euro în loc de 477 euro, sumă plătibilă în RON la cursul oficial de schimb la data plății efective.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate a Statului Român în cartea funciară pentru suprafața de 636 mp aferent imobilului mai sus menționat cu titlul de expropriere în loc de 50 mp.

Au fost admise cererile de intervenție în interesul apelanților B. și A., formulate intervenienții accesorii: J., I., F., G., H. și E.

Restul dispozițiilor sentinței apelate au fost menținute.

Prin Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosar nr. x/2007*, s-a respins excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți A. și B.

Au fost admise recursurile declarate de recurenta-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București reprezentând Statul Român și de recurenții-pârâți A. și B. împotriva Deciziei nr. 375 din 26 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, din perspectiva art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) și art. 17 din Legea energiei și gazelor naturale nr. 123/2012 (în vigoare la data formulării recursului), terenul ce se impune a fi expropriat este cel destinat pentru înființarea și funcționarea capacității energetice. Prin urmare, legea are în vedere terenurile pe care ar putea funcționa capacități energetice care urmează a fi înființate, cu referire doar la terenurile pe care vor fi așezați stâlpii și stațiile, nu și terenurile care sunt traversate de linii electrice aeriene.

Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018 a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanta apelantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice K. S.A. cu reprezentată prin C.N.T.E.E. - "K." - S.A. - Sucursala de Transport Cluj în reprezentarea Statului Român.

A admis cererile de intervenție în interesul apelanților B. și A., formulate intervenienții accesorii: J., I., F. G. H. E.

A admis apelul civil declarat de apelanții pârâți B. și A. în contradictoriu cu intimata reclamantă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. reprezentată prin C.N.T.E.E. - "K." - S.A. - Sucursala de Transport Cluj, reprezentând Statul Român, împotriva Sentinței civile nr. 628/C din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimba în parte în sensul că:

A obligat reclamanta expropriatoare la despăgubiri în favoarea pârâților în sumă totală de 1039 euro ce se va achita în RON la cursul BNR din ziua plății efective, din care 600 euro reprezintă contravaloarea terenului expropriat și suma de 439 euro contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere.

A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin deciziei pronunțate.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs, atât reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București, în reprezentarea Statului Român, cât și de pârâții A. și B., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

8.1 Prin recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București, în reprezentarea Statului Român a fost criticată soluția pentru nelegalitate, invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică se referă la cererea de aderare la apel care a fost respinsă în mod eronat de către instanța de apel, de vreme ce din planul de amplasament și delimitare a imobilului, suprafața terenului ce urmează a fi expropriată este de 60 mp, așa cum corect s-a reținut în considerentele hotărârii atacate. Această constatare a instanței trebuia să se reflecte în dispozitiv prin admiterea cererii de aderare la apel, în caz contrar, soluția rămânând fără suport juridic.

O a doua critică privește întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară, în sensul că experții desemnați nu au răspuns obiecțiunilor formulate de apelanta-reclamantă, în situația în care se putea constata că nu s-a răspuns obiectivelor formulate de instanța de judecată.

Astfel, nu a fost avută în vedere valoarea de circulație a imobilului, așa cum rezulta din contracte de vânzare-cumpărare cu obiect similar, la data întocmirii raportului de expertiză, aceasta rezultând și din Ghidul cuprinzând valorile de circulație orientative ale proprietăților imobiliare, ghid emis de Camera Notarilor Publici Oradea pentru anul fiscal 2017.

Or, în speță, experții s-au raportat la alte criterii, nu la cele prevăzute de art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, cu argumentul că valorile din ghidul respectiv nu ar fi adecvate pentru evaluarea terenului ce face obiectul litigiului.

O a treia critică vizează faptul că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., deoarece nu s-a conformat indicațiilor date de instanța de recurs în ciclul procesual anterior. Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că se impunea efectuarea unei expertize tehnice în scopul determinării valorii de circulație a terenului necesar a fi expropriat, urmând a se utiliza în acest scop contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare. Trebuia, de asemenea, să stabilească dacă amplasamentul stâlpului se va face exclusiv pe parcela cu nr. cadastral x sau va ocupa în tot sau în parte și parcela cu nr. cadastral x. Prin raportare la aceste constatări trebuia să se stabilească prejudiciul suferit de părți.

Instanța anterioară trebuia să aibă în vedere următoarele argumente:

- Terenul ce se impune a fi expropriat este cel pe care se găsește fundația stâlpului nr. 7, nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene (conform Deciziei de casare nr. 2055/2016);

- Amplasarea stâlpului nu va impune o interdicție de construire pe terenurile proprietatea pârâților, ci impun condiția obținerii unui aviz de amplasament al operatorului de transport pentru edificarea de construcții, conform prevederilor Legii energiei nr. 13/2007, cât și a Legii energiei și gazelor naturale nr. 123/2012, conform deciziilor de casare nr. 2055/2016 și 4622/2013);

- Regimul juridic al terenului nu a suferit nicio modificare de-a lungul timpului, contrar celor susținute de pârâți, astfel că aceștia nu vor suferi niciun prejudiciu prin schimbarea categoriei de folosință de intravilan în extravilan, aspect reținut în considerentele Deciziei de casare nr. 2055/2016;

- Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauză - Decizia nr. 2055/2016;

- Nu se poate reține prejudiciul invocat de apelanți ca urmare a riscurilor generate de câmpurile electrice și magnetice, deoarece acestea privesc un eveniment viitor și nesigur.

În ceea ce privește prejudiciul privind exproprierea suprafeței de 60 mp, nu se mai impune acordarea sumei de 493 euro cu titlu de despăgubire pentru refacerea documentației cadastrale, întrucât aceasta s-a realizat pe cheltuiala Statului Român.

În acest context, se impune admiterea recursului, ca urmare a reanalizării probelor administrate în cauză și înlăturarea de la plata sumei de 1039 euro cu titlu de despăgubiri, de vreme ce prejudiciul nu a fost dovedit.

8.2 Prin recursul declarat de pârâții A. și B. a fost criticată soluția pentru nelegalitate, invocând-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică privește încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituție și art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că expropriatorul trebuie să plătească despăgubiri, nu numai cu privire la valoarea de circulație a imobilului, dar și cu privire la prejudiciul cauzat prin expropriere.

În situația dedusă judecății, chiar dacă amplasarea liniei electrice este de utilitate publică de necontestat, nu se poate impune proprietarului o sarcină disproporționată constând în schimbarea regimului proprietății sale, fără plata unei despăgubiri echitabile. Cu alte cuvinte, nu li se poate cere proprietarilor terenului să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene, deoarece aceasta ar constitui o ingerință disproporționată și nejustificată în exercitarea dreptului de proprietate al pârâților.

O a doua critică privește ignorarea de către instanța de apel a Recomandării 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la radiațiile câmpurilor electrice și magnetice generate de linia de înaltă tensiune ca element de legalitate în stabilirea criteriilor pentru evaluarea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 și a art. 21 alin. (1) și (2) din Legea energiei nr. 13/2007 trebuia avut în vedere că textele arătate fac referire la:

"(...) culoarul de trecere a liniei electrice înseamnă suprafața de teren situată de-a lungul liniei electrice și a spațiului aerian de deasupra sa în care se impun restricții."

O a treia critică se referă la faptul că suma datorată pentru prejudiciul cauzat prin expropriere este mult mai mare decât cea reținută de instanță și se impune obligarea reclamantei la plata unei sume care să reflecte caracterul cert, just și echitabil al despăgubirii.

Despăgubirea trebuie să fie mai mare, deoarece, pe de o parte, s-a schimbat categoria de folosință a terenului, în sensul că devenit extravilan, determinând o scădere a valorii sale, iar pe de altă parte, suprafața de teren este mult mai mare decât cea avută în vedere de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, suprafața de teren avută în vedere de pârâții A. și B. este de 11.069 mp, nu de 60 mp, așa cum au considerat instanțele anterioare. Acest aspect rezultă din expertizele administrate în cauză și din actele depuse la dosar, probe care au fost ignorate de instanța de apel.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de 04.06.2018 rezultă că experții definesc în mod expres zonele de protecție și siguranță, precum și lățimea în metri a acestor zone impuse de lege - 75 m pentru liniile electrice cu tensiunea de 400 KV - conform schiței anexate raportului de expertiză tehnică. Aceste zone nu afectează doar suprafața de 60 mp, ci întreaga suprafață ce constituie proprietatea recurenților-pârâți. Mai mult, accesul spre imobile este obstrucționat în totalitate, deoarece fundația stâlpului 7 al liniei electrice transeuropene obstrucționează singura cale de acces spre parcelele în litigiu.

La data de 13.05.2019 reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București a formulat întâmpinare solicitând, în principal, respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de pârâți și respingerea recursului, ca nefondat, dacă se trece peste excepția tardivității.

De asemenea, reclamanta a invocat la data de 13.05.2019, excepția nulității recursului declarat de pârâții A. și B., cu motivarea că susținerile formulate în cuprinsul cererii de recurenți nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanța de apel a respectat indicațiile date în ciclul procesual anterior de către instanța supremă, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, despăgubirile pentru expropriere fiind corect calculate.

Rapoartele de expertiză întocmite în cauză corespund cerințelor legale și nu se impune reformarea hotărârii pentru niciunul dintre motivele invocate de pârâți în motivele de recurs.

Pârâții B. și A. nu au depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul exercitat de reclamantă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

i) Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Este fondată critica reclamantei referitoare la faptul că instanța trebuia să admită cererea de aderare la apel, având în vedere aspectele reținute în considerente și indicațiile date de instanța de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe.

În speță, dezlegarea dată de instanța de recurs pe aspectele de fond trebuia să-și găsească expresia procedurală în admiterea cererii formulate de reclamantă, în caz contrar, atât considerentele și dispozitivul rămân fără substanță juridică, iar soluția dată de Curtea de Apel ar încălca dispozițiile imperative ale normelor de procedură.

Astfel, în ceea ce privește dezlegările de drept date într-un ciclu procesual anterior, din Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că terenul ce se impune a fi expropriat este cel pe care se găsește fundația stâlpului nr. 7, ceea ce înseamnă că acest aspect trebuia reținut ca fiind o dezlegare dată în cauză, obligatorie pentru instanța de apel.

Or, prin cererea de aderare la apel, reclamanta a susținut că terenul care trebuia expropriat este numai cel pe care se găsește fundația stâlpului de electricitate, conform art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, adică cel destinat pentru înființarea și funcționarea capacității energetice, nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene. De asemenea, s-a susținut că terenul se mărește cu 10 mp, deci suprafața totală ce trebuie expropriată este de 60 mp.

Înalta Curte constată că nu poate fi primit argumentul instanței de apel că expropriatorul a tranșat problema suprafeței de teren ce trebuia expropriată prin Decizia nr. 172 din 14 august 2018, emisă în baza Legii nr. 255/2010.

În primul rând, acest raționament nu poate înlătura dezlegarea dată de instanța de recurs prin Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În al doilea rând, trebuie observat că raportul juridic dedus judecății este guvernat de Legea nr. 33/1994, astfel încât un act administrativ emis conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010 nu este de natură să tranșeze situația juridică dedusă judecății, mai ales că actul respectiv poate fi supus contestării și are aptitudinea să genereze, la rândul său un alt litigiu în fața instanțelor de judecată.

Situația terenului ce trebuia expropriat pentru utilitate publică, în suprafață de 60 mp, a fost reținută corect în considerente de instanța de apel, însă prin dispozitiv a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București, în reprezentarea Statului Român.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs este fondat și se impune, în temeiul dispozițiilor 293 alin. (1) coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului cu privire la cererea de aderare la apel formulată de reclamantă în fața Curții de Apel Oradea cu privire la suprafața de 60 mp ce trebuia expropriată.

i) Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Este nefondată critica referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de expertiză tehnică judiciară de către instanța de apel, în rejudecare după casare.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că, în rejudecare instanța a respectat, atât indicațiile date de instanța de casare, cât și dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 25 din actul normativ menționat:

"Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii."

De asemenea, au fost respectate și dispozițiile legii civile de procedură privind procedura pentru administrarea probei cu expertiză.

Curtea de Apel Oradea a reținut în considerente că se impune efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul determinării valorii de circulație a terenului necesar a fi expropriat, urmând a se utiliza în acest scop contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare.

Urmare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, atât de către apelanta reclamantă K., cât și de către apelanții pârâți B. și A., instanța a reținut că experții evaluatori nu fac măsurători topografice. Curtea de Apel, în ședința publică din 28 noiembrie 2017, față de răspunsul la obiecțiuni, a pus în discuție și a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice topografice Din raportul de expertiză topografică a rezulta că terenul ce urmează a fi expropriat este în suprafață de 60 mp.

Înalta Curte, în acord cu instanța de apel constată că s-a răspuns obiectivelor stabilite pentru cele două expertize, probe a căror necesitate a fost impusă prin Decizia nr. 4622 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu obiectivele indicate prin hotărârea de casare.

Așa fiind, nu poate fi invocat în recurs niciun motiv de nulitate al expertizei, prin raportare la art. 201 - 214 C. proc. civ., astfel încât, soluția pronunțată în cauză nu poate fi afectată de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

ii) Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este nefondată critica referitoare la aplicarea normelor de drept material formulată de reclamantă pentru stabilirea cuantumului prejudiciului cuvenit pârâților pentru suprafața de teren expropriată.

În esență, reclamanta a susținut că urmare a reanalizării probelor administrate în cauză se impune înlăturarea de la plata sumei de 1039 euro cu titlu de despăgubiri, de vreme ce prejudiciul nu a fost dovedit.

Deși în cuprinsul criticilor formulate de reclamantă se face referire la încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, se solicită reanalizarea probelor de către instanța de recurs.

Or, o astfel de argumentare nu reprezintă în realitate o critică a greșitei aplicări a legii, ci tinde la schimbarea situației de fapt reținute de instanța de fond, aspect incompatibil cu structura recursului, așa cum este reglementat de C. proc. civ. de la 1865 cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 304 din actul normativ menționat îngăduie ca prin intermediul recursului să fie dedusă analizei numai conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

În jurisprudența sa, Înalta Curte a statuat că interpretarea greșită a probelor cauzei este o chestiune de netemeinicie care nu se încadrează în dispozițiile de nelegalitate ale C. proc. civ. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a, Deciziile nr. 2625/2013 și nr. 3465/2007).

După abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate, niciunul dintre motive nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor.

Astfel, criticile formulate în recurs trebuie să aibă aptitudinea de a demonstra aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, nu schimbarea situației de fapt, adică a situației premisă la care se aplică norma de drept.

În consecință, instanța de recurs nu poate reevalua probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la concluzia că prejudiciul are un alt cuantum decât cel stabilit de instanța de apel.

Față de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 315 și 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București, în reprezentarea Statului Român, împotriva Deciziei civile nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Urmează să modifice, în parte, Decizia civilă nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în sensul că va admite cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București împotriva Sentinței civile nr. 628/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor și, în consecință, va stabili că suprafața imobilului expropriat este în suprafață de 60 mp, în loc de 50 mp.

Urmează să mențină celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței

2.1. Cu privire la excepția nulității recursului

Reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București a invocat la data de 13.05.2019, excepția nulității recursului declarat de pârâții A. și B., cu motivarea că susținerile formulate în cuprinsul cererii de recurenți nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând cererea pârâților, constată că susținerile reclamantei sunt nefondate cu privire la criticile invocate în recurs. Sunt o serie de susțineri care pot fi calificate drept critici de nelegalitate, de pildă, cele privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituție și art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cele privind incidența Recomandării 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la radiațiile câmpurilor electrice și magnetice generate de liniile de înaltă tensiune.

Astfel, o parte din motivele de recurs pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, urmând să fie analizate din această perspectivă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului declarat de pârâții A. și B., invocată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București.

2.2. Cu privire la recursul declarat de pârâții A. și B.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții A. și B. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

i) Cu privire la incidența Recomandării 1999/519/CE

Este nefondată susținerea că a fost ignorată în cauză Recomandarea 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la radiațiile câmpurilor electrice și magnetice generate de liniile de înaltă tensiune.

Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 316 și art. 294 C. proc. civ. duc la concluzia că pe parcursul judecării cauzei, în apel și în recurs, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, trebuie subliniat faptul că pe parcursul judecării cauzei nu a fost invocat acest document emis de una dintre instituțiile Uniunii europene, astfel încât analizarea acestuia direct în recurs ar însemna schimbarea cauzei juridice a acțiunii sau a apărărilor formulate de părțile în litigiu, ceea ce nu poate fi admis din perspectiva C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, această critică nu poate fi invocată omisso medio de către recurenții pârâți și,în consecință, nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs.

ii) Cu privire la încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituție și art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Este nefondată susținerea că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituție și art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte, în acord cu instanța de apel, constată că expropriatorul a fost obligat să plătească despăgubiri, nu numai cu privire la valoarea de circulație a imobilului, dar și cu privire la prejudiciul cauzat prin expropriere.

Astfel, au fost respectate, nu numai dispozițiile legale incidente în cauză, dar au fost avute în vedere și dezlegările de drept date de instanța de recurs în ciclurile procesuale anterioare cu privire la următoarele aspecte: terenul ce se impune a fi expropriat este cel pe care se găsește fundația stâlpului nr. 7, nu și terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene, așa cum rezultă din Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; amplasarea stâlpului nu va impune o interdicție de construire pe terenurile proprietatea pârâților, ci impun condiția obținerii unui aviz de amplasament al operatorului de transport pentru edificarea de construcții, conform prevederilor Legii energiei nr. 13/2007, cât și a Legii energiei și gazelor naturale nr. 123/2012, așa cum rezultă din Deciziile de casare nr. 2055 din 27 octombrie 2016 și 4622 din 21 octombrie 2013; regimul juridic al terenului nu a produs nicio vătămare de-a lungul timpului, contrar celor susținute de pârâți, astfel că aceștia nu vor suferi niciun prejudiciu prin schimbarea categoriei de folosință de intravilan în extravilan, aspect reținut în considerentele Deciziei de casare nr. 2055 din 27 octombrie 2016; Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauză, așa cum rezultă din Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016.

Cu alte cuvinte, regimul juridic al terenului ce trebuie expropriat, al terenului afectat de liniile electrice și al criteriilor ce trebuie avute în vedere pentru despăgubirile acordate a fost tranșat în ciclurile procesuale anterioare, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuție suprafața de teren afectată de expropriere. Aplicarea dispozițiilor din Legea energiei nr. 13/2007, dar și din Legea nr. 123/2012 a fost tranșată prin Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect care a intrat în puterea lucrului judecat.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că ansamblul dispozițiilor legale ce reglementează exproprierea a fost respectat, fiind evident că nemulțumirea pârâților vizează, în realitate, cuantumul despăgubirii acordate.

Așa fiind, criticile invocate în recurs nu pot fi primite, deoarece nu se poate reține în cauză încălcarea normelor de drept material de către instanța de apel.

iii) Cu privire la cuantumul prejudiciului produs ca urmare a exproprierii

Este nefondată susținerea privitoare la suma datorată pentru prejudiciul cauzat prin expropriere care, în opinia pârâților, ar trebui să fie mult mai mare decât cea reținută de instanță și se impune obligarea reclamantei la plata unei sume care să reflecte caracterul cert, just și echitabil al despăgubirii.

În esență, pârâții susțin că din probele administrate în cauză, respectiv expertizele tehnice și înscrisurile depuse rezultă că prejudiciul produs este mult mai mare decât cel stabilit de instanță și cuantumul sumei trebuie să fie mai mare din perspectiva schimbării regimului juridic al terenului, afectarea utilizării sale din cauza liniilor de mare tensiune, a obstrucționării accesului etc.

Deși în cuprinsul criticilor formulate de reclamantă se face referire la încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, se solicită reanalizarea probelor de către instanța de recurs.

Or, o astfel de argumentare nu reprezintă o critică a greșitei aplicări a legii, ci tinde la schimbarea situației de fapt reținute de instanța de fond, aspect incompatibil cu structura recursului, așa cum este reglementat de C. proc. civ. de la 1865 cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 304 din actul normativ menționat îngăduie ca prin intermediul recursului să fie dedusă analizei numai conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

După abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate, niciunul dintre motive nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor.

În consecință, instanța de recurs nu poate reevalua probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la concluzia că prejudiciul are un alt cuantum decât cel stabilit de instanța de apel.

Este adevărat că pârâții au invocat în drept și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu au fost identificate criticile din cuprinsul cererii de recurs ce pot fi subsumate dispozițiilor legale menționate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, coroborate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâții A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâții A. și B., invocată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București.

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București, în reprezentarea Statului Român, împotriva Deciziei civile nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Modifică, în parte, Decizia civilă nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în sensul că admite cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. București împotriva Sentinței civile nr. 628/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor și, în consecință, stabilește că suprafața imobilului expropriat este în suprafață de 60 mp, în loc de 50 mp.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - NN