ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4119/2011

Asupra recursului de față ; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia nr. 6572011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-a constatat că apelul formulat de pârâta SC C. SRL a fost formulat în termen și s-a respins cererea de repunere în termen. A fost anulată sentința nr. 134 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în Dosarul nr. 87387/101/2009 și a fost trimisă cauza la Judecătoria Drobeta Turnu Severin competentă cu soluționarea cauzei, ca instanță comercială. Analizând actele dosarului, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința nr. 134 din 11 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 8738/101/2009, s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, s-a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta N.R.

și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.039 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință teren corespunzătoare perioadei septembrie 2006-mai 2010. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 387 RON lunar începând cu 1 iunie 2010 și la 1.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 8 septembrie 2009 reclamanta N.R. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL București, pentru a fi obligată să-și ridice cablurile de fibră optică care traversează terenul proprietatea sa, situat în com. Punghina, jud. Mehedinți, să-i plătească o chirie lunară ce reprezintă prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a terenului de la 4 septembrie 2006 până în prezent, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că este proprietara suprafeței de 8.356 m.p. teren situat în extravilanul com. Punghina, și pe acest teren pârâta a introdus cablu subteran de fibră optică, fără a avea consimțământul reclamantei, atingându-i prerogativele dreptului de proprietate. Instanța a respins capătul principal de cerere vizând obligarea pârâtului la desființarea cablului de fibră optică, deoarece s-ar aduce atingere unei lucrări care are o importanță economică deosebită făcând legătura între diferite localități.

A admis capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului cauzat ca fiind întemeiat, întrucât din raportul de expertiză întocmit de expertul V.M.C., se reține că destinația terenului s-a schimbat parțial din cauza creșterii atractivității amplasamentului situat lângă un drum devenit european; terenul conferă un potențial de construcții de tipul popas turistic sau stație de alimentare carburanți, mai ales că se găsește la 200 m de pădurea Punghina; o suprafață de 1.000 m 2 din întreaga parcelă nu ar mai putea fi folosită ca teren agricol; prejudiciul cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a terenului constă într-o sumă 387,25 RON pe lună, bani pe care i-ar obține dacă ar închiria acest teren.

Fiind vorba de un drept de creanță, s-a apreciat că această sumă poate fi pretinsă de reclamant doar înăuntrul termenului general de prescripție, adică cu trei ani anterior promovării acțiunii, 2 septembrie 2009, rezultând o sumă totală de 17.039 RON, în continuare pârâta fiind obligată să plătească reclamantului 387 RON lunar începând cu data de 01 iunie 2010. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC C. SRL, solicitând în prealabil repunerea în termenul de apel întrucât sentința nu i-a fost comunicată, arătând că a aflat despre existența ei în data de 26 ianuarie 2011, când a fost executată silit. A invocat și excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea cauzei, iar pe fond a arătat că acțiunea este neîntemeiată.

Curtea, verificând dacă apelantei pârâte i-a fost comunicată sentința apelată, a reținut că nu există nicio dovadă de comunicare a acesteia, din adresa nr. 54 din 21 aprilie 2011 a O.P.C. D. Tr. Severin rezultând că a fost sosită și predată retur la Tribunalul Mehedinți în data de 19 iulie 2010, comunicarea cu numărul de recomandată 6618 din 13 iulie 2010, destinatar SC C. SRL, cu sediul în București. Susținerea intimatei-pârâte că ceea ce s-a returnat la instanța de fond este dovada de comunicare a sentinței nu este susținută de niciun element probator, adresa menționată făcând referire la returnarea recomandatei și nu a dovezii de comunicare, așa cum a precizat în paragraful anterior referitor la comunicarea făcută pârâtei.

Instanța de apel a reținut că susținerea intimatei că s-ar fi sustras dovezile de comunicare nu este confirmată, căci pe coperta dosarului s-a scris fila x, ce corespunde cu ultima filă a sentinței. Pe aceeași copertă se află ștampila instanței că dosarul conține x+1 file, iar la dovezi de comunicare apare liniuță. Ultima filă ce poartă nr. x+1 ce apare modificată, conține cererea intimatei-reclamante din data de 20 octombrie 2010 de a i se elibera o copie simplă de sentința judecătorească. Nefiindu-i comunicată sentința, cum termenul de apel este de 15 zile de la comunicare, apelanta și-a formulat în termen apelul, astfel că instanța de apel a reținut că nu se află în situația prevăzută de art. 103 C. proc.

civ., motiv pentru care a respins cerea de repunere în termenul de apel. În ceea ce privește motivul de ordine publică privind încălcarea competenței materiale, acesta a fost găsit întemeiat, nemaifiind examinate și celelalte motive de apel. S-a reținut că obiectul pricinii este obligarea pârâtei de a-și ridica cablurile de fibră optică care traversează terenul proprietatea reclamantei situat în comuna Punghina, jud. Mehedinți și să-i plătească o chirie lunară ce reprezintă prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a terenului. Acțiunea reclamantei are un caracter patrimonial, iar natura litigiului este comercială și nu civilă cum a susținut apelanta, întrucât potrivit dispozițiilor art. 56 C. com.

„dacă un act este comercial pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în cât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel”. Pe de altă parte, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 C. com. se socotesc ca fapte de comerț și alte obligațiuni ale comerciantului dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul. Cum apelanta-pârâtă are calitatea de comerciant, obligațiile sale sunt comerciale, chiar dacă nu a încheiat un contract cu pârâta, iar faptele sale de natură a atrage răspunderea civilă delictuală sunt comerciale, căci răspunderea civilă delictuală nu poate imprima de plano numai caracterul civil al unei acțiuni.

S-a stabilit că, acțiunea reclamantei fiind patrimonială, evaluabilă în bani, valoarea de ridicare a cablurilor de fibră optică ridicându-se la 2.400 RON competența în soluționarea cauzei aparține judecătoriei ca instanță comercială, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata N.R. care a solicitat casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre judecată, iar pe fond, respingerea apelului ca tardiv introdus sau, în subsidiar, ca nefondat.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, următoarele, după prezentarea unui scurt istoric al litigiului: Apelanta a susținut că nu a avut cunoștință despre hotărârea pronunțată de instanța de fond până la data la care s-a dispus poprirea conturilor de către executorul judecătoresc, dar aceasta nu a adus la cunoștința instanței faptul că și-ar fi schimbat sediul principal sau că ar dori să primească actele de procedură la o altă adresă. Conform art. 98 C. proc. civ., dacă pârâta nu a înțeles să facă această precizare în fața instanței de judecată, acest fapt îi este imputabil și nu face decât să invoce propria culpă. În ceea ce privește lipsa dovezilor de comunicare a sentinței, s-a arătat că răspunsul Tribunalului Mehedinți este evaziv în sensul că nu precizează motivele pentru care dovezile de comunicare lipsesc.

Dacă aceste dovezi nu s-ar fi aflat la dosar, recurenta apreciază că sentința nu ar fi purtat mențiunea definitivă și irevocabilă și nu ar fi fost învestită cu formulă executorie. În consecință, s-a arătat că în mod netemeinic instanța de apel a considerat că apelul a fost formulat în termenul legal. Apelul a fost legal timbrat. Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât recurenta critică aplicarea greșită a legii prin aprecierea apelului ca fiind declarat în termenul legal. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc.

civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac este unul imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea părții din dreptul de a mai formula apel. Apelul nu va fi conisderat însă tardiv în cazul în care comunicarea hotărârii nu este legală sau lipsesc dovezile de comunicare întrucât, în această situație, nu se poate stabili data la care partea a luat cunoștință de conținutul hotărârii judecătorești. Întrucât la dosar nu există dovada comunicării hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond, iar susținerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi fost comunicată către SC C. SRL nu sunt confirmate de actele dosarului, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este corectă.

Deși recurenta a solicitat în principal, respingerea apelului ca tardiv formulat și, în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat, nu a formulat în recurs nicio critică referitoare la motivul de ordine publică privind încălcarea competenței materiale invocat de apelantă. Față de considerentele expuse, constatând că niciuna dintre criticile deciziei formulate de recurentă nu subzistă, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.R. împotriva deciziei nr. 65/2011 din 10 mai 2011, pronunțată de secția comercială a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.