ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată

următoarele:

La data de 12 iulie 2010, reclamanta SC E.A.G.B. SRL

Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe pârâta SC

M.G. SA Drobeta Turnu Severin, solicitând instanței s-o

oblige pe

pârâtă la plata sumei de 1.703.795 RON, din care 111.390 RON reprezentând chirie

restantă și 1.592.305 RON. penalități de întârziere, plus cheltuieli de

judecată.

Reclamanta, la primul termen de judecată și-a

precizat

acțiunea, în sensul că a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de

1.567.251 lei reprezentând

penalități de întârziere, ca urmare a plăților efectuate de pârâtă 111.890 lei,

cu Ordinul de plată nr. 1 din 24 august 2010.

Ulterior întocmirii raportului de expertiză,

reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 2.008.710 lei.

Prin sentința nr. 912 din 11 aprilie 2011, Tribunalul

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția

anulării ca netimbrate a cererii invocate de pârâta SC M.G. SA Drobeta Turnu

Severin, a admis cererea așa cum a fost precizată de reclamanta SC E.A.G.B. SRL

Drobeta Turnu Severin, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de

2.008.710 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei de 4

martie 2009-30 aprilie 2010 și la 29.914 lei cheltuieli de judecată.

Nemulțumită de soluție, împotriva acestei hotărâri a

promovat apel SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin care în același timp a formulat

și cerere de suspendare propriu-zisă a sentinței până la soluționarea apelului.

Prin decizia nr. 130 din 5 octombrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, a fost respinsă cererea

formulată de petenta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin, privind suspendarea

propriu-zisă a sentinței nr. 912 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ; a fost respins

apelul declarat de pârâta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței

nr. 912 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ; a fost obligată apelanta pârâta SC

M.G. SA Drobeta Turnu Severin către intimata reclamantă SC E.A.G.B. SRL Drobeta

Turnu Severin la 2000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a

reținut referitor la cererea de suspendare a executării că a rămas tară obiect

față de faptul că la termenul din 28 septembrie 2011 s-a procedat la

soluționarea apelului.

În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că este

adevărat că uneori clauza penală prin cuantumul stabilit tinde să depășească cu

mult debitul, însă acest aspect evidențiază funcția sa sancționatoare, acela de

a pedepsi simplul fapt al neexecutării obligației, apărând ca o adevărată

amendă civică.

Împotriva deciziei nr. 130

din

5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a

declarat recurs SC M.G. SA invocând ca motive de nelegalilale art. 304 pct. 8,

9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs recurenta a solicitat

suspendarea executării hotărârii recurate și întoarcerea executării.

Prin încheierea din 16 februarie 2012 Înalta Curte a

anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării

silite.

In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică

în principal decizia recurată pentru următoarele considerente: 1. instanța de

apel nu arată care sunt argumentele legale și de fapt în raport de care a

înțeles să înlăture apărările în sensul că prin stipularea clauzei penale în

art. 4 din contractul nr. 119 din 25 august 2010 părțile au hotărât anticipat

daune interese compensatorii în cazul neexecutării obligației de predare a

obiectului la data anunțării rezilierii contractului; 2. potrivit art. 986 C.

civ. cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară

bunelor moravuri și ordinii publice, recurenta acreditând la un moment dat

ideea că dreptul creditorului de a solicita penalități care depășesc limita rezonabilă

(cum este în speță cea prevăzută prin art. 4 din contract) ar fi contrară

bunelor moravuri.

Pentru acuratețe procesuală Înalta Curte subliniază

că se va pronunța doar pe cererea de recurs nu și pe cererea de întoarcere a

executării silite deoarece prin concluziile orale și concluziile scrise

recurenta nu a mai stăruit în această cerere. A proceda altfel ar însemna

încălcarea principiului disponibilității, principiul contradictorialității și

nu în ultimul rând a principiului dreptului la apărare.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de

criticile recurentei încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea

hotărârii se poate cere când instanța interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia.

Intr-o altă exprimare, motivul de modificare privește

situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar

vădit neîndoielnic, instanța de judecată îi schimbă natura ori înțelesul.

Prin motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969

alin. (l)

C. civ. potrivit căruia

convențiile legal tăcute au putere de lege între părțile contractante.

Din această perspectivă coroborată cu critica

recurentei încadrată în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte reține că

nu este prezent cazul de nelegalitate deoarece instanța de judecată nu a

schimbat natura juridică a contractului încheiat între părți ci a interpretat

clauza contractuală stipulată în convenția părților în funcție de convingerea

sa.

Articolul 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că modificarea

hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Doctrina a statuat că hotărârea este

lipsită

de temei legal atunci când din

modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost

corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie

confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii când instanța de judecată a recurs la aplicarea

dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat, fie le-a

aplicat greșit.

Din această perspectivă precum și din perspectiva

criticii recurentei încadrată în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

reține că este întemeiată față de dispozițiile art. 968 C. civ. coroborate cu

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

Potrivit art. 968 C. civ. cauza este nelicită când

este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Astfel, cauza obligației ca element component al

voinței juridice de a se obliga prin consimțământ este ilicită atunci când

scopul urmărit contravine dispozițiilor legale imperative.

Art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 (în vigoare

la data încheierii contractului nr. 119 din 25 august 2008) prevede că totalul

penalităților pentru întârziere în decontare prevăzute la

alin. (1)

și (2) nu poate depăși cuantumul

sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazului în care prin contract

s-a stipulat contrariul.

Așadar, art. 4 alin. (3)

din

Legea nr. 469/2002 stipulează că totalul penalităților

pentru întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul debitului, cu excepția

cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.

Față de faptul că părțile litigante nu au prevăzut

expres în contract că penalitățile pot depăși suma asupra căreia sunt calculate

rezultă că atât instanța de apel cât și prima instanță au încălcat dispozițiile

legale

ale

art. 4

alin. (

3) din Legea nr. 469/2002 și în

consecință în mod greșit au obligat pârâta SC M.G. SA la plata sumei de

2.008.710

lei reprezentând penalități de

întârziere având în vedere că suma la care au fost calculate a fost în cuantum

de 111.490 lei.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte

în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți nr. 912 din 11

aprilie

2011

- Secția comercială și

de contencios administrativ, va schimba sentința apelată în sensul că va admite

în parte cererea reclamantei SC E.A.G.B. SRL; va obliga pârâta SC M.G. SA să

plătească reclamantei SC E.A.G.B. SRL suma de 111.490

lei

reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 4

martie 2009 - 30 aprilie 2010; ca o consecință a încuviințării în parte a

pretențiilor, în temeiul art. 276 C. proc. civ. reclamanta va fi obligată să

plătească pârâtei suma de 8.540 lei cheltuieli de judecată, reprezentând

diferența la care pârâta a fost obligată de către prima instanță.

In temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

intimata-reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de

12.099 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 62).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de pârâta SC M.G. SA,

împotriva deciziei secției a

III-a

civilă

a Curții de Apel Craiova nr. 130 din

5 octombrie 2011.

Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți nr. 912 din 11

aprilie 2011 - Secția comercială și de contencios administrativ.

Schimbă sentința apelată în sensul că admite în parte

cererea reclamantei SC E.A.G.B. SRL.

Obligă pârâta SC M.G. SA să plătească reclamantei SC E.A.G.B.

SRL suma de 111.490

lei

reprezentând

penalități aferente perioadei 4 martie 2009-30 aprilie 2010.

Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 8.540

lei, cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimata-reclamantă să plătească

recurentei-pârâte suma de 12.099 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.