ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 811/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC D. SRL

prin Cabinet Individual de Insolvență P.E., prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a solicitat obligarea pârâtei SC M. SRL la

plata sumei de 148012,20 lei, reprezentând contravaloarea materialelor livrate

și neachitate .

Judecătoria Drobeta Turnu Severin

prin sentința nr. 273/C din 14 mai 2008 și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția comercială, pe considerentul că, în speță este

vorba de un litigiu comercial ce depășește valoarea de 100.000lei .

Tribunalul Mehedinți, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 123 din 27 ianuarie 2009, a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de

148.012,20 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 0344876 din 04

ianuarie 2006.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova,

secția comercială, prin decizia nr. 268 din 3 decembrie 2009.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2438 din 24 iunie

2010, a admis recursul declarat de pârâta SC M. SRL Giurgiu, a casat decizia și

a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea

de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 105 din 29 iunie 2011 a

admis apelul declarat de pârâta SC M. SRL Giurgiu, a schimbat sentința nr. 123

din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Mehedinți în sensul că a respins acțiunea

și a obligat reclamanta la 4603 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC D. SRL prin Cabinet Individual de Insolvență P.E. a

declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., în

motivarea căruia, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a susținut,

în esență, că expertiza contabilă a concluzionat că în evidența societății nu

s-ar găsi documente de achiziție pentru produsul cu denumirea „electrozi EF

Ni-Cu”, deși se arată că există o factură prin care s-a achiziționat respectiva

cantitate de electrozi doar că nu se specifică tipul acestora.

Totodată, susține

recurenta, referitor la concluzia din ultima expertiză potrivit căreia în

contabilitatea pârâtei nu este înregistrată factura prin care a vândut pârâtei

electrozii în cauză, acest singur aspect nu poate conduce la concluzia că între

părțile contractante nu ar fi existat contractul de vânzare-cumpărare.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea criticilor aduse

deciziei, rezultă că deși a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă

o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic,

fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în

recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine

obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă

motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege

care atrag nelegalitatea.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs reclamanta, și-a exprimat nemulțumirea privind

modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora

nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute

art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu

pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Nu în ultimul rând trebuie reținut

faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele

motive de nelegalitate,

pentru că, potrivit

art. 129 alin.

(1)

C. proc. civ., părțile sunt cele care

au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile

stabilite

de lege.

În alți termeni față de

considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea

recursului în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamanta SC D. SRL prin Cabinet Individual de

Insolvență P.E. împotriva deciziei nr.105 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.