ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3084/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3084/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față, din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 168 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 4426/101/2007, s-a

admis în parte cererea formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu că

pârâta SC B. SRL Drobeta Tr. Severin și intervenienții T.N. și B.M., s-a

constatat că asociații și-au dat acordul pentru retragerea reclamantei din

societatea pârâtă, atât în anul 2002, 2006,cât și ulterior în 3 august 2007,

conform art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990; drepturile

asociatului retras s-au cuantificat la 113.889 lei, adică 8,4.175 % din activul

net actualizat, ce este în cuantum total de 1.353.000 lei. A fost obligată

pârâta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs de pârâta SC B.

SRL prin administrator M.I. și reclamanta P.A.

Prin Decizia nr. 951 din 22 septembrie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins recursul formulat de SC

B. SRL prin administrator M.I. și s-a admis recursul declarat de reclamanta P.A.,

s-a casat în parte sentința nr. 168 din 30 ianuarie 2009, cu privire la modul

de soluționare a capătului de cerere privind drepturile asociatei recurente P.A.

și a fost reținută cauza spre soluționare pentru acest motiv, stabilindu-se

termen de judecată la data de 13 octombrie 2010.

La data de 13 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin Decizia nr. 290 din 23 februarie 2011 s-a pronunțat asupra

cererii formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL prin

administrator M.I. și intervenienții T.N. și B.M., reținută spre rejudecare în

urma casării sentinței nr. 168 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 4426/101/2007,

în sensul admiterii, în parte a acțiunii reclamantei și obligarea pârâtei SC B.

SRL la plata sumei de 143.571 lei către reclamantă, reprezentând drepturi

cuvenite ca urmarea retragerii acesteia din societatea pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a

reținut că prin acțiunea formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu

pârâtă SC B. SRL Drobeta Tr. Severin a solicitat să se dispună retragerea

reclamantei din societatea și să-i fie plătite toate drepturile care rezultă

din calitatea de asociat.

Cum retragerea recurentei din societate a intervenit ca

urmare a acordului asociaților, exprimat în adunarea generală a asociaților SC

B. SRL din 3 august 2007, conform art. 226 lit. b) din Legea nr. 31/1990,Curtea

a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat aceasta și prin urmare

nu a fost necesar a se mai analiza motivele temeinice cerute de legiuitor

pentru retragerea din societate, cerință prevăzută de art. 226 lit. c) din

Legea nr. 31/1990.

Cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere

privind drepturile asociatului retras P.A., față de critica recurentei că nu

s-a ținut seama de valoarea reală de piață a bunurilor imobile și nu au fost

avute în vedere toate documentele ce evidențiază veniturile încasate de pârâtă,

documente dispărute, fapt atestat și de adresele Gărzii Financiare Mehedinți

din 13 octombrie 2008 și din 19 noiembrie 2008 și că în evidența contabilă a

pârâtei nu s-au evidențiat veniturile realizate din contractele de închiriere,

deși spațiile în discuție au fost închiriate așa cum rezultă din contractele de

închiriere pe care le-a depus la dosar, pentru verificarea acestor aspecte

Curtea a casat sentința și cauza a fost reținută spre rejudecare.

S-a reținut că nu au fost avute în vedere toate actele

societății, parte din ele fiind depuse de părți în recurs, faptul că activul

societății constând din bunuri mobile și imobile nu a fost stabilit la valoarea

de piață, faptul că veniturile obținute de societate și pasivul societății constând

în datoriile scadente la data retragerii recurentei reclamante din societate nu

s-au calculat corect.

Față de cele reținute și de actele depuse în recurs, Curtea a

pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize, la termenul din

10 iunie 2009 când s-au fixat obiectivele expertizei: de a se stabili activul

pârâtei SC B. SRL, constând în evaluarea imobilelor aflate în patrimoniul

societății la valoarea de piață și stabilirea veniturilor obținute de aceasta

la data retragerii din societate a reclamantei și stabilirea pasivului

societății constând în datoriile scadente la data retragerii și cele născute la

această dată dar scadente în viitor și în funcție de valoarea activului și

pasivului societății să se stabilească valoarea părților sociale ce se cuvin

reclamantei la data retragerii din societate, 3 august 2007. La termenul din 17

iunie 2009, au fost desemnați, prin tragere la sorți, experții S.G., și D.O.

(tehnici) și C.C.E. (contabil), asistații de experții N.N. ales de reclamantă

și C.N. ales de pârâtă. S-au făcut numeroase obiecțiuni la care experții

desemnați au răspuns.

În legătură cu expertiza efectuată pârâta în final a

solicitat să fie obligată la plata sumei de 115.441 lei valoare drepturilor

cuvenite reclamantei și în subsidiar la plata sumei de 143.571 lei, așa cum

rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.

Reclamanta a avut poziții diferite de la un termen de

judecată la altul. Reclamanta prin apărătorul său a fost de acord cu

obiectivele fixate la termenul din 10 iunie 2009. Când pârâta a solicitat

efectuarea unei noi expertize, reclamanta a solicitat să fie respinsă cererea

întrucât expertul evaluator a avut în vedere evaluarea bunurilor imobile la

prețul pe piața liberă, însă a folosit prețul cel mai mic pentru a o dezavantaja

(fila 283 dosar). Ulterior a solicitat efectuarea unei expertize patrimoniale

și modul de administrare a societății de către administratorul acesteia, cerere

respinsă întrucât o asemenea expertiză excedea obiectului pricinii de față,

calcularea drepturilor cuvenite reclamantei în urma retragerii din societate. A

solicitat, deasemenea, ca drepturile reclamantei să fie acordate conform

opiniei expertului ales N.N. care le-a stabilit la suma de 261433 lei prin

metoda activului net corijat și la suma de 289.563 lei, prin metoda combinată.

Expertul desemnat de pârâtă nu a avut opinie separată fiind

de acord cu opinia experților desemnați de instanță.

S-a înlăturat opinia expertului N.N., de către instanță,

apreciind-o ca fiind nerealistă, conform următoarelor considerente:

De precizat, că în expertiza efectuată de expert contabil C.E.

(filele 220-255 dosar apel, în care se valorifică expertizele experților

tehnici S.G. și O.D.) există și opinia expertului N. astfel că, susținerile

reclamantei pe parcursul derulării procesului că expertului ales nu i s-a

permis să examineze actele societății sunt nefondate.

Expertul N.N. a stabilit valorile mai sus menționate, pe care

reclamanta a solicitat a fi omologate, prin folosirea metodei evaluării prin venituri

(a capitalizării directe) care pornește din venitul net din exploatare pe o

perioadă de un an. Așa cum rezultă din anexa 13 (fila 264 dosar fond) a avut în

vedere chiriile practicate în zonă (15-25 euro/mp/lună pentru spațiile SC M. SA,

pentru spațiile din piața M. pentru evaluarea spațiului din litigiu B.I.G. și

chiriile ce s-ar percepe pentru celelalte spații ale pârâtei situate în zona C.E.T.

din Tr. Severin.

Cum expertul menționat a avut în vedere chiriile practicate

de alte societăți și nu cele practicate de pârâta în cauză, așa cum rezultă din

contractele de închiriere, cuprinse în contabilitatea societății pârâte (aflate

la filele 48-57 dosar apel) și cum drepturile reclamantei se cuvin din

societatea din care a făcut parte și s-a retras și nu din alte societăți ce

practică chiriile demonstrate de expert, calculele sale în stabilirea valorii

imobilelor sunt nerealiste și nu pot fi avute în vedere. Reclamanta a susținut

că aceste contracte sunt pro cauza pentru că sumele stabilite cu titlul de

chirii sunt modice, dar câtă vreme nu sunt anulate, sunt înscrise în

contabilitatea pârâtei, au fost avute în vedere de expertul C.E. la stabilirea

veniturilor societății ele trebuiau avute în vedere și de expertul numit de

parte la calcularea valorii bunurilor imobile și mobile prin metoda

capitalizării directe.

Expertul C.N., desemnat de pârâtă, a arătat că-și

însușește punctul de vedere exprimat de experții cauzei și nu punctul de vedere

exprimat de expertul N.N., întrucât în Drobeta Tr. Severin prețul chiriilor variază

între 5 și 6 euro/mp în funcție de îmbunătățirile și dotările spațiilor (așa

cum rezultă din adresa 09 februarie 2011 eliberată de SC B.P. SRL Tr. Severin)

pe când spațiile din litigiu nu au dotări, sunt vechi, depășind 100 de ani, nu

au încălzire și nici solicitanți pentru închiriere (fila 516 dosar apel).

Expertul N.N., urmare a folosirii metodei de calcul enunțate

a ajuns la valorii exorbitante, față de valorile stabilite în 2001 în urma

partajului, față de expertiza efectuată la fond de expertul Cuguț Victor și

experții desemnați în apel.

Astfel, pârâta SC B. SRL (la data efectuării partajului

30.5.2001) deținea în cadrul SC C. SA un nr. de 499,1 acțiuni și a căror

valoare a îndreptățit-o să primească printre altele, în schimbul acțiunilor, și

bunuri imobile situate în Tr.Severin și anume: Unitatea B.I.G., compusă din

construcții pe o suprafață desfășurată de 318,51 mp și în valoarea de piață de

314.661.000 lei, teren în indiviziune de 184,40 mp și în exclusivitate de 34,30

mp în valoare totală de 121.122 000 lei, Unitatea C.E.T., compus din

construcție 186,82 mp în valoare de 332.083.000 lei și teren în indiviziune de

4,28 mp și teren în exclusivitate de 165,74 mp în valoare totală de 392.128.000

lei, Unitatea C.E.T, compus din construcție de 92,65 mp în valoarte de

169.504.000 lei și teren în indiviziune de 4,41 mp și în exclusivitate de 71,90

mp în valoare de 26.950.000 lei.

Exspertul S.G. (filele 152-202 dosar apel) a folosit

două metode de evaluare a imobilelor proprtietatea societății pârâte: metoda

valorii de înlocuire și a randamentului. In urma evaluării prin metoda valorii

de înlocuire expertul a constata că unitatea B.I.G., are valoare totală de

654.777 lei, Unitatea B.I.G., valoare totală de 621.482 lei iar Unitatea C.E.T.

valoare totală de 121.430 lei, deci total bunuri imoboile de 1.397.690 lei.

Folosind metoda randamentului (valoarea spațiului în funcție de venituri

estimate a se realiza din exploatare) a concluzionat că valoarea B.I.G., este

de 673.408 lei la unitatea C.E.T., de 605.629 lei iar Unitatea C.E.T., de

126.413 lei și făcând media valorilor obținute prin cele două metode a

concluzionsat că valoarea totală a imobilelor în discuție este de 1.401.309 lei

fără T.V.A.

În răspunsul la obiecțiuni (fila 340 și fila 469 dosar

apel) a precizat că la evaluarea clădirii Big a avut în vedere că este o

clădire de patrimoniu asfel valoarea sa la vechimea ce o are ar fi fost mult

mai mică, materialelele din această clădire sunt materiale normale, cărămidă,

beton, metal, acoperiș de tablă și nu a fost evaluată la o hală construită cu

materiale ieftine cum a susținut reclamanta, că de fapt pârâta are doar doi

pereți din întreaga clădire precizat în răspunsurile ulterioare că metoda

valorii de înlocuire și reconstrucție este metoda ce reflectă cel mai fidel

valoarea unei clădiri, adică prețurile cu care se poate construi această

clădire la data de azi, urmând a fi avuți în vedere coeficienții de uzură în

timp, zonă, cerere-ofertă, stabilitate monetară. Metoda evaluării prin venituri

(metoda capitalizării directe) este o metodă de verificare a valorii obținute

prin metoda valorii de înlocuire și dacă expertul folosește corect

coeficienții, valoarea medie a chiriilor practicate la un moment dat, stabilește

cu discernământ gradul de neocupare cât și cheltuielile de exploatare,

stabilește corect rata de capitalizare (dobânda medire la titlurile de stat la

care se adună o primă de risc) atunci valorile obținute sunt apropiate de

valorile date de metoda de înlocuire.

Firmele de construcții construiesc azi imobile la

standarde europene cu respectarea normelor tehnice în vigoare, cu prețuri

cuprinse între 350 euro/mp și 750 euro/mp fără T.V.A. de suprafață construită

în Drobeta Turnu - Severin iar în orașele mari București,Timișoare Craiova etc.

sunt cuprinse între 500 și 900 euro/mp.

Analizând aceste prețuri cu cele propuse de expertul

asistent al reclamantei se observă că N.N. evaluează B.I.G., la 1.667,4

euro/mp, Unitatea C.E.T,. 1.285,7 euro/mp și Unitatea C.E.T. la 925,5 euro/mp,

în timp ce S. la 525 mp (clădire veche de peste 100 ani, uzură 60%,are

corespunzător spațiului 2 pereți), la 1.053 euro/mp și respectiv la 410 euro pe

mp.

La răspunsul la obiecțiuni, fila (390 dosar apel) expertul

S.G. a precizat că valoarea bunurilor expertizate este aceiași și în august

2007 și în 16 aprilie 2009 valorile fiind diferite în moneda euro dată fiind

evoluția sa în timp respectiv la 308.2007 valoarea patrimoniului era de 442.306

euro x 3,16 lei egal 1.397.687 lei iar în 2009 aceiași valoare era de 331.205

euroX4,12 lei/euro egal 1.397.685 lei.

Aceleași discuții au fost și în legătură cu evaluarea

bunurilor mobile, și din aceleași considerente deja arătate mai sus s-a reținut

ca fiind conformă realității expertiza efectuată de experta Ovidia Doinea care

a stabilit valoarea totală a bunurilor mobile supuse evaluării identificate

prin lista de inventariere a mijloacelor fixe întocmită de administratorul

societății la data de 31 decembrie 2007 a cărei valoare corespunde cu valoarea

soldurilor înscrise în balanța contabilă de verificare întocmită la 30 aprilie 2009,

exprimată în funcție de evoluția cursului de schimb valutar, stabilită în lei,

la data de 3 august 2007 și care este de 6.545 lei (fila 444 dosar apel)

Experta contabil C.E., așa cum s-a mai arătat, în expertiza

inițială a răspuns punctual la obiecțiunile expertului asistent N.N. (filele

220-226 dosar apel) și a arătat că a folosit metoda activului net corijat

pornind de la valorile contabile patrimoniale și situația structurii

capitalului social înregistrată la ORC, în concordanță cu dispozițiile din

Legea nr. 31/1990 și metoda combinată bazată pe valoarea patrimonială și

rentabilitate recomandată de normă, că a analizat documentele financiar

contabile existente la sediul firmei de contabilitate cu care pârâta are

încheiat contract prestări servicii contabile, a ținut cont de contractele de

închiriere în vigoare 1-30 decembrie 2008 cu SC I. SRL, contractul din 3

ianuarie 2003 și act adițional cu SC W.E.P. SRL, balanțe de verificare. In

răspunsurile la obiecțiunile formulate de reclamantă a arătat că pentru a putea

aplica metoda retail chiar a demarat o analiză a evoluției

economico-financiare, dar în limita nevoii de a răspunde la obiectivele fixate,

în concordanță cu prevederile Legii nr. 31/1990, iar analiza datoriilor cu

stabilirea unor culpe în administrarea societății nu au făcut obiectul

expertizei (fila 379 dosar apel).

În suplimentul la raportul de expertiză (filele 438-439 dosar

apel) experta a concluzionat că drepturile patrimoniale ale reclamantei la data

retragerii din societate, 3 august 2007 sunt în valoare de 115.441 lei care

reactualizată se ridică la suma de 143.571 lei.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea a admis

în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să-i plătească drepturile

cuvenite la data retragerii din societate (contravaloarea a 25 părți sociale)

așa cum au fost calculate de experta C.E., în suplimentul de expertiză, de 1.423.571

lei, valoare actualizată în raport de rata de inflație.

Fiind în culpă procesuală pârâta a fost obligată în

baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. să fie obligată la plata sumei de

14.110 lei cheltuieli de judecată compuse din: 1.500 lei cheltuieli de judecată

admise la fond, plus cheltuielile enumerate de reclamantă la fila 501 dosar

apel (taxe timbru, onorarii experți, onorarii avocați valoare notificări,

certificate constatatoare), mai puțin suma de 1000 lei expert parte N.N. (cheltuială

voluptorie), chitanțele enumerate de două ori au fost luate în considerare o

singură dată (este cazul chitanței din 15 aprilie 2007, din 5 iunie 2009), și

chitanțele ce privesc dosarul de executare, ce nu privesc cauza de față (respectiv

chitanța din 25 iulie 2009, din 15 februarie 2010, din 3 martie 2010, din 3

martie 2010, din 3 martie 2010, din 15 februarie 2011).

S-a constatat, de asemenea, că judecata fondului fiind

urmarea admiterii recursului reclamantei și casarea în parte a sentinței

recurate, decizia de față este irevocabilă, așa cum rezultă din interpretare

dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva Decizia nr. 290 din 23 februarie 2011 a de

Curții de Apel Craiova, secția comercială, și a Deciziei nr. 951 din 22

septembrie 2010 a aceleiași curți, P.A. a declarat recurs prin care arată că

obiectul cauzei dedus judecății are o valoare mai mare de 100.000 lei așa

încât, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) și 282 C. proc. civ.,

instanța avea obligația să califice calea de atac exercitată de părții, ca

fiind a apelului și să soluționeze cauza în complet de judecată legal constituit.

Recurenta arată că prin acțiunea formulată a solicitat instanței să se dispună

retragerea sa din societate și să-i fie achitate toate drepturile care rezultă

din calitatea sa de asociat, drepturi ce urmau să fie cuantificate în cadrul

litigiului și în funcție de evaluarea cărora urma să se stabilească calea de

atac a recursului sau a apelului. în opinia sa, chiar dacă valoarea litigiului

poate fi stabilită numai pe bază de probe, cel puțin, petitul prin care a

solicitat retragerea sa din societate în calitate de asociat era supus apelului

și recursului. Așa fiind, hotărârea atacată a fost dată cu nesocotirea textelor

de lege evocate, fapt ce atrage admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, motiv de ordine

publică pentru nerespectarea gradelor de jurisdicție ceea ce i-a adus o

vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei. Invocă ca temei

de drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După cum se poate observa, recurenta a

declarat recurs împotriva a celor două decizii enunțate mai sus, însă motivarea

formează corp comun pentru cele două hotărâri recurate, motiv în raport de care

vor fi analizate în contextul arătat de recurentă.

Intimata - pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat

excepția inadmisibilității recursului, având în vedere dispozițiile art. 226

din Legea nr. 31/1990, astfel că obiectul cauzei dedus judecății reprezintă

retragerea asociatului din societate, iar capătul de cerere privind drepturile

cuvenite reclamantei este accesoriu și urmează calea acțiunii principale,

conform art. 17 C. proc. civ. Prin urmare, conform textului de lege evocat

hotărârea pronunțată este supusă numai recursului, iar în cauză prezentul

recurs este formulat împotriva unei hotărâri.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat excepția

inadmisibilității recursului, pe care a pus-o în discuția recurentei

reprezentată prin avocat, și a rămas în pronunțare pe această excepție,

constatând că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil potrivit

considerentelor ce se vor expune în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 312 pct. 4 C. proc. civ., în caz

de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la

termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o

singură deciziei, fie la alt termen stabilit în acest scop.

Din interpretarea textului de lege enunțat, casarea cu

reținere este regula pentru tribunale și curți de apel. Atunci când casează

hotărârea tribunalele și curțile de apel pot pronunța fie o singură hotărâre,

prin care se deînvestește atât de recurs cât și de fondul pricinii, fie două

hotărâri, una asupra recursului, iar cea de-a doua asupra fondului. Așadar,

dacă părțile au pus concluzii numai asupra recursului sau este necesară

administrarea de noi probe, instanța va da o hotărâre prin care va admite

recursul, va casa decizia recurată și va fixa termen pentru rejudecarea

pricinii în fond, iar dacă nu mai este necesară administrarea de probe noi și

părțile pun concluzii atât asupra recursului cât și asupra fondului,instanța va

pronunța o singură decizie prin care va admite recursul, va casa hotărârea

recurată și va rejudeca fondul.

În cauză, prin Decizia nr. 951 din 22 septembrie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-au soluționat

recursurile declarate de SC B. SRL prin administrator M.I. și de P.A. împotriva

sentinței nr. 168 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, potrivit căreia s-a respins recursul formulat de SC B. SRL prin

administrator M.I., iar recursul recurentei P.A. a fost admis dispunându-se

casarea în parte a sentinței, respectiv cu privire la modul de soluționare a

capătului de cerere privind drepturile asociatei recurente P.A. și a fost

reținută cauza spre soluționare pentru acest motiv, stabilindu-se termen de

judecată la data de 13 octombrie 2010.

Iar, la data de 16 februarie 2011 prin Decizia nr. 290 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, s-a soluționat cererea formulată de

reclamanta P.A. reținută spre rejudecare în urma casării sentinței nr. 168 din

30 ianuarie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială, prin Decizia nr. 951

din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială,

reținându-se în considerente că judecata fondului s-a făcut ca urmarea

admiterii recursului reclamantei și casarea în parte a sentinței recurate,

decizia de față, fiind irevocabilă așa cum rezultă din interpretarea

dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, înalta Curte constată că în speță de ne aflăm în

prima ipoteză a textului de lege mai sus enunțat, pe de o parte, iar pe de altă

parte, Decizia nr. 290 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, este irevocabilă, motiv pentru care, această decizie nu este

susceptibilă de recurs.

În situația în care instanța de apel a judecat ca instanță de

recurs - cum este cazul în speță - împotriva hotărârilor pronunțate în recurs -

irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs, ceea ce ar însemna recurs

la recurs.

În

sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor

judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate

de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu

constituțional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și

exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, și

într-o anumită ordine.

Ori, în pricina de față, prin prezentul recurs declarat

împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs - recurs la recurs, Înalta Curte urmează

să îl respingă ca inadmisibil.

Înalta Curte constată că motivele invocate de intimată prin

întâmpinare vizând excepția inadmisibilității recursului, precum și motivele

invocate de recurentă cu privire la instanța de apel a pronunțat hotărârea cu

lipsirea unui grad de jurisdicție respectiv calea de atac exercitată asupra

celei de-a doua hotărâri este apelul și nu recursul, nu pot fi supuse

examinării în raport de considerentele expuse, nefiind incidente în cauză

textele evocate de părți.

Așa cum s-a arătat în considerentele deja expuse, pricina a

fost examinată numai din perspectiva dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc.

civ.

Așa fiind,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta

P.A. împotriva Deciziei comerciale nr. 290 din 23 februarie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială, și a Deciziei nr. 251 din 22 septembrie 2009 a

aceleiași curți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie

2011.