ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1828/2010

Asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată la data de 20 mai 2005 reclamanta SC E.G. SA a chemat în judecată pârâta SC T.E. SA, sucursala E.C. Constanța, a solicitat ca în baza sentinței ce se va pronunța să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța, obligarea pârâtei la încheierea contractului de închiriere privind terenul în suprafață de 9281,15 mp aferent obiectivului C.T. Constanța. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere de la data pronunțării hotărârii până la punerea în executare cu cheltuieli de judecată. - obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la punerea în executare; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că obiectivul energetic C.T. Constanța a fost înscris, conform Hotărârii Consiliului de Administrație al SC T.E. SA nr. 7 din 10 mai 2001, pe lista obiectivelor energetice care se scot din funcțiune și se valorifică prin vânzare sau casare. Ca urmare, pârâta a procedat la organizarea licitației publice cu strigare în vederea vânzării obiectivului energetic menționat. Licitația a fost fixată pentru data de 22 mai 2002, la sediul vânzătoarei și a avut ca obiect vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul și închirierea terenului aferent acestuia. Societatea reclamantă a adjudecat mijloacele fixe pentru prețul de 4.776.000.000 lei, nefiind înregistrate obiecțiuni cu privire la rezultatul licitației.

Conform prevederilor caietului de sarcini, în termen de 10 zile de la data desfășurării licitației, reclamanta trebuia să se prezinte la sediul pârâtei pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a mijloacelor fixe și de închiriere a terenului aferent. La data de 28 mai 2002, reclamanta a fost notificată de pârâtă cu privire la prelungirea termenului de 10 zile, până la o dată ce urma a fi comunicată ulterior. Motivarea a constat în faptul notificării pârâtei de către Primăria Constanța. După trei luni, de la data desfășurării licitației, pârâta a notificat reclamantei împrejurarea că prin adresa nr. 17940 din 16 august 2002 SC T.E.

SA București a dispus anularea licitației publice din data de 22 mai 2005. Deoarece anularea licitației printr-un act unilateral al pârâtei nu este legală și pârâta a reținut garanția constituită de reclamantă, pârâta, care nu a înțeles să își îndeplinească obligația ce decurge din licitație, urmează să fie obligată la încheierea celor două contracte, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii. În drept, reclamanta nu a invocat temeiul juridic. Pentru dovedirea acțiunii a fost propusă administrarea probei cu înscrisuri. Au fost depuse la dosarul cauzei: documentația de vânzare a mijloacelor fixe, procesul verbal al ședinței de licitație publică deschisă din 22 mai 2002, notificarea trimisă de pârâtă la 28 mai 2002 și la 21 august 2002, notificarea comunicată de reclamantă pârâtei la data de 28 august 2002. Pârâta SC E.C.

București SA, sucursala Constanța, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că nu a fost posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare din motive independente de voința acesteia. Din actele depuse chiar de reclamantă rezultă că pârâta a fost notificată de Municipiul Constanța prin Primar în sensul că s-a solicitat suspendarea oricărui act de vânzare-cumpărare asupra obiectivului energetic C.T. Constanța având în vedere că este contestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra obiectivului și dreptului de folosință al acestuia asupra terenului. Prin sentința civilă nr. 1922/com din l7 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E.G.

SRL fiind obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța, ce a făcut obiectul licitației organizată de pârâtă la data de 22 mai 2002, în condițiile stabilite în urma licitației. A fost obligată pârâta la încheierea contractului de închiriere privind terenul în suprafață de 9281,5 mp aferent obiectivului C.T. Constanța. A fost obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la data executării acesteia. A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC E.C. SA, sucursala Constanța, în contradictoriu cu SC E.C.

SA București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit documentației ce a stat la baza organizării licitației publice deschise, cu strigare a mijloacelor fixe ce compun obiectivul E.C.T. Constanța și a procesului verbal al ședinței, reclamanta SC E.G. SA a fost declarată câștigătoare a licitației pentru prețul de 4.774.000.000 lei. Ca urmare a declarării ca adjudecatar, pentru reclamantă s-a născut dreptul de a dobândi în proprietate, prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta, mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța. Corelativ acestui drept, în sarcina pârâtei s-a născut obligația încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute în documentația întocmită cu ocazia licitației.

În aceleași condiții s-au născut dreptul și respectiv obligația încheierii contractului de închiriere având ca obiect terenul aferent obiectivului C.T. Constanța. Apărările invocate de pârâtă, respectiv că nu are personalitate juridică, nu are drept de dispoziție asupra mijloacelor fixe ce compun obiectivul ce a făcut obiectul licitației, acesta aparținând societății mamă, societatea mamă a decis anularea licitației nu au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele motive: 1). Cu privire la primul motiv, instanța a reținut că în temeiul art. 41 C. proc. civ., sucursala Constanța a SC E.C. București SA poate sta în judecată având organe proprii de conducere, fapt necontestat.

2). Prin Sentința civilă nr. 3546/COM din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 169/COM din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța și Decizia civilă nr. 3674 din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 12526/1/2006 s-a constatat că reclamanta SC E.C. București SA, sucursala E.C. Constanța, are un drept de proprietate asupra obiectivului Centrala Termică Constanța formată din construcțiile: clădire C.T. Constanța, rezervor de păcură cu accesorii pentru depozitare combustibil, rezervor de păcură din beton, instalații de apă pentru alimentarea uzinei, rampă descărcare păcură, conducte termice de presiune și un drept de administrare asupra terenului identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză, în suprafață de 8.601,50 mp cu vecinătățile menționate.

Conform hotărârii judecătorești, pârâta SC E.C. București SA, sucursala Constanța, are în proprietate mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța și în administrare terenul aferent și, ca urmare, refuzul încheierii contractului de vânzare-cumpărare mijloace fixe și a contractului de închiriere pentru teren, pentru motivul potrivit căruia nu poate dispune de acestea, nu este întemeiat. Din aceeași perspectivă este neîntemeiată și cererea de arătare a titularului dreptului prin care pârâta a susținut că singura care are un drept de dispoziție asupra mijloacelor fixe respective este societatea mamă, respectiv SC E.C. București SA. Titulara dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe și de administrare a terenului fiind sucursala Constanța, conform hotărârii judecătorești, aceasta poate dispune asupra încheierii contractelor la care s-a obligat prin oferta ce a îmbrăcat forma documentației licitației deschise, cu strigare.

3). Cea de a treia apărare invocată de pârâtă a fost înlăturată deoarece adresa prin care societatea comercială „T.E." SA, la momentul respectiv, societatea mamă, a comunicat sucursalei că licitația trebuie anulată este lipsită de efecte juridice. Pe de o parte, actul normativ în temeiul căruia a fost organizată licitația - Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, H.G.R. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, H.G.R. nr. 568 de modificare a normelor nu reglementează dreptul organizatorului licitației de a anula licitația. Anularea unui act juridic constituie o sancțiune de drept civil care lipsește de efecte actul încheiat cu încălcarea prevederilor legale relative la valabilitatea sa.

Aceasta poate fi dispusă de către instanță într-o procedură judiciară, pentru motive de nelegalitate. Pe de altă parte, măsura anulării nu a fost dispusă printr-un act emis de organizatorul licitației și care să poată fi atacat de adjudecatar, în condițiile legii, pentru a fi supus cenzurii. Adresa prin care s-a comunicat refuzul încheierii contractelor nu produce prin ea însăși efecte juridice astfel încât nu putea face obiectul unei acțiuni judiciare. Organizarea licitației pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța îmbracă forma unei oferte ce a fost adusă la cunoștință terțelor persoane prin caietul de sarcini, iar participarea la licitație constituie contraofertă.

Încheierea procesului verbal de licitație marchează momentul și condițiile întâlnirii ofertei de vânzare cu contraofertă. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta SC E.C. București SA, sucursala Constanța, criticile vizând faptul că instanța de fond nu și-a motivat în drept cererea, și nu s-a aplicat sancțiunea pentru nemotivarea în drept, încălcarea dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990 neavând în vedere faptul că este o sucursală a SC E.C. București SA neavând un drept de proprietate asupra mijloacelor fixe ce compun obiectivul energetic și are un drept de administrare pentru terenul aferent, instanța de fond și-a depășit puterile cu care a fost investită prin cererea de chemare în judecată întrucât cu toate că reclamanta nu a contestat actul prin care SC T.E.

SA a dispus anularea licitației, totuși tribunalul s-a pronunțat asupra legalității acesteia, a fost obligată la încheierea unui contract de închiriere pentru un teren în suprafață de 9281,5 mp cu toate că au fost depuse înscrisuri din care rezultă că nu avea în posesie decât suprafața de 8.601,50 mp. În ce privește daunele cominatorii, consideră apelanta că nu ar fi trebuit obligată la plata acestora deoarece pârâta nu este proprietara acestor active pentru a fi vândute trebuie să existe aprobarea Consiliului de Administrație al SC E.C. București SA și aprobarea AGA. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 153 din 25 noiembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că deși critică hotărârea tribunalului din perspectiva neaplicării sancțiunii pentru nemotivarea în drept a cererii de chemare în judecată apelanta nu a indicat ce motive imperative au fost nesocotite de instanță și care au drept consecința nulității cererii. Motivele de drept trebuie să se concretizeze în temeiul juridic pe care se sprijină cererea reclamantului, neînsemnând însă că el este ținut să indice în cuprinsul cererii sale textul de lege în care se încadrează faptele ce au generat conflictul dintre părți întrucât încadrarea în drept a faptelor este și trebuie să fie opera judecătorului. Reclamantul trebuie să indice acele elemente din care să se poată desprinde care este fundamentul juridic al pretențiilor deduse în justiție, cerință îndeplinită în prezenta cauză.

Din probele administrate de ambele părți Curtea apreciază că tribunalul a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, respectiv că pârâta a organizat licitația publică deschisă, cu strigare, pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compuneau obiectivul energetic C.T. Constanța, conform documentației de licitație nr. 1139 din 15 aprilie 2002 și că în conformitate cu procesul verbal al ședinței din 22 mai 2002, reclamanta SC E.G. SA a fost declarată câștigătoare a licitației pentru prețul de 4.774.000.000 lei. Obiectivul energetic C.T. Constanța a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SC T.E. SA nr. 7 din 10 mai 2001 pe „lista obiectivelor energetice care se scot din funcțiune și se valorifică prin vânzare sau casare" astfel că susținerea apelantei cu privire la lipsa aprobării organelor de conducere ale SC T.E.

SA este contrară realității. Adresa nr. 2740 din 21 august 2002 de la fila 27 prin care SC T.E. SA îi comunica reclamantei că a dispus anularea licitației pe considerentul că situația juridică a terenului era incertă este lipsită de relevanță juridică și în mod corect a fost înlăturată de tribunal cât timp terenul era în folosința sa iar licitația o dată ținută nu mai putea fi anulată decât de instanță și pentru cauze de nulitate. Împrejurarea că tribunalul s-a pronunțat asupra apărării invocate de pârâta-apelantă referitoare la anularea licitației, în sensul înlăturării acesteia, nu poate duce la concluzia că instanța de fond și-a depășit și puterile cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.

Restituirea garanției nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ. cu consecința finalizării licitației prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Este de observat că în ceea ce privește proprietatea obiectivului nu există nici un dubiu și aceasta pentru că apelanta a avut calitatea de reclamantă în litigiul soluționat irevocabil în contradictoriu cu Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra obiectivului Centrală Termică Constanța, format din clădire C.T. Constanța, rezervor de păcură cu accesorii pentru depozitare combustibil, rezervor de păcură din beton, instalații de apă pentru alimentarea uzinei, rampă de descărcare păcură, conducte termice de presiune.

De asemenea, în același litigiu s-a invocat un drept de administrare asupra terenului aferent acestor construcții. Prin Sentința civilă nr. 3546/COM din l noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. l69/COM din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța și Decizia civilă nr. 3674 din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 12526/1/2006 s-a constatat că reclamanta SC E.C. București SA, sucursala E.C. Constanța, are un drept de proprietate asupra obiectivului Centrala Termică și un drept de administrare asupra terenului aferent.

Nu există nici o contradicție între a admite relativitatea lucrului judecat între părți, pe de o parte, și a susține opozabilitatea erga omnes a judecăților date, pe de altă parte: relativitatea efectelor convențiilor nu exclude posibilitatea dobândirii pe această cale a unor drepturi subiective absolute, opozabile erga omnes , cum sunt drepturile reale. Fundamentul puterii deosebite recunoscute lucrului judecat este pus în legătură cu ideea de adevăr pe care o exprimă hotărârea judecătorească.

O dată trecută în puterea lucrului judecat, se prezumă că hotărârea instanței consacră adevăratele raporturi juridice dintre părți și deci se bucură de prezumția absolută de adevăr, respectiv res judicata pro veritate habetur . Principiul puterii lucrului judecat este menit nu doar să împiedice o nouă judecată în aceeași pricină dar și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată în alt proces. Problema de drept dezlegată printr-o hotărâre judecătorească, constatările instanței privitoare la existența sau inexistența unui drept subiectiv se vor impune în litigiile viitoare, ori de câte ori același drept este invocat ca temei al pretențiilor sau apărărilor uneia din părți.

Pe cale de consecință, tribunalul a reținut corect incidența dispozițiilor art. 969 C. civ. și dreptul reclamantei, în calitate de adjudecatar, de a dobândi în proprietate mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța ce a făcut obiectul licitației, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta. În aceleași condiții, conform art. 1.8.3 din caietul de sarcini, pârâta s-a obligat să încheie un contract de închiriere pentru suprafața de 9281,5 mp cu operatorul declarat câștigător al licitației pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul C.T. Constanța astfel că nu poate invoca la acest moment o altă suprafață de teren, determinarea în mod concret a acesteia urmând a se face, în condițiile legii, cu ocazia transferului de proprietate asupra obiectivului.

Față de dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ. potrivit cărora „Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii" tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor cominatorii pentru a se înfrânge rezistența debitorului la executarea hotărârii atâta vreme cât s-a statuat irevocabil că este proprietara obiectivului licitat. Împotriva soluției instanței de apel SC E.C. București SA, sucursala E.C. Constanța, a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recurenta pârâtă a invocat motive de netemeinicie pentru greșita apreciere a probelor administrate cu referire la: - deși instanța a sesizat că acțiunea nu este motivată în drept, nu a aplicat sancțiunea; - fondul cauzei, pârâta apelantă a reluat apărarea invocată la instanța de fond, susținând că E.C.

Constanța este sucursală a S.C. E.C. București și, în conformitate cu Legea nr. 31/1990, nu are patrimoniu propriu, că a fost mandatată să organizeze licitația, iar ulterior adjudecării, SC T.E. SA a dispus anularea licitației, moment în care a încetat mandatul pârâtei, iar orice act de vânzare semnat de reprezentanții sucursalei este nul; - garanția depusă de reclamantă a fost restituită și, chiar dacă, reclamata a depus din nou garanția, pârâta apelantă pretinde că prin restituirea/reținerea inițială, reclamanta a recunoscut efectele anulării licitației; instanța de fond și-a depășit puterile investirii prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, deoarece reclamanta nu a contestat actul prin care SC T.E.

SA a dispus anularea licitației. Instanța a font în eroare cu privire la efectele juridice ale adresei nr. 17940 din 16 august 2002, socotind că acel act nu produce efecte, deoarece nu a fost emis de persoana care a organizat licitația. Recursul este nefondat. Instanța a fost investită cu cererea formulată de reclamanta SC E.G. SRL care cuprinde cu claritate elementele ce definesc acțiunea - obiect, cauză, părți, iar calificarea juridică rezultă din motivarea cererii și a fost corect încadrată de instanță în dispozițiile art. 969, art. 970 C. civ., în referire la actele normative în temeiul cărora a fost organizată licitația - Legea nr. 15/1994, H.G.R. nr. 909/1997, H.G. nr. 568, cu privire la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994.

La licitația publică cu strigare, din data de 22 mai 2002, pârâta SC E.C. SA, sucursala E.C. Constanța, a scos la vânzare mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic Centrala Termică Constanța. În caietul de sarcini al licitației la capitolul 1.5. se prevede „Centrala Termică Constanța a fost scoasă din funcțiune în anul 1999, ca urmare a: agregatelor vechi, a randamentului scăzut, a costurilor de producție ridicate, cât și a lipsei consumatorilor de energie termică". Iar la capitolul privind situația juridică este consemnat „prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SC E.C. SA nr. 7 din 10 mai 2001, art: 2, anexa:3, C.T.

Constanța a fost aprobată pe lista <Obiectivelor energetice care se scot din funcțiune și se valorifică prin vânzare sau casare>". Recurenta nu a formulat critici cu privire la motivele de fapt și de drept reținute de instanța de fond cu privire la obligațiile sale în raportul juridic cu reclamanta, câștigătoare a licitației, motivele recursului fiind formale, în afara cadrului legal al raportului juridic dedus judecății din care derivă obligațiile pârâtei. Cu privire la daunele cominatorii se rețin că acestea reprezintă sume de bani pe care de debitorul unei obligații de a face sau a nu face este obligat prin hotărâre judecătorească să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere până la executarea în natură a obligațiilor sale.

Acesta constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația, iar nu un mijloc de despăgubire a creditorului. Daunele cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea obligațiilor în natură, pe cale silită, prin intermediul executărilor judecătorești, sau de către creditor pe contul debitorului. De asemenea acestea nu se acordă în situația când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, situație în care instanța judecătorească va stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor. În aceste condiții, față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E.C. BUCUREȘTI SA, SUCURSALA E.C. Constanța, împotriva deciziei nr. 153/COM din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată, admite apelul, schimbă în parte sentința și respinge capătul de cerere privind daunele cominatorii. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2010.