ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1828/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1828/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea

înregistrată la data de 20 mai 2005 reclamanta SC E.G. SA a chemat în judecată

pârâta SC T.E. SA, sucursala E.C. Constanța, a solicitat ca în baza sentinței

ce se va pronunța să oblige pârâta la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare privind mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T.

Constanța, obligarea pârâtei la încheierea contractului de închiriere privind

terenul în suprafață de 9281,15 mp aferent obiectivului C.T. Constanța. De

asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de

1.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere de la data pronunțării hotărârii

până la punerea în executare cu cheltuieli de judecată.

- obligarea

pârâtei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru

fiecare zi de întârziere de la data

pronunțării hotărârii și până la punerea în executare;

- obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că obiectivul energetic C.T. Constanța a fost

înscris, conform Hotărârii Consiliului de Administrație al SC T.E. SA nr. 7 din

10 mai 2001, pe lista obiectivelor energetice care se scot din funcțiune și se

valorifică prin vânzare sau casare. Ca urmare, pârâta a procedat la organizarea

licitației publice cu strigare în vederea vânzării obiectivului energetic

menționat. Licitația a fost fixată pentru data de 22 mai 2002, la sediul

vânzătoarei și a avut ca obiect vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul

și închirierea terenului aferent acestuia.

Societatea

reclamantă a adjudecat mijloacele fixe pentru prețul de 4.776.000.000 lei,

nefiind înregistrate obiecțiuni cu privire la rezultatul

licitației.

Conform

prevederilor caietului de sarcini, în termen de 10 zile de la data desfășurării

licitației, reclamanta trebuia să se prezinte la sediul pârâtei pentru

încheierea contractului de vânzare-cumpărare a mijloacelor fixe și de

închiriere a terenului aferent.

La data de 28

mai 2002, reclamanta a fost notificată de pârâtă cu privire la prelungirea

termenului de 10 zile, până la o dată ce urma a fi comunicată ulterior.

Motivarea a constat în faptul notificării pârâtei de către Primăria Constanța.

După trei luni, de la data desfășurării licitației, pârâta a notificat

reclamantei împrejurarea că prin adresa nr. 17940 din 16 august 2002 SC T.E. SA

București a dispus anularea licitației publice din data de 22 mai 2005.

Deoarece

anularea licitației printr-un act unilateral al pârâtei nu este legală și

pârâta a reținut garanția constituită de reclamantă, pârâta, care nu a înțeles

să își îndeplinească obligația ce decurge din licitație, urmează să fie

obligată la încheierea celor două contracte, sub sancțiunea plății unor daune

cominatorii.

În drept,

reclamanta nu a invocat temeiul juridic.

Pentru dovedirea

acțiunii a fost propusă administrarea probei cu înscrisuri. Au fost depuse la

dosarul cauzei: documentația de vânzare a mijloacelor fixe, procesul verbal al

ședinței de licitație publică deschisă din 22 mai 2002, notificarea trimisă de

pârâtă la 28 mai 2002 și la 21 august 2002, notificarea comunicată de reclamantă

pârâtei la data de 28 august 2002.

Pârâta SC E.C. București

SA, sucursala Constanța, a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că nu a fost posibilă

încheierea contractului de vânzare-cumpărare din motive independente de voința

acesteia. Din actele depuse chiar de reclamantă rezultă că pârâta a fost

notificată de Municipiul Constanța prin Primar în sensul că s-a solicitat

suspendarea oricărui act de vânzare-cumpărare asupra obiectivului energetic C.T.

Constanța având în vedere că este contestat dreptul de proprietate al pârâtei

asupra obiectivului și dreptului de folosință al acestuia asupra terenului.

Prin sentința

civilă nr. 1922/com din l7 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E.G. SRL fiind obligată pârâta

la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind mijloacele fixe ce

compun obiectivul energetic C.T. Constanța, ce a făcut obiectul licitației

organizată de pârâtă la data de 22 mai 2002, în condițiile stabilite în urma

licitației.

A fost obligată

pârâta la încheierea contractului de închiriere privind terenul în suprafață de

9281,5 mp aferent obiectivului C.T. Constanța.

A fost obligată

pârâta la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de

la data pronunțării hotărârii și până la data executării acesteia.

A fost respinsă

cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC E.C. SA, sucursala

Constanța, în contradictoriu cu SC E.C. SA București.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit documentației

ce a stat la baza organizării licitației publice deschise, cu strigare a

mijloacelor fixe ce compun obiectivul E.C.T. Constanța și a procesului verbal

al ședinței, reclamanta SC E.G. SA a fost declarată câștigătoare a licitației

pentru prețul de 4.774.000.000 lei.

Ca urmare a

declarării ca adjudecatar, pentru reclamantă s-a născut dreptul de a dobândi în

proprietate, prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta, mijloacele

fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța. Corelativ acestui drept, în

sarcina pârâtei s-a născut obligația încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute în documentația întocmită cu ocazia

licitației. În aceleași condiții s-au născut dreptul și respectiv obligația

încheierii contractului de închiriere având ca obiect terenul aferent

obiectivului C.T. Constanța.

Apărările

invocate de pârâtă, respectiv că nu are personalitate juridică, nu are drept de

dispoziție asupra mijloacelor fixe ce compun obiectivul ce a făcut obiectul

licitației, acesta aparținând societății mamă, societatea mamă a decis anularea

licitației nu au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele motive:

1). Cu privire

la primul motiv, instanța a reținut că în temeiul art. 41 C. proc. civ., sucursala

Constanța a SC E.C. București SA poate sta în judecată având organe proprii de

conducere, fapt necontestat.

2). Prin

Sentința civilă nr. 3546/COM din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

Constanța, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 169/COM din 22

iunie 2006 a Curții de Apel Constanța și Decizia civilă nr. 3674 din 17

noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.

12526/1/2006 s-a constatat că reclamanta SC E.C. București SA, sucursala E.C. Constanța,

are un drept de proprietate asupra obiectivului Centrala Termică Constanța

formată din construcțiile: clădire C.T. Constanța, rezervor de păcură cu

accesorii pentru depozitare combustibil, rezervor de păcură din beton,

instalații de apă pentru alimentarea uzinei, rampă descărcare păcură, conducte

termice de presiune și un drept de administrare asupra terenului identificat în

raportul de expertiză efectuat în cauză, în suprafață de 8.601,50 mp cu

vecinătățile menționate.

Conform

hotărârii judecătorești, pârâta SC E.C. București SA, sucursala Constanța, are

în proprietate mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța și

în administrare terenul aferent și, ca urmare, refuzul încheierii contractului

de vânzare-cumpărare mijloace fixe și a contractului de închiriere pentru teren,

pentru motivul potrivit căruia nu poate dispune de acestea, nu este întemeiat.

Din aceeași perspectivă este neîntemeiată și cererea de arătare a titularului

dreptului prin care pârâta a susținut că singura care are un drept de

dispoziție asupra mijloacelor fixe respective este societatea mamă, respectiv

SC E.C. București SA.

Titulara

dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe și de administrare a terenului

fiind sucursala Constanța, conform hotărârii judecătorești, aceasta poate

dispune asupra încheierii contractelor la care s-a obligat prin oferta ce a

îmbrăcat forma documentației licitației deschise, cu strigare.

3). Cea de a

treia apărare invocată de pârâtă a fost înlăturată deoarece adresa prin care

societatea comercială „T.E." SA, la momentul respectiv, societatea mamă, a

comunicat sucursalei că licitația trebuie anulată este lipsită de efecte

juridice. Pe de o parte, actul normativ în temeiul căruia a fost organizată

licitația - Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în

active corporale și necorporale, H.G.R. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, H.G.R. nr. 568 de modificare a

normelor nu reglementează dreptul organizatorului licitației de a anula

licitația. Anularea unui act juridic constituie o sancțiune de drept civil care

lipsește de efecte actul încheiat cu încălcarea prevederilor legale relative la

valabilitatea sa. Aceasta poate fi dispusă de către instanță într-o procedură

judiciară, pentru motive de nelegalitate.

Pe de altă

parte, măsura anulării nu a fost dispusă printr-un act emis de organizatorul

licitației și care să poată fi atacat de adjudecatar, în condițiile legii,

pentru a fi supus cenzurii. Adresa prin care s-a comunicat refuzul încheierii

contractelor nu produce prin ea însăși efecte juridice astfel încât nu putea

face obiectul unei acțiuni judiciare.

Organizarea

licitației pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul energetic C.T.

Constanța îmbracă forma unei oferte ce a fost adusă la cunoștință terțelor

persoane prin caietul de sarcini, iar participarea la licitație constituie contraofertă.

Încheierea procesului verbal de licitație marchează momentul și condițiile întâlnirii

ofertei de vânzare cu contraofertă.

Împotriva

acestei soluții a promovat apel pârâta SC E.C. București SA, sucursala

Constanța, criticile vizând faptul că instanța de fond nu și-a motivat în drept

cererea, și nu s-a aplicat sancțiunea pentru nemotivarea în drept, încălcarea

dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990 neavând în vedere faptul că este o

sucursală a SC E.C. București SA neavând un drept de proprietate asupra

mijloacelor fixe ce compun obiectivul energetic și are un drept de administrare

pentru terenul aferent, instanța de fond și-a depășit puterile cu care a fost

investită prin cererea de chemare în judecată întrucât cu toate că reclamanta

nu a contestat actul prin care SC T.E. SA a dispus anularea licitației, totuși

tribunalul s-a pronunțat asupra legalității acesteia, a fost obligată la

încheierea unui contract de închiriere pentru un teren în suprafață de 9281,5

mp cu toate că au fost depuse înscrisuri din care rezultă că nu avea în posesie

decât suprafața de 8.601,50 mp.

În ce privește

daunele cominatorii, consideră apelanta că nu ar fi trebuit obligată la plata

acestora deoarece pârâta nu este proprietara acestor active pentru a fi vândute

trebuie să existe aprobarea Consiliului de Administrație al SC E.C. București

SA și aprobarea AGA.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 153 din 25 noiembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea

soluției instanța de control judiciar a reținut că deși critică hotărârea

tribunalului din perspectiva neaplicării sancțiunii pentru nemotivarea în drept

a cererii de chemare în judecată apelanta nu a indicat ce motive imperative au

fost nesocotite de instanță și care au drept consecința nulității cererii.

Motivele de

drept trebuie să se concretizeze în temeiul juridic pe care se sprijină cererea

reclamantului, neînsemnând însă că el este ținut să indice în cuprinsul cererii

sale textul de lege în care se încadrează faptele ce au generat conflictul

dintre părți întrucât încadrarea în drept a faptelor este și trebuie să fie

opera judecătorului. Reclamantul trebuie să indice acele elemente din care să

se poată desprinde care este fundamentul juridic al pretențiilor deduse în

justiție, cerință îndeplinită în prezenta cauză.

Din probele

administrate de ambele părți Curtea apreciază că tribunalul a reținut corect

situația de fapt dedusă judecății, respectiv că pârâta a organizat licitația

publică deschisă, cu strigare, pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compuneau

obiectivul energetic C.T. Constanța, conform documentației de licitație nr. 1139

din 15 aprilie 2002 și că în conformitate cu procesul verbal al ședinței din 22

mai 2002, reclamanta SC E.G. SA a fost declarată câștigătoare a licitației

pentru prețul de 4.774.000.000 lei.

Obiectivul

energetic C.T. Constanța a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului de

Administrație al SC T.E. SA nr. 7 din 10 mai 2001 pe „lista obiectivelor

energetice care se scot din funcțiune și se valorifică prin vânzare sau

casare" astfel că susținerea apelantei cu privire la lipsa aprobării

organelor de conducere ale SC T.E. SA este contrară realității.

Adresa nr. 2740

din 21 august 2002 de la fila 27 prin care SC T.E. SA îi comunica reclamantei

că a dispus anularea licitației pe considerentul că situația juridică a

terenului era incertă este lipsită de relevanță juridică și în mod corect a

fost înlăturată de tribunal cât timp terenul era în folosința sa iar licitația

o dată ținută nu mai putea fi anulată decât de instanță și pentru cauze de

nulitate. Împrejurarea că tribunalul

s-a pronunțat asupra

apărării invocate de pârâta-apelantă referitoare la anularea licitației, în

sensul înlăturării acesteia, nu poate duce la concluzia că instanța de fond

și-a depășit și puterile cu care a fost învestită prin cererea de chemare în

judecată.

Restituirea

garanției nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ. cu consecința

finalizării licitației prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Este de observat

că în ceea ce privește proprietatea obiectivului nu există nici un dubiu și

aceasta pentru că apelanta a avut calitatea de reclamantă în litigiul

soluționat irevocabil în contradictoriu cu Municipiul Constanța și Consiliul Local

Constanța, prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate

asupra obiectivului Centrală Termică Constanța, format din clădire C.T.

Constanța, rezervor de păcură cu accesorii pentru depozitare combustibil,

rezervor de păcură din beton, instalații de apă pentru alimentarea uzinei,

rampă de descărcare păcură, conducte termice de presiune. De asemenea, în

același

litigiu

s-a invocat un drept

de administrare asupra terenului aferent acestor construcții.

Prin Sentința

civilă nr. 3546/COM din l noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă

și irevocabilă prin Decizia civilă nr. l69/COM din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța și Decizia

civilă

nr. 3674

din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul nr. 12526/1/2006 s-a constatat că reclamanta SC E.C. București SA, sucursala

E.C. Constanța, are un drept de proprietate asupra obiectivului Centrala

Termică și un drept de administrare asupra terenului aferent.

Nu există nici o

contradicție între a admite relativitatea lucrului judecat între părți, pe de o

parte, și a susține opozabilitatea

erga omnes

a judecăților date, pe de

altă parte: relativitatea efectelor convențiilor nu exclude posibilitatea

dobândirii pe această cale a unor drepturi subiective absolute, opozabile

erga

omnes

, cum sunt drepturile reale.

Fundamentul

puterii deosebite recunoscute lucrului judecat este pus în legătură cu ideea de

adevăr pe care o exprimă hotărârea judecătorească. O dată trecută în puterea

lucrului judecat, se prezumă că hotărârea instanței consacră adevăratele

raporturi juridice dintre părți și deci se bucură de prezumția absolută de

adevăr, respectiv

res judicata pro veritate habetur

.

Principiul

puterii lucrului judecat este menit nu doar să împiedice o nouă judecată în

aceeași pricină dar și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în

sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o

hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre

ulterioară dată în alt proces.

Problema de

drept dezlegată printr-o hotărâre judecătorească, constatările instanței

privitoare la existența sau inexistența unui drept subiectiv se vor impune în

litigiile

viitoare, ori de câte ori același

drept este invocat ca temei al pretențiilor sau apărărilor uneia din părți.

Pe cale de

consecință, tribunalul a reținut corect incidența dispozițiilor art. 969 C.

civ. și dreptul reclamantei, în calitate de adjudecatar, de a dobândi în

proprietate mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanța ce a

făcut obiectul licitației, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu

pârâta. În aceleași condiții, conform art. 1.8.3 din caietul de sarcini, pârâta

s-a obligat să încheie un contract de închiriere pentru suprafața de 9281,5 mp

cu operatorul declarat câștigător al licitației pentru vânzarea mijloacelor

fixe ce compun obiectivul C.T. Constanța astfel că nu poate invoca la acest

moment o altă suprafață de teren, determinarea în mod concret a acesteia urmând

a se face, în condițiile legii, cu ocazia transferului de proprietate asupra

obiectivului.

Față de

dispozițiile art. 720

8

C. proc. civ. potrivit cărora „Hotărârile

date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt

executorii" tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor cominatorii

pentru a se înfrânge rezistența debitorului la executarea hotărârii atâta vreme

cât s-a statuat irevocabil că este proprietara obiectivului licitat.

Împotriva

soluției instanței de apel SC E.C. București SA, sucursala E.C. Constanța, a

declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă

a invocat motive de netemeinicie pentru greșita apreciere a probelor

administrate cu referire la:

- deși instanța

a sesizat că acțiunea nu este motivată în drept, nu a aplicat sancțiunea;

- fondul cauzei,

pârâta apelantă a reluat apărarea invocată la

instanța de fond, susținând că E.C.

Constanța este sucursală a S.C. E.C. București și, în conformitate cu Legea nr.

31/1990, nu are patrimoniu propriu, că a fost mandatată să organizeze licitația,

iar ulterior adjudecării, SC T.E. SA a dispus anularea licitației, moment în

care a încetat mandatul pârâtei, iar orice act de vânzare semnat de reprezentanții

sucursalei este nul;

- garanția

depusă de reclamantă a fost restituită și, chiar dacă, reclamata a depus din

nou garanția, pârâta apelantă pretinde că prin restituirea/reținerea inițială,

reclamanta a recunoscut efectele anulării licitației;

instanța de fond și-a depășit

puterile investirii prin cererea de chemare în judecată formulată de

reclamantă, deoarece reclamanta nu a contestat actul prin care SC T.E. SA a

dispus anularea licitației. Instanța a font în eroare cu privire la efectele

juridice ale adresei nr. 17940 din 16 august 2002, socotind că acel act nu

produce efecte, deoarece nu a fost emis de persoana care a organizat licitația.

Recursul este

nefondat.

Instanța a fost

investită cu cererea formulată de reclamanta SC E.G. SRL care cuprinde cu

claritate elementele ce definesc acțiunea - obiect, cauză, părți, iar

calificarea juridică rezultă din motivarea cererii și a fost corect încadrată

de instanță în dispozițiile art. 969, art. 970 C. civ., în referire la actele

normative în temeiul cărora a fost organizată licitația - Legea nr. 15/1994, H.G.R.

nr. 909/1997, H.G. nr. 568, cu privire la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994.

La licitația

publică

cu

strigare, din data de 22 mai 2002, pârâta SC E.C. SA, sucursala E.C. Constanța,

a scos la vânzare mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic Centrala

Termică Constanța.

În caietul de

sarcini

al

licitației la capitolul 1.5. se prevede „Centrala Termică Constanța a fost

scoasă din funcțiune în anul 1999, ca urmare a: agregatelor vechi, a

randamentului scăzut, a costurilor de producție ridicate, cât și a lipsei

consumatorilor de energie termică". Iar la capitolul privind situația

juridică este consemnat „prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SC E.C.

SA nr. 7 din 10 mai 2001, art: 2, anexa:3, C.T. Constanța a fost aprobată pe

lista <Obiectivelor energetice care se scot din funcțiune și se valorifică

prin vânzare sau casare>".

Recurenta nu a

formulat critici cu privire la motivele de fapt și de drept reținute de

instanța de fond cu privire la obligațiile sale în raportul juridic cu reclamanta,

câștigătoare a licitației, motivele recursului fiind formale, în afara cadrului

legal al raportului juridic dedus judecății din care derivă obligațiile

pârâtei.

Cu privire la daunele

cominatorii se rețin că acestea reprezintă sume de bani pe care de debitorul

unei obligații de a face sau a nu face este obligat prin hotărâre

judecătorească să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere

până la executarea în natură a obligațiilor sale. Acesta constituie un mijloc

juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația, iar

nu un mijloc de despăgubire a creditorului.

Daunele

cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea obligațiilor în natură,

pe cale silită, prin intermediul executărilor judecătorești, sau de către

creditor pe contul debitorului. De asemenea acestea nu se acordă în situația

când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, situație în care

instanța judecătorească va stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul

suferit de către creditor.

În aceste condiții, față de cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC E.C. BUCUREȘTI SA, SUCURSALA E.C. Constanța, împotriva

deciziei nr. 153/COM din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată, admite apelul,

schimbă în parte sentința și respinge capătul de cerere privind daunele

cominatorii. Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 mai 2010.