ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la data de 1 iulie 2003 la Judecătoria Drăgășani, Județ Vâlcea, reclamantele V.V. și SC L.V. SRL au solicitat obligarea pârâtei SC P. SRL Drăgășani să demoleze chioșcul metalic amplasat pe terenul proprietatea reclamantei V.V. pe o suprafață de teren de 80 m 2 situat în Drăgășani, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta V.V. să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei. Într-un prim ciclu procesul Judecătoria Drăgășani admite în parte acțiunea prin sentința civilă nr. 1257 din 26 mai 2004. Tribunalul Vâlcea, secția civilă prin decizia civilă nr. 260 din 21 octombrie 2004 admite apelul declarat de pârâtă, anulează sentința pronunțată de judecătorie și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, secției comerciale din Cadrul Tribunalului Vâlcea, stabilind natura comercială a litigiului.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 97 pronunțată la data de 16 februarie 2005 admite în parte acțiunea și în consecință obligă pârâta să demoleze chioșcul metalic situat în Drăgășani, pe terenul reclamantei V.V., iar în caz contrar autorizează reclamantele să-l demoleze pe cheltuiala pârâtei. Totodată tribunalul respinge cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate urmare pierderilor financiare suferite de reclamanta societate comercială. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între reclamanta V.V. și pârâtă s-a încheiat la data de 17 mai 2001 un contract de locațiune având ca obiect suprafața de 80 m.p. situat în Drăgășani, aparținând reclamantei, durata contractului fiind de 3 ani respectiv 1 mai 2001 – 3 mai 2004. Cum locațiunea a expirat la 3 mai 2004, pârâta deține terenul fără temei legal, astfel că se impune să demoleze construcția metalică edificată pe teren.

În ce privește pe reclamanta persoană juridică SC L.V. SRL instanța a reținut că la data de 1 martie 2003 reclamanta V.V. a încheiat cu societatea un contract de închiriere a unei suprafețe de teren de 160 m.p. ce include și cei 80 m.p. deținuți de pârâtă fără temei legal, dar referitor la cererea de despăgubiri solicitate, acestea nu au fost dovedite, capătul de cerere cu acest obiect fiind respins a neîntemeiat. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel susținând că terenul de 80 m 2 nu aparține reclamantei V.V. ci P.M.D. fiind proprietate publică, și în consecință reclamanta nu este în drept să pretindă chirie și să solicite demolarea construcției. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 76 din data de 18 mai 2005 respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtă.

Instanța de apel constată că astfel cum au fost formulate motivele de apel conțin cereri noi, nepuse în discuție cu ocazia fondului cereri vizând constatarea nulității contractul de închiriere convenit cu reclamanta V.V.; constatarea falsului certificatului de moștenitor prin care aceasta se legitimează procesual activ și apartenența terenului la domeniul public, iar potrivit art. 292 C. proc. civ., în apel părțile nu pot folosi alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima instanță. Distinct de acestea instanța de apel reține că nici una din afirmațiile făcute în apel nu este însoțită de dovezi corespunzătoare pentru a le da eficiență din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac formulate.

În contra acestei decizii pârâta a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii. În dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susținut următoarele: - instanța nu s-a pronunțat asupra nulității contractului de închiriere convenit cu reclamanta V.V., nulitate absolută care poate fi invocată fie pe cale de acțiune fie pe excepție; - instanța nu a dat eficiență adresei emisă de P.M.D. care atestă faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nu este proprietatea reclamantei. În susținerea recursului, s-au depus de către recurentă acte noi, respectiv contractul de închiriere încheiat la 30 august 2005 între P.M.D.

și SC P. SRL, prin care terenul în suprafață de 80 m 2 este închiriat temporar recurentei pe o perioadă de patru luni, precum și adresa din 25 mai 2004, emisă de aceeași P.M.D. referitoare la regimul juridic al suprafeței de teren de 250 m.p. situate în str. Gib Mihăescu. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Este de necontestat că intimata – reclamantă V.V. este titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1602 m.p. situat în Drăgășani, Județ Vâlcea, dobândit în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat la 19 iunie 1968 de fostul N.S.L.D. și a certificatului de moștenitor, drept de proprietate înscris în Cartea funciară a Orașului Drăgășani, conform încheierii nr. 2764/2006 a O.C.P.I.

Vâlcea. 2. Prin urmare excepția nulității contractului de închiriere convenit cu pârâta – recurentă la data de 17 mai 2001 pentru suprafața de 80 m.p. din terenul proprietatea intimatei, nu se fundamentează legal, intimata a încheiat contractul de închiriere în calitatea sa de proprietară a bunului. Adresele invocate de către recurent în susținerea apărării sale, în sensul că cei 80 m.p. de teren ce au făcut obiectul contractului de închiriere aparțin D.P.M.D., adrese emanând de la P.M.D. în cadrul corespondenței purtate cu recurentul nu face dovada dreptului de proprietate publică asupra terenului de 80 m 2 în discuție, distinct de faptul că, conțin o serie de inexactități cu privire la întinderea suprafeței de teren proprietatea intimatei care este de 1602 m.p.

și nu de 1030 m.p. așa num se menționează, afirmațiile din adresele susmenționate nefiind susținute de nici un document oficial, care să ateste dreptul de proprietate publică asupra terenului. Ca atare, nici contractul de închiriere depus de recurent, în recurs, ca act nou, contract prin care P.M.D. închiriază temporar suprafața de 80 m.p. teren în str. Gib Mihăescu, nu are nici o semnificație juridică în soluționarea cauzei în condițiile în care nu s-au administrat dovezi concludente în sensul că cei 80 m.p. teren situat în str. Gib Mihăescu, exced suprafeței de teren de 1.602 m.p. deținuți de intimata V.V. la aceeași adresă și reprezintă proprietate publică a M.D. distinct de faptul că la data soluționării cauzei contractul își încetase valabilitatea.

3. Față de cele ce preced critica de nelegalitate invocată de recurent nu se susține. Instanța de apel, examinând excepția nulității contractului de închiriere invocată de recurent în apărarea sa și înscrisurile depuse în susținerea sa, a constatat în mod just că intimata în calitate de proprietară a terenului de 80 m 2 a dispus de bunul său prin cedarea folosinței bunului în mod legal, fiind îndreptățită la expirarea locațiunii să solicite restituirea lucrului în starea în care l-a primit prin demolarea construcției metalice edificate pe teren. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL, împotriva deciziei nr. 76/A/C din 18 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.