ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță, înregistrată la data de 1 iulie 2003 la Judecătoria Drăgășani, Județ

Vâlcea, reclamantele V.V. și SC L.V. SRL au solicitat obligarea pârâtei SC P.

SRL Drăgășani să demoleze chioșcul metalic amplasat pe terenul proprietatea

reclamantei V.V. pe o suprafață de teren de 80 m

2

situat în

Drăgășani, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta V.V. să efectueze

lucrarea pe cheltuiala pârâtei.

Într-un prim ciclu procesul

Judecătoria Drăgășani admite în parte acțiunea prin sentința civilă nr. 1257

din 26 mai 2004.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă

prin decizia civilă nr. 260 din 21 octombrie 2004 admite apelul declarat de

pârâtă, anulează sentința pronunțată de judecătorie și trimite cauza spre

competentă soluționare în primă instanță, secției comerciale din Cadrul

Tribunalului Vâlcea, stabilind natura comercială a litigiului.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială,

prin sentința nr. 97 pronunțată la data de 16 februarie 2005 admite în parte

acțiunea și în consecință obligă pârâta să demoleze chioșcul metalic situat în

Drăgășani, pe terenul reclamantei V.V., iar în caz contrar autorizează

reclamantele să-l demoleze pe cheltuiala pârâtei.

Totodată tribunalul respinge cererea

reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate urmare

pierderilor financiare suferite de reclamanta societate comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că între reclamanta V.V. și pârâtă s-a încheiat la data de 17 mai 2001

un contract de locațiune având ca obiect suprafața de 80 m.p. situat în

Drăgășani, aparținând reclamantei, durata contractului fiind de 3 ani respectiv

1 mai 2001 – 3 mai 2004.

Cum locațiunea a expirat la 3 mai

2004, pârâta deține terenul fără temei legal, astfel că se impune să demoleze

construcția metalică edificată pe teren.

În ce privește pe reclamanta

persoană juridică SC L.V. SRL instanța a reținut că la data de 1 martie 2003

reclamanta V.V. a încheiat cu societatea un contract de închiriere a unei

suprafețe de teren de 160 m.p. ce include și cei 80 m.p. deținuți de pârâtă

fără temei legal, dar referitor la cererea de despăgubiri solicitate, acestea

nu au fost dovedite, capătul de cerere cu acest obiect fiind respins a

neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat apel susținând că terenul de 80 m

2

nu aparține reclamantei V.V.

ci P.M.D. fiind proprietate publică, și în consecință reclamanta nu este în

drept să pretindă chirie și să solicite demolarea construcției.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 76 din data de 18 mai 2005

respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtă.

Instanța de apel constată că astfel

cum au fost formulate motivele de apel conțin cereri noi, nepuse în discuție cu

ocazia fondului cereri vizând constatarea nulității contractul de închiriere

convenit cu reclamanta V.V.; constatarea falsului certificatului de moștenitor

prin care aceasta se legitimează procesual activ și apartenența terenului la

domeniul public, iar potrivit art. 292 C. proc. civ., în apel părțile nu pot

folosi alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima

instanță.

Distinct de acestea instanța de apel

reține că nici una din afirmațiile făcute în apel nu este însoțită de dovezi

corespunzătoare pentru a le da eficiență din perspectiva caracterului devolutiv

al căii de atac formulate.

În contra acestei decizii pârâta a

declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și

modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii.

În dezvoltarea criticilor formulate

recurenta a susținut următoarele:

- instanța nu s-a pronunțat asupra

nulității contractului de închiriere convenit cu reclamanta V.V., nulitate

absolută care poate fi invocată fie pe cale de acțiune fie pe excepție;

- instanța nu a dat eficiență

adresei emisă de P.M.D. care atestă faptul că terenul ce a făcut obiectul

contractului de închiriere nu este proprietatea reclamantei.

În susținerea recursului, s-au depus

de către recurentă acte noi, respectiv contractul de închiriere încheiat la 30

august 2005 între P.M.D. și SC P. SRL, prin care terenul în suprafață de 80 m

2

este închiriat temporar recurentei pe o perioadă de patru luni, precum și

adresa din 25 mai 2004, emisă de aceeași P.M.D. referitoare la regimul juridic

al suprafeței de teren de 250 m.p. situate în str. Gib Mihăescu.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

reclamantă V.V. este titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de

teren de 1602 m.p. situat în Drăgășani, Județ Vâlcea, dobândit în baza

contractului de vânzare – cumpărare autentificat la 19 iunie 1968 de fostul N.S.L.D.

și a certificatului de moștenitor, drept de proprietate înscris în Cartea

funciară a Orașului Drăgășani, conform încheierii nr. 2764/2006 a O.C.P.I. Vâlcea.

contractului de închiriere convenit cu pârâta – recurentă la data de 17 mai

2001 pentru suprafața de 80 m.p. din terenul proprietatea intimatei, nu se

fundamentează legal, intimata a încheiat contractul de închiriere în calitatea

sa de proprietară a bunului.

Adresele invocate de către recurent

în susținerea apărării sale, în sensul că cei 80 m.p. de teren ce au făcut

obiectul contractului de închiriere aparțin D.P.M.D., adrese emanând de la P.M.D.

în cadrul corespondenței purtate cu recurentul nu face dovada dreptului de

proprietate publică asupra terenului de 80 m

2

în discuție, distinct

de faptul că, conțin o serie de inexactități cu privire la întinderea

suprafeței de teren proprietatea intimatei care este de 1602 m.p. și nu de 1030

m.p. așa num se menționează, afirmațiile din adresele susmenționate nefiind

susținute de nici un document oficial, care să ateste dreptul de proprietate

publică asupra terenului.

Ca atare, nici contractul de

închiriere depus de recurent, în recurs, ca act nou, contract prin care P.M.D. închiriază

temporar suprafața de 80 m.p. teren în str. Gib Mihăescu, nu are nici o semnificație

juridică în soluționarea cauzei în condițiile în care nu s-au administrat

dovezi concludente în sensul că cei 80 m.p. teren situat în str. Gib Mihăescu,

exced suprafeței de teren de 1.602 m.p. deținuți de intimata V.V. la aceeași

adresă și reprezintă proprietate publică a M.D. distinct de faptul că la data

soluționării cauzei contractul își încetase valabilitatea.

nelegalitate invocată de recurent nu se susține.

Instanța de apel, examinând excepția

nulității contractului de închiriere invocată de recurent în apărarea sa și

înscrisurile depuse în susținerea sa, a constatat în mod just că intimata în

calitate de proprietară a terenului de 80 m

2

a dispus de bunul său

prin cedarea folosinței bunului în mod legal, fiind îndreptățită la expirarea

locațiunii să solicite restituirea lucrului în starea în care l-a primit prin

demolarea construcției metalice edificate pe teren.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P. SRL, împotriva deciziei nr. 76/A/C din 18 mai 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2006.