ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3093/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 371/COM/2005 la Tribunalul Gorj, astfel cum a fost precizată, reclamanta N.M.S., prin mandatar C.A.D., a chemat în judecată pe pârâții P.M. Târgu Jiu, C.L. Târgu Jiu, SC P.T. SRL, SC R.P. SRL Târgu Jiu, SC R.V. SRL Târgu Jiu, C.C., SC B.I. SRL Târgu Jiu și SC A. SRL Târgu Jiu solicitând obligarea acestora, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 300 m 2 situat în Târgu Jiu, obligarea acestora să-și demoleze chioșcurile, iar în caz de refuz, să fie autorizată să efectueze demolarea, pe cheltuiala acestora. Analizând probatoriul administrat, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele SC P.T.

SRL, SC R.P. SRL Târgu Jiu, SC R.V. SRL Târgu Jiu, C.C., SC B.I. SRL Târgu Jiu, să demoleze chioșcurile aflate pe terenul reclamantei, să evacueze materialele de construcție rezultate din demolare, respingând acțiunea față de SC A. SRL Târgu Jiu ca rămasă fără obiect, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, și că pârâții au ridicat pe acesta, fără drept, chioșcuri demontabile, iar contractele de concesiune pe care le dețin nu îi sunt opozabile. Pârâții față de care s-a admis acțiunea, au introdus apel, împotriva sentinței criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că terenul care a fost revendicat și pentru care s-a prezentat ca titlu sentința civilă nr. 420 pronunțată de Tribunalul Gorj, nu a făcut obiectul restituirii prin această hotărâre judecătorească.

Or, aceste suprafețe de teren, au fost clar individualizate atât în planul cadastral, cât și în documentele de expropriere, fiind vorba de două imobile limitrofe. Un alt motiv de netemeinicie invocat de apelanți se referă la faptul că instanța de fond, nu a avut în vedere o chestiune esențială, și anume că intimata N.M.S., a solicitat restituirea imobilului situat în Târgu Jiu, în temeiul Legii nr. 10/2001, potrivit notificării nr. 279/ E, emisă de executorul judecătoresc la data de 19 iulie 2001, iar cu privire la imobilul situat în Târgu Jiu, ce a făcut obiectul restituirii prin sentința civilă nr. 420, pronunțată de Tribunalul Gorj, acesta a fost vândut, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 4695 din 29 septembrie 2002, în care nu s-a făcut nici-o mențiune cu privire la vreo suprafață de teren.

Pârâții apelanți, care au fost obligați să-și demoleze chioșcurile, au invocat și încălcarea prevederilor art. 494 alin. (3), ipoteza a II-a, întrucât deși au fost obligați să-și demoleze construcțiile, instanța de fond, nu a avut în vedere, calitatea de constructor de bună credință, conferită de contractul de concesiune deținut și în temeiul cărora aveau dreptul la despăgubiri. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 228 din 9 noiembrie 2006, a admis apelurile, a desființat sentința și, a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Din considerentele care au stat la baza acestei decizii, rezultă că, deși instanța a fost sesizată și cu un capăt de cerere, privind revendicarea terenului, pe care au fost amplasate chioșcurile nu a soluționat acest capăt de cerere, care era petitul principal și în funcție de care trebuiau soluționate, celelalte cereri, cea ce echivalează cu o nepronunțare pe fond a cauzei. În termen legal, reclamanta a introdus recurs împotriva acestei decizii, solicitând modificarea, respingerea apelurilor și menținerea sentinței. Întemeindu-și cererea de recurs, pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta nu face critici punctuale în raport de motivele de nelegalitate invocate, susținând, în esență, că și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, iar chestiunea nepronunțării asupra petitului privind revendicarea acestuia, nu putea fi ridicată de apelanți, ca fiind singura parte care ar putea invoca un eventual interes în acest sens.

Față de susținerea în fapt a recursului, urmează a se reține că, această critică a deciziei vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. și anume că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Față de soluția pronunțată în apelul declarat de pârâți, aceea de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul nepronunțării asupra petitului principal și anume asupra cererii de revendicare, în funcție de care era posibilă pronunțarea asupra demolării construcțiilor și ridicarea materialelor, recurenta susține că, în raport de calitatea s-a de reclamantă și de faptul că nu a declarat apel, o asemenea soluție a fost dată cu încălcarea legii.

Deși recurenta nu precizează, ce dispoziții legale s-au încălcat, instanța de recurs, urmează a reține că acestea se referă la dispozițiile prevăzute de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., cărora se circumscriu soluțiile ce se pot pronunța, în calea apelului. Potrivit acestui text legal, instanța în această cale de atac, poate desființa o sentință cu consecința trimiterii spre rejudecare, când prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei. Evident că ce-l care poate invoca această nepronunțare pe fondul cauzei, este partea care are o legitimitate activă, cea care a sesizat instanța, în speță putea să o solicite recurenta-reclamantă, care nu a făcut apel.

Apelanți pârâți, solicitând proteguirea drepturilor lor, pe calea apărărilor făcute la fond și în apel, justificat au cerut să se constate că de îndată ce, nu a fost soluționată acțiunea în revendicare, și nu s-a stabilit astfel ca fiind dovedit dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, nelegal s-au soluționat capetele de cerere privind demolarea chioșcurilor și ridicarea materialelor. Cum din dispozitivul sentinței rezultă că instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii în revendicare, în apel chiar și în raport de caracterul devolutiv al acestuia, nu se putea soluționa pentru prima dată acest aspect relevant al cauzei, acest capăt principal al cauzei, de care depind rezolvarea celorlalte.

Așa fiind, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a art. 297 alin. (1) C. proc. civ., când s-a statuat că situația dată echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei situație în care nu se poate reține motivul de nelegalitate invocat. Așa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., pentru cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.M.S. împotriva deciziei nr. 228 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2007.