ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3093/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 371/COM/2005 la Tribunalul Gorj, astfel cum a fost precizată,

reclamanta N.M.S., prin mandatar C.A.D., a chemat în judecată pe pârâții P.M. Târgu

Jiu, C.L. Târgu Jiu, SC P.T. SRL, SC R.P. SRL Târgu Jiu, SC R.V. SRL Târgu Jiu,

C.C., SC B.I. SRL Târgu Jiu și SC A. SRL Târgu Jiu solicitând obligarea

acestora, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în

suprafață de 300 m

2

situat în Târgu Jiu, obligarea acestora să-și

demoleze chioșcurile, iar în caz de refuz, să fie autorizată să efectueze

demolarea, pe cheltuiala acestora.

Analizând probatoriul

administrat, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele SC P.T.

SRL, SC R.P. SRL Târgu Jiu, SC R.V. SRL Târgu Jiu, C.C., SC B.I. SRL Târgu Jiu,

să demoleze chioșcurile aflate pe terenul reclamantei, să evacueze materialele

de construcție rezultate din demolare, respingând acțiunea față de SC A. SRL

Târgu Jiu ca rămasă fără obiect, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate

asupra terenului, și că pârâții au ridicat pe acesta, fără drept, chioșcuri

demontabile, iar contractele de concesiune pe care le dețin nu îi sunt

opozabile.

Pârâții față de care s-a

admis acțiunea, au introdus apel, împotriva sentinței criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, susținând că terenul care a fost revendicat și

pentru care s-a prezentat ca titlu sentința civilă nr. 420 pronunțată de

Tribunalul Gorj, nu a făcut obiectul restituirii prin această hotărâre

judecătorească.

Or, aceste suprafețe de

teren, au fost clar individualizate atât în planul cadastral, cât și în

documentele de expropriere, fiind vorba de două imobile limitrofe.

Un alt motiv de netemeinicie

invocat de apelanți se referă la faptul că instanța de fond, nu a avut în

vedere o chestiune esențială, și anume că intimata N.M.S., a solicitat

restituirea imobilului situat în Târgu Jiu, în temeiul Legii nr. 10/2001,

potrivit notificării nr. 279/ E, emisă de executorul judecătoresc la data de 19

iulie 2001, iar cu privire la imobilul situat în Târgu Jiu, ce a făcut obiectul

restituirii prin sentința civilă nr. 420, pronunțată de Tribunalul Gorj, acesta

a fost vândut, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat prin

încheierea nr. 4695 din 29 septembrie 2002, în care nu s-a făcut nici-o

mențiune cu privire la vreo suprafață de teren.

Pârâții apelanți, care au

fost obligați să-și demoleze chioșcurile, au invocat și încălcarea prevederilor

art. 494 alin. (3), ipoteza a II-a, întrucât deși au fost obligați să-și

demoleze construcțiile, instanța de fond, nu a avut în vedere, calitatea de

constructor de bună credință, conferită de contractul de concesiune deținut și

în temeiul cărora aveau dreptul la despăgubiri.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 228

din 9 noiembrie 2006, a admis apelurile, a desființat sentința și, a trimis

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Din considerentele care au

stat la baza acestei decizii, rezultă că, deși instanța a fost sesizată și cu

un capăt de cerere, privind revendicarea terenului, pe care au fost amplasate

chioșcurile nu a soluționat acest capăt de cerere, care era petitul principal

și în funcție de care trebuiau soluționate, celelalte cereri, cea ce

echivalează cu o nepronunțare pe fond a cauzei.

În termen legal, reclamanta

a introdus recurs împotriva acestei decizii, solicitând modificarea,

respingerea apelurilor și menținerea sentinței.

Întemeindu-și cererea de

recurs, pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta nu face

critici punctuale în raport de motivele de nelegalitate invocate, susținând, în

esență, că și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, iar chestiunea

nepronunțării asupra petitului privind revendicarea acestuia, nu putea fi

ridicată de apelanți, ca fiind singura parte care ar putea invoca un eventual

interes în acest sens.

Față de susținerea în fapt a

recursului, urmează a se reține că, această critică a deciziei vizează motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. și anume că

hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Față de soluția pronunțată

în apelul declarat de pârâți, aceea de desființare a sentinței și de trimitere

a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul nepronunțării

asupra petitului principal și anume asupra cererii de revendicare, în funcție

de care era posibilă pronunțarea asupra demolării construcțiilor și ridicarea

materialelor, recurenta susține că, în raport de calitatea s-a de reclamantă și

de faptul că nu a declarat apel, o asemenea soluție a fost dată cu încălcarea

legii.

Deși recurenta nu

precizează, ce dispoziții legale s-au încălcat, instanța de recurs, urmează a

reține că acestea se referă la dispozițiile prevăzute de art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., cărora se circumscriu soluțiile ce se pot pronunța, în calea

apelului.

Potrivit acestui text legal,

instanța în această cale de atac, poate desființa o sentință cu consecința

trimiterii spre rejudecare, când prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei.

Evident că ce-l care poate

invoca această nepronunțare pe fondul cauzei, este partea care are o

legitimitate activă, cea care a sesizat instanța, în speță putea să o solicite

recurenta-reclamantă, care nu a făcut apel.

Apelanți pârâți, solicitând proteguirea

drepturilor lor, pe calea apărărilor făcute la fond și în apel, justificat au

cerut să se constate că de îndată ce, nu a fost soluționată acțiunea în

revendicare, și nu s-a stabilit astfel ca fiind dovedit dreptul de proprietate

al reclamantei asupra terenului în litigiu, nelegal s-au soluționat capetele de

cerere privind demolarea chioșcurilor și ridicarea materialelor.

Cum din dispozitivul

sentinței rezultă că instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii în revendicare,

în apel chiar și în raport de caracterul devolutiv al acestuia, nu se putea

soluționa pentru prima dată acest aspect relevant al cauzei, acest capăt

principal al cauzei, de care depind rezolvarea celorlalte.

Așa fiind, în cauză s-a

făcut o corectă aplicare a art. 297 alin. (1) C. proc. civ., când s-a statuat

că situația dată echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei situație

în care nu se poate reține motivul de nelegalitate invocat.

Așa fiind, în baza art. 312 C.

proc. civ., pentru cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta N.M.S. împotriva deciziei nr. 228 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 12 octombrie 2007.