ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132 din 5 iulie 2006, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC G.F. SRL Târgu-Jiu

invocată de pârâta SC F. SRL Târgu-Jiu. Pe fond a respins acțiunea în obligație

de a face formulată de reclamanta SC G.F. SRL cu sediul social în municipiul

Târgu-Jiu județul Gorj în contradictoriu cu pârâții SC F. SRL și intervenienții

A.P. nr. 135 Târgu –Jiu și SC D. SRL, toți cu sediul social în municipiul

Târgu-Jiu județul Gorj.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în principal, că excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei SC G.F. SRL este întemeiată, deoarece acțiunea

în obligația de a face este o acțiune în realizarea dreptului și pentru realizarea

acesteia este obligatorie calitatea de proprietar a reclamantului.

Astfel, terenul pe care se

află amplasat chioșcul, proprietatea pârâtei SC F. SRL, a cărei demolare se

solicită de reclamantă, este în coproprietatea proprietarilor asociați în Asociația

de Proprietari nr. 135 Târgu-Jiu.

Pentru promovarea unei

acțiuni în realizarea dreptului ce privește terenul în coproprietate este

necesară manifestarea de voință în formularea acțiunii a tuturor

coproprietarilor, care pot invoca dreptul de proprietate asupra terenului, ori

prezenta acțiune este formulată numai de către reclamanta SC G.F. SRL, care

deține numai o cotă indiviză din terenul pe care se află chioșcul în litigiu.

Lipsa calității procesuale active a reclamantei subzistă și în situația în care

terenul ar aparține domeniului public.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin încheierea nr. 50 din 28 februarie 2007, a scos cauza de pe

rol și a înaintat-o spre soluționare Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

având în vedere că prin încheierea nr. 810 din 21 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admisă cererea de strămutare

formulată de SC G.F. SRL.

Prin decizia civilă nr. 143

din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a

fost admis apelul formulat de reclamanta SC G.F. SRL împotriva sentinței civile

nr. 132 din 5 iulie 2006 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă

instanță Tribunalului Timiș.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de apel a stabilit că reclamanta apelantă are calitate

procesuală activă, rezultând atât din exploatarea spațiului său comercial cât

și din existența netăgăduită a unui titlu de proprietate asupra aceluiași

spațiu comercial. Acțiunea în obligație a face este într-adevăr una în

realizarea dreptului, dar în prezenta cauză ea nu se referă la valorificarea

dreptului de proprietate, ci la valorificarea unui dezmembrământ al acestuia și

anume a dreptului de folosință.

Întrucât prima instanță a

soluționat cauza numai prin admiterea excepției vizând lipsa calității

procesuale active a reclamantei, fără a intra în fondul cauzei, ca o consecință

a admiterii apelului, urmare a desființării hotărârii atacate s-a impus

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Împotriva deciziei civile nr.

143 din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

a promovat recurs pârâta SC F. SRL, care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că reclamanta a realizat un abuz de drept,

în scop șicanator, chioșcul în litigiu fiind edificat în baza unei autorizații

de construcție, iar schimbarea folosinței terenului trebuia făcută numai cu

acordul tuturor coproprietarilor. S-a solicitat în temeiul art. 304 C. proc.

civ., admiterea recursului în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de

pârâta SC F. SRL urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

De asemenea, urmează a fi

respinsă și excepția nulității recursului, ca nemotivat, ridicată de reclamanta

SC G.F. SRL.

Motivarea recursului

semnifică pe deoparte arătarea motivului de recurs, prin identificarea uneia

din situațiile expuse de prevederile art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă

parte dezvoltarea motivului invocat și detalierea criticilor aduse hotărârii

atacate.

Din verificarea cererii de

recurs, apare neîndoios că pârâta SC F. SRL a motivat în fapt recursul,

precizând că hotărârea atacată este nelegală, aspecte care pot fi circumscrise

și încadrate în drept conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

împrejurare care conduce la respingerea excepției invocate de pârâtă, vizând

nulitatea recursului.

Corect, amplu documentat și

bine argumentat, instanța de apel a stabilit că obiectul acțiunii este obligația

de a face, concretizată în impunerea în sarcina pârâtei de a permite

reclamantei deplina și liniștita posesie ce rezultă din prerogativele dreptului

său de folosință asupra spațiului comercial pe care îl deține în proprietate

exclusivă, în condițiile în care pârâta îl obstrucționează prin construcția

provizorie.

Este unanim admis, că în

procesul civil, calitatea de parte se dobândește prin exercitarea acțiunii,

ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiții sunt necesare

pentru exercițiul acțiunii, în aceiași măsură ele sunt și condiții pentru a fi

parte în procesul civil. O condiție pentru a fi parte în procesul civil este ca

interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenția

formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală

pentru a cărei realizare demersul în justiție este obligatoriu.

Reclamanta a făcut pe deplin

dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, având

calitate procesuală activă.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Târgu – Jiu

împotriva deciziei nr. 143 din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga pârâta la plata sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată în favoarea reclamantei SC G.F. SRL Târgu – Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC F. SRL Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 143 din 24 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Obligă pârâta la 1785 lei

cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei SC G.F. SRL Târgu – Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 24 ianuarie 2008.