ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132 din 5 iulie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC G.F. SRL Târgu-Jiu invocată de pârâta SC F. SRL Târgu-Jiu. Pe fond a respins acțiunea în obligație de a face formulată de reclamanta SC G.F. SRL cu sediul social în municipiul Târgu-Jiu județul Gorj în contradictoriu cu pârâții SC F. SRL și intervenienții A.P. nr. 135 Târgu –Jiu și SC D. SRL, toți cu sediul social în municipiul Târgu-Jiu județul Gorj. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC G.F.

SRL este întemeiată, deoarece acțiunea în obligația de a face este o acțiune în realizarea dreptului și pentru realizarea acesteia este obligatorie calitatea de proprietar a reclamantului. Astfel, terenul pe care se află amplasat chioșcul, proprietatea pârâtei SC F. SRL, a cărei demolare se solicită de reclamantă, este în coproprietatea proprietarilor asociați în Asociația de Proprietari nr. 135 Târgu-Jiu. Pentru promovarea unei acțiuni în realizarea dreptului ce privește terenul în coproprietate este necesară manifestarea de voință în formularea acțiunii a tuturor coproprietarilor, care pot invoca dreptul de proprietate asupra terenului, ori prezenta acțiune este formulată numai de către reclamanta SC G.F.

SRL, care deține numai o cotă indiviză din terenul pe care se află chioșcul în litigiu. Lipsa calității procesuale active a reclamantei subzistă și în situația în care terenul ar aparține domeniului public. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin încheierea nr. 50 din 28 februarie 2007, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre soluționare Curții de Apel Timișoara, secția comercială, având în vedere că prin încheierea nr. 810 din 21 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admisă cererea de strămutare formulată de SC G.F. SRL. Prin decizia civilă nr. 143 din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a fost admis apelul formulat de reclamanta SC G.F.

SRL împotriva sentinței civile nr. 132 din 5 iulie 2006 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Timiș. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că reclamanta apelantă are calitate procesuală activă, rezultând atât din exploatarea spațiului său comercial cât și din existența netăgăduită a unui titlu de proprietate asupra aceluiași spațiu comercial. Acțiunea în obligație a face este într-adevăr una în realizarea dreptului, dar în prezenta cauză ea nu se referă la valorificarea dreptului de proprietate, ci la valorificarea unui dezmembrământ al acestuia și anume a dreptului de folosință.

Întrucât prima instanță a soluționat cauza numai prin admiterea excepției vizând lipsa calității procesuale active a reclamantei, fără a intra în fondul cauzei, ca o consecință a admiterii apelului, urmare a desființării hotărârii atacate s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare. Împotriva deciziei civile nr. 143 din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC F. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că reclamanta a realizat un abuz de drept, în scop șicanator, chioșcul în litigiu fiind edificat în baza unei autorizații de construcție, iar schimbarea folosinței terenului trebuia făcută numai cu acordul tuturor coproprietarilor.

S-a solicitat în temeiul art. 304 C. proc. civ., admiterea recursului în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de pârâta SC F. SRL urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente. De asemenea, urmează a fi respinsă și excepția nulității recursului, ca nemotivat, ridicată de reclamanta SC G.F. SRL. Motivarea recursului semnifică pe deoparte arătarea motivului de recurs, prin identificarea uneia din situațiile expuse de prevederile art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea motivului invocat și detalierea criticilor aduse hotărârii atacate.

Din verificarea cererii de recurs, apare neîndoios că pârâta SC F. SRL a motivat în fapt recursul, precizând că hotărârea atacată este nelegală, aspecte care pot fi circumscrise și încadrate în drept conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împrejurare care conduce la respingerea excepției invocate de pârâtă, vizând nulitatea recursului. Corect, amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit că obiectul acțiunii este obligația de a face, concretizată în impunerea în sarcina pârâtei de a permite reclamantei deplina și liniștita posesie ce rezultă din prerogativele dreptului său de folosință asupra spațiului comercial pe care îl deține în proprietate exclusivă, în condițiile în care pârâta îl obstrucționează prin construcția provizorie.

Este unanim admis, că în procesul civil, calitatea de parte se dobândește prin exercitarea acțiunii, ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiții sunt necesare pentru exercițiul acțiunii, în aceiași măsură ele sunt și condiții pentru a fi parte în procesul civil. O condiție pentru a fi parte în procesul civil este ca interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenția formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare demersul în justiție este obligatoriu. Reclamanta a făcut pe deplin dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, având calitate procesuală activă. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Târgu – Jiu împotriva deciziei nr. 143 din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga pârâta la plata sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei SC G.F. SRL Târgu – Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SRL Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 143 din 24 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă pârâta la 1785 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei SC G.F. SRL Târgu – Jiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2008.