ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Craiova sub nr. 1760/215 din 26 ianuarie 2007, reclamanta
SC C. SA Craiova a
chemat în judecată pe pârâta SC T.S.E. SRL, solicitând instanței ca prin
sentința ce o va pronunța să oblige pârâta: la desființarea construcției
executate pe terenul proprietatea sa, situat în complexul C. din Piața Centrală
a Municipiului Craiova și la eliberarea terenului respectiv; să respecte
dreptul legal de servitute de vedere și cel privind picăturile streașinilor; în
caz de refuz al pârâtei, să fie autorizată reclamanta să aducă la îndeplinire
cele solicitate, urmând ca pârâta să suporte cheltuielile aferente.
Prin sentința civilă nr.
2635 din 7 martie 2007 a Judecătoriei Craiova a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială,
reținându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.
proc. civ.
Cauza fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, sub nr. 7464/63/2007.
În cauză, pârâta a
formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, iar instanța a introdus
în cauză Consiliul Local Municipal Craiova și S.P.A.P.T. Craiova.
Prin sentința nr. 3617
din 21 octombrie 2008 Tribunalul Dolj, secția comercială, a fost admisă
excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC T.S.E. SRL, a fost respinsă
acțiunea față de aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost
admisă cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de pârâta SC
T.S.E. SRL, a fost respinsă acțiunea reclamantei față de intervenienții
Consiliul Local Craiova și S.P.A.P.T. Craiova.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că
ar exista o suprapunere între spațiul comercial edificat pe terenul aflat în
administrarea intervenienților și terenul aflat în proprietatea reclamantei, iar
construcția edificată pe acest teren are o înclinație a acoperișului care face
ca apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul proprietatea publică, nu pe
terenul reclamantei.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 82
din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost admis
apelul reclamantei, a fost anulată sentința nr. 3617 din 21 octombrie 2008 a
Tribunalului Dolj, secția comercială, și s-a transmis cauza spre competentă
soluționare la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a reținut că principalul petit al cererii introductive
este revendicarea unei suprafețe de teren, iar în funcție de rezolvarea ce se
va da acestui capăt de cerere, se va rezolva și cererea de desființare a
chioșcului - construcție cu destinație de spațiu comercial.
Instanța de apel a
mai reținut că fiind vorba de o suprafață de 1,2 m
2
, în mod evident
valoarea sa este sub 100.000 lei, fapt ce atrage, potrivit art. 1 pct. 1 C.
proc. civ., competența Judecătoriei Craiova.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs intervenienta Consiliul Local al Municipiului Craiova
- S.P.A.P.T. Craiova, aducându-i următoarele critici:
Acțiunea formulată de
reclamantă este o acțiune neevaluabilă în bani, în principal solicitându-se
obligarea la desființarea unei construcții și respectarea dreptului de
servitute de vedere și a picăturii de streașină.
Reclamanta nu a
solicitat recunoașterea dreptului de proprietate, acțiunea fiind întemeiată pe
dispozițiile art. 1073, 1077, 512, 514C. civ.
Recurenta a solicitat
judecarea cauzei în lipsă, depunând la dosarul cauzei și concluzii scrise.
Analizând decizia
recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că
recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea
introductivă (fila 4 - Dosar nr. 1760/215/2007), reclamanta a formulat trei
capete de cerere.
a) obligarea pârâtei SC
T.S.E. SRL Craiova la desființarea construcției executate pe terenul
proprietatea sa, din cadrul complexului C. din Piața Centrală a Municipiului
Craiova și eliberarea acestui teren.
b) obligarea pârâtei
la respectarea dreptului legal de servitute privind vederea și a dreptului de
servitute privind picăturile streașinilor.
c) în cazul în care
debitorul refuză să-și îndeplinească obligația de demolare a acestei
construcții, se solicită autorizarea reclamantei de a o aduce la îndeplinire,
cheltuielile urmând a fi suportate de pârâtă.
Prin urmare,
învestirea instanței se face, potrivit art. 109 alin. (1) C. proc. civ., de
partea care pretinde un drept.
Din cuprinsul cererii
de chemare în judecată rezultă, fără nici un dubiu, așa după cum corect a
reținut și instanța de apel, că reclamanta a solicitat în primul rând ca pârâta
să fie obligată să-i „elibereze” suprafața de teren ocupată.
A invocat în acest
sens și titlul de proprietate deținut, respectiv sentința nr. 6588/2003 a
Tribunalului Dolj care atestă dreptul său de proprietate pentru suprafața de
1.168,8 mp.
Potrivit principiului
disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual al
acțiunii civile, or, în cauza de față este cert că reclamanta a formulat în
primul rând o acțiune în revendicarea unei suprafețe de teren, chiar dacă nu a
indicat un text de lege în acest sens.
Nu se poate reține
caracterul comercial al acțiunii, recurenta afirmând doar că litigiul ar fi
unul comercial, nemotivând însă respectiva susținere, astfel că această critică
nu poate fi analizată de instanța de recurs.
Având în vedere cele
de mai sus, Înalta Curte constată că nici una dintre criticile formulate nu
sunt fondate, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de
intervenientul
Consiliul Local Municipal Craiova - S.P.A.P.T. Craiova
împotriva Deciziei nr.
82 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială
, ca nefondat
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2010.