ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4048/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 408 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de C.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova pe care i-a obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, suprafața de 216 mp, situată în Craiova. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin Decizia nr. 796 din 4 octombrie 2007, a admis apelul părților și a schimbat în tot hotărârea primei instanțe, a respins atât acțiunea reclamantei cât și cererea de intervenție accesorie formulată de C.I.V. La 18 octombrie 2007, reclamanta a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel. Prin încheierea din 11 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., a suspendat judecarea cauzei, constatând că niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă. La 22 ianuarie 2010, din cfiâu cmza a fost repusă pe rol pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Deși citate, cu această mențiune, părțile nu au înțeles să se prezinte la termenul fixat din 29 iunie 2010, pentru a preciza dacă stăruie în soluționarea recursului. Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare. Astfel, perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecații, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de drept procesual civil. În speță, suspendarea facultativă a judecății dăinuie de mai mult de 1 an, interval în care, din culpa părților, s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale. Mai mult, așa cum s-a arătat, recurenta deși legal citată cu mențiunea de a preciza dacă stăruie în soluționarea recursului a refuzat să răspundă solicitărilor instanței și nu s-a prezentat la termenul fixat în vederea soluționării cauzei. Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva Deciziei nr. 796/ 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.