ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4048/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4048/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
sentința nr. 408 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis
în parte acțiunea formulată de C.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Craiova și Primăria Municipiului Craiova pe care i-a obligat să lase
reclamantei în deplină proprietate și posesie, suprafața de 216 mp, situată în
Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă,
prin Decizia nr. 796 din 4 octombrie 2007, a admis apelul părților și a
schimbat în tot hotărârea primei instanțe, a respins atât acțiunea reclamantei
cât și cererea de intervenție accesorie formulată de C.I.V.
La 18 octombrie 2007, reclamanta a
atacat cu recurs decizia pronunțată în apel.
Prin încheierea din 11 noiembrie 2008,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
a suspendat judecarea cauzei, constatând că niciuna din părți nu s-a înfățișat
la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
La 22 ianuarie 2010, din cfiâu cmza a
fost repusă pe rol pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C.
proc. civ.
Deși citate, cu această mențiune,
părțile nu au înțeles să se prezinte la termenul fixat din 29 iunie 2010,
pentru a preciza dacă stăruie în soluționarea recursului.
Se constată că în cauză, sunt
aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat
de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea
activității judiciare.
Astfel, perimarea sancționează
dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se
întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecații, o atare prezumție fiind
dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval
de timp, stabilit de lege.
Ca o condiție a perimării, culpa
procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de
drept procesual civil.
În speță, suspendarea facultativă a
judecății dăinuie de mai mult de 1 an, interval în care, din culpa părților,
s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.
Mai mult, așa cum s-a arătat,
recurenta deși legal citată cu mențiunea de a preciza dacă stăruie în
soluționarea recursului a refuzat să răspundă solicitărilor instanței și nu s-a
prezentat la termenul fixat în vederea soluționării cauzei.
Ca atare, în considerarea celor ce
preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de
reclamanta C.D. împotriva Deciziei nr. 796/ 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova,
secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
29 iunie 2010.