ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3977/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 410 din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Z.D., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 302 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat, reținând că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Z.D., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9, iar prin decizia civilă nr. 590 din 25 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul și a casat decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 748 din 5 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins apelul reclamantului ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Z.D. Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul Z.D. împotriva deciziei civile nr. 748 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 22 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 22 mai 2008, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte va constata perimată cererea de recurs formulată de reclamantul Z.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul Z.D. împotriva deciziei civile nr. 748 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.