ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4727/2004, reclamantul Z.D. a chemat în judecată Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea dispoziției nr. 3784 din 6 octombrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Craiova și restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, jud. Dolj. Precizându-și acțiunea la 22 martie 2005, reclamantul a motivat că imobilul solicitat a fost preluat de către stat prin sentința civilă nr. 795 din 5 februarie 1969 pentru neplata impozitelor și că nu există nici o justificare legală de natură a explica modul greșit de soluționare a cererii. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 410 din 18 mai 2005, a respins acțiunea reclamantului.

Instanța, pentru a da această soluție, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, prin faptul că neplata impozitului s-a datorat unui motiv independent de voința autorului său, prin nici un mijloc de probă. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 302 din 6 aprilie 2006, a respins apelul ca nefondat, reținând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, examinând litigiul în limitele investirii și conform actelor dosarului. Instanța de apel a reținut că reclamantul nu a produs nici o probă la instanța de fond sau de apel, în sensul dovedirii că neplata impozitului s-a datorat unui caz fortuit ori de forță majoră, astfel încât soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. Acesta a susținut, în esență, că instanța de fond a respins proba testimonială solicitată fără a o motiva în vreun fel, această probă fiind singura cu care reclamantul putea face dovada susținerilor sale. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru argumentele următoare. Într-adevăr, în faza judecării apelului, reclamantul, prin avocat, a solicitat admiterea probei cu martori și cu înscrisuri pentru a dovedi că motive de forță majoră l-au împiedicat să plătească taxele și impozitele. Prin încheierea dată la 16 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins proba testimonială fără nici o motivare, pronunțând o hotărâre nelegală.

Din analiza actelor dosarului rezultă că această probă era nu numai utilă în cauză, ci era esențială în dovedirea susținerilor reclamantului în sensul că neplata impozitelor și taxelor a avut loc din motive de forță majoră. Este, de asemenea, întemeiată critica exprimată de recurent referitoare la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii: instanța respinge proba cu martori, pentru ca, apoi, să rețină că reclamantul nu și-a dovedit susținerile. Nedovedirea pretențiilor reclamantului nu se datorează lipsei probelor, ci faptului că instanța nu a permis administrarea acestora, ori acest fapt nu poate fi imputat acestuia. Proba testimonială era esențială și trebuia admisă. Așa fiind, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea probei cu martori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Z.D. împotriva deciziei nr. 302 din 6 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.