ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

4727/2004, reclamantul Z.D. a chemat în judecată Primăria Municipiului Craiova

și Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea dispoziției nr. 3784 din

6 octombrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Craiova și restituirea în

natură a imobilului situat în Craiova, jud. Dolj.

Precizându-și acțiunea la 22 martie

2005, reclamantul a motivat că imobilul solicitat a fost preluat de către stat

prin sentința civilă nr. 795 din 5 februarie 1969 pentru neplata impozitelor și

că nu există nici o justificare legală de natură a explica modul greșit de

soluționare a cererii.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 410 din 18 mai 2005, a respins acțiunea reclamantului.

Instanța, pentru a da această

soluție, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, prin

faptul că neplata impozitului s-a datorat unui motiv independent de voința

autorului său, prin nici un mijloc de probă.

Reclamantul a declarat apel

împotriva acestei sentințe.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 302 din 6 aprilie 2006, a respins apelul ca nefondat,

reținând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică,

examinând litigiul în limitele investirii și conform actelor dosarului.

Instanța de apel a reținut că reclamantul

nu a produs nici o probă la instanța de fond sau de apel, în sensul dovedirii

că neplata impozitului s-a datorat unui caz fortuit ori de forță majoră, astfel

încât soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva acestei decizii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Acesta a susținut, în esență, că

instanța de fond a respins proba testimonială solicitată fără a o motiva în

vreun fel, această probă fiind singura cu care reclamantul putea face dovada

susținerilor sale.

Recursul este întemeiat și va fi

admis pentru argumentele următoare.

Într-adevăr, în faza judecării

apelului, reclamantul, prin avocat, a solicitat admiterea probei cu martori și

cu înscrisuri pentru a dovedi că motive de forță majoră l-au împiedicat să

plătească taxele și impozitele.

Prin încheierea dată la 16 martie

2006, Curtea de Apel Craiova a respins proba testimonială fără nici o motivare,

pronunțând o hotărâre nelegală.

Din analiza actelor dosarului

rezultă că această probă era nu numai utilă în cauză, ci era esențială în

dovedirea susținerilor reclamantului în sensul că neplata impozitelor și

taxelor a avut loc din motive de forță majoră.

Este, de asemenea, întemeiată

critica exprimată de recurent referitoare la faptul că hotărârea cuprinde

motive contradictorii: instanța respinge proba cu martori, pentru ca, apoi, să

rețină că reclamantul nu și-a dovedit susținerile.

Nedovedirea pretențiilor

reclamantului nu se datorează lipsei probelor, ci faptului că instanța nu a

permis administrarea acestora, ori acest fapt nu poate fi imputat acestuia.

Proba testimonială era esențială și

trebuia admisă.

Așa fiind, se impune admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

pentru administrarea probei cu martori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Z.D.

împotriva deciziei nr. 302 din 6 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2007.