ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5666/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5666/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, reclamantele C.E. și G.O. au chemat în judecată Prefectura

județului Dolj, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să

se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei prin care să le acorde

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în județul Dolj, cu motivarea că au

formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din

construcție și teren în suprafață de 864 mp, expropriat prin Decretul nr.

1650/1945, însă pârâta a refuzat să soluționeze cererea în termenul prevăzut de

art. 23 din lege.

La data de 7 iulie 2005, s-a depus

la dosar adresa nr. 1666 din 6 iulie 2005 a Prefecturii Dolj, din care rezultă

că notificarea formulată de reclamante a fost înaintată Primăriei municipiului

Craiova, urmând a fi soluționată printr-o dispoziție motivată a primarului.

La data de 14 octombrie 2005,

reclamantele și-au complinit cererea introductivă, chemând în judecată pe

pârâții primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova,

solicitând obligarea acestora la emiterea unei dispoziții motivate, prin care

să li se acorde despăgubiri bănești pentru imobilul situat în str. B. nr. 14.

Prin sentința civilă nr. 1553 din 11

noiembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamantele

C.E. și G.O., reținându-se, în esență, că, în speță, Prefectura Dolj nu are

calitate procesuală pasivă în cauză, dat fiind faptul că nu mai deține dosarul

de notificare al reclamantelor, care a fost înaintat Primăriei, iar în prezent

nu mai are nici atribuții de acordare a măsurilor reparatorii, dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 10/2001 fiind abrogate prin Legea nr. 247/2005.

Cererea de acordare a măsurilor

reparatorii a fost respinsă, ca prematură, față de dispozițiile art. 109 alin.

(2) C. proc. civ. raportat la art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, așa cum

a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și art. 16 alin. (7) și art.

19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirile

aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Prin decizia civilă nr. 470 din 8

iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1036/54/2006, Curtea de Apel Craiova a

admis apelul declarat de apelantele-reclamante împotriva sentinței civile nr.

1553 din 11 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.

1666/Civ/2005, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Dolj.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Craiova a reținut că prima instanță a soluționat greșit cauza pe cale de

excepție, fără a examina fondul, deoarece, în ceea ce privește capătul de

cerere referitor la obligația de a face, sunt aplicabile dispozițiile art. 25

din Legea nr. 10/2001, și în condițiile în care reclamantele au formulat

notificare trebuia să se verifice dacă aceasta a fost soluționată de către

pârâte și dacă a fost emisă o dispoziție motivată.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 1281 din 13 octombrie 2006, a admis, în parte, acțiunea formulată și

precizată la data de 14 octombrie 2005 de reclamante; a obligat pârâții

primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova să emită

dispoziție motivată privind soluționarea notificării nr. 1088/N/2001 și

comunicată la 16 august 2001 prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T.; a respins

acțiunea față de Prefectura Dolj, ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâții Primăria municipiului

Craiova și primarul municipiului Craiova la 1.500 RON cheltuieli de judecată

către reclamante.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Dolj a reținut că prin notificarea adresată Prefecturii județului Dolj,

reclamantele au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul

Craiova, imobil compus din casă de locuit și teren intravilan în suprafața de

840 mp, care a fost proprietatea autorilor J.C. și D., conform actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 361/1939, imobil ce a fost preluat de

stat în timpul regimului comunist.

Notificarea a fost transmisă

Primăriei municipiului Craiova spre a fi soluționată de către Primarul

municipiului Craiova, care însă a rămas nesoluționată, nefiind emisă o

dispoziție motivată conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la capătul de cerere

privind acordarea de despăgubiri s-a constatat că nu poate fi soluționat,

întrucât este strâns legat de modul de rezolvare al notificării, avându-se în

vedere modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 201 din 8

martie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de pârâții

Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova împotriva

sentinței civile nr. 1281 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj,

reținând, în esență, următoarele:

Raportând dispozițiile art. 23, art.

24, art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la datele

speței se constată că în mod întemeiat Tribunalul Dolj a admis acțiunea

formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâților să emită dispoziție

motivată privind soluționarea notificării înregistrată sub nr. 1088/N/2001.

Primăria municipiului Craiova, în

mod nejustificat, a lăsat în nelucrare notificarea formulată de reclamante,

refuzând să-și îndeplinească obligația legală de a emite dispoziție având drept

obiect soluționarea notificării cu care a fost investită, încălcând

dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere tăcerea entității

investite cu soluționarea notificării, persoanei îndreptățite nu-i mai rămân

decât calea accesului la justiție, respectiv aceea a formulării unei acțiuni

prin care să solicite obligarea unității deținătoare a imobilului să

soluționeze notificarea, prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate.

S-a constatat că actele doveditoare

care să ateste calitatea de persoane îndreptățite și a dreptului de

proprietate, precum și dovada preluării imobilului de către stat au fost depuse

odată cu notificarea.

Față de faptul că pârâților primarul

municipiului Craiova și Primăria Craiova, cărora notificarea formulată de

reclamant și înregistrată sub nr. 1088/N/2001, le-a fost comunicată de către

Prefectura Dolj la 6 iulie 2005, cu adresa nr. 1666/2005, nu au soluționat-o în

termenul legal, s-a constatat că în mod corect s-a reținut culpa procesuală a

acestora și au fost obligați în temeiul art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli

de judecată către reclamante, de către prima instanță.

Și critica potrivit căreia prima

instanță, soluționând cauza, a încălcat principiul disponibilității,

nepronunțându-se asupra obiectului pricinii cu care a fost investită, încălcând

astfel dispozițiile art. 129 C. proc. civ., a fost constatată nefondată,

deoarece prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a solicitat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Primăria și primarul municipiului Craiova criticând-o pentru nelegalitate,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs au arătat că Primăria municipiului Craiova nu are calitate procesuală

pasivă în cauză.

Potrivit art. 62

1

din

Legea nr. 215/2001 republicată, calitate procesuală pasivă în cauză are

primarul municipiului, care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în

justiție.

S-a reținut că, soluționând cauza,

instanțele au încălcat principiul disponibilității recunoscut părților prin

art. 129 C. proc. civ., obligația acestora fiind de a se pronunța numai cu

privire la obiectul acțiunii, care este stabilit prin cererea de chemare în

judecată.

Prin precizarea de acțiune, din data

de 14 octombrie 2005, cererea cu care a fost investită instanța are ca obiect

obligarea autorității locale de a acorda despăgubiri, ori Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, stabilește competența acordării măsurilor reparatorii în sarcina

Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea

proprietăților, special constituită în acest sens, astfel că acțiunea este

inadmisibilă.

Potrivit art. 25 alin. (1) coroborat

cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra

notificării prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate, iar în lipsa

documentației pe care se fundamentează emiterea deciziei de restituire,

termenul respectiv a fost prorogat.

S-a arătat că, în speță, termenul

prevăzut de lege este de recomandare și se calculează de la data când persoana

îndreptățită a depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate și,

totodată, a făcut precizarea că nu mai deține alte acte.

Examinând decizia în raport de

criticile formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., de pârâții Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului

Craiova, instanța constată următoarele:

Obiectul acțiunii formulată de

reclamante, așa cum a fost precizat prin cererea depusă la 14 octombrie 2005,

l-a constituit obligarea pârâților Prefectura județului Dolj, Primăria

municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova, la emiterea dispoziției

motivate privind soluționarea notificării nr. 1088/N/2001, comunicată la 16

august prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T..

În ceea ce o privește pe pârâta

Prefectura județului Dolj, prima instanță a constatat că aceasta nu are

calitate de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, și deci nu mai are

atribuții în domeniul restituirii imobilelor preluate de stat, conform

modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 și deci, nu are

calitate procesuală pasivă în cauză, respingând acțiunea reclamantelor față de

aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei unități fără calitate procesuală

pasivă.

Prefectura județului Dolj a

comunicat către Primăria municipiului Craiova notificarea nr. 1088/N/2001

însoțită de actele necesare, care au fost depuse odată cu notificarea, iar

această notificare nu a fost soluționată până în prezent.

În prezenta cauză, Primăria

municipiului Craiova a fost introdusă în proces la data de 14 octombrie 2005

după data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată

și completată Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, republicată, „în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziție motivată a primarilor, respectiv

a primarului general al municipiului București”.

Este, de principiu, că legea nouă nu

poate afecta fapte și efecte consumate în întregime până la data intrării ei în

vigoare, însă aplicarea imediată privește faptele și efectele în curs de

producere, deoarece constituirea, modificarea sau stingerea lor se desăvârșește

și efectele se produc după intrarea în vigoare a legii noi, în speță Legea nr.

247/2005.

Prin urmare, la data introducerii în

proces a primăriei, precum și la data pronunțării hotărârii instanței de fond,

aceasta nu avea calitate de unitate deținătoare, în sensul art. 21 alin. (4)

din lege. și nu mai putea fi obligată la executarea vreunei prestații.

Chiar dacă notificarea a fost

înregistrată la primărie, anterior modificării legii, actul prin care se

realizează desăvârșirea efectelor raportului juridic este dispoziția prin care

se soluționează notificarea sau hotărârea judecătorească în cazul în care

decizia a fost contestată în justiție potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Or, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, în raportul juridic dedus judecății Primăria municipiului Craiova

nu are calitate procesuală pasivă.

Critica potrivit căreia decizia

recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25 alin. (1)

coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este nefondată, deoarece

notificarea reclamantelor a fost însoțită de actele doveditoare, iar primarul

municipiului Craiova trebuia să o soluționeze în termen de 60 de zile de la

data înregistrării acesteia la Primăria municipiului Craiova, urmare a

înaintării sale prin adresa nr. 1666 din 6 iulie 2005 de către Prefectura Dolj,

potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Este adevărat că termenul pentru

soluționarea notificărilor este de recomandare, dar aceasta nu înseamnă că

soluționarea notificărilor se poate proroga de către unitatea notificată.

Aceasta, deoarece prorogarea

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea notificării, în cazul în care

persoanele îndreptățite nu au anexat notificării actele necesare soluționării

acesteia, nu operează de drept în beneficiul unității notificate, potrivit

dispozițiilor art. 23.1. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001.

Prorogarea termenului de soluționare

a notificării este condiționată de faptul analizării notificării de către

unitatea deținătoare și comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că

documentația este insuficientă. În prezenta cauză, corect prin sentința

tribunalului, păstrată prin hotărârea atacată, primarul, care nu a făcut o

asemenea comunicare către reclamante, a fost obligat să soluționeze

notificarea.

Și critica potrivit căreia

instanțele de fond și apel au soluționat cauza cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., respectiv cu încălcarea principiului

disponibilității, este nefondată.

Astfel, prima instanță s-a pronunțat

asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea pârâților de a se pronunța

asupra notificării nr. 1088/N/2001, formulată de reclamanți, în termenul de 60

de zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 23 din Legea nr.

10/2001 (art. 25 din legea republicată), ce a constituit primul capăt de cerere

și a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești prin

dispoziția ce se va pronunța.

În ce privește susținerea

recurenților-pârâți că reclamantele au solicitat acordarea de despăgubiri prin

dispoziția ce se va pronunța, instanțele s-au pronunțat și asupra acestui capăt

de cerere, care a fost respins legal, cu motivarea că soluționarea sa este

strâns legată de modul de soluționare a notificării, soluție neatacată de

părțile care ar fi avut interes, respectiv reclamantele.

În concluzie, se constată că

instanțele de fond și apel s-au pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut,

fără a încălca principiul disponibilității, cu respectarea dispozițiilor art.

129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, instanța

va admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și

primarul municipiului Craiova, va casa decizia recurată; va admite apelul

declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului

Craiova; va schimba, în parte, sentința civilă în sensul că va respinge

acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului

Craiova și va înlătura obligarea acestei pârâte la emiterea dispoziției și la

plata cheltuielilor de judecată.

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova împotriva

deciziei civile nr. 201 din 8 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, pe care o

casează.

Admite apelul declarat de pârâții

Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova împotriva

sentinței civile nr. 1281 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, pe care o

schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu

pârâta Primăria municipiului Craiova și înlătură obligarea acestei pârâte la

emiterea dispoziției și la plata cheltuielilor de judecată.

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2007.