ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5666/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5666/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, reclamantele C.E. și G.O. au chemat în judecată Prefectura
județului Dolj, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să
se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei prin care să le acorde
despăgubiri bănești pentru imobilul situat în județul Dolj, cu motivarea că au
formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din
construcție și teren în suprafață de 864 mp, expropriat prin Decretul nr.
1650/1945, însă pârâta a refuzat să soluționeze cererea în termenul prevăzut de
art. 23 din lege.
La data de 7 iulie 2005, s-a depus
la dosar adresa nr. 1666 din 6 iulie 2005 a Prefecturii Dolj, din care rezultă
că notificarea formulată de reclamante a fost înaintată Primăriei municipiului
Craiova, urmând a fi soluționată printr-o dispoziție motivată a primarului.
La data de 14 octombrie 2005,
reclamantele și-au complinit cererea introductivă, chemând în judecată pe
pârâții primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova,
solicitând obligarea acestora la emiterea unei dispoziții motivate, prin care
să li se acorde despăgubiri bănești pentru imobilul situat în str. B. nr. 14.
Prin sentința civilă nr. 1553 din 11
noiembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamantele
C.E. și G.O., reținându-se, în esență, că, în speță, Prefectura Dolj nu are
calitate procesuală pasivă în cauză, dat fiind faptul că nu mai deține dosarul
de notificare al reclamantelor, care a fost înaintat Primăriei, iar în prezent
nu mai are nici atribuții de acordare a măsurilor reparatorii, dispozițiile
art. 36 din Legea nr. 10/2001 fiind abrogate prin Legea nr. 247/2005.
Cererea de acordare a măsurilor
reparatorii a fost respinsă, ca prematură, față de dispozițiile art. 109 alin.
(2) C. proc. civ. raportat la art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, așa cum
a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și art. 16 alin. (7) și art.
19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirile
aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin decizia civilă nr. 470 din 8
iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1036/54/2006, Curtea de Apel Craiova a
admis apelul declarat de apelantele-reclamante împotriva sentinței civile nr.
1553 din 11 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.
1666/Civ/2005, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la
Tribunalul Dolj.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de
Apel Craiova a reținut că prima instanță a soluționat greșit cauza pe cale de
excepție, fără a examina fondul, deoarece, în ceea ce privește capătul de
cerere referitor la obligația de a face, sunt aplicabile dispozițiile art. 25
din Legea nr. 10/2001, și în condițiile în care reclamantele au formulat
notificare trebuia să se verifice dacă aceasta a fost soluționată de către
pârâte și dacă a fost emisă o dispoziție motivată.
Tribunalul Dolj, prin sentința
civilă nr. 1281 din 13 octombrie 2006, a admis, în parte, acțiunea formulată și
precizată la data de 14 octombrie 2005 de reclamante; a obligat pârâții
primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova să emită
dispoziție motivată privind soluționarea notificării nr. 1088/N/2001 și
comunicată la 16 august 2001 prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T.; a respins
acțiunea față de Prefectura Dolj, ca fiind formulată împotriva unei persoane
fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâții Primăria municipiului
Craiova și primarul municipiului Craiova la 1.500 RON cheltuieli de judecată
către reclamante.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul
Dolj a reținut că prin notificarea adresată Prefecturii județului Dolj,
reclamantele au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul
Craiova, imobil compus din casă de locuit și teren intravilan în suprafața de
840 mp, care a fost proprietatea autorilor J.C. și D., conform actului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 361/1939, imobil ce a fost preluat de
stat în timpul regimului comunist.
Notificarea a fost transmisă
Primăriei municipiului Craiova spre a fi soluționată de către Primarul
municipiului Craiova, care însă a rămas nesoluționată, nefiind emisă o
dispoziție motivată conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la capătul de cerere
privind acordarea de despăgubiri s-a constatat că nu poate fi soluționat,
întrucât este strâns legat de modul de rezolvare al notificării, avându-se în
vedere modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.
Prin decizia civilă nr. 201 din 8
martie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de pârâții
Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova împotriva
sentinței civile nr. 1281 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj,
reținând, în esență, următoarele:
Raportând dispozițiile art. 23, art.
24, art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la datele
speței se constată că în mod întemeiat Tribunalul Dolj a admis acțiunea
formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâților să emită dispoziție
motivată privind soluționarea notificării înregistrată sub nr. 1088/N/2001.
Primăria municipiului Craiova, în
mod nejustificat, a lăsat în nelucrare notificarea formulată de reclamante,
refuzând să-și îndeplinească obligația legală de a emite dispoziție având drept
obiect soluționarea notificării cu care a fost investită, încălcând
dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere tăcerea entității
investite cu soluționarea notificării, persoanei îndreptățite nu-i mai rămân
decât calea accesului la justiție, respectiv aceea a formulării unei acțiuni
prin care să solicite obligarea unității deținătoare a imobilului să
soluționeze notificarea, prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate.
S-a constatat că actele doveditoare
care să ateste calitatea de persoane îndreptățite și a dreptului de
proprietate, precum și dovada preluării imobilului de către stat au fost depuse
odată cu notificarea.
Față de faptul că pârâților primarul
municipiului Craiova și Primăria Craiova, cărora notificarea formulată de
reclamant și înregistrată sub nr. 1088/N/2001, le-a fost comunicată de către
Prefectura Dolj la 6 iulie 2005, cu adresa nr. 1666/2005, nu au soluționat-o în
termenul legal, s-a constatat că în mod corect s-a reținut culpa procesuală a
acestora și au fost obligați în temeiul art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli
de judecată către reclamante, de către prima instanță.
Și critica potrivit căreia prima
instanță, soluționând cauza, a încălcat principiul disponibilității,
nepronunțându-se asupra obiectului pricinii cu care a fost investită, încălcând
astfel dispozițiile art. 129 C. proc. civ., a fost constatată nefondată,
deoarece prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a solicitat.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Primăria și primarul municipiului Craiova criticând-o pentru nelegalitate,
potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de
recurs au arătat că Primăria municipiului Craiova nu are calitate procesuală
pasivă în cauză.
Potrivit art. 62
1
din
Legea nr. 215/2001 republicată, calitate procesuală pasivă în cauză are
primarul municipiului, care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în
justiție.
S-a reținut că, soluționând cauza,
instanțele au încălcat principiul disponibilității recunoscut părților prin
art. 129 C. proc. civ., obligația acestora fiind de a se pronunța numai cu
privire la obiectul acțiunii, care este stabilit prin cererea de chemare în
judecată.
Prin precizarea de acțiune, din data
de 14 octombrie 2005, cererea cu care a fost investită instanța are ca obiect
obligarea autorității locale de a acorda despăgubiri, ori Titlul VII din Legea
nr. 247/2005, stabilește competența acordării măsurilor reparatorii în sarcina
Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea
proprietăților, special constituită în acest sens, astfel că acțiunea este
inadmisibilă.
Potrivit art. 25 alin. (1) coroborat
cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la
înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor
doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra
notificării prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate, iar în lipsa
documentației pe care se fundamentează emiterea deciziei de restituire,
termenul respectiv a fost prorogat.
S-a arătat că, în speță, termenul
prevăzut de lege este de recomandare și se calculează de la data când persoana
îndreptățită a depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate și,
totodată, a făcut precizarea că nu mai deține alte acte.
Examinând decizia în raport de
criticile formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., de pârâții Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului
Craiova, instanța constată următoarele:
Obiectul acțiunii formulată de
reclamante, așa cum a fost precizat prin cererea depusă la 14 octombrie 2005,
l-a constituit obligarea pârâților Prefectura județului Dolj, Primăria
municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova, la emiterea dispoziției
motivate privind soluționarea notificării nr. 1088/N/2001, comunicată la 16
august prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T..
În ceea ce o privește pe pârâta
Prefectura județului Dolj, prima instanță a constatat că aceasta nu are
calitate de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, și deci nu mai are
atribuții în domeniul restituirii imobilelor preluate de stat, conform
modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 și deci, nu are
calitate procesuală pasivă în cauză, respingând acțiunea reclamantelor față de
aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei unități fără calitate procesuală
pasivă.
Prefectura județului Dolj a
comunicat către Primăria municipiului Craiova notificarea nr. 1088/N/2001
însoțită de actele necesare, care au fost depuse odată cu notificarea, iar
această notificare nu a fost soluționată până în prezent.
În prezenta cauză, Primăria
municipiului Craiova a fost introdusă în proces la data de 14 octombrie 2005
după data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată
și completată Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea
nr. 10/2001, republicată, „în cazul imobilelor deținute de unitățile
administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către
persoana îndreptățită se face prin dispoziție motivată a primarilor, respectiv
a primarului general al municipiului București”.
Este, de principiu, că legea nouă nu
poate afecta fapte și efecte consumate în întregime până la data intrării ei în
vigoare, însă aplicarea imediată privește faptele și efectele în curs de
producere, deoarece constituirea, modificarea sau stingerea lor se desăvârșește
și efectele se produc după intrarea în vigoare a legii noi, în speță Legea nr.
247/2005.
Prin urmare, la data introducerii în
proces a primăriei, precum și la data pronunțării hotărârii instanței de fond,
aceasta nu avea calitate de unitate deținătoare, în sensul art. 21 alin. (4)
din lege. și nu mai putea fi obligată la executarea vreunei prestații.
Chiar dacă notificarea a fost
înregistrată la primărie, anterior modificării legii, actul prin care se
realizează desăvârșirea efectelor raportului juridic este dispoziția prin care
se soluționează notificarea sau hotărârea judecătorească în cazul în care
decizia a fost contestată în justiție potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3)
din Legea nr. 10/2001.
Or, după intrarea în vigoare a Legii
nr. 247/2005, în raportul juridic dedus judecății Primăria municipiului Craiova
nu are calitate procesuală pasivă.
Critica potrivit căreia decizia
recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25 alin. (1)
coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este nefondată, deoarece
notificarea reclamantelor a fost însoțită de actele doveditoare, iar primarul
municipiului Craiova trebuia să o soluționeze în termen de 60 de zile de la
data înregistrării acesteia la Primăria municipiului Craiova, urmare a
înaintării sale prin adresa nr. 1666 din 6 iulie 2005 de către Prefectura Dolj,
potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Este adevărat că termenul pentru
soluționarea notificărilor este de recomandare, dar aceasta nu înseamnă că
soluționarea notificărilor se poate proroga de către unitatea notificată.
Aceasta, deoarece prorogarea
termenului prevăzut de lege pentru soluționarea notificării, în cazul în care
persoanele îndreptățite nu au anexat notificării actele necesare soluționării
acesteia, nu operează de drept în beneficiul unității notificate, potrivit
dispozițiilor art. 23.1. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.
10/2001.
Prorogarea termenului de soluționare
a notificării este condiționată de faptul analizării notificării de către
unitatea deținătoare și comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că
documentația este insuficientă. În prezenta cauză, corect prin sentința
tribunalului, păstrată prin hotărârea atacată, primarul, care nu a făcut o
asemenea comunicare către reclamante, a fost obligat să soluționeze
notificarea.
Și critica potrivit căreia
instanțele de fond și apel au soluționat cauza cu aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., respectiv cu încălcarea principiului
disponibilității, este nefondată.
Astfel, prima instanță s-a pronunțat
asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea pârâților de a se pronunța
asupra notificării nr. 1088/N/2001, formulată de reclamanți, în termenul de 60
de zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 23 din Legea nr.
10/2001 (art. 25 din legea republicată), ce a constituit primul capăt de cerere
și a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești prin
dispoziția ce se va pronunța.
În ce privește susținerea
recurenților-pârâți că reclamantele au solicitat acordarea de despăgubiri prin
dispoziția ce se va pronunța, instanțele s-au pronunțat și asupra acestui capăt
de cerere, care a fost respins legal, cu motivarea că soluționarea sa este
strâns legată de modul de soluționare a notificării, soluție neatacată de
părțile care ar fi avut interes, respectiv reclamantele.
În concluzie, se constată că
instanțele de fond și apel s-au pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut,
fără a încălca principiul disponibilității, cu respectarea dispozițiilor art.
129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, instanța
va admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și
primarul municipiului Craiova, va casa decizia recurată; va admite apelul
declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului
Craiova; va schimba, în parte, sentința civilă în sensul că va respinge
acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului
Craiova și va înlătura obligarea acestei pârâte la emiterea dispoziției și la
plata cheltuielilor de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor
sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții
Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova împotriva
deciziei civile nr. 201 din 8 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, pe care o
casează.
Admite apelul declarat de pârâții
Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova împotriva
sentinței civile nr. 1281 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, pe care o
schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu
pârâta Primăria municipiului Craiova și înlătură obligarea acestei pârâte la
emiterea dispoziției și la plata cheltuielilor de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie
2007.