ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10198/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10198/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1174/2005,

Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul reclamantei J.N. împotriva

sentinței civile nr. 406/2004 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut în esență că sentința Tribunalului este legală și temeinică

deoarece, Primăria municipiului Craiova a soluționat notificarea nr. 1601/N/2001

expediată de reclamantă vizând restituirea în natură a unui imobil-construcții

și teren, în concordanță cu dispozițiile legale în materie.

Cu privire la faptul acordării de

titluri de valoare nominală și nu despăgubiri bănești, instanța de apel a

constatat că, față de faptul exproprierii imobilului și al realizării

obiectivului acestei exproprieri, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea 10/2001,

nu se pot acorda despăgubiri bănești.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta

J.N. criticând-o pentru greșita neintroducere în proces a Prefecturii Dolj și

Ministerului Finanțelor.

S-a mai solicitat pe calea

recursului, obligarea Prefecturii Dolj la plata de despăgubiri bănești pentru

construcțiile expropriate și demolate, precum și pentru terenul ce nu se poate

restitui în natură.

La data de 25 noiembrie 2005,

recurenta a depus o precizare a motivelor de recurs care, fiind formulată în

afara termenului de recurs prevăzut de art. 303 C. proc. civ., nu va fi

examinată.

Cu excepția motivului de nulitate de

ordine publică invocat, vizând nesemnarea hotărârii, motiv care este nefondat,

restul argumentelor precizatoare, nu sunt de ordine publică așa încât, fiind

formulate peste termenul legal de motivare a recursului, nu vor fi analizate.

Examinând recursul reclamantei prin

prisma criticilor formulate în cererea declarativă se constată că acesta este

nefondat.

Astfel, reclamanta ca parte care a

promovat o acțiune în justiție, avea obligația dar și dreptul de a indica

persoanele cu care înțelege să se judece și în contradictoriu cu care, dorește

să-și valorifice dreptul pretins, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și

potrivit principiului disponibilității părților în proces. Prin urmare, nu era

obligația instanței de a pronunța o hotărâre împotriva Prefecturii care nu a

fost chemată în proces.

Nici introducerea acestor părți în

recurs nu este posibilă având în vedere dispozițiile art. 294 C. proc. civ.

aplicate prin asimilare și care interzic formularea de cereri noi ori

schimbarea calității părților în căile de atac. De altfel, Ministerul Finanțelor

Publice este parte în proces și hotărârile s-au pronunțat în contradictoriu cu

acest pârât.

Constatarea instanțelor în sensul

că, terenul și construcțiile expropriate au fost integral ocupate și respectiv,

demolate, realizându-se astfel scopul exproprierii, este corectă.

Astfel, din raportul de expertiză de

care s-a folosit recurenta, întocmit în dosarul nr. 2966/2000 vizând

revendicarea aceluiași teren, rezultă că suprafața de 1519 mp nu este ocupată

de construcții. Dar, aceeași expertiză, după cum este menționat și în

considerentele deciziei civile 3310/2000 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, stabilește că în subteranul suprafeței de 1519 mp se găsesc rețele de

canalizare, rețele termice și telefonice, terenul fiind înconjurat de blocuri.

În aceste împrejurări, el nu a putut

fi restituit în natură prin acțiunea în revendicare și nu poate fi restituit

nici pe calea Legii speciale nr. 10/2001 deoarece nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 11 pct. 3 din această lege.

Terenul expropriat, chiar liber la

suprafață, fiind afectat de utilități de interes public în subteran, nu se

poate constata că este liber sau că nu a fost realizat obiectivul exproprierii.

Pe cale de consecință, se va constata că instanțele au stabilit o corectă stare

de fapt și au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 10 în privința

lui.

Nici în ce privește modalitatea de

acordare a măsurilor reparatorii nu s-a greșit deoarece, a fost dată eficiența

dispozițiilor art. 11 pct. 8 din Legea 10/2001 care limitează la titlurile de

valoare nominală folosite în procesul de privatizare, măsurile reparatorii ce

pot fi acordate în cazul imobilelor expropriate.

Pe cale de consecință, hotărârea

Curții de Apel fiind legală și temeinică, recursul se va respinge conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta J.N. împotriva deciziei nr. 1174 din 27 aprilie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

decembrie 2005.