ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5219/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 12 ianuarie 2005, reclamanta A.G. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Calafat, prin primar contestând legalitatea dispoziției nr. 1068 din 16 noiembrie 2004, prin care i s-a respins cererea privind acordarea despăgubirilor bănești, pentru imobilul cu destinația de locuință, situat în Calafat, ce a fost demolat abuziv în anul 1983. În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că a primit despăgubiri în sumă de 29.787,90 lei, acestea fiind mult sub valoarea reală a construcției compusă din 4 camere, hol, dependințe, notificarea fiindu-i respinsă întrucât despăgubirile acordate corespundeau valorii imobilului demolat.

Prin sentința civilă nr. 254 din 24 martie 2006, Tribunalul Dolj a admis contestația, a constatat că reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în valoare de 11.941,84 RON, cu motivarea că reclamanta a făcut dovada că a deținut cu titlu de proprietate imobilul în litigiu, compus din 4 camere, hol și dependințe având o suprafață de 91,82 mp mai sus individualizat. S-a reținut că, urmare demolării construcției s-au acordat despăgubiri bănești, în valoare de 29.787,90 lei care au fost reactualizate la valoarea de circulație a imobilului, stabilindu-se suma de 11.941,84 RON, reprezentând valoarea actualizată după scăderea despăgubirilor primite în anul 1983 de către reclamantă.

Având în vedere că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, reținându-se că terenul nu a făcut obiectul notificării formulată de aceasta în baza Legii nr. 10/2001. Împotriva sentinței Tribunalului Dolj a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că instanța a omis a-i acorda măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 400 mp, solicitând completarea dispozitivului sentinței cu valoarea ce reprezintă măsurile reparatorii în echivalent, pentru teren. Au fost aduse critici privind greșita apreciere a probelor, respectiv a expertizei tehnică de specialitate.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 138 pronunțată la 1 martie 2007 a admis apelul reclamantei, a desființat sentința Tribunalului Dolj și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. În considerarea caracterului devolutiv, specific acestei căi de atac, în apel, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice construcții și față de împrejurarea că instanța de fond nu a examinat și cererea cu privire la terenul în litigiu, măsurile reparatorii vizând exclusiv construcția demolată, a desființat sentința și a trimis dosarul spre rejudecare, instanța de trimitere urmând să soluționeze contestația în raport de obiectul notificării, dat fiind că la fila 27 dosar nr. 269/2005 al Tribunalului Dolj, rezultă că prin notificarea depusă la 13 august 2001, reclamanta a solicitat și retrocedarea în natură a terenului.

Decizia pronunțată în apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârâta Primăria municipiului Calafat, prin primar prin recursul declarat și întemeiat în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține de către recurentă, că notificarea de la fila 27 dosar fond, ce a fost soluționată prin dispoziția nr. 4306 din 29 decembrie 2003 de primarul municipiului Calafat, prin care s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a terenului situat în Calafat, județul Dolj nu face obiectul prezentei contestații, instanța fiind învestită doar cu soluționarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată.

Recurenta arată că instanța de apel a aplicat greșit legea, dând o interpretare eronată actului juridic dedus judecății, când a apreciat că instanța de fond a omis a se pronunța și cu privire la contestația ce vizează terenul în litigiu și a solicitat casarea deciziei nr. 138 pronunțată la 1 martie 2007 de Curtea de Apel Craiova, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Dolj. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: La data de 12 ianuarie 2005, reclamanta A.G. a învestit secția civilă a Tribunalului Dolj, cu soluționarea unei contestații formulată împotriva dispoziției nr. 1068 din 16 noiembrie 2004 prin care primarul municipiului Calafat a respins cererea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Calafat, județul Dolj.

Din modul de redactare a petitului acțiunii rezultă că reclamanta solicită despăgubiri pentru imobilul cu destinație de locuință, mai sus individualizat, ce i-a fost demolat abuziv de stat. Totuși în raport de împrejurarea că la dosarul cauzei sunt depuse două notificări nr. 383 din 3 august 2001 și nr. 110 din 13 august 2001 ce conțin prima o cerere de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată, iar cea de-a doua o cerere privind retrocedarea în natură a terenului este neîndoielnic că reclamanta a solicitat întregul imobil (teren) și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată. De asemenea, dispozițiile emise de primarul municipiului Calafat nr. 1068 din 16 noiembrie 2004 și respectiv nr. 4306 din 29 decembrie 2003 vizează soluționarea cererilor, privind terenul și construcția, ambele fiind respinse, așa încât, contestarea acestora este evidentă în configurarea raportului juridic, întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Întrucât instanța de fond nu a examinat cererea privind restituirea terenului în litigiu este evident că în raport de înscrisurile depuse la dosar, contestația vizează întreg imobilul și corect instanța de apel a dispus admiterea apelului reclamantei, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe care are de cercetat raportul juridic în integralitatea sa. De asemenea în configurarea raportului juridic ce se va examina, instanța va verifica respectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea contestației. Așa fiind, soluția instanței de apel este legală și temeinică, recursul declarat de pârât urmând a fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Calafat, prin primar împotriva deciziei nr. 138 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.