ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7833/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, la 3 aprilie 2006 reclamanții R.G. și R.S. au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1693 din 21 decembrie 2005 și îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul aceleiași hotărâri. În motivarea cererii s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la măsurile reparatorii în echivalent pentru întregul imobil situat în Calafat, județ Dolj. Din eroare de calcul instanța a stabilit că suma ce se cuvine reclamanților trebuie stabilită prin scăderea din valoarea actuală a imobilului a valorii încasate de reclamanți la data preluării imobilului.

Prin sentința civilă nr. 427 din 28 aprilie 2006 Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins cererea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din cuprinsul notificării formulată de reclamanți la 11 iulie 2007 cât și din cuprinsul contestației împotriva Dispoziției nr. 1053 din 16 noiembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Calafat reiese că obiectul cererii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a privit numai acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 468/1978, nu și pentru teren. In aceste condiții, instanța s-a pronunțat în limita învestirii.

Cererea privind îndreptarea erorii materiale este nefondată deoarece suma reținută de instanță ca valoare actuală a imobilului construcție pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii este cea cuprinsă în raportul de expertiză, fiind diferența dintre valoarea actualizată a sumei primită la data demolării imobilului și valoarea de piață a construcției. Apelurile declarate de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 427 din 28 aprilie 2006 și a sentinței civile nr. 1693 din 21 decembrie 2005 au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 921 din 28 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că prima instanță a efectuat două rapoarte de expertiză tehnică pentru determinarea cuantumului despăgubirilor corespunzătoare imobilului construcție cu destinație de locuință, și a omologat raportul de expertiză care a avut în vedere criteriile de evaluare cuprinse în Legea nr. 10/2001.

Cât privește hotărârea de completare a dispozitivului, instanța s-a pronunțat corect în limitele învestirii, numai cu privire la cele solicitate prin notificare, și care a făcut obiectul dispoziției contestate, neputându-se acorda despăgubiri pentru bunuri ce nu au fost cuprinse în notificare. Terenul aferent construcției a constituit obiectul legii fondului funciar, reclamanților fiindu-le acordată suprafața de 400 mp teren intravilan pe raza municipiului Calafat. Cererea de îndreptare a erorii materiale a fost soluționată corect, cuantumul despăgubirilor prevăzute în dispozitiv fiind corespunzătoare valorii imobilului, măsurile reparatorii reprezentând diferența dintre valoarea reactualizată a sumei primită la data demolării imobilului și valoarea de piață a construcției.

Î mpotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte: Hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece reclamanții au depus acte care atestă că au formulat notificare în termenul prevăzut de lege și pentru teren, iar instanța a fost învestită cu privire la solicitarea acestora de a li se acorda măsuri reparatorii și pentru suprafața de 330 mp. Î n mod greșit și prin ignorarea actelor depuse la dosar în apel s-a considerat că terenul aferent construcției a constituit obiectul legii fondului funciar și pentru care a fost acordată suprafața de 400 mp. Cât privește imobilul construcție, raportul de expertiză nu este corect și reclamanții sunt vădit prejudiciați pentru că a fost subevaluat.

Cererea de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă în mod greșit, din modalitatea de calcul rezultând o altă sumă decât cea înscrisă în dispozitiv. Analizând recursul, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează: Prin cererea introductivă de instanță de la 12 ianuarie 2005 reclamanții R.G. și R.S. au solicitat anularea Dispoziției nr. 1053 din 16 noiembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Calafat și acordarea de despăgubiri pentru imobilul cu destinație de locuință , demolat abuziv. În motivarea cererii s-a arătat că imobilul deținut de reclamanți până în anul 1984 era compus din 3 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, pivniță, garaj „curte cu beton, împrejmuire cu scândură, canalizare cu hazna de cărămidă, porți metalice". La termenul din 8 aprilie 2005 reclamanta R.S.

a formulat „supliment de acțiune pentru diferența de preț pentru terenul ce l-am deținut în zona 0 a municipiului Calafat". Pronunțându-se asupra cererii de completare a dispozitivului, ambele instanțe au arătat că reclamanții nu au solicitat acordarea de măsuri reparatorii și pentru teren, astfel încât contestația împotriva dispoziției primarului a fost soluționată în limitele învestirii. Procedând în felul arătat, instanțele de fond nu au analizat cererea de completare a acțiunii introductive de instanță, motiv pentru care sunt îndeplinite cerințele art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. pentru casarea hotărârii date în privința apelului împotriva sentinței având ca obiect cererea de completare.

In condițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., sentința va fi desființată în partea privitoare la soluția asupra cererii de completare și pricina va fi trimisă spre rejudecarea în primă instanță a acestei cereri. Recursul în privința cererii de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiat întrucât în temeiul art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor expropriate prevăzute la alin. (2)-(4) valoarea măsurilor reparatorii se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură. Așadar, ambele instanțe de fond au apreciat corect cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților, nefiind vorba de nicio eroare materială.

În fine, criticile privitoare la soluția de respingere a apelului împotriva sentinței civile nr. 1693 din 21 decembrie 2005 nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece greșita apreciere a probelor, respectiv faptul că instanța nu a admis obiecțiunile formulate de reclamanți și nu a dispus efectuarea unei noi expertize, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii. Prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții R.G. și R.S. împotriva deciziei civile nr. 921 din 28 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, și în consecință: Casează în parte decizia susmenționată și admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 427 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2007.