ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3249/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 2174 din 25 aprilie 2005, reclamanta D.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P., P. Dolj și P.M. Craiova, să se dispună anularea dispoziției nr. 5223 din 25 februarie 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova, restituirea în natură a suprafeței de aproximativ 160 mp, situată în Craiova, și obligarea pârâților la măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru construcțiile demolate și partea de teren imposibil de restituit în natură. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 111 N/2002, înregistrată la B.E.J.

T.N.T., a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului ce a aparținut părinților săi, T.G. și T.I., trecut în proprietatea statului, prin Decretul nr. 92/1950. La termenul din 22 septembrie 2005, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură și construcțiile demolate, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A mai precizat și faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor este citat în calitate de reprezentant al Statului Român, acesta din urmă având calitatea procesuală pasivă. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2007, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și P. Dolj.

S-a admis în parte contestația formulată de reclamantă, s-a anulat în parte dispoziția nr. 5223 din 25 februarie 2005 a Primarului Municipiului Craiova și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 178 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C.V., prin pct. 3 – 4 – 5 – 6 – 1 – 2 - 3. A fost obligată Primăria Craiova la măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001 republicată, în cuantum estimativ de 1.886.187 lei (RON) pentru construcții și restul suprafeței revendicate de 183 mp. S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și P. Dolj, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligată P.M. Craiova la 3.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la despăgubiri și restituirea în natură a imobilului revendicat, făcând dovada în cauză atât a dreptului de proprietate, a exproprierii cât și a calității de moștenitor a proprietarilor imobilelor. În ceea ce privește excepțiile invocate, s-a apreciat că sunt fondate, întrucât, în cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, nici Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și nici P. Dolj nu au calitate procesuală pasivă, dispoziția contestată fiind emisă de P.M. Craiova.

Prin decizia civilă nr. 665 din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de P.M. Craiova și P.M. Craiova împotriva sentinței civile nr. 62 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului Dolj și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantă și față de P. Craiova; s-au menținut celelalte ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că terenul în suprafață de 178 mp este liber de construcții și neafectat de utilități publice. S-a considerat că terenul nu este liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001, reprezentând zonă de protecție adiacentă blocului de locuințe cu patru etaje situat în imediata apropriere.

Împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta D.R. Un prim motiv de recurs formulat vizează împrejurarea că instanța de apel a considerat în mod nelegal că terenul nu este liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și a ignorat dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care impuneau entității care a emis dispoziția să fi adoptat o poziție procesuală în raport de contestația formulată de reclamantă. Totodată, decizia instanței de apel încalcă și dispozițiile art. 10 alin. (8) și (9) din Legea nr. 10/2001. în mod nejustificat a fost respinsă cererea reclamantei de completare a probatoriilor, în fața instanței de apel. Astfel, este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Printr-un al doilea motiv de recurs formulat, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut, în esență, că decizia instanței de apel este pronunțată extra petita, față de împrejurarea că, deși singurul motiv de apel al P. Craiova a vizat numai problema restituirii în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 178 mp, fără ca, în privința calculului despăgubirilor cuvenite să fi fost emisă vreo critică, instanța de apel, respingând contestația formulată, nu a motivat decizia pronunțată sub aspectul respingerii contestației în ceea ce privește valoarea cuvenită cu titlu de despăgubire pentru clădirea demolată și porțiunea de teren imposibil de restituit în natură în mod obiectiv, omițând și faptul că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziția primarului este una derizorie în raport cu valoarea reală de piață a imobilului stabilită prin expertizele tehnice efectuate în dosar.

Prin decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, în considerentele deciziei pronunțate reținându-se următoarele: Instanța de apel a reținut corect că terenul în litigiu, care constituie spațiu verde în proximitatea unui bloc de locuințe, nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (1), persoanei îndreptățite i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent. Din înscrisurile aflate la dosar s-a reținut în mod corect că terenul în litigiu era creanță, chiar dacă regulamentul de urbanism, nu poate justifica prin dispozițiile sale refuzul restituirii în natură a terenului.

Prin urmare, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurentei-reclamante i se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil. În ceea ce privește respingerea cererii reclamantei de completare a probatoriului în faza apelului, s-a reținut că, în condițiile în care această măsură a fost motivată de instanță, probele solicitate fiind respinse ca nepertinente și neconcludente, nu se poate susține că s-ar fi încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a formulat contestație în anulare reclamanta D.R., invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) teza finală și susținând că decizia instanței de recurs a omis a cerceta motivul II din recurs încadrat în temeiul de nelegalitate al art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii raportat la art. 10 alin. (8) și (9) din Legea nr. 10/2001. S-a susținut că pronunțarea s-a făcut extra petita (în afara limitelor investirii), hotărârea instanței de apel nefiind motivată sub aspectul respingerii acțiunii, în ceea ce privește valoarea cuvenită cu titlu de despăgubiri pentru clădirea demolată și porțiunea de teren imposibil de restituit în natură. Prin decizia nr. 6914 din 12 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea D.R., a anulat în parte decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a acestei instanțe, în limita motivului de recurs necercetat și a fixat termen la 18 martie 2009 cu citarea părților.

Analizând decizia pronunțată de instanța de apel prin prisma criticilor formulate și în limita motivului de recurs necercetat (motivul II de recurs), pentru care s-a anulat în parte decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, se constată că recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova este fondat pentru considerentele ce succed. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, că decizia instanței de apel este pronunțată extra petita, față de împrejurarea că, deși singurul motiv de apel al P. Craiova a vizat numai problema restituirii în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 178 mp, fără ca, în privința calculului despăgubirilor cuvenite să fi fost emisă vreo critică, instanța de apel, respingând contestația formulată, nu a motivat decizia pronunțată sub aspectul respingerii contestației în ceea ce privește valoarea cuvenită cu titlu de despăgubire pentru clădirea demolată și porțiunea de teren imposibil de restituit în natură în mod obiectiv, omițând și faptul că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziția primarului este una derizorie în raport cu valoarea reală de piață a imobilului stabilită prin expertizele tehnice efectuate în dosar.

Analizând decizia atacată prin prisma acestui motiv de recurs se constată că în mod nelegal instanța de apel, reținând că instanța de fond a apreciat greșit că terenul în suprafață de 178 mp este liber, neafectat de alte utilități publice și schimbând în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și față de P. Craiova, în urma admiterii apelului, nu s-a pronunțat și asupra acordării măsurilor reparatorii în echivalent asupra acestei suprafețe de teren. Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică depus la dosarul de fond, se constată că valoarea terenului în suprafață de 178 mp este 181.100 ron (178 mp x 300 euro l mp x 3,3914 ron/mp), valoare care nu a fost contestată nici de reclamantă și nici de pârâta P.M.

Craiova. Deși, față de împrejurarea că singura critică formulată în apel de pârâta P.M. Craiova a vizat împrejurarea că, în mod eronat instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 178 mp este liber de construcții, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru ceea ce nu se poate restitui în natură, se constată că apelul a fost soluționat cu depășirea cadrului devolutiv, instanța de apel nedispunând și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Astfel fiind, constatându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, va fi modificată în parte decizia în sensul că va fi înlăturată dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 178 mp teren pentru care va fi obligată pârâta P.M. Craiova să facă reclamantei ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 181.100 lei și se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova. Modifică în parte decizia în sensul că înlătură dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 178 mp teren pentru care obligă pe pârâta P.M. Craiova să facă reclamantei ofertă de bunuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 181.100 lei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.