ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3249/2009

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj sub nr. 2174 din 25 aprilie 2005, reclamanta D.R. a solicitat

ca, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P., P. Dolj

și P.M. Craiova, să se dispună anularea dispoziției nr. 5223 din 25 februarie

2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova, restituirea în natură a

suprafeței de aproximativ 160 mp, situată în Craiova, și obligarea pârâților la

măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru construcțiile demolate și partea

de teren imposibil de restituit în natură.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că,

prin notificarea nr. 111 N/2002, înregistrată la B.E.J. T.N.T., a solicitat, în

baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului ce a aparținut

părinților săi, T.G. și T.I., trecut în proprietatea statului, prin Decretul

nr. 92/1950.

La termenul din 22 septembrie 2005,

reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat despăgubiri pentru

terenul imposibil de restituit în natură și construcțiile demolate, conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A mai precizat și faptul că Ministerul

Economiei și Finanțelor este citat în calitate de reprezentant al Statului

Român, acesta din urmă având calitatea procesuală pasivă.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 62

din 25 ianuarie 2007, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și P. Dolj.

S-a admis în parte contestația formulată de

reclamantă, s-a anulat în parte dispoziția nr. 5223 din 25 februarie 2005 a

Primarului Municipiului Craiova și s-a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 178 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză

întocmit de expertul C.V., prin pct. 3 – 4 – 5 – 6 – 1 – 2 - 3.

A fost obligată Primăria Craiova la măsuri

reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001 republicată, în cuantum

estimativ de 1.886.187 lei (RON) pentru construcții și restul suprafeței

revendicate de 183 mp.

S-a respins acțiunea reclamantei față de

pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și P. Dolj, ca

fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligată P.M. Craiova la 3.000.000 lei

(ROL) cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la despăgubiri și restituirea

în natură a imobilului revendicat, făcând dovada în cauză atât a dreptului de

proprietate, a exproprierii cât și a calității de moștenitor a proprietarilor

imobilelor.

În ceea ce privește excepțiile invocate, s-a

apreciat că sunt fondate, întrucât, în cadrul contestației întemeiate pe

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, nici Statul Român prin Ministerul Economiei

și Finanțelor și nici P. Dolj nu au calitate procesuală pasivă, dispoziția

contestată fiind emisă de P.M. Craiova.

Prin decizia civilă nr. 665 din 5 iunie 2007,

Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de P.M. Craiova și P.M. Craiova

împotriva sentinței civile nr. 62 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului Dolj și a

schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus respingerea acțiunii

formulate de reclamantă și față de P. Craiova; s-au menținut celelalte ale

sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că

terenul în suprafață de 178 mp este liber de construcții și neafectat de

utilități publice. S-a considerat că terenul nu este liber în accepțiunea Legii

nr. 10/2001, reprezentând zonă de protecție adiacentă blocului de locuințe cu

patru etaje situat în imediata apropriere.

Împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie

2007 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta D.R.

Un prim motiv de recurs formulat vizează

împrejurarea că instanța de apel a considerat în mod nelegal că terenul nu este

liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și a ignorat dispozițiile art. 26 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, care impuneau entității care a emis dispoziția să fi

adoptat o poziție procesuală în raport de contestația formulată de reclamantă.

Totodată, decizia instanței de apel încalcă și dispozițiile art. 10 alin. (8)

și (9) din Legea nr. 10/2001. în mod nejustificat a fost respinsă cererea

reclamantei de completare a probatoriilor, în fața instanței de apel. Astfel,

este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Printr-un al doilea motiv de recurs formulat,

încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., reclamanta a

susținut, în esență, că decizia instanței de apel este pronunțată extra petita,

față de împrejurarea că, deși singurul motiv de apel al P. Craiova a vizat

numai problema restituirii în natură către reclamantă a terenului în suprafață

de 178 mp, fără ca, în privința calculului despăgubirilor cuvenite să fi fost

emisă vreo critică, instanța de apel, respingând contestația formulată, nu a

motivat decizia pronunțată sub aspectul respingerii contestației în ceea ce

privește valoarea cuvenită cu titlu de despăgubire pentru clădirea demolată și

porțiunea de teren imposibil de restituit în natură în mod obiectiv, omițând și

faptul că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziția primarului este una derizorie

în raport cu valoarea reală de piață a imobilului stabilită prin expertizele

tehnice efectuate în dosar.

Prin decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei

nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, în

considerentele deciziei pronunțate reținându-se următoarele:

Instanța de apel a reținut corect că terenul

în litigiu, care constituie spațiu verde în proximitatea unui bloc de locuințe,

nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001, astfel încât, în

temeiul art. 10 alin. (1), persoanei îndreptățite i se cuvin măsuri reparatorii

în echivalent.

Din înscrisurile aflate la dosar s-a reținut

în mod corect că terenul în litigiu era creanță, chiar dacă regulamentul de

urbanism, nu poate justifica prin dispozițiile sale refuzul restituirii în

natură a terenului. Prin urmare, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, recurentei-reclamante i se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent

pentru întregul imobil.

În ceea ce privește respingerea cererii

reclamantei de completare a probatoriului în faza apelului, s-a reținut că, în

condițiile în care această măsură a fost motivată de instanță, probele

solicitate fiind respinse ca nepertinente și neconcludente, nu se poate susține

că s-ar fi încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei nr. 2353 din 9 aprilie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a formulat contestație în anulare reclamanta D.R., invocând

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza finală și susținând că decizia instanței

de recurs a omis a cerceta motivul II din recurs încadrat în temeiul de

nelegalitate al art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., instanța acordând ceea ce

nu s-a cerut, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii raportat la art. 10 alin.

(8) și (9) din Legea nr. 10/2001.

S-a susținut că pronunțarea s-a făcut extra

petita (în afara limitelor investirii), hotărârea instanței de apel nefiind

motivată sub aspectul respingerii acțiunii, în ceea ce privește valoarea

cuvenită cu titlu de despăgubiri pentru clădirea demolată și porțiunea de teren

imposibil de restituit în natură.

Prin decizia nr. 6914 din 12 noiembrie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis contestația în anulare

formulată de contestatoarea D.R., a anulat în parte decizia nr. 2353 din 9

aprilie 2008 a acestei instanțe, în limita motivului de recurs necercetat și a

fixat termen la 18 martie 2009 cu citarea părților.

Analizând decizia pronunțată de instanța de

apel prin prisma criticilor formulate și în limita motivului de recurs

necercetat (motivul

II

de recurs), pentru care s-a anulat în parte

decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, se constată că recursul declarat de

reclamanta D.R. împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de

Apel Craiova este fondat pentru considerentele ce succed.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs,

reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și a

susținut, în esență, că decizia instanței de apel este pronunțată extra petita,

față de împrejurarea că, deși singurul motiv de apel al P. Craiova a vizat

numai problema restituirii în natură către reclamantă a terenului în suprafață

de 178 mp, fără ca, în privința calculului despăgubirilor cuvenite să fi fost

emisă vreo critică, instanța de apel, respingând contestația formulată, nu a

motivat decizia pronunțată sub aspectul respingerii contestației în ceea ce

privește valoarea cuvenită cu titlu de despăgubire pentru clădirea demolată și

porțiunea de teren imposibil de restituit în natură în mod obiectiv, omițând și

faptul că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziția primarului este una

derizorie în raport cu valoarea reală de piață a imobilului stabilită prin

expertizele tehnice efectuate în dosar.

Analizând decizia atacată prin prisma acestui

motiv de recurs se constată că în mod nelegal instanța de apel, reținând că

instanța de fond a apreciat greșit că terenul în suprafață de 178 mp este

liber, neafectat de alte utilități publice și schimbând în parte sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și față de P. Craiova,

în urma admiterii apelului, nu s-a pronunțat și asupra acordării măsurilor

reparatorii în echivalent asupra acestei suprafețe de teren.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză

tehnică depus la dosarul de fond, se constată că valoarea terenului în

suprafață de 178 mp este 181.100 ron (178 mp x 300 euro l mp x 3,3914 ron/mp),

valoare care nu a fost contestată nici de reclamantă și nici de pârâta P.M.

Craiova.

Deși, față de împrejurarea că singura critică

formulată în apel de pârâta P.M. Craiova a vizat împrejurarea că, în mod eronat

instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 178 mp este liber de

construcții, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată s-a

solicitat și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru ceea

ce nu se poate restitui în natură, se constată că apelul a fost soluționat cu

depășirea cadrului devolutiv, instanța de apel nedispunând și acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Astfel fiind, constatându-se incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., se va admite recursul

declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de

Apel Craiova, va fi modificată în parte decizia în sensul că va fi înlăturată

dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 178 mp teren pentru care va

fi obligată pârâta P.M. Craiova să facă reclamantei ofertă de măsuri

reparatorii prin echivalent în cuantum de 181.100 lei și se vor menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva

deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova.

Modifică în parte decizia în sensul că

înlătură dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 178 mp teren pentru

care obligă pe pârâta P.M. Craiova să facă reclamantei ofertă de bunuri

reparatorii prin echivalent în cuantum de 181.100 lei.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

martie 2009.