ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 7 septembrie 2006 S.Ș. a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate lipsa nejustificată a deciziei sau dispoziției la notificarea prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, să se constate că este antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtei Primăria Municipiului Craiova pentru a nu răspunde notificării nr. 227140 din 7 august 2001 cu obligarea la plata sumei de 50 lei cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la îndeplinirea obligației prevăzută de art. 23 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin notificarea înregistrată la nr. 22740 din 7 august 2001 a solicitat Primăriei Municipiului Craiova acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 21309 mp, ce a aparținut tatălui său, teren situat în Craiova, zona Petrom, însă nu a primit nici un răspuns. În apărare, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, având în vedere natura funciară a litigiului, învederând că reclamantul a urmat procedura reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.1/2000 și nu în baza Legii nr. 10/2001. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 386 din 17 aprilie 2007, a respins excepția de necompetență materială a tribunalului invocată de pârâți și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, pentru capetele de cerere având ca obiect acțiunea în constatare.

A admis acțiunea având ca obiect obligația de a face și plata de daune cominatorii formulată de reclamant, obligând pârâții să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea sumei de 50 de lei, cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea efective a obligației. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că demersul judiciar al reclamantului este circumscris dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel că litigiul este dat în competența tribunalului, în primă instanță, iar pârâții aveau obligația să se pronunțe prin decizie/dispoziție, după caz, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării.

Întrucât pârâții nu s-au pronunțat în termen asupra notificării, în raport de dispozițiile art. 1073 și art. 1075 C. civ., aceștia au fost obligați și la plata sumei de 50 de lei, pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, până la îndeplinirea efectivă a obligației. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, reiterând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și deosebirea de regim juridic al cererilor făcute în termenul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 1/2000, astfel că soluția care se impune este aceea de respingere a cererii ca inadmisibilă. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 773 din 20 septembrie 2007, a respins apelul declarat de pârâți ca nefondat, cu motivarea că tribunalul este instanța competentă să judece în primă instanță cererea petiționarului, iar entitatea investită cu soluționarea notificării avea obligația să o rezolve.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul Municipiului Craiova, invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 3, 6, 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici: - instanța, atât cea de fond cât și cea de apel, nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, motivarea fiind contrară cererii de chemare în judecată care angajează răspunderea civilă delictuală, cu consecințele care decurg din aceasta: obligația de a răspunde și plata daunelor cominatorii; - competentă în soluționarea pricinii ca instanță de fond era Judecătoria Craiova date fiind dispozițiile art. 51-59 din Legea nr. 18/1991 coroborate cu prevederile art. 80 din H.G. nr. 890/2005 și art. 1 C. proc. civ. Cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei dispoziții și mai cu seamă a unei notificări, așa cum este definită și ale cărei condiții de fond și formă sunt expres menționate în art. 22 din Legea nr. 10/2001, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței.

A mai susținut că în speța dedusă judecății s-a făcut dovada că cererea la care se face referire reprezintă o revenire la o altă cerere înregistrată sub nr. 3959/2000 ce are ca temei juridic Legea nr. 1/2000. Între cele două acte normative ce vizează în principiu restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001 există deosebiri în ceea ce privește actul administrativ prin care se soluționează în fond cererea precum și calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acestora. Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre judecare, instanței competente, respectiv Judecătoria Craiova.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed. Reclamantul S.Ș., în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, a notificat Primăria Municipiului Craiova, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 21.309 mp. În speță, pârâtul trebuia să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulată în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării, potrivit art. 23 alin. (1) din Lege (devenit art. 25) din Legea nr. 10/2001 modificată. Pârâtul nu s-a conformat și nu s-a pronunțat nici prin decizie, nici prin dispoziție motivată. Refuzul de soluționare a cererii echivalează cu un răspuns negativ, care deschide persoanei îndreptățite accesul la justiție.

Instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului este secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul persoana juridică, potrivit art. 26 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 modificată. Sub acest aspect, instanțele au procedat legal obligând pârâtul să rezolve cererea, întrucât termenul de 60 de zile, este imperativ. Instanțele au greșit însă atunci când au obligat pârâtul la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, prin aplicarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1075 C. civ. Legea nr. 10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv în perioada menționată în lege, precum și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.

Pentru neîndeplinirea obligațiilor ce revin persoanelor juridice implicate în procedura de restituire sau de acordare a reparațiilor, legea prevede unele sancțiuni. În lipsa unor sancțiuni prevăzute în lege pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, instanța a recurs la dispozițiile art. 1073 și art. 1075 C. civ., care nu au nici o legătură cu legea specială. Reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului să soluționeze notificarea, ca obligație principală, de a face, sub sancțiunea unor daune cominatorii. Chiar dacă recurentul nu a formulat o critică referitoare la greșita obligare la plata daunelor cominatorii, invocând greșita angajare a răspunderii civile și cadrul procesual în care reclamantul a înțeles să se judece, faptul că acesta poartă asupra unei obligații de a face, implicit a cerut să se înlăture această sancțiune accesorie la obligația unică de a răspunde notificării.

Pentru aceste considerente, recursul declarat este întemeiat, fiind incident cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. Civ. Va casa decizia atacată precum și sentința nr. 386 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în sensul că păstrând celelalte dispoziții și va înlătura sancțiunea daunelor cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 773 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 386 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj, secția civilă, în sensul că, păstrând celelalte dispoziții, înlătură sancțiunea daunelor cominatorii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.