ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1722/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1631 din 1 iulie 2009 Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins cererile de îndreptare eroare materială și acțiunea introductivă formulate de reclamantul T.A.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționată a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 199 din 13 octombrie 2009. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, precizând că își menține motivele din apel, că are interes în anularea procesului verbal din 7 martie 1994 deoarece acesta constituie prelungirea contractelor expirate la 31 decembrie 1993 și că titlul locativ al său cu privire la acest spațiu a fost anulat în baza acestui proces verbal și nu în baza contractelor pârâtelor, această prelungire făcându-se abuziv deoarece la data de 7 martie 1994 spațiul în litigiu nu se mai afla în administrarea R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, fiind scos la licitație de Primăria Craiova . De asemenea a arătat că a cerut anularea contractelor pârâtelor care au fost „confecționate” și că reclamantul are interesul legitim de a-și recupera spațiul comercial în litigiu. Analizând motivele invocate Curtea constată că niciunul dintre acestea nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în sensul că în recursul declarat reclamantul a prezentat doar situația de fapt, neinvocând motive care să justifice nelegalitatea hotărârii atacate conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se poate face o încadrare într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Înalta Curte constată nulitatea recursului pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul T.A. împotriva Deciziei comerciale nr. 199 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.