ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 513/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 116 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. – C.F.R. SA prin Sucursala Craiova și s-a dispus evacuarea pârâtei SC R.I. SRL de pe terenul în suprafață de 100 mp situat în Craiova curtea T.C.M. C.F. județ Dolj. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 118 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. S-a reținut în considerentele deciziei că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ., privind concilierea directă întrucât acțiunea dedusă judecății nu are caracter patrimonial.

Apărarea pârâtei privind tacita relocațiune a fost înlăturată cu motivarea că închirierea spațiului a avut loc pe bază de licitație publică, iar simpla tolerare a folosinței locatarului nu este suficientă pentru încheierea unui nou contract. Reclamanta a anunțat pârâtei concediul și a precizat că în raport de punctul D din contract poate să mai solicite închirierea terenului în cauză. Împotriva acestei decizii pârâta SC R.I. SRL Craiova a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare. Recurenta a susținut că ambele instanțe nu au avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că între părți există și în prezent un contract valabil ale cărui clauze nu au fost modificate și și-a îndeplinit obligația privind plata lunară a chiriei.

S-a invocat faptul că a efectuat cheltuieli pentru cumpărarea unor materiale în vederea edificării unei construcții pe terenul închiriat, dar instanța nu a avut rol activ pentru soluționarea aspectelor privind despăgubirile. Intimata-reclamantă C.N.C.F. – C.F.R. SA prin Sucursala R.C.F. Craiova prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului întrucât deși se invocă încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se arată în concret în ce constă denaturarea actului dedus judecății și nu se poate exercita controlul judiciar. Recursul pârâtei nu este fondat. Criticile invocate de recurentă sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., motiv de recurs care poate fi invocat când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Susținerea recurentei că între părți există și în prezent contractul de închiriere, perfect valabil și ale cărui clauze nu au fost modificate, nu poate fi reținută pentru următoarele considerente. Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la 1 august 1991contractul de închiriere privind suprafața de 100 mp situată în incinta T.C.M. Craiova pe o durată de 5 luni ca urmare a licitației ținută în luna august 1991 și câștigată de pârâtă. Reclamanta a anunțat-o pe pârâtă conform adresei 211/12/1994 că poate participa la o nouă licitație în vederea încheierii unui nou contract pentru spațiul în litigiu însă aceasta a refuzat și a invocat tacita relocațiune întrucât a folosit spațiul din anul 1991 și a achitat în continuare chiria.

În mod judicios instanța de apel a înlăturat apărarea recurentei pârâte privind „tacita relocațiune”, întrucât în raport de dispozițiile art. 1452 C. civ., aceasta operează în aceleași condiții ca și contractul inițial. Așa fiind, cum închirierea suprafeței de teren de 100 mp din litigiu a avut loc potrivit legii pe bază de licitație publică nu poate opera „tacita relocațiune” și se impune încheierea unui nou contract de închiriere în aceleași condiții (prin organizarea unei licitații) și nu este suficient faptul că recurenta a fost tolerată de intimată în folosirea spațiului. Intimata a anunțat recurentei concediul conform adresei nr. 211/12/1994 în care a menționat faptul că potrivit clauzei de la punctul D din contract aceasta avea dreptul să solicite închirierea terenului în cauză, întrucât contractul de închiriere nu se prelungea automat.

Așa fiind, instanța de apel a dat o interpretare corectă actului juridic dedus judecății atunci când a stabilit că între părți nu mai există un contract de închiriere valabil și a dispus evacuarea pârâtei. Critica recurentei privind lipsa rolului activ al instanței de apel în soluționarea aspectelor privind despăgubirile, nu este întemeiată cât timp aceasta nu a formulat o cerere reconvențională prin care să le solicite așa cum în mod corect s-a reținut în decizia recurată. Pentru considerentele reținute, urmează, ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R.I. SRL CRAIOVA împotriva deciziei comerciale nr. 118 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.