ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 380 din 19 octombrie 2011,
Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a respins cererea de suspendare a
judecării cauzei solicitată de către reclamantă.
A respins acțiunea în
constatare formulată de reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu, în contradictoriu cu
pârâtele SC A. SA Târgu Jiu, Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu,
Municipiul Târgu Jiu, reprezentantă prin primar F.C., prin care aceasta a
solicitat să se constate că este proprietara suprafeței de 261 mp, teren
aferent construcției proprietatea sa - spații prestări servicii - Complex V.,
situat în Târgu Jiu, str. V.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a avut în vedere că, prin raportul de
expertiză s-a stabilit că terenul în litigiu a fost identificat conform schiței
anexă 1, că are dimensiuni conform schiței, S - 261 mp și vecinătăți: Nord - SC
P. SA, Est - bd. V., Sud - proprietate Municipiul Târgu Jiu, Vest -
Cinematograful V. și că acest imobil figurează în C.F. nr. x a Municipiului
Târgu Jiu, având nr. cadastral x, fiind proprietatea Municipiului Târgu Jiu -
bun propriu.
S-a mai reținut că,
constatările expertului sunt confirmate de copia C.F. nr. x a Municipiului
Târgu Jiu înaintată, la cererea instanței, de către Oficiul de Cadastru Gorj.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal a declarat apel, reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 34 din 14 martie 2012 a respins
ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu, reținând că,
acțiunea cu care a fost învestită instanța este o acțiune în constatare, supusă
regulii prevăzute de art. 111 din C. proc. civ., iar din probele administrate,
respectiv raportul de expertiză, s-a stabilit că terenul în litigiu a fost
identificat conform schiței anexă 1 și că acest imobil figurează în C.F. nr. x
a Municipiului Târgu Jiu, având nr. cadastral x, fiind proprietatea
Municipiului Târgu Jiu - bun propriu, totodată fiind notat dreptul de folosință
asupra terenului de 261 mp, aferent construcțiilor reclamantei, instanța
reținând că, toate constatările expertului sunt confirmate de copia C.F. nr. x
a Municipiului Târgu Jiu.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu a declarat recurs,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând
admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii
apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
Critica adusă
deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârile pronunțate în
cauză sunt nelegale, întrucât au respins acțiunea, respectiv apelul, fără să
țină cont de faptul că, în ședința din 15 ianuarie 1996 Consiliul Local Târgu
Jiu, și-a dat acordul ca reclamanta să obțină titlul de proprietate pentru terenul
în litigiu, atestând că acest teren nu face obiectul Legii nr. 181991, astfel
cum rezultă din adresa nr. 11019 din 19 ianuarie 1996, recurenta apreciind că
acest acord era suficient pentru admiterea acțiunii având în vedere că acest
teren a fost și este folosit în exclusivitate de reclamantă, fiind aferent
spațiilor de producție de la înființarea unității și are același regim juridic
cu terenul de sub construcție, care este proprietatea reclamantei.
Mai susține recurenta
că, reținerea de către instanțe a folosirii spațiului cu acordul proprietarului
nu poate fi primită, nefiind încheiat între reclamantă și Consiliul Local Târgu
Jiu un contract de închiriere sau comodat care să confirme faptul că în cauză
ar fi vorba de acordul proprietarului.
Analizând critica
adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte
constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei A.S.C.M.
Târgu Jiu să fie respins, pentru următoarele considerente:
Din examinarea
motivelor de recurs, Înalta Curte, constată că, deși recurenta și-a întemeiat
recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în cauză se
reține că motivul de nelegalitate îl reprezintă aplicarea greșită a
prevederilor art. 111 din C. proc. civ., care se circumscrie pct. 9 al art. 304
C. proc. civ.
Din expunerea
succintă a criticilor aduse deciziei din apel rezultă cu evidență că,
reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu a reiterat în totalitate motivele de apel, prin
care s-a criticat fondul litigiului și s-au expus în fapt greșelile, care în
opinia sa, au dus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.
Pentru a examina dacă
motivele de nelegalitate invocate își găsesc corespondent în argumentele aduse
de recurentă în sprijinul criticilor vizând decizia pronunțată de instanța de
apel se va reține mai întâi că recursul nu are caracter devolutiv și, ca atare,
nu este de natură să provoace rejudecarea în fond a pricinii.
În cadrul examenului
de legalitate care privește decizia instanței de apel, arătarea motivelor de
nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice dispozițiile
legale încălcate și nu să se procedeze la o relatare a situației de fapt, sau
la o rediscutare a probelor și a concludentei lor.
În susținerea
motivelor de recurs, reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu a invocat existența
Sentinței nr. 470 din 14 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe
lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești București, prin care a
fost admisă cererea sa și s-a constatat că imobilul mijloc fix (spații
prestării servicii "Complex V.") situat în Târgu Jiu, str. V.,
județul Gorj, în suprafață construită de 180,04 mp, este proprietatea
reclamantei, iar terenul aferent construcției în suprafață de 261,00 mp este
proprietate de stat, aflându-se în folosința reclamantei.
În acest context,
formularea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,
presupune ca în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul de proprietate a
cărui constatare, cu efect declarativ, se cere să se facă prin hotărârea
judecătorească.
Astfel, invocarea, în
justificarea pretenției, a unei simple posesii de fapt asupra terenului, fără
ca aceasta să valoreze proprietate în condițiile art. 1846 și urm. C. civ.,
face ca acțiunea în constatare să nu poată fi primită, motiv pentru care se
constată că dispozițiile legale au fost corect aplicate prin decizia recurată,
iar critica formulată în acest sens este nefondată.
În ce privește
dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată că, din niciun argument nu
rezultă că s-au indicat dispozițiile legale încălcate pe care le vizează
fiecare motiv în parte și prin urmare, critica pe aspectele de fapt ale
soluției pronunțată de instanța de apel nu este suficientă dacă nu s-au indicat
încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.
În consecință fată de
cele ce preced, se va reține că în totalitate criticile formulate de recurentă
vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției astfel că, potrivit
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta A.S.C.M.
Târgu Jiu va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta A.S.C.M. Târgu Jiu împotriva Deciziei nr. 34
din 14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2013.
Procesat de GGC - AS