ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4620/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4620/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj, secția civilă, la data de 6 februarie 2008, sub nr.

4211/95/2008, reclamanții C.M., N.J.E., T.V.L.E., B.I.L., N.L.M., P.T.D.,

N.Z.V.J. și S.N.G.D. au formulat contestație împotriva Deciziei din 28

decembrie 2007 emisă de P. SCM Târgu Jiu, prin care le-au fost respinse

notificările nr. 1051/E/2001 și 1052/E/2001 cu privire la acordarea de măsuri

reparatorii pentru terenul de 946 mp și construcțiile ce s-au aflat pe acesta

(cinematograf și cofetărie), imobil situat în Târgu Jiu, str. U. și care a fost

preluat de la autorul lor, G.C.

Totodată, prin

cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată și pe pârâții SC A. SCM

Târgu Jiu, Primăria Municipiului Târgu Jiu și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Finanțelor Publice Gorj,

solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să le restituie în natură

terenul ce se află în posesia și folosința SC P. SCM Târgu Jiu și SC A. SCM

Târgu Jiu și să le acorde despăgubiri bănești pentru construcțiile "Teatru

- Cinema G.C. și Cofetăria" care au fost situate pe terenul ce a aparținut

acestuia și care au fost demolate de stat după preluare.

Prin Sentința civilă

nr. 285 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea

și în consecință:

A anulat Decizia din

28 decembrie 2007 emisă de P. SCM Târgu Jiu.

A constatat că din

suprafața de 946 mp se poate restitui în natură suprafața de 207 mp, astfel: 11

mp deținută de P. SCM Târgu Jiu; 67 mp deținută de pârâta SC A. SCM și

suprafața de 129 mp deținută de Primăria Târgu Jiu.

A obligat pe pârâte

să restituie în natură suprafețele menționate.

A constatat că

suprafețele care se restituie în natură sunt descrise în Anexa 7 a raportului

de expertiză întocmit de experții M.A., T.I. și G.M., prin schița de

amplasament la scara 1/500.

A constatat că

reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 739 mp care nu se

poate restitui în natură.

A constatat că

reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru clădirea ce a avut ca destinație

"Teatru - Cinematograf și Cofetărie" cu o suprafață construită de 530

mp.

A sesizat Comisia

Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.

A respins excepțiile

invocate "că nu s-a răspuns la notificări."

A obligat pe pârâte

la 5.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a soluționat mai întâi excepția prematurității

acțiunii, invocată de pârâtele SC A. SCM Târgu Jiu și Primăria Municipiului

Târgu Jiu, în sensul respingerii ei, reținând că, prin Decizia civilă nr. 583

din 5 iulie 2006, cererea pârâtei SC A. Târgu Jiu de aderare la apelul formulat

de SC P. Târgu Jiu a fost respinsă și, de asemenea, prin Decizia nr. 3630 din 4

mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins și recursul

îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 583 din 5 iulie 2006; nici după

pronunțarea acestor hotărâri judecătorești rămase irevocabile, cele două pârâte

SC A. SA și Primăria Municipiului Târgu Jiu nu au soluționat notificările

reclamanților.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că atât SCM P., cât și SCM A. au făcut parte din A.T.C.O.M. Gorj,

succesoarea Cooperației Meșteșugărești, pentru care s-au expropriat terenurile

în baza Decretului din 18 .august 1970, când s-a construit Complexul

Meșteșugăresc P.L.

Față de ansamblul

probatoriului administrat în cauză, s-a apreciat că reclamanții au făcut

dovada, în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, a întinderii dreptului de

proprietate, cât și a faptului că bunul solicitat s-a aflat în proprietatea

autorului lor (946 mp teren și 530 mp suprafața construită a clădirilor ce se

aflau pe el), după cum s-a probat și calitatea de persoane îndreptățite a

reclamanților, în calitate de succesori ai autorului lor.

Referitor la

restituirea în natură, din raportul de expertiză, din cercetarea la fața

locului, ca și din comunicările făcute de Direcția Regională Vest, Distribuție

SC A.P. Gorj SA, însoțite de documentația relevantă, s-a reținut că se poate

restitui în natură suprafața de 207 mp care nu este afectată de căi publice de

acces, fiind situată în afara străzii și a trotuarului aferent.

Astfel, s-a constatat

că pârâtele au acces la construcțiile ce le aparțin situate pe terenul

proprietatea lor și, în același timp, restituirea acestei suprafețe de teren

prezintă utilitate pentru reclamanți, întrucât formează un corp comun,

constatându-se că P. SCM Târgu Jiu deține în prezent 1.299 mp, din care face

parte și suprafața de 11 mp ce urmează să se restituie în natură reclamanților,

iar SC A. SCM Târgu Jiu deține 492,85 mp, din care va restitui în natură

suprafața de 67 mp, la aceste suprafețe urmând a se însuma și cea de 129 mp

deținută de Primărie, compunând suprafața de 207 mp ce urmează să se restituie

în natură.

S-a constatat că

pentru diferența dintre suprafața de 946 mp și cea restituită în natură,

reclamanții au dreptul la despăgubiri, în raport de dispozițiile art. 26 din

lege.

Pentru clădirea care

a fost demolată în anul 1970, având o suprafață construită de 530 mp, urmează

să se acorde despăgubiri potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, a căror

întindere va fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Acordarea

Despăgubirilor.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanții și pârâții SC A. SCM Târgu Jiu, SC P. SCM Târgu

Jiu și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Gorj.

Prin Decizia civilă

nr. 84 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

reclamanți și de pârâta SC A. SCM Târgu Jiu; a admis apelurile declarate de

pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Gorj și SC P. SCM Târgu Jiu, cu consecința schimbării în

parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul Statul Român

pentru lipsa calității procesuale pasive, cu obligarea pârâtelor în solidar la

500 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților; a menținut restul

dispozițiilor sentinței.

În motivarea deciziei

pronunțate, cu referire la criticile reclamanților și ale pârâtei SC A. SCM

Târgu Jiu, instanța de apel a apreciat că în mod legal și temeinic prima

instanță a verificat, prin probele administrate în cauză, în mod prioritar,

posibilitatea restituirii în natură a terenului ce a aparținut autorului

reclamanților, având în vedere principiul prevalenței restituirii în natură,

astfel cum este prevăzut de art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din Legea nr.

10/2001.

Ținându-se seama de

actele aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că în mod judicios prima

instanță a reținut că întinderea suprafeței de teren ce a aparținut autorului

apelanților-reclamanți, trecută în proprietatea Statului Român, prin

naționalizare în 1948, situată în Târgu Jiu, str. U., este de 946 mp,

apreciindu-se ca relevantă în acest sens H.C.M. nr. 1090/1970.

Totodată, la art. 2

al acestei hotărâri s-a menționat că, referitor la construcțiile în suprafață

de 530,10 mp, situate pe terenul prevăzut la art. 1, acestea se transmit cu

plată din proprietatea statului în proprietatea C.M.J., urmând ca evaluarea să

se facă potrivit Instrucțiunilor nr. 2111/1956.

La art. 50 din

Decretul Consiliului de Stat nr. 392/1970, s-a prevăzut că în scopul

construirii de către C.M. a unui complex de deservire a populației se

expropriază și se trec în proprietatea statului 1.791,80 mp, precum și

construcțiile situate în Municipiul Târgu Jiu, în suprafață de 309 mp,

identificate potrivit planului de situație nr. 99, precum și tabelul anexă nr.

31, în care sunt prevăzuți proprietarii acestui teren.

Or, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond, din acest tabel centralizator a rezultat că

întreaga suprafață de teren era de 2.737,80 mp, din care pentru construirea

complexului s-a trecut în proprietatea statului suprafața de 1.791 mp,

rezultând că terenul ce a aparținut autorului apelanților-reclamanți a fost de

946 mp, iar nu de 801 mp, cât se menționează în procesul-verbal din 13 ianuarie

1947.

Expertiza de

specialitate întocmită în cauză, precum și procesul-verbal de cercetare la fața

locului reprezintă probe concludente de natură a conduce la concluzia că

suprafața de 207 mp, pentru care instanța de fond a dispus măsura restituirii

în natură, este singura ce poate fi retrocedată apelanților-reclamanți în

această modalitate, situație în care a fost înlăturată ca nefondată critica ce

viza acest aspect.

S-a făcut o identificare

a acestei suprafețe pe baza măsurătorilor efectuate la fața locului și s-a

constatat că terenul de 207 mp nu este afectat de căi publice de acces, fiind

situat în afara străzii și a trotuarului aferent, apelantele-pârâte SC P. SCM

Târgu Jiu și SC A. SCM Târgu Jiu având acces la construcțiile situate pe

terenul proprietatea lor.

Totodată, s-a

constatat că pe terenul de 207 mp se află un chioșc mobil care ocupă 25 mp,

ridicat fără autorizație și că inițial acesta a fost destinat vânzării de flori

pe terenul aparținând celor două apelante-pârâte.

Din Anexa nr. 7 a

raportului de expertiză, curtea de apel a reținut că suprafața de teren de 207

mp formează un corp comun, prezentând utilitate pentru apelanții-reclamanți,

astfel că s-a înlăturat și această critică a reclamanților.

Constatând dreptul

apelanților-reclamanți la despăgubiri pentru diferența de teren în suprafață de

739 mp ce nu poate fi restituită în natură și pentru clădirea ce a avut ca

destinație teatru și cinematograf, cu o suprafață construită de 530 mp,

aplicând dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, s-a apreciat că în

mod corect instanța de fond a dispus sesizarea Comisiei Centrale pentru

Acordarea Despăgubirilor, fiind lipsită de temei legal solicitarea

apelanților-reclamanți în sensul de a fi despăgubiți la prețul pieții, potrivit

dispozițiilor legii speciale.

Cât privește cererea

apelanților-reclamanți de acordare de teren în compensare, precum și

solicitarea acestora de a primi despăgubiri pe ultimii 4 ani pentru lipsa de

folosință a terenului în suprafață de 946 mp, estimată la o valoare de 94.600

euro, la care să fie adăugate și cheltuielile de judecată efectuate de aceștia,

instanța de apel a constatat că acestea reprezintă cereri noi, formulate direct

în apel, ceea ce este inadmisibil față de dispozițiile art. 294 alin. (1) C.

proc. civ.

Obligarea în solidar

a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți s-a dispus în

mod corect de instanța de fond, așa încât și această critică a reclamanților

s-a apreciat a fi nelegală.

Susținerea

apelantei-pârâte SC A. SCM referitoare la faptul că instanța de fond nu s-ar fi

pronunțat asupra excepției invocate de aceasta, a fost înlăturată ca

neîntemeiată, întrucât prin dispozitivul sentinței prima instanță a respins

excepțiile invocate, în sensul că nu s-ar fi răspuns la notificări.

Această soluție a

instanței de fond s-a apreciat a fi legală, curtea de apel constatând, la

rândul său, că acțiunea reclamanților nu este prematur introdusă, întrucât

Sentința civilă nr. 586 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj nu i-ar fi

opozabilă.

Astfel, prin Decizia

civilă nr. 583 din 5 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P. Târgu Jiu, precum și

cererea de aderare la apelul acesteia, formulată de pârâta SC A. SCM Târgu Jiu

împotriva Sentinței civile nr. 586 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj,

prin care acțiunea reclamanților din prezenta cauză a fost admisă, iar

intimatele-pârâte au fost obligate să emită decizii prin care să răspundă la

notificările reclamanților.

Prin hotărârea

pronunțată, Curtea de Apel Craiova a reținut că sunt lipsite de temei, în

contextul speței, susținerile apelantelor privind lipsa calității procesuale

pasive a acestora, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin Decizia civilă nr. 3630 din 4 mai 2007.

Or, nici după

pronunțarea acestor hotărâri judecătorești, deși au fost notificate de

reclamanți, pârâtele SC A. SCM și Primăria Municipiului Târgu Jiu nu au răspuns

la notificările ce le fuseseră adresate.

Cu privire la

terenurile în suprafață de 11 mp deținută de SC P. SCM Târgu Jiu, de 67 mp

deținută de SC A. SCM, precum și de 129 mp deținută de Primăria Târgu Jiu,

instanța de apel a constatat că au fost corect individualizate, fiind lipsite

de suport real susținerile apelantei-pârâte SC A. SCM, în sensul că terenul pe

care a fost obligată să-l restituie în natură ar fi afectat de servituți.

Referitor la apelul

declarat de SC P. SCM Târgu Jiu, s-a constatat a fi nefondat, pentru

următoarele considerente:

S-au apreciat ca

nefondate criticile cu privire la întinderea dreptului de proprietate ce a

aparținut autorului reclamanților, în sensul că apelanții-reclamanți nu și-ar

fi dovedit dreptul de proprietate decât pentru suprafața de 801 mp, iar nu

pentru 946 mp.

Instanța de apel a

constatat însă întemeiată critica apelantei-pârâte în privința cuantumului

cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în solidar cu celelalte

pârâte, în raport de care acțiunea reclamanților a fost admisă.

Din actele aflate în

dosarul instanței de fond, a rezultat că reclamanții au dovedit efectuarea

cheltuielilor de judecată numai în privința sumei de 500 RON, reprezentând

contravaloarea onorariului de expert, diferența până la 1.500 RON fiind suportată

de apelantele-pârâte SC A. SCM și SC P. SCM Târgu Jiu.

Ca atare, în mod

greșit, prin sentința supusă apelului s-a dispus obligarea apelantelor-pârâte

la plata sumei de 5.000 RON cu acest titlu, când, în realitate, reclamanților

li se cuvine cu titlu de cheltuieli de judecată numai suma de 500 RON.

Apelul declarat de

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Târgu Jiu, s-a constatat a fi fondat.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Statul,

prin Ministerul Finanțelor Publice, poate fi chemat în judecată în situația în

care persoana îndreptățită nu a identificat unitatea deținătoare.

În speță, această

situație nu se constată, unitățile deținătoare fiind identificate de reclamanți

și figurând ca părți în proces, situație în care excepția lipsei calității

procesuale pasive a acestui apelant-pârât a fost găsită întemeiată, iar

acțiunea reclamanților față de acesta a fost respinsă pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs de către reclamanți și pârâtele SC A. SCM Târgu

Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu.

Prin Decizia nr. 449

din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursurile, a casat decizia recurată și a

trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, sens în care a

reținut următoarele:

Obiectul cererii de

chemare în judecată a reunit contestația formulată de reclamanții cauzei împotriva

Dispoziției din 28 decembrie 2007 emisă de SCM P. Târgu Jiu și acțiunea directă

formulată de aceiași reclamanți împotriva pârâților SC SCM A. Târgu Jiu și

Primăria Municipiului Târgu Jiu, dar și împotriva Statului Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Acțiunea împotriva

celui din urmă pârât a fost respinsă pe calea excepției lipsei calității

procesuale pasive, prin schimbarea soluției primei instanțe în cadrul deciziei

instanței de apel supusă prezentului recurs, excepție ce nu a fost criticată

prin motivele cu care Înalta Curte este învestită, astfel că, sub acest aspect,

soluția a intrat în puterea lucrului judecat.

Cererea de chemare în

judecată a pârâtelor SC A. SCM Târgu Jiu și a Primăriei Municipiului Târgu Jiu

a fost determinată de refuzul nejustificat al acestora de a emite decizie sau

dispoziție motivată de soluționarea notificărilor, având în vedere cele

dezlegate cu titlu obligatoriu pentru instanțe de secțiile unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007,

pronunțată în recurs în interesul legii.

Deși toate cele trei

pârâte ale cauzei, P. SCM Târgu Jiu, SC A. SCM Târgu Jiu și Primăria

Municipiului Târgu Jiu, au fost obligate prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, în calitate de unități deținătoare, să emită

dispoziții sau decizii motivate de soluționare a notificărilor formulate de

reclamanți, numai intimata-pârâtă SC P. SCM Târgu Jiu s-a conformat și a emis

Dispoziția din 28 decembrie 2007, contestată în cauză, prin care notificările

reclamanților au fost respinse.

Prin notificările

formulate, recurenții-reclamanți au solicitat acordarea măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul ce a aparținut autorului lor,

G.C., compus din teren și construcții "Teatru - Cinematograf și

Cofetărie" cu o suprafață construită de 530 mp, construcțiile fiind în

prezent demolate.

Așa cum instanțele de

fond au reținut, fiecare dintre cele trei pârâte ale cauzei dețin porțiuni din

terenul ce a fost preluat de la autorul intimaților-reclamanți, astfel că

raportul juridic privind măsurile reparatorii prevăzute de legea specială în

mod legal a fost analizat distinct, în contradictoriu cu fiecare dintre ele.

Față de cele deja

redate, sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă SC A. SCM Târgu

Jiu prin motivele de recurs cu privire la excepția prematurității, având în

vedere că această recurentă a figurat în calitate de pârâtă în cadrul procesual

al dosarului în care s-a pronunțat hotărârea în obligație de a face, respectiv

Sentința civilă nr. 586 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj, rămasă

definitivă prin Decizia civilă nr. 583 din 5 iulie 2006 a Curții de Apel

Craiova și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3630 din 4 mai 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, instanțele de control judiciar confirmând

calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte.

Pe de altă parte,

recurenta-pârâtă SC A. SCM Târgu Jiu a formulat această excepție încă de la

prima instanță, care a respins-o prin dispozitivul sentinței, a criticat

soluționarea acesteia prin motivele de apel formulate și o reia prin motivele

de recurs, fără a critica în realitate cele arătate de instanța de apel pentru

confirmarea soluției primei instanțe cu privire la această chestiune, care în

mod legal a făcut referire, de asemenea, la cadrul procesual al dosarului în

care s-a pronunțat sentința menționată.

Sunt însă fondate

criticile formulate de recurentele-pârâte SC A. SCM Târgu Jiu și Primăria

Municipiului Târgu Jiu prin care au invocat greșita aplicare a dispozițiilor

legii speciale, respectiv ale art. 24 din Legea nr. 10/2001 (dar și

dispozițiile din H.G. nr. 250/2005 care le explicitează), pentru dovedirea

întinderii dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra terenului

pe care s-au aflat construcțiile demolate.

Astfel, deși

reclamanții cauzei au depus la dosar actul de proprietate originar al autorului

lor, anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1920, prin

care G.C. dobândea dreptul de proprietate asupra terenului și, de asemenea,

procesul-verbal din 3 noiembrie 1948 de naționalizare a proprietății G.C. -

teren și teatru cinematograf, ca și anexa Legii nr. 119/1948 de naționalizare a

cinematografelor din județul Gorj (autorul C. figurând ca naționalizat cu

cinematograf în Târgu Jiu) și, în plus, s-a depus la dosar și procesul-verbal

de dezbatere a succesiunii aceluiași autor al reclamanților, proces-verbal din

13 ianuarie 1947 în care figurează întinderea dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu, anume 801 mp, instanța de apel a reținut întinderea

dreptului de proprietate (946 mp) prin raportare la documentația aferentă

Decretului de expropriere nr. 392/1970 și a H.C.M. nr. 1090/1970, ceea ce Legea

nr. 10/2001 nu permite.

Dispozițiile art. 24

din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt aplicabile însă numai în situația în

care persoanele îndreptățite nu mai dețin actele doveditoare ale dreptului de

proprietate și pentru calitatea de proprietar, normă ce instituie anumite

prezumții legale relative, cu privire la persoana proprietarului deposedat

abuziv de imobilul ce intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca și

cu privire la întinderea dreptului de proprietate, prin raportare la mențiunile

actului de preluare abuzivă sau de punere în executare a actului de preluare.

Or, dacă titularii

notificărilor produc în cauză actele doveditoare ale proprietății autorului

lor, prezumțiile din art. 24 nu își găsesc aplicare, astfel cum era cazul în

speță.

Prin Decretul nr.

392/1970 nu a fost expropriat autorul reclamanților, ci Î.E.J.C.C. Gorj cu o

suprafață de 700 mp (ca și o altă persoană fizică, numitul P.N., cu o suprafață

de 1.091 mp), ceea ce corespunde situației juridice reale a trenului în litigiu

corespunzătoare momentului exproprierii, de vreme ce acesta se afla deja în proprietatea

statului ca efect al naționalizării, iar nu în proprietatea autorului

reclamanților (sau a unora dintre reclamanți).

Ca atare, acest

Decret de expropriere, ca și H.C.M. nr. 1090/1970 (și, implicit, documentația

aferentă acesteia) nu sunt documente care să ateste vreo informație utilă

cauzei pentru reținerea privind întinderea dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu, dispozițiile art. 24 nefiind incidente, pentru motivele

arătate: deposedarea reclamanților a avut loc prin naționalizare și nu prin

expropriere, iar în decretul de expropriere nu apar nici reclamanții, nici

autorul lor decedat în 1945, astfel cum a reieșit din procesul-verbal de

dezbatere succesorală din 1947, anterior menționat.

Recurenții-reclamanți,

astfel cum ambele recurente-pârâte au susținut, au depus la dosar contractul de

vânzare-cumpărare al autorului lor, înscris care, deși nu indică suprafața

exactă a terenului dobândit de G.C., prevede că terenul cumpărat de acesta are

o lățime de 12 m pe str. U., iar nu de 14 sau 15 m, așa cum au reținut experții

ce au întocmit lucrarea la prima instanță.

Așa fiind, instanța

de apel trebuia să se raporteze la contractul de vânzare-cumpărare coroborat cu

procesul-verbal din 13 ianuarie 1947, ca și cu procesul-verbal din 3 noiembrie

1948 de naționalizare a cinematografului, pentru a stabili corect premisele

soluționării raportului de restituire, persoanele îndreptățite nefiind în

măsură să obțină mai mult decât autorul lor a deținut în proprietate și care a

făcut obiectul preluării abuzive de către stat.

Ca atare, întinderea

dreptului de proprietate este susceptibilă de dovedire în condițiile art. 23.1

lit. a) - h) și art. 23.2 - art. 23.4 din H.G. nr. 250/2005 de aprobare a

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Față de această

concluzie, rezultă că situația de fapt este incomplet lămurită în cauză, fiind

necesară stabilirea vechiului amplasament al terenului în suprafață de 801 mp,

iar nu de 946 mp, cum greșit s-a analizat în cauză ca urmare a raportării la

documentația H.C.M. nr. 1090/1970, ceea ce va reconfigura și suprafețele aflate

în deținerea fiecăreia dintre pârâtele cauzei, verificare ce se va realiza prin

efectuarea unei noi expertize topo în rejudecare.

Obiectivele noii

expertize [ce va fi efectuată de un număr de trei experți, pentru păstrarea

simetriei și corespondenței formelor cu expertiza efectuată la prima instanță,

în vederea administrării în apel a unei probe egale ca forță doveditoare, în

condițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ.] vor fi astfel stabilite în sensul

verificării regulilor de drept material aplicabile situației de fapt reținute

în speță, corectă sub acest aspect, anume: preluarea unui teren pe care se

aflau anumite construcții, ulterior demolate și urmată de edificarea altora,

ceea ce se circumscrie prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, temeiul juridic al raportului soluționat pe fond reținut de instanțe

fiind doar unul procedural (art. 26), iar nu de drept substanțial.

Astfel, se va cerceta

dacă există teren liber ce poate fi retrocedat în natură, în virtutea

prevalenței restituirii în natură, principiu corect reținut de instanța de apel

prin referire la dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte,

dacă terenul nu poate fi restituit în natură, se va verifica și posibilitatea

acordării unor bunuri în compensare, măsură reparatorie alternativă cu

despăgubirile în condițiile legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005),

această cerere neputând fi considerată o cerere nouă formulată de reclamanți

direct în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

de vreme ce, în contextul Legii nr. 10/2001, odată constatată imposibilitatea

restituirii în natură (totală sau parțială), instanța poate alege oricare dintre

măsurile reparatorii în echivalent dintre cele enumerate de art. 1 alin. (2)

din lege; din această perspectivă, este fondată critica recurenților-reclamanți

cu acest obiect, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

respins însă corect celelalte pretenții formulate de reclamanți în apel -

obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor pentru terenul ce nu poate fi

restituit în natură, ca și solicitarea de obligare a acestora la plata

contravalorii lipsei de folosință pentru același teren, inadmisibilitate ce

decurge din art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit celor reținute de curtea

de apel.

În ce privește

construcția demolată, instanța de rejudecare va observa dispozițiile art. 32

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Restul criticilor

formulate de recurenții-reclamanți vor fi analizate în rejudecare, întrucât se

referă, în principal, la întinderea suprafețelor de teren deținute de fiecare

dintre pârâtele cauzei, ca și la titlul acestora, ceea ce, la acest moment, nu

este stabilit, față de întinderea reală a dreptului de proprietate ce poate fi

pretins în cauză (801 mp, iar nu 946 mp).

În rejudecare, Curtea

de Apel Craiova, secția I civilă a pronunțat Decizia nr. 57 din 3 iulie 2012,

dispunând următoarele:

A respins apelul

declarat de pârâta SC A. SCM Târgu Jiu.

A admis apelurile

declarate de reclamanți și de pârâții SC P. SCM Târgu Jiu și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința schimbării sentinței apelate după

cum urmează:

- a respins acțiunea

formulată de reclamanți față de pârâtul Statul Român;

- a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți;

- a anulat decizia de

respingere a notificărilor;

- a dispus

restituirea în natură a suprafeței de 330 mp, conform schiței la raportul de

expertiză întocmit de experții C.I. și V.G.;

- a constatat că

reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 471 mp teren și

pentru clădirea ce a avut destinația "teatru și cinematograf", cu o

suprafață construită de 530 mp;

- a obligat pe pârâte

în solidar la 500 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Referitor la apelul

pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, instanța de apel a reținut

următoarele:

Potrivit Deciziei nr.

449 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea

formulată de reclamanți împotriva acestui pârât a fost respinsă pe calea

excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție care nu a fost criticată

prin motivele de recurs, astfel că sub acest aspect soluția a intrat în puterea

de lucru judecat.

În consecință, în

rejudecare urmează a fi admis apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, reținându-se

că, în speță, unitățile deținătoare sunt identificate de reclamanți și

figurează ca părți în proces, astfel că excepția lipsei calității procesuale

pasive a acestui apelant este întemeiată, acțiunea reclamanților față de acesta

urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește

apelurile pârâtei SC P. SCM Târgu Jiu și reclamanților, acestea au fost admise

pentru următoarele considerente:

Criticile aduse

sentinței atacate de apelanta-pârâtă vizează cuantumul cheltuielilor de

judecată la care a fost obligată de către prima instanță și suprafața de teren

pentru care reclamanții fac dovada dreptului de proprietate și care poate fi

revendicată: de 801 mp în loc de 946 mp.

Examinând actele

aflate în dosarul instanței de fond, se constată că reclamanții au dovedit

efectuarea cheltuielilor de judecată numai în privința sumei de 500 RON

reprezentând contravaloare onorariu expert, astfel că este justificat ca

pârâtele să fie obligate doar la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de

judecată, în loc de 5.000 RON.

În ceea ce privește a

doua critică din apel, sunt incidente dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Cum prin Decizia nr.

449/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a rezolvat problema de drept

referitoare la întinderea dreptului de proprietate al reclamanților, care a

fost stabilit a fi 801 mp, critica din apelul pârâtei SC P. SCM este

întemeiată.

Dispozițiile art. 315

alin. (1) C. proc. civ. își găsesc aplicabilitate și în ceea ce privește

solicitările din apelul reclamanților vizând obligarea pârâtelor la plata

despăgubirilor pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și plata

contravalorii lipsei de folosință, fiind reținută inadmisibilitatea ce decurge

din art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a statuat în drept și problema privind excepția

prematurității invocată de apelanta SC A. SCM Târgu Jiu, excepția fiind

neîntemeiată întrucât aceasta a figurat în calitate de pârâtă în cadrul

procesual al dosarului în care s-a pronunțat hotărârea în obligație de a face,

fiindu-i confirmată calitatea procesuală pasivă.

În rejudecare, a fost

dispusă efectuarea unei noi expertize topo, pentru identificarea

amplasamentului suprafeței de 801 mp reținut de instanța de casare.

A fost efectuată

expertiza topo de către experții C.I. și V.G., cu opinia separată a expertului

C.C.

Instanța de apel a

avut în vedere pentru soluționarea apelului expertiza efectuată în opinie

majoritară, aceasta ținând cont de actele de proprietate (contractul de

vânzare-cumpărare nr. x/1920), procesul-verbal din 3 noiembrie 1948, anexa la

Decretul nr. 303/1948.

Potrivit acestui

raport de expertiză, în suprafața de 801 mp identificată sunt cuprinse: 43 mp

teren ocupat prin modernizarea străzii; 70 mp teren ocupat de trotuar; 34 mp

teren ocupat de chioșcuri flori; 11 mp teren ocupat de familia B.; 203 mp teren

ocupat de SC A. SCM, din care 110 mp liber de construcții și 440 mp teren

ocupat de SC P. SCM, din care 186 mp liber de construcții.

Art. 10 din Legea nr.

10/2001 prevede că în "situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale

căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial,

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) În cazul în care

pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au

edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține

restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața

ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări

de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii

se stabilesc în echivalent".

Legea prevede, deci,

ipoteza restituirii în natură a terenului liber sau parțial liber, având scopul

de a limita restituirea în natură numai a suprafețelor de teren care nu sunt

ocupate de noi construcții sau nu sunt afectate servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

Potrivit art. 10.3

din H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, sintagma "amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren

afectate unei utilități publice, adică suprafețe supuse unor amenajări

destinate a deservi nevoile comunității, respectiv căi de comunicații, amenajări

de spații verzi, piețe pietonale etc., enumerare ce nu constituie una

exhaustivă, ci subsumată unei anume destinații, respectiv afectarea imobilului

unei amenajări de utilitate publică.

Numai în această

ipoteză dispoziția legală evocată instituie un impediment la restituirea în

natură, reglementată cu valoare de principiu de legea specială.

În cauză, suprafețele

de 110 mp deținută de SC A. SCM și 186 mp deținută de SC P. SCM, identificate

pe schița anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit în opinie

majoritară, sunt libere de construcții.

De asemenea, potrivit

concluziilor raportului, nu au fost identificate rețele de gaze sau rețele

tehnico-edilitare în cadrul suprafeței de teren aflată în litigiu.

În plus, raportul de

expertiză precizează faptul că cele două chioșcuri în suprafață de 34 mp sunt

construcții ușoare, demontabile.

În aceste condiții,

pentru suprafața de 330 mp, individualizată pe schița anexă la raport, sunt

îndeplinite condițiile pentru restituirea în natură, așa cum prevăd dispozițiile

art. 10 alin. (1) - (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru suprafețele

ocupate de modernizarea străzii, trotuar și noi construcții autorizate, în

suprafață de 471 mp, măsurile reparatorii se vor stabili în echivalent.

Măsuri reparatorii

prin echivalent se vor acorda reclamanților și pentru clădirea demolată, în

suprafață de 530 mp, având destinație de teatru - cinematograf.

Față de aceste

motive, s-au apreciat ca întemeiate solicitările apelanților privind

restituirea în natură, în compensare sau despăgubire a suprafeței solicitate,

ținând seama însă și de problema de drept soluționată în recurs.

În consecință, urmare

a admiterii apelului reclamanților, sentința atacată a fost schimbată în sensul

că s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat Decizia din 28 decembrie 2007 de

respingere a notificărilor nr. 1052/E/2001 și 1051/E/2001, s-a dispus

restituirea în natură a suprafeței de 330 mp și s-a constatat dreptul

reclamanților la despăgubiri, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, pentru

suprafața de 471 mp teren și clădirea demolată cu o suprafață construită de 530

mp.

Față de criticile

formulate, având în vedere motivele expuse, apelul pârâtei SC A. SCM a fost

respins.

Împotriva acestei din

urmă decizii a curții de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții

și pârâtele SC P. SCM Târgu Jiu și SC A. SCM Târgu Jiu.

I.

Recurenții-reclamanți au formulat următoarele critici:

apel a consemnat că reclamantele C.M. și N.L.M. au fost de acord cu expertiza

efectuată de experții C.I. și V.G.

Reclamantele nu

puteau fi de acord cu expertiza efectuată de cei doi experți, dar nici cu

expertiza efectuată de expertul C.C., atâta timp cât au formulat împreună cu

ceilalți reclamanți obiecțiuni la rapoartele întocmite. În ședința publică din

data de 3 iulie 2012, părțile au fost întrebate dacă au cunoștință despre

răspunsul dat de experții C.I. și V.G. și dacă au obiecțiuni referitor la

răspunsul formulat de experți la solicitările instanței. Răspunsul formulat de

cei doi experți a fost citit de părți chiar în sala de judecată. Față de

răspunsul dat de experți, reclamantele nu au avut obiecțiuni, menționând însă

că nu sunt de acord cu expertiza efectuată, fapt ce nu a mai fost consemnat.

fost luată în baza unor erori săvârșite de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 449

pronunțată la 21 ianuarie 2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, instanța de judecată

dispunând, printr-o hotărâre irevocabilă, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova, fără a

analiza și a lua în considerare toate actele depuse de reclamanți pentru

dovedirea proprietății, făcând pe parcursul motivării următoarele greșeli:

- când analizează

actul de vânzare autentificat la 6 septembrie 1920, menționează doar că lățimea

terenului este de 12 m, când în realitate actul menționează clar că lățimea

terenului este de 12 m cu spor. Nu se specifică cât a fost sporul, dar actul

indică clar că terenul ce face obiectul acestui contract de vânzare-cumpărare a

avut lățimi mai mari de 12 m.

- nu a făcut referire

și nu a analizat cel de-al doilea act de vânzare încheiat între E.M.M., în

calitate de vânzătoare, și G.C., în calitate de cumpărător, act autentificat la

1920, cumpărarea fiind realizată în scopul alinierii celor două proprietăți.

Actul nu specifică ce suprafață de teren a fost cumpărată. Prin alinierea

proprietăților, lățimea terenului cumpărat prin actul de vânzare autentificat

la 6 septembrie 1920 s-a mărit.

- s-a dispus să se

țină cont de procesul-verbal de impozitare succesorală a averii rămase de pe

urma defunctului G.C. încheiat în data de 13 ianuarie 1947, fără a analiza

corectitudinea acestui act, așa cum a procedat instanța de fond. Instanța de

fond a analizat acest proces-verbal, a comparat datele înscrise în acest

proces-verbal cu rezultatele expertizei efectuate și cu datele menționate de

Decretul nr. 392/1970 și H.C.M. nr. 1090/1970. Înalta Curte de Casație și

Justiție denumește acest proces-verbal ca fiind un "proces-verbal de

dezbatere a succesiunii autorului reclamanților", făcând încă o greșeală

întrucât procesul-verbal nu face referire la dezbaterea succesiunii, denumirea

acestuia fiind de fapt proces-verbal de impozitare succesorală asupra averii

rămase de pe urma defunctului G.C.

Se putea verifica

foarte ușor că procesul-verbal de impozitare nu face referire la suprafețele

construite ale clădirilor menționate, fiind înscrise probabil doar suprafețele

efectiv folosite, mai exact doar suprafețele utile ale construcțiilor. La fel

se poate vorbi și despre suprafața de teren înscrisă în procesul-verbal de

impozitare, aceasta fiind suprafața efectiv folosită, mai puțin căile de acces,

utilități etc.

În procesul-verbal

din 13 ianuarie 1947 se menționează că suprafața clădită a clădirii pentru

teatru și cinematograf a fost de 349 mp, fapt ce contrazice permisiunea de

construire a acestei construcții și mențiunile planului de situație nr. 99

anexă din actele de expropriere din 1970.

Conform H.C.M. nr.

1090/1970, suprafața construcțiilor expropriate a fost de 530,10 mp.

Din planul de

situație anexat la decret reiese că: clădirea Cinematografului C. a fost

construită în regim de P+1 etaje (parter plus nivelul balconului), având o

suprafață construită de 412,30 mp (942,40 mp - 530,10 mp = 412,30 mp, 942,40 mp

fiind suprafața desfășurată a construcțiilor, iar 530,10 mp fiind suprafața

construită a construcțiilor).

Din permisiunea din 5

septembrie 1919, reiese că autorul G.C. a solicitat eliberarea unei permisiuni

pentru edificarea unui Teatru - Cinema pentru o suprafață de construcție de

419,45 mp. Diferența între suprafața înscrisă în permisiune și suprafața

construită menționată în decretul de expropriere este de 7,15 mp, diferență ce

poate proveni din trasarea construcției. Prin urmare, suprafața construită a

Teatrului Cinema C., atât cea din decretul de expropriere, cât și cea din

permisiune este aceeași, cu o mică toleranță ce poate proveni din trasarea

construcției.

Rezultă că

procesul-verbal din 13 ianuarie 1947 nu poate fi analizat ca un act doveditor

al întinderii proprietății revendicate, întrucât se verifică foarte clar că

suprafața clădirii teatrului cinematograf nu a fost de 349 mp (așa cum este

înscrisă în procesul-verbal), suprafața reală a construcției fiind 412,30 mp,

așa cum rezultă din planul de situație anexă la decretul de expropriere,

suprafață confirmată și de permisiunea de construire din 5 septembrie 1919.

Prin actele depuse,

reclamanții nu au putut face decât dovada suprafeței construcției

cinematografului, respectiv 412,30 mp (419,45 mp din permisiune), neputând face

dovada întinderii dreptului de proprietate pentru teren, suprafața acestuia

fiind indicată de H.C.M. nr. 1090/1970.

Faptul că suprafața

terenului revendicat de reclamanți poate fi 946 mp și nu de 801 mp este

menționat și de experții C.I. și V.G. în răspunsul dat de aceștia la

obiecțiunile formulate de reclamanți. Pe un teren în suprafața de 801 mp nu se

poate încadra construcția teatrului cinema. Același răspuns ar fi fost dat și

de expertul C.C. dacă instanța Curții de Apel Craiova ar fi admis obiecțiunile

formulate de reclamanți la raportul întocmit de acesta.

Prin urmare, pentru

stabilirea corectă a suprafeței terenului revendicat este incident art. 24 din

Legea nr. 10/2001, reclamanții neputând să dovedească suprafața terenului,

singurele acte din care rezultă suprafața corectă a terenului fiind Decretul

nr. 392/1970 și H.C.M. nr. 1090/1970.

nu face referire la terenul ocupat de construcția B.N.M., în suprafață de 11

mp, conform raportului de expertiză întocmit de experții C.I. și V.G.

Ilegalitatea săvârșită de Primăria Municipiului Târgu Jiu este trecută cu

vederea de către instanță, astfel încât suprafața de 11 mp ocupată cu

construcția B.N.M. este inclusă în suprafața de 471 mp, pentru care instanța

constată că reclamanții au dreptul la despăgubiri. Nu se menționează însă cine

va acorda despăgubirile.

Primăria Municipiului

Târgu Jiu a încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, înstrăinând o parte din

terenul aflat în litigiu. Prin Dispoziția din 19 mai 2008 a săvârșit

ilegalitatea de a atribui în compensare în natură numitei B.G. terenul în

suprafață de 139 mp, situat în Târgu Jiu, teren pe care Primăria Municipiului

Târgu Jiu l-a denumit proprietatea Municipiului Târgu Jiu. De fapt, acest teren

face parte din terenul în suprafață de 700 mp, expropriat conform Decretului

nr. 392/1970, în vederea construirii complexului de deservire a populației,

teren expropriat de la U.J.C.C. Gorj. Deci, terenul a devenit proprietatea

C.M.J. și ar fi trebuit să se regăsească în terenurile deținute de cele două

societăți ce s-au divizat din cooperativa meșteșugărească, respectiv P. SCM

Târgu Jiu și SC A. SCM Târgu Jiu.

Prin ilegalitatea

săvârșită, Primăria Municipiului Târgu Jiu a făcut ca terenul ce poate fi

restituit în natură reclamanților să nu poată fi folosit în întregime de către

aceștia, pentru porțiunea de teren cuprinsă între clădirile proprietatea P. SCM

Târgu Jiu și SC A. SCM Târgu Jiu, reclamanții neputând să obțină niciodată o

autorizație pentru o posibilă investiție. De aceea au formulat apel la Sentința

civilă nr. 285 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj și recurs la

Decizia nr. 84 din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

Dosarul nr. 4211/95/2008, pentru a se constata ilegalitatea săvârșită,

respectiv încălcarea interdicției de înstrăinare prevăzută la art. 21 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001 și obligarea Primăriei Municipiului Târgu Jiu la

acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul liber, dar fără posibilitate de

folosire.

instanța de judecată a apreciat că pretențiile reclamanților referitoare la

despăgubirile pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și pentru lipsa

de folosință a terenului datorită tergiversării excesive a cazului reprezintă o

cerere nouă formulată în apel, reținând inadmisibilitatea ce decurge din art.

294 alin. (1) C. proc. civ., dar nu a menționat nimic despre tergiversarea

nejustificată a soluționării notificării persoanei îndreptățite și a cauzei,

respectiv încălcarea interdicției de înstrăinare prevăzute de Legea nr.

10/2001.

Față de aceste

motive, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea

Deciziei nr. 57 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și

trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se avea în vedere toate documentele

depuse la dosarul cauzei.

Pe fond, au solicitat

restituirea în natură a terenului liber și acordarea de despăgubiri bănești, la

prețul pieței, pentru terenul ocupat de clădirea B.N.M. (suprafața reală

ocupată de această clădire fiind 66 mp și nu de 11 mp), pentru terenul dintre

clădirile societăților pârâte ce nu mai poate fi folosit datorită închiderii

accesului la acest teren, pe latura vestică, precum și pentru suprafața de

teren ocupată de clădirile acestor societăți.

II. Recurenta-pârâtă

SC A. SCM Târgu Jiu a formulat următoarele critici:

dată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

Astfel, la termenul

la care s-a judecat în fond apelul, înainte de dezbateri, instanța a interpelat

părțile prezente dacă au observat răspunsurile depuse la dosar de cei trei

experți, fără a pune în discuția părților aceste răspunsuri, în condițiile în

care experții în opinie majoritară își schimbaseră concluziile în sensul că se

poate retroceda în natură reclamanților terenul zis liber, deși în expertiza

inițială au stabilit că retrocedarea în natură nu este o soluție bună.

În același timp, s-a

luat act că nu s-au depus obiecțiuni și, judecând cauza în fond, instanța de

apel a dispus retrocedarea terenului în natură reclamanților, lăsând să se

înțeleagă că acest lucru este acceptat de pârâți, deși aceștia și-au manifestat

prin concluziile scrise opinia de a nu se retroceda terenurile fizic deoarece

erau puși în situația de a nu mai avea acces la spațiile de producție.

Procedând în acest

mod, instanța de apel a încălcat dreptul pârâtei SC A. SCM la apărare,

pronunțând o soluție nelegală, lovită de nulitate absolută, deoarece revenirea

experților în opinie majoritară la prima opinie nu era justificată în niciun

mod și s-ar fi impus o nouă expertiză dacă se lua în considerare opinia

exprimată ulterior, nejustificată întrucât nu se schimbase situația de fapt și

nu intervenise nicio împrejurare de natură a schimba opinia experților.

teza a II-a C. proc. civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de

atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

În primul ciclu

procesual, prin Sentința civilă nr. 285 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului

Gorj s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus ca pârâta SC A.

SCM să restituie în natură reclamanților suprafața de 67 mp, soluție atacată cu

recurs; recursul a fost admis și cauza trimisă spre rejudecarea apelului

declarat de SC A. SCM.

Soluționând apelul,

Curtea de Apel Craiova a dispus prin hotărârea de față recurată ca A. SCM să

restituie reclamanților în natură suprafața de 110 mp, teren ce împrejmuiește

unitatea cu secțiile de producție, astfel încât intrarea în această unitate să

devină imposibilă.

Or, în recursul admis

de către instanța supremă, soluția primei instanțe era criticată sub aspectul

retrocedării nejustificate a terenului fizic în condițiile în care această

retrocedare punea în primejdie supraviețuirea unității meșteșugărești în

viitor.

Dispunându-se în

rejudecare obligarea unității A. SCM să restituie o suprafață mai mare de

teren, suprafață care împrejmuiește toate secțiile de producție ale unității,

creând o imposibilitate de a pătrunde în aceste secții membrilor cooperatori la

lucru, în condițiile în care suprafața stabilită ca fostă proprietate a

autorului reclamanților nu mai era de 946 mp, ci de 801 mp, cum a stabilit

instanța supremă, au fost încălcate dispozițiile art. 296 C. proc. civ.,

creându-se pentru această apelantă o situație mai grea în propria cale de atac.

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Potrivit art. 10

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, atunci când pe terenurile preluate abuziv de

stat s-au edificat construcții noi, iar restul de teren este afectat căilor de

acces și servituților legale, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent.

Or, din expertiza

efectuată de expertul C.C. rezultă că terenul pe care a fost obligată SC A. SCM

să-l restituie fizic este ocupat de servituți legale, respectiv căi de acces,

dar și lucrări terane, supraterane și subterane pentru utilități, fiind un

teren ce aparține domeniului public, iar din aceste motive nu se putea

retroceda reclamanților fizic.

Față de aceste

motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și

a sentinței, iar pe fond admiterea în parte a acțiunii reclamanților, în sensul

stabilirii pentru aceștia a unor despăgubiri prin echivalent, care vor fi

evaluate și achitate de către Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

III. Recurenta-pârâtă

SC P. SCM Târgu Jiu a formulat următoarele critici:

Decizia instanței de

apel a avut la bază o expertiză greșit întocmită de 2 experți din cei 3 experți

desemnați, expertiză ce a fost luată în calcul doar pentru faptul că a fost

întocmită în opinie majoritară, existând opinie separată a celui de-al treilea

expert.

Expertiza celor 2

experți a fost realizată în mod superficial, fără a ține cont de actele din

dosar și de indicațiile Înaltei Curți de a efectua noua expertiză în dosarul de

rejudecare a cauzei pe noua suprafață de 801 mp, unde deja se știau ocupanții

acestui teren, și nu de 946 mp, pentru care se efectuase expertiza de la fond.

Astfel, cei doi

experți C. și V., deși aveau de efectuat noua expertiză pentru cei 801 mp din

cei 946 mp revendicați, adică suprafața s-a diminuat cu 145 mp față de cea de

la fond, societății P. i s-au atribuit în plus 210 mp, suprafața deținută de

Consiliul Local Târgu Jiu dispărând în totalitate din noua expertiză efectuată

de cei 2 experți, cel de-al treilea expert, însă, catalogând-o ca fiind domeniu

public.

Primăria Târgu Jiu a

dispus de acest teren ca și cum ar fi fost proprietar, teren care nu se mai

regăsește în noua expertiză, și a atribuit o parte din acesta numitei B.G.,

prin Dispoziția din 19 mai 2008 (actualmente N.M.C.), în timpul litigiului,

fapt ce nu era permis de lege.

În anul 1970, s-a

expropriat o suprafață totală de 2.737,80 mp, așa cum a reținut și instanța de

la fond, pentru construirea unui complex meșteșugăresc de