ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3360/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4138/Civ. din 6 noiembrie 2002, reclamantul S.D.A. prin procurator N.V. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Târgu-Jiu, R., filiala Târgu-Jiu și SN T.R. SA pentru a fi obligați în baza Legii nr. 10/2001 să-i retrocedeze o suprafață de 2800 mp teren situat în Târgu-Jiu, și eventual să-i achite despăgubiri actualul deținător R., filiala Gorj, care după anul 1970 și-a edificat sediul județean pe respectivul teren. Totodată, reclamantul a învederat că în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, în calitate de unic moștenitor era îndreptățit să i se restituie în natură partea de teren neocupată și să i se plătească despăgubiri pentru diferența de teren ocupat de R., filiala Târgu-Jiu.

Printr-o acțiune separată, înregistrată sub nr. 70/2003 numita P.D.R.G. a chemat în judecată SN T.R. SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului Gorj, pentru ca în contradictoriu cu pârâtele să fie stabilite măsurile reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești pentru imobilul teren de 1000 mp și construcție compusă din dormitor, sufragerie, vestibul, bucătărie, baie, garaj, grajd, copertină din piatră și cărămidă situat în Târgu-Jiu, cu vecinătățile precizate în acțiune. Totodată, a solicitat obligarea S.N.T. R. SA și a Statului Român la plata despăgubirilor cuvenite. Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus conexarea la acest dosar a dosarului nr. 70/2003 al Tribunalului Gorj.

S-au invocat excepțiile vizând lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a Primăriei Municipiului Târgu-Jiu, a D.T.C. Târgu-Jiu, a lipsei calității procesuale active a reclamantei P.D.R.G. și a prematurității acțiunii. Prin sentința nr. 300 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj au fost respinse excepțiile formulate. Au fost admise în parte cererile reclamanților D.A.S. prin procurator N.V. și P.D.R.G. S-a stabilit că reclamantul S.D.A. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 3.162.566.468 lei (pentru 2432,5 mp ocupați de D.T.C. Gorj și Primăria Târgu-Jiu) și pentru ½ din valoarea imobilului casă de locuit ce a fost situată în Târgu-Jiu, și că reclamanta P.D.R.G.

are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 822.072.260 lei (pentru 632 mp teren ocupat de D.T.C. Gorj și Primăria Târgu-Jiu) și pentru ½ din valoarea imobilului casă de locuit ce a fost situată în Târgu-Jiu. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S.D.A. prin procurator N.V. și P.D.R.G., precum și pârâții D.T.C. Gorj, Primăria Târgu-Jiu, D.G.F.P. Gorj pentru Statul Român prin Ministrul Finanțelor Publice. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 192 din 19 ianuarie 2005 a admis apelurile declarate de toți apelanții, a anulat sentința instanței de fond și a reținut cauza pentru rejudecare, fixând termen la 18 februarie 2005. După rejudecare, prin decizia nr. 848 din 18 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunile conexe precizate de cei doi reclamanți și a anulat dispoziția nr. 15 din 7 martie 2005 emisă de S.N.T.

R. SA București. A fost obligat Primarul municipiului Târgu-Jiu să emită dispoziție care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești în limita sumei de 1.972.070.000 lei pentru imobilul situat în Târgu Jiu, compus din suprafața de 777 mp și construcțiile demolate, iar pârâta S.N.T. R. SA București a fost obligată să emită dispoziție care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii de 1.959.180.000 lei pentru suprafața de 2288 mp, ocupată de pârâta D.T.C. Gorj. A fost respinsă acțiunea față de pârâții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, Consiliul Locala Târgu-Jiu, D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.T.C.

Gorj pentru lipsa calității procesuale pasive. Împotriva deciziei nr. 848 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții P.D.R.G., S.D.A. și pârâții SC R. SA și Primarul Municipiului Târgu-Jiu. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 9975 din 5 decembrie 2006 a admis recursurile reclamanților S.D.A. prin procurator N.V., P.D.R.G. și ale pârâților SC R. SA și Primarului municipiului Târgu Jiu. Au fost casate decizia atacată, precum și sentința nr. 300 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond. Reluându-se judecata la Tribunalul Gorj, pârâta SC R. SA București a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, cu motivarea că imobilele aparțin SC R. SA cu sediul în municipiul București.

Prin întâmpinarea formulată de SC R. SA București s-au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele din cauză, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 precizând că au calitate procesuală pasivă SC R. București, Primăria Târgu-Jiu, și Primarul municipiului Târgu-Jiu, iar cu privire la competență se susține că aceasta aparține Tribunalului Gorj, întrucât imobilele în cauză se află în Târgu-Jiu, pârâtele Primăria Târgu-Jiu și Primarul Municipiului Târgu-Jiu își au sediul în Târgu-Jiu, invocând totodată și faptul că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat de către Tribunalul Municipiului București prin sentința civilă nr. 1166 din 14 octombrie 2005, pronunțată în dosar nr. 2640/2005 că Tribunalul Gorj este competent să soluționeze cauza.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a admiterii recursului și a casării hotărârii Tribunalului Gorj și deciziei Curții de Apel Craiova a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Gorj. Prin sentința civilă nr. 220 din 13 noiembrie 2008 au fost admise în parte cererile reclamanților S.D.A. prin procurator N.V. și P.D.G.R. împotriva pârâților Primăria și Primarul municipiului Târgu-Jiu, D.T.C. Gorj prin SC R. Gorj. S-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii pentru suprafața de 3640 mp teren situat în centrul municipiului Târgu-Jiu, pe care se află edificat sediul SC R. SA, D.T.C. Gorj, Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu, zonă de locuințe cu alei pietonale, precum și o casă de locuit cu suprafață utilă de 160 mp, cu o vechime de 40 de ani în anul 1960, când a fost demolată, un grajd în suprafață de 64 mp, un garaj în suprafață de 54 mp și o remiză în suprafață de 50 mp.

A fost respinsă acțiunea față de Statul Român, reprezentat prin D.G.F.P. Gorj. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 3640 mp și construcții demolate, terenul fiind ocupat în prezent de pârâtele SC R. SA Târgu-Jiu, Primăria municipiului Târgu-Jiu și parțial de Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu. În raportul de expertiză tehnică întocmită de către experții tehnici G.R. și R.G. s-a reținut că suprafața rămasă în proprietatea autoarei reclamanților ulterior anului 1937 este de 3640 mp și că în integralitatea sa este evidențiată în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate (SC R. SA) și este ocupată de lucrări de investiții de interes public.

Sentința a fost apelată pentru nelegalitate și netemeinicie de către ambii reclamanți. Apelantul-reclamant S.D.A. a învederat că în mod greșit tribunalul a reținut întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în limita suprafeței de 3640 mp, față de totalul de 5734 mp, cât s-a dovedit prin actele de proprietate. A arătat că lângă terenul identificat prin raportul de expertiză în suprafață de 3640 mp se află un teren de 2094 mp, care a fost deținut în proprietate de familia S. și pentru care instanța trebuia să le constate calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Celelalte critici au vizat omisiunea acordării măsurilor reparatorii și pentru construcțiile demolate constând în case de locuit și anexe gospodărești, greșita respingere a contestației față de Statul Român prin D.G.F.P.

Gorj, acesta fiind cel care a deposedat-o prin violență pe autoarea reclamanților, precum și eronata fundamentare a hotărârii exclusiv pe raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, bazat numai pe un plan nedatat, realizat de ing. I.V., neînsușit de pârâta Primăria Târgu-Jiu. Motivele de apel formulate de reclamanta P.D.R.G. au vizat tot întinderea dreptului de proprietate pentru care s-a constatat calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, ca fiind de 4417 mp și nu de 3640 mp, cât a reținut prima instanță. Apelanta a arătat că autorii săi au deținut în proprietate suprafața totală de 5000 mp, așa cum reiese din sentința civilă nr. 187/1928 și procesul-verbal nr. 6043 din 29 mai 1928, iar în anul 1934, Primăria Târgu-Jiu a expropriat o suprafață de 583 mp, astfel că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de 4417 mp.

Intimata-pârâtă SC R. SA prin întâmpinarea formulată a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii față de faptul că notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către cei doi reclamanți au fost soluționate prin decizia nr. 15 din 7 martie 2005, iar contestațiile împotriva acestora au fost respinse de Tribunalul București pentru autoritate de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere ce vizează emiterea unei decizii cu propunerea de restituire prin echivalent pentru construcția și anexele demolate, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care conferă competență exclusivă în soluționarea notificării într-un astfel de caz primăriei în a cărei rază teritorială erau situate construcțiile demolate.

Intimata-pârâtă a mai arătat că reclamanții și-au majorat obiectul pretențiilor în faza de judecată a apelului, cererea lor susținând că este inadmisibilă sub acest aspect. Astfel, prin notificările formulate, reclamantul S.D.A. a solicitat măsuri reparatorii pentru 2800 mp, iar apelanta-reclamantă pentru 1000 mp, în total 3800 mp și nu 5000 mp cât s-a solicitat prin motivele de apel. Potrivit îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată, s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului Târgu-Jiu prin care s-a solicitat să se menționeze dacă s-a emis dispoziția pentru soluționarea notificărilor formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 și prin adresa nr. 13773 din 7 aprilie 2009 răspunsul a fost negativ (fila 60 dosar).

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 132 din 14 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții S.D.A. prin procurator N.V. și P.D.G. împotriva sentinței nr. 220 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Această instanță a reținut că ambele apeluri sunt nefondate învederând că prin notificarea nr. 283/E din 14 februarie 2002, reclamantul S.D.A. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 2800 mp situat în Târgu Jiu, ocupat de SC R. SA și de construcțiile ce au fost edificate pe acesta, în prezent demolate. La data de 6 noiembrie 2002, după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a formulat contestație adresată Tribunalului Gorj prin care a solicitat instanței să se pronunțe asupra cererii sale, având ca obiect aceeași suprafață de 2800 mp.

Recurenta-reclamantă P.D.G. a solicitat prin notificarea nr. 2097 din 5 aprilie 2001 adresată SC R. SA acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru o suprafață de 1000 mp, situată în Târgu Jiu, o casă și anexe, în prezent demolate. Prin decizia civilă nr. 9975 din 5 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că ambii reclamanți și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii, dar că cererea lor nu poate fi analizată decât prin respectarea principiului disponibilității, în limitele investirii realizate prin notificări și ulterior prin contestațiile formulate și conexate, din conținutul cărora rezultă că s-a solicitat acordarea de măsuri reparatoriii pentru suprafața totală de 3800 mp și nu pentru 5734 mp sau 4417 mp, cât au susținut prin motivele de apel.

Cu privire la identificarea terenului, s-a reținut că din raportul de expertiză întocmit în dosar nr. 123/95/2002 al Tribunalului Gorj (filele 163-173), față de detaliile referitoare la proprietatea autorilor reclamanților, puține la număr, s-a avut în vedere un plan topografic realizat de ing. H.I.V. care a corespuns cu realitatea din teren și care a oferit date legate de suprafața terenului și a construcțiilor, schiță verificată pe planul cadastral al zonei și de ridicare, anexată la Decret nr. 834/1991. Lucrarea a evidențiat că terenul este ocupat de Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu aflat în administrarea Consiliului Județean Gorj, 1870 mp, Primăria Municipiului Târgu-Jiu - 629 mp și SC R. SA - 1141 mp, fiind astfel nerestituibil în natură potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3640 mp, precum și pentru construcțiile descrise în dispozitivul sentinței, în prezent demolate. Corect s-a reținut și faptul că Statul Român, prin D.G.F.P. Gorj nu are calitate procesuală pasivă, întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează în art. 28 o singură ipoteză în care persoana îndreptățită are posibilitatea să se îndrepte cu acțiune împotriva acestei părți numai atunci când nu se poate identifica deținătorul imobilului, situație ce nu se regăsește în cauză. S-a mai reținut corect soluționată excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă SC R. SA, decizia de respingere a notificării nr. 15 din 7 martie 2005, emisă de SC R. SA făcând obiectul contestației în prezenta acțiune, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la legitimarea procesuală pasivă în cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, a fost soluționată corect, deoarece prin art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestația revine Primăriei Târgu-Jiu, în a cărei rază teritorială s-au aflat imobilele demolate. Împotriva deciziei nr. 132 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.D.A. prin procuratorul N.V. În dezvoltarea criticilor, recurentul învederează că în mod greșit instanța de apel a refuzat să-i acorde măsurile reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren ce a aparținut autorilor săi, respectiv pentru 5734 mp, astfel cum a dovedit cu actele depuse și nu dosar pentru suprafața de 3640 mp și respectiv pentru suprafața de 2800 mp.

Susține recurentul că s-a încălcat principiul privind restituirea integrală a ceea ce s-a preluat în mod abuziv de către stat, în sensul că statul are obligația să despăgubească integral pentru ceea ce a preluat fără nicio despăgubire. Mai susține că, în mod greșit s-a reținut că părțile nu își pot majora pretențiile în baza unei expertize întocmite pe parcursul procesului. În acest sens, menționează că niciun text al Legii nr. 10/2001 nu interzice imperativ posibilitatea majorării cererii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, dacă cererea s-a depus în termen și în forma cerută de lege. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, ce face posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin întâmpinarea formulată de intimata SC R. SA se susține că recursul declarat de reclamantul S.D.A. este nemotivat, ceea ce ar atrage incidența art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv nulitatea lui. Trebuie reținut că din motivarea extensivă a cererii de recurs, rezultă că recurentul învederează aspecte de nelegalitate, ce pot fi analizate prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se reține că, prin notificarea nr. 283E din 14 februarie 2002, recurentul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 2800 mp, situat în Târgu-Jiu, care în prezent este ocupat de SC R. SA Târgu-Jiu, cât și pentru construcțiile care au fost edificate pe teren și în prezent demolate.

Urmare a contestației formulate, s-a reținut calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării și dreptul acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent. Instanța de apel, prin hotărârea atacată a reținut în mod corect că cererea reclamantului nu poate fi analizată decât cu respectarea principiului disponibilității, în limitele investirii ce s-a realizat prin notificare și prin cererea de chemare în judecată și că nu se pot acorda pretenții majorate față de obiectul inițial al cererii. La soluționarea cauzei, s-au luat în considerație concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 163-173 din dosar nr. 123/95/2002 al Tribunalului Gorj), potrivit căruia s-a avut în vedere numărul mic de acte prin care a fost evidențiată proprietatea autorilor reclamanților, planul topografic întocmit de ing.

H.I.V., ce corespunde cu terenul din realitate, schița anexată ce a fost verificată în teren și planul cadastral al zonei. Prin același raport de expertiză s-a concluzionat că terenul notificat este ocupat în prezent de Primăria Târgu-Jiu, suprafața de 629 mp, Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu, aflat în administrarea Consiliului Județean Gorj, în suprafață de 1870 mp și de SC R. SA, suprafața de 1141 mp. În aceste condiții, terenul nefiind liber, nu se putea restitui în natură prin aplicarea disp. art. 11 din Legea nr. 10/2001, corect apreciindu-se că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Distinct de cele anterior arătate, conform art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.” De asemenea, potrivit art. 295 C. proc. civ., instanța de apel verifică în limitele cererii formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, astfel cum în mod corect s-a procedat în speță. De fapt, hotărârea instanței de apel este în afara oricărei critici formulate de către recurent, întrucât a respectat îndrumările din decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv prin decizia civilă nr. 9975 din 5 decembrie 2006. Dispozițiile referitoare la modificarea și întregirea acțiunii, precum și cele referitoare la mărirea sau micșorarea obiectului ei sunt cuprinse în prevederile art. 132 C. proc.

civ., care reglementează modul de desfășurare a dezbaterilor în fața instanței de fond. Pe cale de consecință, modificarea, întregirea, cât și precizarea acțiunii se poate face numai la prima instanță, astfel că modificarea pretențiilor în apel este inadmisibilă, ca de altfel și în recurs. În cauză, nu este vorba despre mărimea câtimii pretențiilor în raport de concluziile unui raport de expertiză, întocmit pe parcursul procesului, aspect ce poate fi invocat numai la instanța de fond, ci, despre formularea unei noi cereri privind pretenții mai mari raportate la o suprafață de teren mai mare, cerere invocată în apel, care nu putea fi primită. În consecință, pentru considerentele expuse, criticile de nelegalitate invocate de recurent sunt nefondate și urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S.D.A. împotriva deciziei civile nr. 132 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2010.