ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3360/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3360/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

A

supra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 4138/Civ. din 6 noiembrie 2002, reclamantul S.D.A. prin procurator N.V.

a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Târgu-Jiu, R., filiala

Târgu-Jiu și SN T.R. SA pentru a fi obligați în baza Legii nr. 10/2001 să-i

retrocedeze o suprafață de 2800 mp teren situat în Târgu-Jiu, și eventual să-i

achite despăgubiri actualul deținător R., filiala Gorj, care după anul 1970

și-a edificat sediul județean pe respectivul teren.

Totodată,

reclamantul a învederat că în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, în

calitate de unic moștenitor era îndreptățit să i se restituie în natură partea

de teren neocupată și să i se plătească despăgubiri pentru diferența de teren

ocupat de R., filiala Târgu-Jiu.

Printr-o acțiune

separată, înregistrată sub nr. 70/2003 numita P.D.R.G. a chemat în judecată SN

T.R. SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura

Județului Gorj, pentru ca în contradictoriu cu pârâtele să fie stabilite

măsurile reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești pentru

imobilul teren de 1000 mp și construcție compusă din dormitor, sufragerie,

vestibul, bucătărie, baie, garaj, grajd, copertină din piatră și cărămidă

situat în Târgu-Jiu, cu vecinătățile precizate în acțiune.

Totodată, a

solicitat obligarea S.N.T. R. SA și a Statului Român la plata despăgubirilor

cuvenite.

Prin încheierea

de ședință din 17 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus

conexarea la acest dosar a dosarului nr. 70/2003 al Tribunalului Gorj.

S-au invocat

excepțiile vizând lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, a Primăriei Municipiului Târgu-Jiu, a D.T.C.

Târgu-Jiu, a lipsei calității procesuale active a reclamantei P.D.R.G. și a

prematurității acțiunii.

Prin sentința

nr. 300 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj au fost respinse excepțiile

formulate.

Au fost admise

în parte cererile reclamanților D.A.S. prin procurator N.V. și P.D.R.G.

S-a stabilit că

reclamantul S.D.A. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare

de 3.162.566.468 lei (pentru 2432,5 mp ocupați de D.T.C. Gorj și Primăria

Târgu-Jiu) și pentru ½ din valoarea imobilului casă de locuit ce a fost

situată în Târgu-Jiu, și că reclamanta P.D.R.G. are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent în valoare de 822.072.260 lei (pentru 632 mp teren

ocupat de D.T.C. Gorj și Primăria Târgu-Jiu) și pentru ½ din valoarea

imobilului casă de locuit ce a fost situată în Târgu-Jiu.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții S.D.A. prin procurator N.V. și P.D.R.G.,

precum și pârâții D.T.C. Gorj, Primăria Târgu-Jiu, D.G.F.P. Gorj pentru Statul

Român prin Ministrul Finanțelor Publice.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 192 din 19 ianuarie 2005 a admis

apelurile declarate de toți apelanții, a anulat sentința instanței de fond și a

reținut cauza pentru rejudecare, fixând termen la 18 februarie 2005.

După rejudecare,

prin decizia nr. 848 din 18 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis în

parte acțiunile conexe precizate de cei doi reclamanți și a anulat dispoziția

nr. 15 din 7 martie 2005 emisă de S.N.T. R. SA București.

A fost obligat

Primarul municipiului Târgu-Jiu să emită dispoziție care să cuprindă oferta de

restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești în limita sumei de

1.972.070.000 lei pentru imobilul situat în Târgu Jiu, compus din suprafața de

777 mp și construcțiile demolate, iar pârâta S.N.T. R. SA București a fost

obligată să emită dispoziție care să cuprindă oferta de restituire prin

echivalent corespunzătoare valorii de 1.959.180.000 lei pentru suprafața de

2288 mp, ocupată de pârâta D.T.C. Gorj.

A fost respinsă

acțiunea față de pârâții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei

Informațiilor, Consiliul Locala Târgu-Jiu, D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, D.T.C. Gorj pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Împotriva

deciziei nr. 848 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs

reclamanții P.D.R.G., S.D.A. și pârâții SC R. SA și Primarul Municipiului Târgu-Jiu.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

nr. 9975 din 5 decembrie 2006 a admis recursurile reclamanților S.D.A. prin

procurator N.V., P.D.R.G. și ale pârâților SC R. SA și Primarului municipiului

Târgu Jiu.

Au fost casate

decizia atacată, precum și sentința nr. 300 din 27 octombrie 2003 a

Tribunalului Gorj, secția civilă, și cauza a fost trimisă spre rejudecare

instanței de fond.

Reluându-se

judecata la Tribunalul Gorj, pârâta SC R. SA București a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, cu motivarea că imobilele

aparțin SC R. SA cu sediul în municipiul București.

Prin

întâmpinarea formulată de SC R. SA București s-au solicitat măsuri reparatorii

pentru imobilele din cauză, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005

precizând că au calitate procesuală pasivă SC R. București, Primăria Târgu-Jiu,

și Primarul municipiului Târgu-Jiu, iar cu privire la competență se susține că

aceasta aparține Tribunalului Gorj, întrucât imobilele în cauză se află în

Târgu-Jiu, pârâtele Primăria Târgu-Jiu și Primarul Municipiului Târgu-Jiu își

au sediul în Târgu-Jiu, invocând totodată și faptul că s-a stabilit cu

autoritate de lucru judecat de către Tribunalul Municipiului București prin sentința

civilă nr. 1166 din 14 octombrie 2005, pronunțată în dosar nr. 2640/2005 că

Tribunalul Gorj este competent să soluționeze cauza.

De altfel,

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a admiterii recursului și a

casării hotărârii Tribunalului Gorj și deciziei Curții de Apel Craiova a trimis

cauza pentru rejudecare Tribunalului Gorj.

Prin sentința

civilă nr. 220 din 13 noiembrie 2008 au fost admise în parte cererile

reclamanților S.D.A. prin procurator N.V. și P.D.G.R. împotriva pârâților

Primăria și Primarul municipiului Târgu-Jiu, D.T.C. Gorj prin SC R. Gorj.

S-a constatat că

reclamanții sunt persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001 la măsuri

reparatorii pentru suprafața de 3640 mp teren situat în centrul municipiului

Târgu-Jiu, pe care se află edificat sediul SC R. SA, D.T.C. Gorj, Teatrul de

vară al municipiului Târgu-Jiu, zonă de locuințe cu alei pietonale, precum și o

casă de locuit cu suprafață utilă de 160 mp, cu o vechime de 40 de ani în anul

1960, când a fost demolată, un grajd în suprafață de 64 mp, un garaj în

suprafață de 54 mp și o remiză în suprafață de 50 mp.

A fost respinsă

acțiunea față de Statul Român, reprezentat prin D.G.F.P. Gorj.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții

au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001

pentru a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus

din teren în suprafață de 3640 mp și construcții demolate, terenul fiind ocupat

în prezent de pârâtele SC R. SA Târgu-Jiu, Primăria municipiului Târgu-Jiu și

parțial de Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu.

În raportul de

expertiză tehnică întocmită de către experții tehnici G.R. și R.G. s-a reținut

că suprafața rămasă în proprietatea autoarei reclamanților ulterior anului 1937

este de 3640 mp și că în integralitatea sa este evidențiată în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate (SC R. SA) și este ocupată de lucrări de

investiții de interes public.

Sentința a fost

apelată pentru nelegalitate și netemeinicie de către ambii reclamanți.

Apelantul-reclamant

S.D.A. a învederat că în mod greșit tribunalul a reținut întinderea dreptului

de proprietate pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor

reparatorii în limita suprafeței de 3640 mp, față de totalul de 5734 mp, cât

s-a dovedit prin actele de proprietate.

A arătat că

lângă terenul identificat prin raportul de expertiză în suprafață de 3640 mp se

află un teren de 2094 mp, care a fost deținut în proprietate de familia S. și

pentru care instanța trebuia să le constate calitatea de persoane îndreptățite la

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Celelalte

critici au vizat omisiunea acordării măsurilor reparatorii și pentru

construcțiile demolate constând în case de locuit și anexe gospodărești,

greșita respingere a contestației față de Statul Român prin D.G.F.P. Gorj,

acesta fiind cel care a deposedat-o prin violență pe autoarea reclamanților,

precum și eronata fundamentare a hotărârii exclusiv pe raportul de expertiză

tehnică întocmit în cauză, bazat numai pe un plan nedatat, realizat de ing. I.V.,

neînsușit de pârâta Primăria Târgu-Jiu.

Motivele de apel

formulate de reclamanta P.D.R.G. au vizat tot întinderea dreptului de

proprietate pentru care s-a constatat calitatea sa de persoană îndreptățită la

acordarea de măsuri reparatorii, ca fiind de 4417 mp și nu de 3640 mp, cât a

reținut prima instanță.

Apelanta a

arătat că autorii săi au deținut în proprietate suprafața totală de 5000 mp,

așa cum reiese din sentința civilă nr. 187/1928 și procesul-verbal nr. 6043 din

29 mai 1928, iar în anul 1934, Primăria Târgu-Jiu a expropriat o suprafață de

583 mp, astfel că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 reclamanții sunt

îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de 4417 mp.

Intimata-pârâtă SC

R. SA prin întâmpinarea formulată a invocat excepțiile inadmisibilității

acțiunii față de faptul că notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 de

către cei doi reclamanți au fost soluționate prin decizia nr. 15 din 7 martie

2005, iar contestațiile împotriva acestora au fost respinse de Tribunalul

București pentru autoritate de lucru judecat și excepția lipsei calității

procesuale pasive cu privire la capătul de cerere ce vizează emiterea unei

decizii cu propunerea de restituire prin echivalent pentru construcția și

anexele demolate, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

care conferă competență exclusivă în soluționarea notificării într-un astfel de

caz primăriei în a cărei rază teritorială erau situate construcțiile demolate.

Intimata-pârâtă

a mai arătat că reclamanții și-au majorat obiectul pretențiilor în faza de

judecată a apelului, cererea lor susținând că este inadmisibilă sub acest

aspect. Astfel, prin notificările formulate, reclamantul S.D.A. a solicitat

măsuri reparatorii pentru 2800 mp, iar apelanta-reclamantă pentru 1000 mp, în

total 3800 mp și nu 5000 mp cât s-a solicitat prin motivele de apel.

Potrivit

îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia

pronunțată, s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului

Târgu-Jiu prin care s-a solicitat să se menționeze dacă s-a emis dispoziția

pentru soluționarea notificărilor formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001

și prin adresa nr. 13773 din 7 aprilie 2009 răspunsul a fost negativ (fila 60

dosar).

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 132 din 14 aprilie 2009 a respins ca

nefondate apelurile declarate de reclamanții S.D.A. prin procurator N.V. și P.D.G.

împotriva sentinței nr. 220 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, secția

civilă.

Această instanță

a reținut că ambele apeluri sunt nefondate învederând că prin notificarea nr. 283/E

din 14 februarie 2002, reclamantul S.D.A. a solicitat acordarea de măsuri

reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 2800 mp

situat în Târgu Jiu, ocupat de SC R. SA și de construcțiile ce au fost

edificate pe acesta, în prezent demolate.

La data de 6

noiembrie 2002, după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 din

Legea nr. 10/2001, reclamantul a formulat contestație adresată Tribunalului

Gorj prin care a solicitat instanței să se pronunțe asupra cererii sale, având

ca obiect aceeași suprafață de 2800 mp.

Recurenta-reclamantă

P.D.G. a solicitat prin notificarea nr. 2097 din 5 aprilie 2001 adresată SC R. SA

acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru o

suprafață de 1000 mp, situată în Târgu Jiu, o casă și anexe, în prezent

demolate.

Prin decizia

civilă nr. 9975 din 5 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a

reținut că ambii reclamanți și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în

sensul Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii, dar că cererea

lor nu poate fi analizată decât prin respectarea principiului disponibilității,

în limitele investirii realizate prin notificări și ulterior prin contestațiile

formulate și conexate, din conținutul cărora rezultă că s-a solicitat acordarea

de măsuri reparatoriii pentru suprafața totală de 3800 mp și nu pentru 5734 mp

sau 4417 mp, cât au susținut prin motivele de apel.

Cu privire la

identificarea terenului, s-a reținut că din raportul de expertiză întocmit în

dosar nr. 123/95/2002 al Tribunalului Gorj (filele 163-173), față de detaliile

referitoare la proprietatea autorilor reclamanților, puține la număr, s-a avut

în vedere un plan topografic realizat de ing. H.I.V. care a corespuns cu

realitatea din teren și care a oferit date legate de suprafața terenului și a

construcțiilor, schiță verificată pe planul cadastral al zonei și de ridicare,

anexată la Decret nr. 834/1991. Lucrarea a evidențiat că terenul este ocupat de

Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu aflat în administrarea Consiliului

Județean Gorj, 1870 mp, Primăria Municipiului Târgu-Jiu - 629 mp și SC R. SA -

1141 mp, fiind astfel nerestituibil în natură potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În aceste

condiții, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții

sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 3640 mp, precum și pentru construcțiile descrise în dispozitivul

sentinței, în prezent demolate.

Corect s-a

reținut și faptul că Statul Român, prin D.G.F.P. Gorj nu are calitate

procesuală pasivă, întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează în art. 28 o

singură ipoteză în care persoana îndreptățită are posibilitatea să se îndrepte

cu acțiune împotriva acestei părți numai atunci când nu se poate identifica

deținătorul imobilului, situație ce nu se regăsește în cauză.

S-a mai reținut

corect soluționată excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă SC R.

SA, decizia de respingere a notificării nr. 15 din 7 martie 2005, emisă de SC

R. SA făcând obiectul contestației în prezenta acțiune, potrivit art. 26 din

Legea nr. 10/2001.

Referitor la

legitimarea procesuală pasivă în cererea de acordare de măsuri reparatorii

pentru construcțiile demolate, a fost soluționată corect, deoarece prin art. 32

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestația revine Primăriei Târgu-Jiu, în a

cărei rază teritorială s-au aflat imobilele demolate.

Împotriva

deciziei nr. 132 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.D.A. prin procuratorul N.V.

În dezvoltarea

criticilor, recurentul învederează că în mod greșit instanța de apel a refuzat

să-i acorde măsurile reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren ce a

aparținut autorilor săi, respectiv pentru 5734 mp, astfel cum a dovedit cu

actele depuse și nu dosar pentru suprafața de 3640 mp și respectiv pentru suprafața

de 2800 mp.

Susține

recurentul că s-a încălcat principiul privind restituirea integrală a ceea ce

s-a preluat în mod abuziv de către stat, în sensul că statul are obligația să

despăgubească integral pentru ceea ce a preluat fără nicio despăgubire.

Mai susține că,

în mod greșit s-a reținut că părțile nu își pot majora pretențiile în baza unei

expertize întocmite pe parcursul procesului.

În acest sens,

menționează că niciun text al Legii nr. 10/2001 nu interzice imperativ

posibilitatea majorării cererii de acordare a măsurilor reparatorii în

echivalent, dacă cererea s-a depus în termen și în forma cerută de lege.

Examinând

recursul prin prisma criticilor formulate, ce face posibilă încadrarea în motivul

prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Prin

întâmpinarea formulată de intimata SC R. SA se susține că recursul declarat de

reclamantul S.D.A. este nemotivat, ceea ce ar atrage incidența art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., respectiv nulitatea lui.

Trebuie reținut

că din motivarea extensivă a cererii de recurs, rezultă că recurentul

învederează aspecte de nelegalitate, ce pot fi analizate prin prisma motivului

prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se reține că,

prin notificarea nr. 283E din 14 februarie 2002, recurentul a solicitat

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în baza Legii nr. 10/2001 pentru

terenul în suprafață de 2800 mp, situat în Târgu-Jiu, care în prezent este

ocupat de SC R. SA Târgu-Jiu, cât și pentru construcțiile care au fost

edificate pe teren și în prezent demolate.

Urmare a

contestației formulate, s-a reținut calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării și dreptul

acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța de

apel, prin hotărârea atacată a reținut în mod corect că cererea reclamantului

nu poate fi analizată decât cu respectarea principiului disponibilității, în

limitele investirii ce s-a realizat prin notificare și prin cererea de chemare

în judecată și că nu se pot acorda pretenții majorate față de obiectul inițial

al cererii.

La soluționarea

cauzei, s-au luat în considerație concluziile raportului de expertiză întocmit

în cauză (filele 163-173 din dosar nr. 123/95/2002 al Tribunalului Gorj),

potrivit căruia s-a avut în vedere numărul mic de acte prin care a fost evidențiată

proprietatea autorilor reclamanților, planul topografic întocmit de ing. H.I.V.,

ce corespunde cu terenul din realitate, schița anexată ce a fost verificată în

teren și planul cadastral al zonei.

Prin același

raport de expertiză s-a concluzionat că terenul notificat este ocupat în

prezent de Primăria Târgu-Jiu, suprafața de 629 mp, Teatrul de vară al

municipiului Târgu-Jiu, aflat în administrarea Consiliului Județean Gorj, în

suprafață de 1870 mp și de SC R. SA, suprafața de 1141 mp.

În aceste

condiții, terenul nefiind liber, nu se putea restitui în natură prin aplicarea

disp. art. 11 din Legea nr. 10/2001, corect apreciindu-se că reclamantul este

îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Distinct de cele

anterior arătate, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate

schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată

și nici nu se pot face alte cereri noi.”

De asemenea,

potrivit art. 295 C. proc. civ., instanța de apel verifică în limitele cererii

formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de

fond, astfel cum în mod corect s-a procedat în speță.

De fapt,

hotărârea instanței de apel este în afara oricărei critici formulate de către

recurent, întrucât a respectat îndrumările din decizia pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, respectiv prin decizia civilă nr. 9975 din 5

decembrie 2006.

Dispozițiile referitoare

la modificarea și întregirea acțiunii, precum și cele referitoare la mărirea

sau micșorarea obiectului ei sunt cuprinse în prevederile art. 132 C. proc.

civ., care reglementează modul de desfășurare a dezbaterilor în fața instanței

de fond. Pe cale de consecință, modificarea, întregirea, cât și precizarea

acțiunii se poate face numai la prima instanță, astfel că modificarea

pretențiilor în apel este inadmisibilă, ca de altfel și în recurs.

În cauză, nu

este vorba despre mărimea câtimii pretențiilor în raport de concluziile unui

raport de expertiză, întocmit pe parcursul procesului, aspect ce poate fi

invocat numai la instanța de fond, ci, despre formularea unei noi cereri

privind pretenții mai mari raportate la o suprafață de teren mai mare, cerere

invocată în apel, care nu putea fi primită.

În consecință,

pentru considerentele expuse, criticile de nelegalitate invocate de recurent

sunt nefondate și urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul formulat de reclamantul S.D.A. împotriva deciziei civile

nr. 132 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 31 mai 2010.