ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2726/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea din 30 iulie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Prefecturii județului Gorj, S.N.P. P. SA și sucursalei Târgu Jiu a acestei societăți, numitul M.A.V. a solicitat despăgubiri, estimate la suma de un miliard de lei pentru imobilul compus din casă cu destinația de locuință și teren în suprafață de 932 mp, situat în Târgu Jiu. În motivarea notificării solicitantul a arătat că imobilul a constituit proprietatea autorilor săi, M.I. și M.F. și a fost trecut în proprietatea statului prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950. Casa cu destinația de locuință compusă din 10 camere și anexe (parter și etaj) a fost reconstruită și în ea își are în prezent sediul sucursala Târgu Jiu a S.N.P.

P. SA. La data de 8 noiembrie 2002, reclamantul M.A.V. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.P. P. SA București și sucursala P. Târgu Jiu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1000 mp situat în Târgu Jiu, rămas liber și despăgubiri în valoare de 2.500.000.000 lei pentru construcția demolată și pentru terenul de 1581 mp ocupat de pârâta sucursala P. Târgu Jiu. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtele, deși notificate, au refuzat și refuză în continuare să dea un răspuns printr-o decizie motivată, astfel că a fost nevoit să se adreseze instanței judecătorești. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 83 din 21 martie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 800 mp situat în Târgu Jiu, identificat potrivit anexei la raportul de expertiză tehnică.

Au fost obligate pârâtele la reparații în echivalent bănesc pentru diferența de teren de 1610 mp (ocupat) și pentru construcția „înglobată” în sediul sucursalei P. Târgu Jiu, respectiv suma de 2.380.422.030 lei pentru teren și 846.271.000 lei pentru construcție, despăgubiri în valoare totală de 3.226.693.030 lei. Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de cele două pârâte au fost admise de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 249 din 3 octombrie 2003, a anulat hotărârea tribunalului și „a reținut cauza pentru rejudecare și efectuarea unei cercetări locale”. În fond după anularea sentinței, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 431 din 8 decembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului M.A.V.

în contradictoriu cu cele două pârâte și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 710 mp situat în Târgu Jiu. S-a constatat că „valoarea de expertiză a restului de imobil ce nu poate fi restituit, teren și construcții la suma de 3.226.693.030 lei”. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul M.A.V. și pârâtele S.N.P. P. SA București și sucursala P. Târgu Jiu a S.N.P. P.SA. Prin motivele de recurs reclamantul a criticat decizia deoarece pentru diferența de 90 mp teren ce nu i-a fost restituită în natură de către curtea de apel nu i s-au calculat și acordat reparații în echivalent și că instanța de apel nu a mai menținut soluția tribunalului privind cheltuielile de judecată.

Pârâta S.N.P.

P. SA București a invocat următoarele motive de casare: hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe în sensul că litigiul era de competența tribunalului în raza căruia își are sediul persoana juridică deținătoare, or, sucursalele nu au personalitate juridică, nu sunt deținătoarele bunurilor considerate preluate abuziv și nu pot dispune de acestea; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât prin notificare reclamantul a solicitat numai despăgubiri în valoare de 2.000.000.000 lei, iar instanța i-a restituit teren în natură și despăgubiri de 3.326.693.000 lei; instanțele nu au calificat corect acțiunea reclamantului deoarece au soluționat, în realitate o acțiune în revendicare; singura care poate acorda despăgubiri bănești este Prefectura Gorj, iar nu recurenta; reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor; imobilul la care se referă notificarea reclamantului constituie un tot unitar și nu se poate restitui în natură.

Pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P. Târgu Jiu a formulat următoarele motive de recurs: instanța de apel, rejudecând cauza, nu s-a pronunțat asupra excepției invocată de pârâtă referitoare la prematuritatea acțiunii; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii și anume nu a cerut reclamantului, stabilit în străinătate, să facă dovada că nu a primit despăgubirile la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001; greșit s-a dispus restituirea către reclamant a suprafeței de 710 mp teren deoarece bunul se află în incinta recurentei și este destinat bunei funcționări a activității acesteia. La data de 24 februarie 2006 recurenta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, a formulat precizări referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive.

În acest sens, pornind de la noțiunea „unitate deținătoare” prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (reglementare preluată din dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 mai înainte de modificare și republicare), recurenta a susținut că este o sucursală a S.N.P. P. SA, fără personalitate juridică și pe cale de consecință nu are calitatea de unitate deținătoare în sensul legii. Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor care succed: Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin noțiunile de „sediul unității deținătoare” ori „al entității investite cu soluționarea notificării” în a cărei circumscripție se află secția civilă a tribunalului, legea a stabilit o normă de competență teritorială excepțională sau exclusivă care constă în capacitatea unei instanțe judecătorești de a soluționa, în exclusivitate, cauzele civile legate de aplicarea Legii nr. 10/2001. De aceea, prin persoană juridică deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificării trebuie să se înțeleagă acea persoană care are puterea și competența de a angaja patrimonial persoana juridică, indiferent dacă este regie autonomă, societate comercială sau instituție publică. Or, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale.

Conform O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea S.N.P. P. SA București, aprobată prin Legea nr. 70/1998, sucursalele din cadrul S.N.P. P. SA nu au personalitate juridică. Întrucât, în speță, persoana juridică deținătoare este S.N.P. P. SA București, adică persoana care poate angaja patrimonial societatea, iar nu sucursala P. Târgu Jiu, care este un dezmembrământ, fără personalitate juridică al acestei societăți comerciale, se constată că instanțele au soluționat cauza cu neobservarea competenței teritoriale exclusive prevăzută de textul citat. Față de cele ce preced, în temeiul art. 313 C. proc.

civ., vor fi admise recursurile declarate de reclamant și de pârâte, se vor casa hotărârile date cu încălcarea normei de competență și se va trimite cauza la Tribunalul București, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, urmând ca în rejudecare, instanța astfel învestită, să analizeze, sub formă de apărări și celelalte susțineri din recursurile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul M.A.V. și de pârâtele S.N.P. P. SA, sucursala P. Târgu Jiu și S.N.P. P. SA București împotriva deciziei nr. 431 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată, decizia nr. 249 din 3 octombrie 2003 a aceleiași curți de apel precum și sentința nr. 83 din 21 martie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.